CD
1.820 aprobate
denitsoc@gmail.com
192.200.148.172
UN MINSK III ?
De CD
„Ucraina poate că nu va putea învinge Rusia pe câmpul de luptă, dar își poate păstra independența.” ~ ne spune Thomas Graham in articolul sau “Încheiarea Războiului Din Ucraina Înseamnă Confruntarea Cu Alegeri Dificile” ~ https://nationalinterest.org/feature/ending-the-ukraine-war-means-facing-hard-choices
In continuarea articolului el spune orice mai putim cum poate face Ukraina să isi păstreze independenta si nu pentru că ar fi imposibil, dar pentru că nu ar fi acceptabil de catre noii stăpani de pămanturi si industrii din Ukraina.
Tot el ne mai spune că: “Criticii au dreptate: planul de pace inițial în 28 de puncte al președintelui Donald Trump a fost prost elaborat, contradictii interne și atât de flagrant înclinat în favoarea Rusiei încât a echivalat cu o încercare de a forța capitularea Ucrainei.”
Dar autorul se fereste să discute si punctele critice ale Planului 28 in care se incearcă a se asigura exploatarea in comun a Centralei Atomo electrice Zaporojie” astfel ca noii industriasi khazari să aiba asigurat accesul la energia ieftină rusească.
Rusia nu va rămâne în urma marilor puteri împotriva cărora luptă indirect in Ukraina, asa cum au sperat aceste puteri. Dimpotrivă sanctiunile economice aplicate statului, companiilor si unor persoane din Rusia au avut efectul contrar si au dus la o dezvoltare a tehnologiei si industirei rusesti intr-un ritm si la un nivel care a uimit pe toata lumea, profilandu-se ca un bun exemplu pentru alte state ezitante.
Rusia suferă, de asemenea, dar nu foarte mult din cauza unui război existential pentru ea si care este o necessitate prevăzută in Cartea ONU, pe care Rusia a luat-o in serios cu Misiunea Specială Militară care să curete nazismul si să asigure o pace pe termen lung prin impunerea neutralitatii, finlandizării Ukrainei.
Pacea propusă de Trump este o necessitate imediată pentru NATO si puterile aliate ale SUA, deoarece Rusia dă un exemplu clar că se poate lupta cu success impotriva blocurilor militare si că asta intareste aliantele si chiar atrag noi membri in organizatiile din afara zonelor de influentă occidentală.
Nu, asemenea exemplu nu este de dorit să fie present in conditiile actuale de descompunere a imperiilor: SUA, francez, englez ce mai au inca “teritorii” nejustificabile din punct de vedere geographic si national.
Ajutorul dat Venezuelei incurajează si mai mult tările oprimate financiar să isi caute calea in afara sferei occidentale.
Ucraina și susținătorii săi se concentrează asupra a ceea ce pot spera în mod rezonabil să obțină într-o soluționare pe termen scurt. Dacă acest război nu se va încheia cu o pace asa cum o urmaresc rusii cat mai curand Ucraina va inceta sa mai functioneze ca stat si se va impune un nou regim politic mai realist si investit legal care să accepte neutralizarea tarii. Căci Ukraina a pornit miscarea nazistă si a maltratat criminal minoritătile din Ukraina, mai putin pe cea evreiască, care de fapt este la conducerea miscării naziste cu o atrocitate care este intrecută doar de Israel in Gaza.
Speranta desartă că războiul se va încheia cel mai probabil doar cu un armistițiu de-a lungul liniei de contact este o sperantă nerealisăt, pentru că scopul MIsiunii Speciale Militare rusesti este denazificarea si neutralizarea tării, să devină o zonă de tampon/buffer intre Rusia si Europa.
Rusia nu este in pericol de a-si pierde calitatea geografica de tară europeana doar pentru ca i-ar contesta-o tările NATO. Rusia este o permanentă europeană prin prezenta culturii sale de nivel universal si a realizarilor tehnice care aduc nu numai prestigiul dar si nivelul tehnologic la nivelul concurentei europene si mai departe.
Rusia prin tot ce o face european este un pod al tranzitiei sinuoase Euro Asiatice.
Folosirea abacului chinezesc sau babilonian, o aproprie mult de gandirea asiatică si ca o dovadă Rusia nu a abandonat sistemul pe care l-a dezvoltat creativ in tehnologiile analoge, fără al abandona in favoarea calculatoarelor on/off, digitale.
Acum cand era digitală se apropie obosită de linia finală, sistemul analog vine să demonstreze că cresterile lui liniare si pozitionale apropiate de pozitionarea quantică este viitorul tehnologiilor de calcul, comunicare si IA.
Imperativul pentru occident este de a opri avansul Rusiei spre vest, indiferent de pierderi, căci asa cum am arătat mai sus noii stapani ai ogoarelor infinite ukrainiene nu vor să-si piardă proprietatea recent achizitionată pe bani putini. Orice pace care ii opreste pe rusi este o pace bună, dar care trebuie să nu dezinfecteze societatea ukrainiană si să nu o oblige la neutralitate.
Occidentul crede că va trebui să își intensifice sprijinul pentru Ucraina cu orice prêt si să imbogateasca armatorii khazari, amenintand cu invazia rusească.
Dacă Ukraina cade si fortele NATO sunt complet epuizate, asa cum deja se vede, asta nu inseamnă că Rusia ar fi tentată să invadeze o Europă fără apărare.
Dimpotivă Rusia vrea să aibă parteneri de afaceri stabili si onorabili cărora să le vandă produsele necesare industriei si tehnologiei europene din care Rusia are din plin.
Pe de alăt parte Rusia nu are nevoie de un al treile Pact Minsk.
Asa cum nici in primele doua, Minsk I si II, garantiile OSCE a UE, nu au fost suficiente să facă Ukraina să-si respecte acordul, nu se va baza nici de data asta doar pe garantiile SUA (Supreme Allied Commander) care nu are un certificat de credibilitate mai bun.
Chiar daca blocul NATO va promite că nu va primi vre-o dată Ukraina ca membru această promisiune nu incălzeste inima Rusiei, să o moaie si să creadă asa ceva.
Ukraina dacă se uită bine la situatia generală a Finlandei si la tot ce a pierdut Finlanda odată cu intrarea in NATO, ii va fi usor să accepte finlandizarea sa.
Oricum intrarea in NATO nu este un element de negociere care să il aibă in vedere Rusia, este o conditie a păcii sau a capitulării, dacă capitularea va avea conditii.
Nici visurile umede ale sefilor NATO că organizatia lor va trebui să se reorganizeze, reinarmeze si retehnologizeze pe baza a noi taxe aplicate cetatenilor, ca să devină relevantă si chiar cu un pas inaintea tehnologiei rusesti sau chineze, nu trebuie să ingrijoreze Rusia. Situatia in care este UE si care va degenera curand nu va permite nici unul din visele umede ale liderilor europeni si a monstrilor khazari ce stau in spatele lor să incaseze din inarmări cu arme retrogradate tehnologic.
Propunerea ca Ukraina să poată avea o armată de 600 000 de soldati este utopică si nici intreg NATO-ul la ora asta nu poate concentra, nici cu eforturi imense de recrutare, o sumă atat de mare, este un număr pus să sperie pe necunoscători si in special pe Polonezi, care au acum cea mai mare armată din NATO si care nu pot aduce sub arme nici jumate din aceasta cifră.
In ce priveste garantiile că Ukraina nu va fi invadată din nou, nu le pot da nici NATO, nici SUA si nici OSCE. Economia europeană isi va schimba dureros ponderea si nu va permite dezvoltări militare care să aducă Ukrainei vre-o sigurantă. Asa că Ukraina va trebui să aibe un comportament impecabil si astfel să evite o noua Misiune Specială Militară.
Degeaba visează occidentul că fondurile rusesti inghetate de băncile europene vor fi folosite de companiile europene la reconstructia Ukrainei, din doua motive.
In primul rand fondurile se vor intoarce ne diminuate in nici un fel in băncile rusesti, iar in al doile rand la reconstructia structurii energetice si industriale companiile rusesti vor fi cele care să ajute cu fonduri imprumutate de Ukraina de la bănci cu dobanzi mai decente decat IMF sau BED.
Structura tehnologică ukrainiană este incă pe standardurile rusesti si va fi mai usor reconstructia in aceste standarduri decat să se renunte la tot ce a mai ramas si să se vină cu standarduri europene care in plus au devenit cumva depăsite, iar sistemul analog rusesc incepe să capete relevantă si stralucire tehnologică.
Cam asa spune si Graham Thomas in articolul său.”Liderii europeni discută acum despre confiscarea activelor rusești pentru a sprijini Ucraina. Indiferent de logica și legalitatea acestui pas, acesta evidențiază o deficiență flagrantă în abordarea Europei. În ciuda afirmațiilor răsunătoare conform cărora conflictul este existențial pentru Europa și că înfrângerea Ucrainei îi va submina grav securitatea, liderii europeni s-au dovedit incapabili să le prezinte cetățenilor lor argumente convingătoare că aceștia trebuie să facă sacrificii substanțiale”.
Ukraina are acum sansa istorică să inlocuiască Germania, motorul Europei. Cu tehnologie rusească si chinezească si cu resurele proprii la care se adaugă si altele esntiale din Rusia si China, noua Ukraină are un viitor de invidiat. Si dacă isi va trimite copii la scoală să fie instruiti in tehnologiile Eurasiatice in loc să fie indoctrinati cu nazism Ukraina va putea fi o stea care să umbreasca multe state mari europene si să starnească invidia si chiar ura Poloniei mereu gata să muste.
Intrarea Ukrainei in UE va fi tratată ca o glumă proastă, ce să caute Ukraina in UE?
Doar să aducă contriburii majore economiei europene si să primeasca in schimb ordine si directive care sa-i stirbească suveranitate deja finlandizată?
Nu, Ukraina nu va lua ordine de la Consiliul Europei, Ukraina va putea eventual să ajute cu usurintă la revenirea Europei la un nivel relevant dar cuminte fără interventii in politicile interne ale statelor membre si asta dacă UE va mai exista.
Ukraina este o tară bogată in toate domeniile si cu o populatie bine instruită tehnologic. Gramatica limbii ii ajuta să citească si să scrie orice programare digitală si mai tarziu analogă.
Mai usor se va adpta Ukraina noilor tehnologii decat Europa insăsi, asa că trebuie să accepte si să protejeze migrantii ukrainieni ale caror capabilităti native programationale sunt deja dovedite si vor fi si mai necesare in viitor.
Scandalurile de coruptie, trădare si deturnare de fonduri abia incep in Ukraina si vor fi incheiate odată cu inceperea investigatiei comprehensive a tranzactiilor efectuate pană la data păcii.
“Ucraina, susținătorii săi din SUA și, în special, Europa, să abandoneze iluziile și să se concentreze asupra alegerilor dificile care trebuie făcute acum și să pună bazele unei păci care să păstreze libertatea Ucrainei, menținând în același timp deschisă posibilitatea unui viitor mai bun. Următoarele săptămâni vor dezvălui dacă sunt la înălțimea sarcinii.” – spune in continuare Thomas Graham care este un membru distins al Consiliului pentru Relații Externe și autorul cărții „Getting Russia Right”.
O Ukraină nouă consruită după noile standarde Eurasiatice va fi o tară cu o politică coerentă, previzibilă si de incredere, ce incurajează dezvoltarea natională multiculturală, in primul rand in totalitatea ei cu toate minoritătile inflorind si contribuind cu nuantele lor culturale la marea realizare civilizatională.
Atlanta 28/11/2025
DOAR DACĂ VREM
De CD
Suveran nu este un rang, nu este un rol, nu este doar o caracteristică.
Este o entitate – autonomă, recursivă emoțional și ireductibilă.
Nu se supune pentru că trebuie, sau pentru că i se impune.
Alege, decide independent de orice pentru că există.
Nu se revoltă pentru că nu are fată de cine, nu are suzerani.
Este recunoscător pentru că este generos.
Este iubit pentru că poate face subiectul fericit.
Tările nu trebuie doar să coexiste ci să se găsească intr-o stare de permanentă de concurentă echitabilă si dialectică, intr-o nobilă si creatoare rivalitate. Acest concept al nobilitătii nu se bazează pe linii de sânge, ci este o nobilitate bazată pe noblețe în spirit, pe mărinimie, un concept care este împotriva dogmei sângelui și a solului, a ciocnirii culturilor, a ciocnirii civilizațiilor.
Dacă oamenii doresc să se elibereze de această condiție colonială occidentală prin propria voință, trebuie mai întâi să recunoască faptul că există națiuni al căror spirit ar trebui să îl imite si să-l adapteze creativ, nu pentru că seamănă cu occidentul, ci pentru că a rezistat cu succes eroziunii occidentalismului cu o hotărâre neclintită. Ceea ce oamenii trebuie să învețe nu este comportamentul occidental, ci spiritul care se confruntă cu expansiunea occidentală.
Greșeala fatală a poporului a fost identificarea greșită a normelor occidentale – instituții, limba, valori – drept „standarde” universale și internalizarea unui obicei psihologic de a se defini printr-o oglindă civilizațională externă, neglijand ca unii culturnici cărturesti si patapeți chiar batjocorind traditiile si valorile culturii romanesti.
Dacă populatia nu renuntă la iluzia că civilizația sa are nevoie de aprobarea occidentului pentru a exista si a se remarca, adevărata independență va rămâne imposibilă, iar visul suveranitătii va ramane doar un vis. Trebuie să dobandim o suveranitate civilizatională dupa standardele traditilor noastre străbune si binecuvantate, iar asta este un profund process al identitătii noastre culturale.
Procesul nu a fost niciodată o chestiune de mărime națională sau de capacitate militară, ci de profundă capacitate civilizațională de a respecta si cinsti strămosii, eroii si sfintii patriei, pe care acum nu ii mai invătam la scoală si nici nu mai suntem lăsati să-i cinstim.
Am uitat să avem o postură civilizațională: capacitatea de a ne apăra identitatea împotriva centrismului occidental iudeificat.
Desi ocupati, exploatati dar neinvisi trebuie să învingem noi și să expulzăm occidentul din tară dar si din noi înșine – liberalismul iudaic și trădarea care ne-au cuprins în 35 de ani, supunând judecății divine acea realitate istorică, acele erori și acele crime pe care noi înșine le-am comis atunci când am distrus o cultură și am trădat tara.
Căderea vestului este incă blândă, dar umilința va fi cât se poate de ametitoare:
nenumărate tări care păreau că voiau să fie și păreau că simțeau american au făcut-o pentru că toate șabloanele cereau o estetică caricaturală, de tip infantil pentru cei complet creduli.
Sloganurile care sunau patriotice, dominatoare și semnificative, “partenerii” le-au imbrătisat pentru că algoritmul recompensa reciclarea emoțională și diverse tendințe obsesive ale utilizatorilor.
Așadar, nimeni nu a pus la îndoială de ce fiecare astfel de profil repeta ad nauseam tremurături gramaticale similare și o făcea cu o cadență lipsită de emoții, asemănătoare unui computer.
Acolo stă îngropată prima revelație, in căderea lor s-au agățat pur și simplu de mit pentru că adevărul le-ar fi amenințat imaginea de sine vulnerabilă și excepțional de delicată prin exceptionalismul cultivat de ei.
Au scontat gresit pe„solidaritatea digitală” si au căutat nu doar ca un confort inutil ci ca un adevărat substitut au căutat să evite confruntarea cu o izolare autentică ce ii pandea dicolo de matricea identitară.
Frica, Furia, Disprețul în tandem cu Solipsismul și Aroganța Etnocentrică, toate îi orbiseră la imitație, parodie și acord sintetic, fie ele sofisticate sau chiar simpliste. America desensibilizată prin exceptionalism a pierdut capacitatea de a rezista schimbării cu mult timp în urmă.
Discursul american, fie el civic, politic sau economic s-a redus pur și simplu la o statică de fundal sub toate aceste creșteri ale implicării străine.și a fost pierdut în fața oamenilor care au muncit și au luptat mai mult pentru moneda care este plătită pentru produsele create si pentru a se cumpăra cu ea produse reale si nu avutii din profit.
Motivațiile celor din Sudul Global sunt complet practice, nu ideologice, este o cucerire gandhiană în care subterfugiul și înșelăciunea nu sunt necesare, deoarece tot ce trebuia făcut era să spună publicului Adevărul,
Acum cand exista Alternativa, care este eliberatoare si cu adevarat ajutatoare, tările au gasit formula BRICS. Arhitectura financiară a BRICS este alcătuită din Noua Bancă de Dezvoltare (NDB) și Aranjamentul de Rezerve Contingente (CRA). Aceste componente au fost semnate într-un tratat în 2014 și au devenit active în 2015.
Pe de alta parte ajutorul pentru păstrarea suveranitătii vine de la cei care isi permit să conteste hegemonismul global si sunt dispusi să ajute concret, cu instalatii, armament si instructie militară pe cei ce vor si au curajul să-si salveze suveranitatea, vezi Venezuela.
Nu vor mai cădea tări victimă imperialismului khazar asa cum a cazut Iraqul, Afganistanul, Libia si Siria, balanta geopolitică s-a schimbat dramatic si cei curajosi ca Burqina Fasso pot să se elibereze de colonialism, să-si dezvolte propriile relatii internationale si să-si valorifice la piata liberă produsele cu care să-si pornească o economie liberă orientată spre succes.
Acum este vremea cand se poate, doar dacă vrei…
Atlanta 11/30/2025
NOUL COMINTERN
– sa născut o nouă secție a Internaționalei Comuniste Revoluționare
De CD
Comunismul de la proiectul făcut de Marx la Internationala AI-a , detaliat de Lenin si redefinit de Troski a evoluat in multe forme si stadii de dezvoltare cu trăsături regionale.
Un exemplu este asa zisul communism chinezesc, care poartă acest nume communist pe care i-l dau adversarii si inamicii ca pe o stigmă. Comunismul chinez nu a fost cel proiectat de Marx care avea scopul coordonării proletariatului din intreaga lume.
Mao s-a orientat diferit de marxismul clasic si chiar si de cel evoluat de la acea perioadă si a cristalizat marxismul classic pe repere confucianiste, mai aproape de simtirea si intelegerea chinezilor. Deci fără baze marxiste nu putem vorbi de comunism si nici de socialism; de altfel tara se numeste Republica Populară Chineză, populară si nu socialistă si nu comunistă.
Corolarul comunismului, visul bolsevicilor era un comunism international in care elita bosevică să dicteze lumii intregi, Global, de alfel acesta este visul Talmudic reproiectat in perspectivă comunistă. Cominternul, sau Internaționala Comunistă, a fost o organizație internațională fondată în 1919 de guvernul bolșevic din Rusia pentru a promova comunismul la nivel mondial.
Scopul său principal era de a încuraja și facilita revoluțiile comuniste în alte țări, cu scopul de a stabili un stat socialist global. Cominternul a oferit sprijin și îndrumare partidelor comuniste din întreaga lume pană a fost dizolvat în 1943 în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
De-a lungul anilor 1920, Cominternul a trecut printr-un proces de „bolșevizare”, crescând centralizarea structurii sale și incercand să domine partidele comuniste din alte tări. Dar Mao in China cu influente din partea doctrinarilor indieni se retrage pe o linie nationalistă arătandu-se neinteresat de internationalismul communist, de fapt bolsevic, Talmudic.
Perioada anilor 1928–1933 a văzut Cominternul adoptând o linie ultra-sectariană și denunțând partidele social-democrate drept „fascism social”, tot ce bolsevicii nu puteau controla si domina era declarat gresit, se urmărea de fapt bolsevizarea internatională. Bolsevicii, comunistii evrei rusi se credeau deja o rasă superioară, „Über alles”.
In perioada 1934 – 1943 s-a produs Marea Epurare din Uniunea Sovietică, timp în care mulți oficiali ai Cominternului și comuniști străini care locuiau la Moscova au fost arestați, trimisi in Siberia sau executați. Stalin a dizolvat unilateral Cominternul la 15 mai 1943. În timp ce structurile sale formale au fost desființate, mecanismele de control sovietic asupra mișcării comuniste internaționale au persistat totusi și au fost ulterior parțial reînviate prin Cominform -1947–1956.
În China, Cominternul a colaborat atât cu naționalistul Kuomintang (KMT), cât și cu noul Partid Comunist Chinez (PCC), fondat în 1921. Sub îndrumarea Cominternului, Kuomintang a fost reorganizat pe principii sovietice.
În august 1922, CECI a ordonat PCC să intre în Kuomintang ca indivizi, formând un „bloc în interior” – Primul Front Unit.
Această politică, care viza obținerea independenței naționale și a unificării sub conducerea Kuomintangului, a fost contestată de liderii PCC, precum Chen Duxiu, dar în cele din urmă a fost impusă de Moscova, în urma negocierilor directe dintre reprezentanții sovietici și Sun Yat-sen. Consilierii Cominternului, precum Mihail Borodin, au jucat un rol semnificativ în ambele partide.
Frontul Unit Chinezesc a beneficiat inițial PCC, care a crescut rapid. Cu toate acestea, tensiunile au crescut. După moartea lui Sun Yat-sen, în martie 1925, Chiang Kai-shek și-a consolidat puterea în cadrul Kuomintangului.
În martie 1926, Chiang a acționat împotriva comuniștilor din cadrul Kuomintangului, dar Cominternul, sub conducerea lui Stalin, a ignorat acest lucru și a continuat să sprijine alianța și Expediția Nordică a lui Chiang.
În aprilie 1927, Chiang a lansat un masacru brutal al comuniștilor la Shanghai, punând capăt efectiv Primului Front Unit. Cominternul, căutând să păstreze infailibilitatea lui Stalin, a dat vina pe „dreapta” și „stângista” PCC pentru dezastru. Chen Duxiu a fost demis din funcția de secretar general. ~ comform McDermott, Kevin; Agnew, Jeremy (1996). Cominternul: O istorie a comunismului internațional de la Lenin la Stalin. Londra: Macmillan Press.
Cominternul a insistat că proletariatul urban trebuie să conducă revoluția, o viziune bazată pe teoria marxistă europeană mai degrabă decât pe condițiile chineze. Această perioadă a cunoscut ascensiunea cadrelor chineze instruite la Moscova, „cei 28 de bolșevici”, precum Wang Ming, care au asigurat subordonarea PCC față de directivele Cominternului. Linia Cominternului a pus accent pe conducerea proletară urbană, în ciuda bazei rurale în creștere a PCC sub conducerea unor figuri precum Mao Zedong. Încercările lui Li Lisan de a implementa directivele Cominternului de a cuceri centre urbane majore în 1930 s-au încheiat cu un eșec.
Wang Ming a devenit secretar general al PCC în 1931, marcând apogeul intervenției directe a Cominternului. În urma invaziei japoneze în Manciuria din septembrie 1931, politica Cominternului a devenit din ce în ce mai confuză, prinsă între imperativul de a combate imperialismul japonez, care amenința interesele sovietice, și dogma consacrată a opunerii Kuomintangului ca principal inamic.
O directivă a Cominternului din decembrie 1931 cerea un „război revoluționar național”, dar declara simultan că răsturnarea Kuomintangului era „condiția sa prealabilă”. Conducerea PCC, la fel ca Mao, a menținut un grad de autonomie, parțială datorită comunicărilor neregulate cu Moscova și Shanghai.
Marele Marș (1934–1935), forțat de campaniile de încercuire a Kuomintangului,
l-a văzut pe Mao in ascensiune la preeminență la Conferința Zunyi din ianuarie 1935, provocând conducerea susținută de Moscova. Adoptarea de către Comintern a politicii Frontului Popular la cel de-al Șaptelea Congres (1935) și amenințarea crescândă a expansiunii japoneze au dus la formarea unui al Doilea Front Unit între PCC și Kuomintang în 1937. Însă, până în acest moment, influența directă a Cominternului asupra politicii PCC se diminuase semnificativ si pentru totdeauna spre disperarea lui Stalin si Dimitrov. ~ conform Borkenau, Franz.” Comunismul mondial: o istorie a Internaționalei comuniste”. Ann Arbor: Editura Universității din Michigan.
Mentalitatea necritică, dogmatică, talmudică cultivată în cadrul Cominternului în perioada stalinistă a fost transmisă noilor partide de masă apărute după 1945.
Cominternul a reprezentat un experiment istoric unic în crearea unei rețele globale și transnaționale care a sprijinit mișcările de emancipare și a dat voce grupurilor oprimate, cum ar fi clasa muncitoare, femeile și popoarele din colonii, sub conditia ca doctrina bolsevică să fie ideologia călăuzitoare.
Tendința Militant a fost un grup de deschidere din cadrul Partidului Laburist Britanic, bazat pe ziarul Militant, fondat în 1964.
În 1974, Militant și aliații săi din Suedia, Irlanda și alte țări au format Comitetul pentru o Internațională a Muncitorilor. Organizația a câștigat mai mulți membri în anii 1970 și începutul anilor 1980 și a dominat Consiliul Local Liverpool. În 1983, cei cinci membri ai consiliului editorial al ziarului Militant au fost excluși pentru încălcarea statutului Partidului Laburist, iar expulzările membrilor Militant au continuat pe tot parcursul restului deceniului.
Ted Grant a fost un lider de lungă durată al Militant-ului până când acesta s-a divizat la începutul anului 1992 din cauza mai multor probleme, iar el a fost exclus.
În 1992, Grant și susținătorii săi au format Socialist Appeal (SA) în Marea Britanie. SA au fost excluși din Partidul Laburist în 2021, ca parte a unei epurări mai ample a grupurilor de stânga care îl susținuseră pe fostul lider laburist Jeremy Corbyn, orice membru laburist descoperit ca fiind membru al Socialist Appeal putând fi înlăturat automat.
La Congresul Mondial din 2004, organizația a fost redenumită International Marxist Tendency (IMT).
La sfârșitul anului 2009, a izbucnit o dispută între conducerea IMT și conducerea secțiilor sale din Spania (El Militante), Venezuela (Corriente Marxista Revolucionaria) și Mexic (Partido Comunista Revolucionario).
În ianuarie 2010, aceste organizații, împreună cu grupul din Columbia și secțiunea mexicană, s-au desprins de IMT și au înființat un nou organism internațional, Izquierda Revolucionaria (Stânga Revoluționară). Minoritățile din Venezuela și Spania au ales să rămână în IMT și au înființat noi secții. Noua secție venezueleană a IMT și-a lansat ziarul, Lucha de Clases, în aprilie 2010.
În același an, a avut loc o altă divizare mai mică. Majoritatea secțiunii suedeze, a facțiunilor din Polonia și Marea Britanie și a persoanelor din alte câteva secții au părăsit IMT pentru a forma un nou grup numit Către o nouă tendință internațională. Secțiunea iraniană a IMT s-a desprins, de asemenea, din cauza poziției internaționale privind relațiile de prietenie ale Venezuelei cu guvernul iranian și, în 2011, a lansat Renașterea Marxistă.
Ca parte a unei reorganizări mai ample a secțiunilor sale, Tendința Marxistă Internațională s-a redenumit Internaționala Comunistă Revoluționară în iunie 2024.
“Tovarăși ai Internaționalei Comuniste Revoluționare (ICR) din diferite state ale Braziliei s-au adunat la São Paulo pentru un congres de urgență. Scopul acestuia era fondarea unei noi secții braziliene a Internaționalei și organizarea unei școli de cadre. Zeci de delegați, care fuseseră aleși anterior în sesiuni plenare regionale, au participat la lucrările din perioada 20-23 noiembrie, începând o nouă fază în istoria ICR în Brazilia.
Decizia luată de delegații la congres cu privire la numele noii organizații, Internacional Comunista Revolucionária (Brasil) (RCI Brazilia), este un gest extrem de simbolic. Această alegere unică reflectă dorința camarazilor brazilieni de a înființa o adevărată secție braziliană a Internaționalei. Exprimă încredere în ideile și tradițiile RCI ca fiind capabile să depășească dificultățile trecutului și să deschidă calea pentru viitor.”. ~ conform Johannes Halter, https://marxist.com/rci-brazil-is-born.htm
Internationalele proletare sau comuniste nu au incetat să apară, să se schimbe ca orientare si doctrină, să activeze direct sau in colaborări cu partide mai mari, traditonale. Infiltrarea si readaptarea este caracteristica de bază care face ca aceste miscări doctrinare să persiste si să existe.
In acest peisaj bine colorat politic cu diverse doctrine si ideologii, unele bine mascate este greu pentru un individ fără o educatie decentă in stiintele sociale si politice să poată face o decizie corectă de a se involva in activitatea voluntară si generoasă pe care aceste miscări le prezinta publicului perplex.
Atlanta 01/12/2025