Germar Rudolf: Resistance Is Obligatory. 376 pages, 6″×9″, with color illustrations, $35 in the U.S.. The book is also available from Castle Hill Publishers in the UK. A German version entitled „Widerstand ist Pficht” appeared in March 2012. Both the English version can be downloaded as a PDF-file free of charge wie auch die deutsche Fassung als kostenlose PDF-Datei heruntergeladen werden kann!
Germar’s Views
I figure you did not come here to read about my opinions on Global Warming, Hinduism, Jenghiz Khan, or any other real or imagined topic. No, if somebody looks up Germar Rudolf, he probably wants to learn about his views on the „Holocaust” and anything connected with it. Of course I have opinions on many other topics as well, but those will not be the focus of this section of my website. You might find some stray topics covered here as well, though, as I’ve sometimes also written about other issues.
The various papers in this section are organized hierarchically and numbered in a style as is typical for U.S. universities: It starts with a first series a „light” reading bearing 100-numbers, then gets tougher to the 200-numbers, and so on.
If you want to read more, feel free to browse the various pages listed under this entry of my Navigation menu – or as excerpted below.
This is an extremely brief list of false claims about Holocaust revisionism – and an even shorter list of correct statements.
This paper presents the essence of what Holocaust revisionism is all about, condensed to fit onto a legal size flyer. It gives a quick overview for those who want to spend only a few minutes in order to get an idea about this controversial topic.
Since when do we know that Six Million Jews died during the Holocaust? Most people think that this was established after the War when the Allies investigated the alleged Nazi crimes during a series of court proceedings. But in his book The First Holocaust, Don Heddesheimer shows that the number can be traced back to newspaper sources going as far back as from before the First World War. This paper is a preface which I wrote for this book back in 2003.
This text expands the issue of 102 to fill 10 pages in a letter-size brochure. It is a list of frequently asked questions about revisionism with appropriate answers to them. Some of the questions answered are, for instance: What is Revisionism? Why is historical Revisionism important? What does Holocaust Revisionism claim? What about those pictures of mountains of dead bodies in the concentration camps? Does it really matter whether prisoners died from disease or poison gas? Does it matter how many Jews were killed during the Third Reich since even one thousand would have been too many? Whatever the circumstances, don’t Jewish victims deserve respect and compensation? What do Holocaust Revisionists want? Learn the answers to these and other questions right here…
This is a 47 letter-size pages essay about the state of the art of revisionist Holocaust research, its impact, trials and tribulations as perceived in 2003. It introduces and at once summarizes all the articles included in the revisionist anthology Dissecting the Holocaust. This paper gives a pretty comprehensive overview of the revisionist outlook on the „Holocaust” and needless to say in particular about my own views, which haven’t changed much since then. So by reading this you can both learn about the Holocaust, about revisionism, and about Yours Truly.
Zyklon B, gypsum granules soaked with highly toxic liquid hydrogen cyanide (HCN), is said to have been used in homicidal gas chambers at Auschwitz to kill about one million inmates, mainly Jews. If HCN encounters rust (iron oxide), they both react and form a very stable blue pigment, which can be analytically detected for decades, if not centuries. This formation of a blue pigment occurred in the walls of a number of Zyklon B delousing chambers, were the Nazis are said to have killed only lice. Analyses of sample taken from alleged homicidal gas chambers, however, show no such residues. So what does that mean? Read on…
Both numerous former concentration camp inmates as well as many camp guards have testified in unison what the evil Nazis did in their camp system to millions of victims. So how could anyone doubt that what they say is true? Before criticizing what these witnesses say (which, btw, is discordant in many ways), one should first look into the value of these statements. This paper investigates the circumstances under which the various testimonies were made, and based on this tries to evaluate the trustworthiness of those statements, irrespective of their contents.
Six Million Jews fell victim to the Holocaust. So we are told. The only mainstream book dealing with this issue, published in 1991, does indeed confirm this number. But a revisionist book from 1983 contests that figure, claiming a victim count of „merely” 300,000. Both are based on solid statistical material. So how come the results are so different? This paper of mine points out how their numbers differ, why that is so, and what conclusions are to be drawn from this.
I consider the 500 pages Lectures my main work. They strive to give a comprehensive overview of revisionist research results on a broad variety of topics within the historical events described as „the Holocaust.” With the help of a number of other revisionist researchers, I try to keep the book up to date by having new editions published every now and so often. So if you want to keep abreast of the state of the art in independent Holocaust research without having to read numerous special studies and research papers, this is the book to read.
In 1988, Fred Leuchter, American expert for execution technologies, investigated the alleged gas chambers of Auschwitz and Majdanek and concluded that they could not have functioned as claimed. In 1993, Yours Truly, back then a PhD researcher at the Max Planck Institute in Stuttgart, published a thorough forensic study about the „gas chambers” of Auschwitz. In it I tried to iron out the deficiencies Leuchter’s work. This new 2011 edition analyzes a plethora of evidence on the Auschwitz gas chambers and discusses objection made against earlier editions. The appendix describes me subsequent persecution…
Once I had been labeled a „Holocaust Denier,” I was fair game for the liars and obfuscators. Whereas they get all the mainstream support and media attention needed to spread their lies and distortions about me and my research, my corrections and rebuttals remain unheard. They are simply censored by silence. So what is a right to speak out worth, if there is no right to be heard? This book is a collection of papers refuting false claims about my work, and it exposes the flawed arguments of those who tried to refute my research.
In 1988, Fred A. Leuchter, the American expert for execution technologies, investigated the facilities in the Auschwitz, Birkenau, and Majdanek camps claimed to have served as chemical slaughterhouses for hundreds of thousands of victims — also called „gas chambers.” Leuchter changed the course of history when he concluded in his report that the locations investigated „could not have then been, or now, be utilized or seriously considered to function as execution gas chambers.” This edition publishes all of Leuchter’s four report and subjects the first of them, which has caused a huge controversy and triggered a landslide of new research, to a thorough critique, backing up Leuchter’s claims with more information and references, where he is right, and correcting him, where he erred.
This is the ultimate collection of revisionist knowledge on the Holocaust in the English language, comprising 24 volumes so far and counting.
This is an (almost) complete list of all the published writings of mine published since I got involved into revisionism, except for those posted on the blog posts and pages of this website. Also included are books I edited or published during my years as an editor and publisher, plus the websites I used to master. As you will see, these writings run the entire gamut of revisionist publications.
NOTA REDACȚIEI
Am pornit, în urmă cu vreo 20 de ani, de la convingerea că ne aflăm în legitimă apărare. Suntem acuzați, noi, românii, că Ion Antonescu și Armata Română au savârșit un genocid de mari proporții, cu sute de mii de victime nevinovate. Încă de la început am avertizat că aceste acuzații sunt o dovadă de imprudență iresponsabilă: Nouă, românilor, ne este ușor să respingem asemenea acuzații care nu se bazează pe niciun document! Pe nicio probă juridic valabilă! Iar respingerea acestor acuzații va fi, fără voia noastră, de mare folos celor care neagă Holocaustul în întregimea sa! Repet: respingerea acuzației de holocaust în România va conveni de minune celor care neagă în general Holocaustul!
Am afirmat de mai multe ori: Eu nu neg Holocaustul, eu neg Holocaustul din România. Și asta pentru că nu cunosc decât acest subiect: situația din România… Pentru ce a fost în Polonia sau Germania ori Ungaria nu am suficient de multe date ca să mă pronunț, și nici nu mă bag să rezolv eu problemele altora!
Iată însă că, de câțiva ani buni, s-au înmulțit autorii și lucrările, din ce în ce mai serioase, mai convingătoare, care contestă Holocaustul, în general. În timp ce, printre autorii holocaustizanți, nu a mai apărut niciun nume nou, unii chiar au făcut pasul înapoi și au recunoscut, de exemplu, că nu găsim nicio dovadă pentru existența camerelor de gazare… Inclusiv câțiva autori evrei se îndoiesc de dimensiunile de holocaust ale Holocaustului!
Vocea holocaustizanților se aude tot mai slab, mai anemic! Asta pe plan internațional! Căci pe plan național, la noi, în fascinanta România, aceste voci sunt tot mai sonore, mai asurzitoare, mai sâcâitoare… Dacă lucrurile vor evolua mai departe pe acest „trend”, curând se va spune că Holocaustul de la Auschwitz sau Dakau n-a prea fost holocaust, și că singurul loc în care putem fi siguri de un Holocaust incontestabil este Transnistria, adică România.
Aș putea pune chiar un rămășag cu această miză! Și asta pentru că numai la noi s-au făcut holocaustologi peste noapte niște neica nimeni, ca să nu zic mai rău! Niște mercenari, niște mincinoși cu ora, care nu vor conteni decât odată cu sinecura pe care încă o mai primesc! Să le fie de cap!
Ion Coja
Evreii si tziganii au fost scutiti de razboi de catre criminalul de razboi Ion Antonescu. Deci nu au existat evrei si tzigani condamnati si impuscati ca dezertori din armanta.
Se pare, probabil, ca este si una din acuzele de discriminare adresate lui Ion Antonescu ca nu au fost lasati sa participe la razboiul antisovietic pe simplul motiv ca erau evrei sau tzigani.
Revin.Evreii din Romania au fost persecutati dar persecutiile nu au mers pana la Holocaust.
Trebuie facuta distinctie intre ceea ce a fost in germania, polonia,etc. si ce s-a in inamplat in Romania.Antonescu a aplicat legea de razboi.Pedeapsa cu moartea se aplica tuturor indiferent de etnie in caz de : tradare, dezertare.Sunt sigur ca arhivele pastreaza ca de condamnare la moarte in cazul unui tradator roman.Dar sunt absolut convins ca nu a existat vrun caz in care un cetatean roman, de etnie evreiasca, patriot, care sa se fi prezentat la ordinul de incorporare, sa fi participat la lupte ca toti ceilalti romani si la un moment dat sa vina cineva si sa spuna : tu esti evreu, te impuscam pentru ca esti evreu.Asa ceva nu a existat !
Nu i-a omorat nimeni pentru ca erau evrei.
Lucrurile stau asa:
1.Era stare de razboi
2.Evreii si tiganii nu s-au prezentat la Ordin
3.Pentru dezertori exista pedeapsa cu moartea
INTREBARE :
A MURIT VREUN EVREU, PENTRU CA ERA EVREU, DINTRE CEI CE S-AU PREZENTAT LA ORDIN SI A LUPTAT PE FRONT ?
Evreii si tziganii au fost scutiti de razboi de catre criminalul de razboi Ion Antonescu. Deci nu au existat evrei si tzigani condamnati si impuscati ca dezertori din armanta.
Se pare, probabil, ca este si una din acuzele de discriminare adresate lui Ion Antonescu ca nu au fost lasati sa participe la razboiul antisovietic pe simplul motiv ca erau evrei sau tzigani.
Doriti sa vedeti cum e adevaratul HOLOCAUST?
Poftim!
http://player.vimeo.com/video/57126054#at=0
adevarul va triumfa pana la urma.a face poporul roman complice la tentativele de exterminare a evreilor din perioada 1939-1944 este o acuzatie foarte grava care-i supara pe toti romanii.persecutiile dovedite la care au fost supusi evreii din acea perioada nu trebuiesc interpretate ca un holocaust.gm
-le Onisie Bone,
Sunteţi prea pesimist. Oamenii, în virtutea dimensiunii lor creatore şi criticiste, se eliberează, treptat, de frică, de servituţi, de micimea individualistă şi nu mai acceptă gogoşile răsuflate cu holocaustul unic.
Spre deosebire de distinsul prof. In Coja, eu, dacă nu am fost primul – se pare că primul a fost d-l general (r.) Radu Theodoru –, oricum sunt printre primii români care au afirmat că holocaustul nu a existat nu doar în România, ci PE NICĂIERI.
În ultimii zece ani am publicat cîteva studii importante pe această temă: că „Holocaustul unic“ clamat de jidani nu a existat şi că este doar o escrocherie, sau, cum spune Arthur Butz, este „Minciuna secolului 20“ – adică este cea mai mare minciună a secolului XX. Vedeţi, de ex., studiul „Holocaust-ologii – vectori ai războiului axiologic“, al cărui ultim episod este aici: http://ro.altermedia.info/general/radu-ioanid-sperjurul-persona-non-grata_23987.html, dar care are, la final, linkurile întregului serial. Apoi, puteţi citi şi aici: http://ro.altermedia.info/politica/wiesel-ioanid-mizerabilii_22965.html. Iar recent, am publicat alte două materiale semnificative: „Simon Wiesenthal: impostorul nr. 2“ , accesibil aici http://ro.altermedia.info/antisistem/simon-wiesenthal-impostorul-nr-2_24194.html, şi „Iosif Toma Popescu denunţă campania holocaustică contra României“, accesibil aici: http://ro.altermedia.info/antisistem/iosif-toma-popescu-despre-holocaust_24692.html.
Dar această opinie – inexistenţa vreunui holocaust – a început să se manifeste de prin 1960! Este ceea ce se numeşte literatura „revizionistă“. Noi, românii, nu am ştiut de acest fenomen, de dimensiuni internaţionale, pentru că am trăit sub obroc ideologic, acum, graţie Internetului, informaţia se diseminează fantastic de mult, de repede şi de fără oprelişti. Obrocul informaţional nu mai poate fi realizat. Evident, în presa din România este încă interzisă această temă, iar despre guvernanţii – şi, în genere, oficialii – postdecembrişti ştim că sunt doar nişte lichele. Dovadă este lichelismul manifestat de conducerea Academiei Române, după episodul cu discursul antiholocaustic al prof. Vladimir Iliescu.
Cît despre cei morţi în pretinsul holocaust, cifra cea mai plauzibilă nu este nici măcar 300.000, ci doar vreo 150.000, care este şi normală pentru condiţiile de război. Iar după cele mai plauzibile informaţii, ambele războaie mondiale au fost provocate tot de finanţa jidănească. De exemplu, istoricii români se feresc să scrie despre morţii şi schilodiţii – îndeosebi copii – de către bombardierii anglo-americani, care aruncau, pe lîngă bombe, şi bomboane otrăvite, stilouri, mingiuţe, jucării etc. care conţineau explozibili! Încă trăiesc români schilodiţi de aceste „jucării” teroriste ale democraţiei anglo-americane. Iar lichelele de guvernanţi se înghesuie să îngrijească mormintele aviatorilor terorişti anglo-americani, dar de cimitirele eroilor români nu se îngrijesc! La fel este şi cu holocaustiştii jidani sau jidăniţi. Ca să nu aveţi frisoane cînd citiţi cuvîntul „jidan“ – respins din dicţionar de lichelele din Academia Română –, vedeţi în materialele mele citate aici (dar şi în altele) că am demonstrat clar că jidanii nu sunt „evrei“ – cum ar vrea ei să convingă lumea, ci sunt urmaşi khazarilor, care au trecut, la ordinul bulibaşei lor, unul Bulan, pe la anul 940, la cultul mozaic. Între evrei şi jidani există o luptă surdă dar autentică şi puternică, numai că se pare că evreii au cam pierdut partida. Oricum, Israelul a fost cucerit de jidani. Finanţa mondială este în mîna jidanilor, dar poate că tocmai acest lucru ar putea fi motivul anihilării lor, pentru că, aşa cum se spune în Noul testament, „banul este ochiul dracului”!
Curaj şi, vorba francezului,
„Aux armes citoyens
Formez vos bataillons
Marchons, marchons
Qu’un sang impur
Abreuve nos sillons…“
Unul dintre cele mai interesante articole citite de mine in ultimul timp a fost cel al Alexandrei Zarnescu privitor la xenofobie.
Am mers totdeauna pe principiul enuntat si de Dl Coja : Audiatur et altera pars. asa ca am citit si opiniile celeilalte parti. In opinia dansilor, holocaust nu include numai lagarele de la Auschvitz ci orice dommage care se face pe baza de discriminare etnica, in cazul dansilor pe motiv ca sunt evrei sau jidani cum ii mai taxeaza unii. Faptul ca Antonescu a emis acele legi special pentru evrei care-i ingradea sa mai ocupe functii in administratie sau armata sau ca-i obligau la munca patriotica sau la plata unei taxe ca nu merg la razboi sau ca unii au fost deportati in Transnistria, ii indrituieste sa considere aceasta o forma tot de holocaust.
Ca noi stim ca acele legi au fost date ca sa-i scape de front si de macelul la care ne-a supus pe noi romanii criminalul de razboi Antonescu asta-i alta problema. Ca noi am murit in WW1 si WW2 cu milioanele si rusii cu zecile de milioane, nu conteaza. Asa sunt conditiile razboiului, moartea in razboi dintre doua natiuni nu inseamna holocaust. Astfel ca bombardamentele americane la Dresda sau la Ploiesti sau oriunde se justifica prin legile razboiului care permite anihilarea „dusmanului” prin orice mijloace. Deci evreii au dreptate din punctul lor de vedere si profita de prostia romanilor. Desi nu romanii au declansat acest holocaust ci Antonescu. Numai ca nu romanii l-au ales pe Antonescu ca sa fie incriminati romanii cum saun incriminati germanii ca l-au ales prin vot pe Hitler. Antonescu a venit la putere in urma numirii lui de catre alt criminal, Carol al II-lea. Deci nici guvernul legionar de 4 luni al lui Antonescu nu se poate imputa poporului roman pentru ca acel guvern l-a facut Antonescu, nealesul neamului romanesc. Statul roman al acelor vremuri nu era al romanilor ci fusese impus de forte ostile romanilor.
S-a dovedit minciuna cu cei un milion de evrei facuti sapun.
S-a dovedit minciuna cu evreii atarnati in carlige la Abator si care s-au dovedit acum ca au fost legionari.
Dar nu putem extrapola pentru a afirma ca toate elementele incriminate ca facand parte din holocaust sunt minciuni. Istoricii si alti specialisti sa aduca dovada.
Cu voia Dvs am sa va citez : Cît despre cei morţi în pretinsul holocaust, cifra cea mai plauzibilă nu este nici măcar 300.000, ci doar vreo 150.000, care este şi normală pentru condiţiile de război.
Cum adica normala ?
Daca Dl Vladimir „estimeaza” la 120.000 numarul victimelor, Dvs, observ cutremurat, ca supralicitati numarul victimelor evreiesti la 150.000. Ma si infioara deja acest numar. Nu este normal nici daca ar fi omorat si un singur evreu pe motiv ca este evreu daramite 150000 (unasutacicizecidemii) de evrei carora Dvs. le ziceti jidani. Sa omori 150.000 de evrei numai ca sunt evrei si sa mai si zici ca este normal, Dvs. realizati ceea ce afirmati ?
Ca si Dl Vladimir Iliescu, zis anti-semit si anti-holocaustolog, Dvs ne bagati pe noi romanii si mai mult in cacatul in care ne-au bagat barbarii de dusmani, fara a avea vreodata sansa de a iesi de acolo.
Articolul despre xenofobie este aici: http://www.altermedia.info/romania/2008/08/29/cuvantul-xenofobie-trebuie-scos-din-uz/.
Si pana la urma care-i cifra ? 6 milioane sau 300.000 de evrei victime holocaustului ?
Daca in loc de 6 milioane sunt 300.000, de unde s-a scos cifra de 400.000 evrei asasinati de Antonescu si de legionari ?
Cifrele se bat cap in cap.
In acest caz este clar ca cifra de 6 milioane nu mai este de acualitate pentru ca in acest total se includeau si cei aprosimativ un milion de evrei despre care se credea ca au fost facuti sapun dar nu se mai pun astfel la socoteala, deci ar fi numai 5 milioane de victime.
Oricum te infioara cum se joaca unii cu cifrele si adauga sau scad cu toptanul la victime. Este oribil.
Ce sa mai zic de prapadul de 20 milioane de victime facute tot de SS si nazisti in randul rusilor. Poate si cifra aceasta este umflata.
Poate si cifra victimelor stalinismului de 60 milioane este umflata.
Este o balmajeala de nedescris in istorie. Generatiile de dupa noi risca sa devina niste generatii de tembeli care sa nu mai stie de capul lor.