Ultima repriză a „duelului” a prilejuit aceste două comentarii:
1. Al domnului Mihai Vinereanu:
vinereanu

Domnule professor,

cu toata stima pe care o am pentru Dvs. trebuie sa va spun santeti de o rea credinta. nu asa se poarta o discutie pe teme stiintifice, luand in zeflemea pe partenerul de discutie am raspuns pe scurt aseara pe scurt la toate intrebarile Dvs. am spus ca voi reveni cu detalii, ca voi face un Dictionar Etimologic cu FPL. nu aveti dreptate cu Traian, orice ati spune. intrebati si alti lingvisti si va veti convinge. cele 5.500 de cuvinte sant cuvinte de baza (cum se face orice dictionar etimologic daca nu ati stiut pana acum) care cu derivate totalizeaza cca 30.000 de cuvinte. am spus nu am luat in consideratie neologismele, nici nu avea rost. ce este rau in asta? in cele 5.500 de cuvinte de baza am cuprins tot lexicul limbii romane. daca nu stiti va pot spune ca nici alte dictionare nu cuprind mai multe intrari. in ce primeste sintaxa istorica a limbii romane ca de asta vorbeam, in ce priveste limba romana, nimeni nu a facut vreuna pana acum, nici macar Graur sau altcineva. eu am facut un dictionar etimologic. de ce trebuie sa le fac eu pe toate, nu inteleg. ce fac lingvistii din Romania? cu ce se ocupa? exista armate de asa-zisi cercetatori care numai cercetare nu fac.
cu regret nu pot sa port o discutie stiintifica cu cineva care nu stie sa-si respecte partenerul de discutii. nu cred ca voi mai interveni in discutiile de pe blogul Dvs. nu are rost, dar asta nu inseamna ca totul se incheie aici. vom mai auzi cu siguranta unii de altii.
mi-a lipsit un professor ca Graur? nu deloc! am avut multi profesori aici, cat si in Romania mai mari decat Graur. va asigur ca nu mi-au lipsit marii profesori. in plus am citit cam tot ca s-a scris important in lingvistica istorica, lingivisti de care Graur sau alti lingvisti din Romania nici macar nu au auzit. daca spuneti asta inseamna ca nu stiti ce vorbiti.
credeti ca eu nu mi-am sacrificat viata pentru propasirea adevarului. credeti ca eu nu stiu ce spun in cartile mele. credeti ca aparati adevarul improscand cu noroi pe alti cercetatori?
cand am spus cuvinte de baza v-am referit alcele elemente lexicale care alcatuiesc un dictionar, adica fara derivati.

  • Domnule Vinereanu, de ani de zile

    1. vă fac atent că trebuie să vă raportați la teza Hasdeu-Graur și să vă justificați de ce nu o luați în seamă. Toată metoda comparativă istorică, baza limgvisticii istorice, pune în centrul ei fondul principal lexical și morfologia. Nu sintaxa! Morfologia! Dacă se descoperă o limbă nouă și vrei să afli dacă este sau nu indo-europeană, primul pas este testul morfologic: te întrebi cum arată în limba aceea verbul A FI la prezent și cum se declină pronumele personal de pers.I. De ce? Pentru că în limbile indoeuropene există o anomalie morfologică, cam toate limbile indo-europene prezintă în această flexiune forme supletive, după modelul EST / SUNT, respectiv EGO / ME! Iar formele supletive se moștenesc, nu se împrumută! De aceea v-am trimis mereu la morfologia limbii române – niciodată la sintaxă!, pentru că limba română seamănă cu latina prin multe modele flexionare neregulate, imposibil de explicat altfel decât prin continuitatea de limbă: latina = româna! Prin moștenire! Niciodată nu mi-ați răspuns la această întrebare: cum explicați asemănările cu latina, la nivelul „excepțiilor” de la regulile de flexiune! V-am dat exemplul imperativebor de la verbele a duce, a face, a zice!
    V-am întrebat cum se explică păstrarea în limba română a numeroase urme ale declinării imparisilabice, mult mai multe ca-n alte limbi romanice! Sunt multe ciudățenii ale morfologiei latinești pe care limba română le prezintă și ea, dovadă că latina și româna sunt una și aceeași limbă – vezi definiția lui Rosetti.

    2. Spuneți că veți reveni cu detalii, cu un dicționar al FPL la care vă veți face timp și veți lucra în viitorul controlabil. Păi astea nu sunt detalii, ci FPL este miezul problemei. Dacă ați avut curajul să sfidați, să provocați toată lumea afirmând că limba română nu se trage din latină, păi cu asta trebuia să începeți: cu demonstrația că principalele 1500 de cuvinte vin, cele mai multe, din altă parte, nu din latină!
    Și pentru că nu există până acum nicio limbă care să prezinte un FPL de o origine, și o gramatică(morfologie) de altă origine, trebuia să demonstrați că și morfologia limbii române nu prea are legătură cu latina! N-ați făcut asta, nici una, nici alta! Și nu ați făcut pentru că nu puteți face asta! Faptele sunt fapte și există o limită în denaturarea lor!
    Nu vă dați seama că v-ați propus să răsturnați tot ce știm desprea noi înșine, despre limba noastră?! Nu vă dați seama că ați făcut afirmații extrem de șocante pentru orice român, dar că aceste afirmații, dacă nu sunt probate satisfăcător măcar – și nu sunt!, fac mult rău adevărului și au consecințe extrem de complexe?! Dați satisfacție unor impostori și infractori (!) care sunt încurajați de afirmațiile dumneavoastră, nu-i interesează că aceste afirmații nu au acoperire!

    3. Vă citez: „nu aveti dreptate cu Traian. Orice ati spune. Întrebati si alti lingvisti si va veti convinge”… Cum adică „orice aș spune”?! Nu aveți nicio disponibilitate pentru argumente noi, pe care nu le-ați avut în vedere?…
    Mă sfătuiți să întreb și alți lingviști? Știu și eu ce susțin acei alți lingviști despre etimologia lui TROIAN. Mă bucur că-i luați în serios, căci acei „alți lingviști”, toți, fără excepție, nu dau nicio atenție, nicio valoare, dicționarului Dvs și teoriilor dumneavoastră. Ei cred neclintit că româna este forma la care a evoluat latina adusă în Dacia! Asta cred și eu! Dar eu, spre deosebire de toți acei „alți lingviști”, adică spre deosebire de colegii mei care vă cunosc lucrările, eu v-am dat toată atenția și v-am încurajat, ba chiar v-am ajutat și susținut, deoarece și eu sper să descoperim cât mai mult din moștenirea geto-dacă, îndeosebi în materie de limbă! Și eu sunt convins că în română am moștenit mai mult de 80 sau 180 de cuvinte dacice. V-am înțeles resortul intim care vă împinge să căutați mai mult. Cum vă spuneam rândul trecut și v-am mai spus-o mereu, sunt de acord cu multe din propunerile dumneavoastră. Constat însă că dvs nu aveți capacitatea de a vă revizui opiniile. Le-ați transformat prea devreme în convingeri neclintite! Nu vă pot scoate din minte că TROIAN nu este cuvînt slav!

    3. Or, tocmai la asta mă gândeam când am spus că „v-a lipsit un profesor ca Alexandru Graur”. A fost mare ca profesor nu pentru erudiția sa, impresionantă, ci pentru capacitatea de a învăța de la alții, chiar și de la elevii săi mult mai tineri! Când i-am prezentat obiecțiile mele la ideea că TROIAN este un cuvînt slav în limba română, nu a pregetat mult că să-mi spună că observațiile și obiecțiile mele sunt corecte. Graur nu era omul la care, „orice ai spune”, să nu conteze! De la Graur și de la alții am învățat că ideile și teoriile noastre sunt niște ipoteze, niște păreri. Unora li se PARE într-un fel, altora li se PARE în alt fel… PĂRERI!
    Vă invit să vă faceți un examen de conștiință și să vedeți dacă aveți sau nu această capacitate! Eu am constatat că nicio observație pe care v-am făcut-o nu a primit răspuns că v-ați însușit-o! Nu sunt orgolios ca să mă deranjeze asta! Dar, repet, ce faceți dvs este un lucru riscant și inacceptabil nu pentru că intrați în contradicție cu adevărul – fiecare suntem expuși acestui pericol inevitabil! Ci pentru că adevărul pe care îl contestați este extrem de important pentru viitorul nostru! Iar dumneavoatră nu vă dați seama! Sunteți orbit de ideea că răsturnați toată știința românească și nu vă dați seama că loviți și în ceva mult mai important: conștiința de sine a românului!…
    De la acei „cotropitori” latini ne-a rămas un proverb: FIAT JUSTITIA PEREAT MUNDUS… S-ar părea că vă potriviți cu acest proverb! Că vreți, chiar cu riscul de a supăra pe toată lumea, să impuneți adevărul despre structura limbii romăne, despre statutul ei genealogic! Nu m-aș da nici eu în lături de la respectul pentru adevăr și dreptate. L-am practicat întotdeauna în mod inevitabil. Nu am putut proceda altfel! Așa mi-e soiul! De aceea sunt și singurul dintre colegi care v-am acordat toată atenția, tot sprijinul, inclusiv pentru a dobândi titlul academic de doctor în lingvistică! De aceea mă mir că le acordați toată încrederea colegilor mei, iar nu mie! Acești colegi care acum îmi reproșează că „nu am știut de la bun îmceput cu cine am de-a face”! Adică cu dumneavoastră!
    Domnule Vinereanu, noi rămânem în legătură. Am să vă citesc mai atent dicționarul și am să vă mai trimit observații sau completări. Aștept să vă confruntați cu mărturia pe care o depune morfologia limbii române și fondul principal lexical. Sunt convins că veți avea tăria de caracter de a ceda în fața evidențelor! Asta nu va scădea, ci dimpotrivă, va potența contribuția reală pe care ați putea-o aduce la alcătuirea unui inventar mai corect al moștenirii din substratul daco-getic.

    Ion Coja

    PS Vă fac atent la acest termen: MOȘTENIRE. Lingviștii români, academici, cu Graur în frunte, considerau că în limba română există această categorie de cuvinte: cuvinte MOȘTENITE! Adică cuvinte de origine latină sau geto-dacică. Numai pentru aceste două limbi se spune că le moștenim! Alți termeni academici: STRAT și SUBSTRAT. STRATUL limbii române este latina, iar SUBSTRATUL limbii române este limba dacilor! Nu vi se pare că în felul acesta savanții români au dat expresia cea mai succintă a prețuirii lor pentru moștenirea rămasă de la Daci?

    Pentru lingviștii români cuvintele de origine geto-dacă nu sunt împrumuturi, ci sunt moștenire de la mama și de la tata. E aproape sublim când născocești asemenea terminologie.