Cine ne-a pricopsit cu Băsescu?

 

 

  1. Băsescu, spun unii, unii mai autocritici, este așa cum este. Dacă nu ne-am dat seama ce este de capul lui, nu este vina lui. Este, zic aceștia, vina noastră, a societății românești, a electoratului, a poporului român, că l-am făcut președinte. Concluzia: popor de năuci, de adormiți!

 

  1. În principiu, un popor, o comunitate de oameni, cum se apără de ne-oameni ca Băsescu? Destul de simplu. Societatea omenească seamănă mult cu un organism viu! Când un organism este agresat, pus în pericol de o celulă stricată sau de un corp străin, organismul reacționează prin celulele sănătoase aflate în vecinătatea celulei care pune în pericol întreg organismul. Dacă infecția se produce la genunchi, reacționează celule din zona genunchiului, nu celulele de la cot sau din creștetul capului!

La fel, în societatea omenească, într-o comunitate, când se ivește un ins periculos pentru ceilalți, primii care semnalează pericolul și încearcă să-l izoleze, să-l facă inofensiv, sunt sau trebuie să fie oamenii din preajma individului: vecini, colegi, rude…

Care este situația lui Băsescu?

 

  1. Este lucru sigur că, dacă nu interveneau evenimentele din decembrie 1989, numele lui Traian Băsescu nu ajungea niciodată să fie cunoscut de toți români. Prin deducție logică, numele respectiv nu ajungea nici să fie vreodată înjurat de toți românii! Politica și serviciul de cadre al PCR nu ar fi admis niciodată ca un astfel de individ să urce prea sus.

Ce s-a întâmplat cu Băsescu după decembrie 1989?

 

  1. După 22 decembrie, cu Traian Băsescu s-a întâmplat lucrul cel mai normal cu putință: Colegii și mai ales subordonații săi, de comun acord și cu superiorii acestuia, l-au dat afară pe Băsescu din funcție și din servici, din funcția de mare director pe care o avea în Portul Constanța! L-au dat afară cu huiduieli! Au ținut oamenii muncii ședință în Portul Constanța, unde lucra ca director neisprăvitul, și au fost cu toții de acord să se lepede de el ca de un corp străin, ca de unul care nu era de-al lor etc. La Ministerul Transporturilor, din partea oamenilor muncii din toată Țara, au venit în zilele acelea câteva zeci de propuneri de îndepărtare din funcție a unor directori. Printre ei și Băsescu al… al nostru! Cu alte cuvinte, oamenii care îl cunoșteau pe Băsescu câte parale face și-au făcut datoria de cetățeni și de slujbași, denunțându-l ca pe un ins fără valoare ca om, ca navigator, ca șef sau coleg! Un impostor!

Orice societate pe acest principiu funcționează: cei care îl cunosc, care au lucrat cu persoana în cauză sunt primii care trebuie să bareze, dacă este cazul, drumul impostorului. Sau, dimpotrivă, dacă este cazul, să-l susțină! Așadar, cariera lui Băsescu, atât de fulminantă după 1990, nu a avut sprijinul colegilor, al celor care îl cunoșteau cel mai bine!… Opoziția, în cunoștință de cauză, a colegilor trebuia să-i îngroape Băsescului toate veleitățile de parvenire! Putem spune că noi, ca popor, prin reprezentanții noștri autentici – colegii Băsescului, prin anturajul uman al acestuia, ne-am făcut datoria și l-am demascat pe neica nimeni că nu-i nimic de capul său! În mod normal, nu mai trebuia să se audă de Băsescu decât, cel mult, prin sălile tribunalelor și la apelul de seară al penitenciarelor etc.

Cum spuneam mai sus, când apare în organism o infecție, reacționează celulele din jur ca să apere restul organismului! Celulele din corpul care este ființa poporului român au reacționat normal, firesc, și-au făcut datoria!

Așadar, la întrebarea: cum a fost posibil ca un om ca Băsescu să ajungă președinte?! Ce popor sunt românii ăștia de și-au ales așa președinte?, răspunsul este acesta: Românii sunt un popor normal, ei au reacționat normal prin cei din anturajul lui Băsescu și l-au pus pe goană pe Băsescu!

La fel și cu alt individ care sfidează poporul român: Patriciu! Cum a ajuns atât de bogat un ins mediocru intelectual și cu hibe de caracter vizibile de la prima vedere?!

Societatea românească a reacționat normal și în cazul Patriciu! Când Petre Roman – alt neavenit, l-a propus ministru pe Patriciu, s-a produs o veritabilă revoltă de indignare a studenților și profesorilor de la Arhitectură! Au ieșit în stradă, au trimis scrisori etc. Audiat la comisia parlamentară, Patriciu a fost respins… Trebuia să fie punctul terminus al carierei sale! Dar nu! Pe căi ocolite, evitând verdictul de respingere al celor care îl știau câte parale face, s-a îmbogățit peste noapte, nu investind, nu prin spirit întreprinzător! Nu a pus în mișcare mii de oameni care să producă ceva după ideile sale! Ci s-a priceput să fure! Să fure și atât! Să fure de la stat! Pe care a avut și cinismul să-l declare „cel mai prost administrator”! Te cred!…

A mai furat Patriciu și de la particulari, dar sume mici, găinării de câteva milioane! Restul, până la miliardele cu care se laudă, a furat de la statul român, din buzunarul anonim, aflat în custodia guvernanților din care s-a priceput să facă complici la marea delapidare! Priceperea asta a avut-o Patriciu! În aceasta a constat competența și talentul său! Priceperea de a corupe înalți funcționari, inclusiv prim miniștri! E și ăsta un talent…

 

  1. Revenim la Băsescu. Primul care se face vinovat de ascensiunea nemeritată a ipochimenului este Corneliu(?) Burada, ministrul post-decembrist al Transporturilor. Acesta, după ce a aprobat hotărîrea luată de colegii directorilor demiși, la câteva zile se răzgândește și face excepție cu unul singur dintre acei directori alungați, face excepție cu numitul Băsescu. Revine asupra primei decizii și îl repune în funcție. Evident, n-a făcut-o din proprie inițiativă, ci la cererea cuiva. A cui? A primului ministru Petre Roman, a președintelui Ion Iliescu?… A cuiva mai puternic decât cei doi?… Au fost în zadar protestele celor din Portul Constanța, articolele din presă, dezvăluirile care s-au adăugat la ce știau toți din port!

Din păcate, reacția de apărare a corpului social a fost surclasată de intervenția din afară a cui? Aceasta este marea întrebare? Cine s-a ocupat de cariera lui Băsescu, susținându-l din umbră și împotriva tuturor defectelor și tarelor care îl marchează pe individ atât de evident ca persoană nedemnă de o funcție de stat mai înaltă?!

 

  1. Băsescu va avea acordul celor doi, numiții Petre Roman și Ion Iliescu, atunci când va fi instalat ministru al Transportului, după alegerile din 20 mai 1990. Adică la numai câteva luni, vreo trei, după ce colegii săi l-au dat afară, Petre Roman l-a adus la București, căci la Constanța nu voia nimeni să-l mai ia în serios ca director!… Și l-a făcut ministru! Mai mare peste toți directorii din toată Țara!…

Unii îi reproșează lui Băsescu, ca ministru al transporturilor, că a pus la dispoziția minerilor trenurile cu care aceștia au năboit în București în iunie 1990. Nu avea cum să n-o facă, ordinul venise de la primul ministru și de la Președintele Țării. Din proprie inițiativă Băsescu va face cu totul altceva!

Și anume va declanșa o  vastă strategie de distrugere a transporturilor din România!

…Va începe cu CFR-ul. El, Băsescu, a inaugurat suspendarea trenurilor de călători, cât mai multe, pentru a face rentabile firmele private de transport auto de persoane. Safteaua a făcut-o cu trenul Craiova – Cluj-Napoca. În ziua când acest tren n-a mai circulat, în fața gărilor de pe traseu au apărut ca prin farmec autobuzele unei firme mascate de-a lui Băsescu! Călătorii care nu mai găseau la peron acceleratul Craiova – Cluj Napoca au fost invitați în piața gării să ia autobuzele lui Băsescu!

În timp, s-a dezvoltat o rețea auto care concurează și e pe cale să falimenteze CFR-ul. Proprietarii acestei rețele sunt Băsescu și alți miniștri ai Transporturilor care i-au urmat… Ca să meargă treaba bine, ministerul a avut grijă să bage în reparații cele mai circulate rute, astfel încât trenurile să circule cu viteze din secolul al 19-lea. Cel mai bun exemplu, linia București-Constanța. Când eram student, drumul dura 2 ore și jumătate! După 1990 a durat și șapte-opt ore! Vreme de aproape 15 ani! Cum să nu preferi incomodul autobuz, care te scutea totuși de cele 3-4 ore suplimentare?!

Este mai puțin cunoscută contribuția decisivă a Băsescului la distrugerea CFR-ului! Deopotrivă călători și marfă!… Va continua această lucrare diabolică după 1966, când va reveni ca ministru la transporturi!

Cine l-a pus ministru?

Doi mari criminali: Petre Roman și Ion Iliescu! Și cu Emil Constantinescu, trei!

Nu cred că exagerez numindu-i criminali. În cel mai bun caz, cozi de topor! Ale unui topor pe care l-a acționat o mână străină, ascunsă de privirile noastre, nouă rămânându-ne să vedem numai efectele: distrugerea României!

Distrugerea flotei a fost un dezastru mai evident, mai spectaculos, mai bine mediatizat. A ajuns și pe mâna justiției! De bine, de rău, aceasta era cât pe ce să-și facă datoria, trimițându-l în judecată pe „terminator”! S-a opus clasa politică: lichidarea flotei nu l-a îmbogățit numai pe Băsescu! Complici la jaf au fost și alți tovarăși de structuri mafiote, din actualul PSD mai ales. Și din alte partide parlamentare. Alături de Băsescu, bunăoară, trebuia să meargă la tăiat stuf și Miky Șpagă, fostul factotum al PSD!… Domnul Iliescu și gașca pesedistă ar trebui să ne explice măcar acum de ce n-au lăsat justiția să-și facă treaba în 2004 sau mai înainte în dosarul Flota!

Nici acum n-ar fi prea târziu!

 

  1. Erbașu… Cazul Erbașu… Cu o seară sau două înainte de a fi asasinat printr-o sinucidere înscenată, Erbașu apăruse la OTV și-l acuzase pe Băsescu de lucruri foarte grave. Erbașu s-a angajat la acea emisiune că va veni în zilele următoare cu documentele despre care vorbise! N-a mai apucat… Nu! Nu insinuez nimic cu adresă la persoana lui Băsescu. Dar mă întreb totuși cine era interesat ca Băsescu să nu-și încheie cariera politică?!

 

  1. Ca parlamentar în toate legislaturile, cred că Băsescu deține un record greu de egalat: n-a luat niciodată cuvîntul în plen, să susțină vreo idee, vreun amendament!… S-ar putea să mă înșel. Ar merita verificat! Nu m-ar mira să am dreptate însă! De ce n-a luat Băsescu cuvîntul în Parlament? Simplu de ce! Pentru că astfel de intervenții nu au niciun efect, sunt timp pierdut pentru un ins ca el. Nu are nicio idee politică în cap! Are numai scheme ale unor diversiuni și mișculații, de tot felul! Eficiente pentru Băsescu sunt întâlnirile și aranjamentele de taină, din culisele vieții politice! În așa ceva s-a dovedit a fi maestru!

 

  1. Căpitanul de vas Băsescu a avut o singură calitate prin care și-a atras simpatia marinarilor: știa să aranjeze la vamă să treacă fiecare marinar cu „buful” adus din voiaj! Prin experiența astfel căpătată de Băsescu, vama a devenit mai târziu un domeniu de excelență al PDL. Aproape un monopol!

A comandat petroliere, adică tipul de vas comercial cel mai comod, care dădea bătaie de cap foarte puțină, atât la încărcare, cât și la descărcare. Trebuia să fii un favorit al regimului ca să primești comanda unui petrolier… Examenul cel mai important pentru un comandant de vas l-a dat cu dispensă de a nu se prezenta la toate probele de examen… Cum spuneam deunăzi: gradul bate funcția de examinator, de profesor…

 

  1. Are o mare calitate: știe să fie convingător atunci când minte. Probabil pentru că este greu să te uiți în ochii săi și să-l citești ce-i poate pielea… Nu-ți dai seama când – semn că l-ai prins cu minciuna!, își ferește privirea!…

 

  1. A avut consilieri inventivi în materie de furat voturile, de falsificat alegerile. A inventat și el scheme pentru a frauda alegerile. O mulțime! Dar acesta este un subiect prea tehnic. Cu altă ocazie!

Schema cea mai utilizată de Băsescu a fost să cumpere sau să șantajeze oameni din tabăra adversă! L-a costat enorm fiecare scrutin, dar a știu să nu iasă în pagubă per total! Dimpotrivă! A recuperat cu vârf și îndesat!

Cei mai mulți bani l-au costat voturile favorabile de la Curtea Constituțională.

 

  1. N-ar fi reușit mare lucru Băsescu dacă nu l-ar fi ajutat adversarii. De altfel, așa zisa adversitate dintre partidele noastre parlamentare este o mare cacealma! La nivelul liderilor, toți fac parte din aceeași „echipă de zgomot”, a marelui scamator! A Marelui Manipulator!

Scamatoria cea mai mare fiind aceea de a controla din același loc și puterea, și opoziția! Iar cine nu poate fi controlat, este scos din joc! Vezi soarta PUNR, a PDAR, a PSM, a ecologiștilor. A lui Șerban Săndulescu, Antonie Iorgovan…

 

  1. La alegerile prezidențiale din 2009 s-au petrecut lucruri tare ciudate. Este lucru sigur că Băsescu nu a avut voturile necesare. În principiu, i-au lipsit mai multe voturi decât putea el să fure! Lumea se lămurise cine este individul! Poporul român și-a făcut datoria și nu i-a mai dat votul! Se pare că nici în 2004 n-a avut voturile necesare. Și totuși a reușit să ne păcălească încă o dată! Cum a făcut?

 

  1. Ajutorul cel mai important l-a primit de la …Crin Antonescu! Părerea mea!

….Acest veritabil candidat contra naturii sale intime, conform înțelegerii dintre el și Mircea Geoană, dintre PNL și PSD, ar fi trebuit să-l atace pe Băsescu „din toate pozițiile”. Avea și argumente temeinice, irefutabile, iar de gură este mai mai bun ca Băsescu! În confruntările cu Băsescu l-a pus în umbră pe falsul constănțean. Numai că atunci când s-au întâlnit toți trei, nevrednicul Crin în loc să-l atace pe Băsescu, s-a dat la Geoană, l-a ironizat, l-a atins și sub centură, i-a pus bine în evidență punctele slabe. De ce acest act de veritabilă trădare? Individul, amețit de succesul de galerie din confruntarea cu Băsescu și-a făcut socoteala că ar putea intra el în turul doi în locul lui Geoană! N-a ajuns în turul doi. A ajuns Geoană, dar cu un mare deficit de voturi cauzat de atacurile neloiale ale lui Crin Antonescu! Cei mai mulți dintre cei care l-au votat pe Crin Antonescu, în turul doi nu l-au votat pe Geoană! Mesajul lui Crin Antonescu, de susținere a lui Geoană, rostit neconvingător, mai mult i-a iritat! Cred că acesta a fost și efectul urmărit!…

 

  1. Din păcate, lui Mircea Geoană i-a lipsit sprijinul propriului partid, mai exact spus, sprijinul lui Iliescu și Năstase, cu cohorta de lachei ai acestora, în frunte cu Ponta, cel care ar fi trebuit să fie sufletul campaniei lui Geoană! Și n-a fost!

      Fac o dezvăluire foarte importantă și-mi asum orice răspundere pentru ce spun: în strategia lui Iliescu de a recăpăta controlul asupra PSD, un succes al lui Mircea Geoană la alegerile prezidențiale însemna încheierea carierei politice a lui Iliescu. Îl obliga să-și ia gândul de la viitorul său politic, ca lider de facto al PSD!

Mircea Geoană și susținătorii săi îl obligaseră pe Iliescu să părăsească cârma partidului. La cârma Țării Iliescu nu mai avea cum să ajungă. Nici el, nici omul său de încredere Năstase. Pentru Iliescu și Năstase exista o singură posibilitate de a reveni în fruntea PSD și în politica mare: înfrângerea lui Mircea Geoană în confruntarea cu Băsescu!(!) Și au jucat pe această carte: era mai important pentru Iliescu și Năstase să redevină ei piesele esențiale din PSD decât ca PSD să-l dea pe președintele României!… Decât ca România să nu-l mai aibă președinte pe Băsescu! Un Mircea Geoană președinte al României și lider în continuare al PSD era tot ce putea fi mai rău pentru Iliescu!… Unde mai pui firea răzbunătoare, ranchiunoasă a lui Iliescu, care nu-i putea trece cu vederea lui Geoană afrontul că l-a învins la alegerile din PSD „pe bune”, fără să fure voturi, fără să măsluiască!

Act clar de trădare din partea lui Ion Iliescu atât față de PSD, de propriul partid, cât și față de electoratul român! Al câtelea act de trădare față de poporul român?!…

Am aflat de acest joc al lui Iliescu în septembrie 2009 și am urmărit ce se întâmplă mai departe din perspectiva acestei informații. Am primit o mulțime de confirmări!… Inclusiv cea finală:

PSD a susținut, cu probe și cu argumente clare, că adevăratul câștigător al alegerilor a fost Geoană! Dar mare lucru nu au făcut pentru a contesta rezultatul alegerilor! Se naște următoarea mirare, întrebare: dacă în PSD s-a știut că de fapt Geoană a câștigat alegerile, de ce i-au mai reproșat acestuia pierderea alegerilor și l-au demis din funcție?… Simplu de ce: pentru că demiterea lui Geoană a fost gândul secret cu care Iliescu & comp au angajat PSD în alegerile prezidențiale, gândul ca Mircea Geoană să le piardă! Așa că PSD l-a lăsat pe Băsescu să fure nestingherit de nimeni și să mai rămână cinci ani la Cotroceni!

Refuzul electoratului față de Băsescu a fost așa de net, încât chiar și cu ajutorul tainic al lui Iliescu acesta a pierdut alegerile, nu a avut voturile necesare! A trebuit să le fure, a trebuit ca oameni ca Teodor Baconski să-și calce principiile și, mulți dintre ei pentru prima oară în viața lor, să fure și ei! Să mintă! Să se dezică de Dumnezeu! De ei înșiși!

 

  1. Dacă este să fac un pomelnic al crimelor săvârșite de Băsescu, pe primul loc aș pune crima pe care n-aș putea nicicum să i-o iert! Crima cea mai urîtă, cu consecințele cele mai tragice: a supus tentației de a se lăsa corupți o mulțime de persoane care încă nu trecuseră prin experiența traumatizantă a trădării. Mai ales suflete tinere, care nu au rezistat unor zeci sau sute de mii, chiar milioane de euro în multe cazuri, prin care Băsescu le-a cumpărat conștiința! I-a mutilat sufletește pentru totdeauna! Ziariști, judecători, procurori, militari, polițiști, ofițeri SRI, scriitori, lideri de opinie, lideri ai unor organizații, ai unor sindicate sau partide chiar, a căror privire nu mai este aceeași! Pe al căror chip și-a pus pecetea veștedă experiența sperjurului. Biete făpturi care, în restul de conștiință care le-a rămas, ca-ntr-un ciob de oglindă, tot mai reușesc să-și vadă chipul adevărat în clipele lor de luciditate!… Ce dezastru sufletesc pentru unii! Pentru alții afundarea e tot mai adâncă în mâlul minciunii, al ticăloșirii!

La cei tineri poate că mai este timp să-și recapete demnitatea de om, să se lepede de pactul cu Diavolul! Dar ce te faci cu cei cărora vârsta nu le mai îngăduie nici timpul, nici energia unei recuperări de sine? Și-au vîndut liniștea și demnitatea senectuții! Și-au vîndut sufletul și abia acum descoperă cât era de prețios, acum când nu-l mai au! Diavolul de Băsescu l-a cumpărat și nu-l mai dă înapoi! Nici nu poate… Căci dacă s-ar putea, ar începe, probabil, cu sine! Cu propriul suflet, vîndut încă de pe treptele liceului militar…

Mi-e milă de individ. Sunt momente, clipe, da, când mi se face milă de asemenea ne-oameni. În rest, vorba unei slugi a Băsescului: să se aplice legea!                                                                                                                        

 

  1. Nu am zis nimic despre contribuția serviciilor secrete la ascensiunea acestui veritabil Arturo Ui. Fără acest sprijin nu izbândea nicicum Băsescu. Cât a fost de bună sau greșită decizia acestor servicii de a-l sprijini de individ, o știu cel mai bine liderii acestor servicii. Nu trebuie să uităm că au fost angajate în sprijinul Băsescului și cele mai importante ambasade din România. Ambasada SUA mai pe față, cea a Rusiei mai discret! Ar fi de neînțeles, în condiții normale și în situața de azi, ca acest sprijin al servicilor speciale românești să mai continue! Știu că este vorba de servicii unde inteligența este arma cea mai folosită. Atașamentul la valorile naționale nu se mai discută. Incompatibilitatea lor, a liderilor acestor servici speciale, cu actualul președinte este pentru mine neîndoielnică. Sper ca această incompatibilitate să fie decisivă în desfășurarea evenimentelor din următoarele zile și luni!

 

Nota bene: Ceea ce se întâmplă în România de câteva zile frizează sublimul! Românii au avut până acum zeci de motive să iasă în stradă. Dar nu au ieșit în stradă nici când li s-a luat o treime din pensie sau din salariu! Au ieșit acum ca să sancționeze stilul președintelui. Gestul de neam prost prin care acesta a încercat să umilească un om evident curat, pasionat de meseria sa, un profesionist autentic, așa cum el, Băsescu, nu este! Românii au fost mobilizați de aerele de atotputernicie ale bădăranului, care s-a știut capabil să-i forțeze mâna doctorului Arafat și să obțină demisia sau demiterea acestuia. A pus și un soi de pariu – „ghici ghicitoarea mea!” Era atât de sigur că-l va câștiga, fraudând pariul, căci nu poți să pui pariu de pe poziții de superioritate! Inconștientul aș zice folcloric din capul fiecărui român a produs același declic: acest abuz, în basme, în anecdotica populară, se pedepsește prin pierderea pariului! Prin înfrângerea celui care se dă mare și tare, cel mai tare din parcare!…

E un subiect interesant pentru etno-psihologi să lămurească motivația adâncă, resorturile sufletești care au acționat în mintea „cea de pe urmă” a românului, făcându-i să iasă în stradă în maniera în care au făcut-o!

În orice caz, ca și în decembrie 1989, românii „au dat dovadă-n lume” din nou că pun mare preț pe demnitate, că le e mai aproape de inimă ca orice altceva. Nămeții care nu mai contenesc cu inventarul defetist, defavorabil românilor, care clamează că suntem „o populație, nu un popor”!, alde… dar nu le mai spun pe nume nefericiților, acești bolnavi la cuget și simțire, ar trebui să meargă acum în Piața Universității, chiar cu riscul de a fi huiduiți dacă sunt recunoscuți, și, trecând de la un grup la altul de manifestanți, măcar în gând să-și rostească ruga de iertăciune! Poate au norocul și Dumnezeu le-o primește! De câteva zile Dumnezeu se uită iar cu mare plăcere și îndurare spre grădina Maicii Domnului! Dumnezeu e în zile bune!… Trebuie profitat!

Doamne, ajută!

 

 

București, 17 ianuarie 2012                                                             

  Ion Coja

 

Post scriptum aprilie 2015 Publicăm din nou acest text, care încearcă să dea un răspuns la  întrebarea din titlul acestor rânduri. Această întrebare este azi mai vie ca oricând, pe măsură ce, de la o zi la alta, de la o arestare la alta, devine tot mai evidentă ticăloșia fără seamăn a Băsescului.

Deci nu poporul româna a votat un monstru care să ne conducă, ci slăbiciunile democrației l-au protejat și l-au ferit pe nemernic de o apreciere corectă din partea electoratului. Democrația este sistemul politic care, în istorie, a produs monștrii cei mai odioși, se pare!