Textul trimis de dl Călin Kasper este de o importanță copleșitoare! Un asemenea text justifică și răzbună existența site-ului nostru. Patria recunoscătoare, domnule Călin! Ați făcut un lucru minunat! Succes mai departe. Cu plecăciune, i.c.

*

Legea continuitatii in istorie

Legea continuitatii este o lege generala a naturii. Daca vedem dimineata un zarzar inflorit, asta presupune ca inca de seara, mugurii lui stateau gata sa plezneasca. Tot asa, daca in istorie apare „peste noapte“ un model de succes, cu siguranta ca daca scormonim un pic in urma, vom descoperi mugurii ce au determinat acea dezvoltare.

Legea aceasta m-a condus intr-o directie plina de surprize. Ca cititorul sa inteleaga in intregime puterea acestei metode, voi face cateva precizari. In anul 2014 am publicat o carte speciala, despre Miscarea Legionara a lui Codreanu. Fiindca cunostitele mele de atunci erau nule in privinta ML, cu mintea clara si libera de prejudecati, am scris tot ce am crezut eu ca reprezenta adevarul. Am combatut, printre altele, toate minciunile si dezinformarile referitoare la „nazismul“, „antisemitismul“ si „gena criminala“ pe care ar fi posedat-o legionarii. Pentru mine, modelul si doctrina legionara au fost si sunt un model romanesc de mare succces, prin care ML a reusit pentru prima data in istorie sa invinga dusmanii declarati si nedeclarati ai romanilor. Acest model, avand un succes urias (in 11 ani ML a ajuns la un milion de membri!!!, dar si extraordinara doctrina pe care Zelea Codreanu a sintetizat-o magistral in „Carticica sefului de cuib“, vlabila si astazi!), m-a condus la ideea ca ML nu a fost o inventie facuta „peste noapte“ de Codreanu, ci a avut radacini adanci in dezvoltarea istorica a poporului roman.

Odata stabilita metodologia de investigare istorica, am cautat sa gasesc urme de organizare legionara in evenimente anterioare anului 1927, care sa dovedeasca ca romanii aveau „in sange“ mugurii legionarismului. Altfel nu ar fi fost posibil ca in asa scurt timp, legiunea sa devina o forta de temut.

Am facut anumite descoperiri, pe care istoricii nu le vad, nu vor sa le vada, sau n-au voie sa le vada. De asta nu le veti gasi decat in scrieri si documente vechi, neatinse de morbul dezinformarilor.

Prima descoperire a fost faptul ca la adunarea de la Blaj, din 3/13 mai 1848, taranii romani au depus juramantul de credinta catre imparatul austriac, catre tara si catre natiune, cu mana stanga pe inima si cu cea dreapta indreptata catre cer. (Nu veti gasi aceasta mentiune in nici o lucrare istorica actuala, fiindca nu e political corect.). Dar, asta este realitatea pe care unii se caznesc s-o ascunda! Un Salut legionar la 1848 ar duce in derizoriu dezinformarea legata de salutul legionar, prezentat ca ar fi de sorginte „nazista“.

Apoi, am descoperit ca Amos Francu, nepotul altui Amos Francu, care a fost tribun de-al Iancului, mentionat de mai multe ori de Axente (sau Iancu, nu mai stiu exact) ca a dat dovada de mare vitejie in luptele cu ungurii, a infiintat o organizatie pe la 1870-1880, numita „Fratia de cruce a motilor“. Oricat m-am straduit sa aflu mai multe despre aceasta organizatie, n-am aflat decat ca era o organizatie care-si propusese sa ajute motii aflati in situatii critice. (Iata mugurii legii ajutorului legionar la 1880, definita de Codreanu in „Carticica sefului de cuib“ in 10 cuvinte: „Ajuta-l pe cel aflat in nevoie. Nu-l lasa!“)

Legea ajutorului am gait-o descrisa si in cartea lui Aurel Santimbreanu „Aurul si argintul Rosiei Montane“: „ Mineritul din jurul Abrudului a fost sprijinit si incurajat prin infiintare fondului pisetal Abrud-Rosia, la 3 aprilie 1790. Scopul fondului era asigurarea cu medici si moase, asistenta medicala gratuita, medicamente gratuite pentru minerii saraci si inapti de munca, sprijinirea materiala a institutiilor mineresti de interes public, acordarea de imprumuturi pentru diferite lucrari productive celor care aveau posibilitatea sa le restituie, ajutoare pentru intertinerea lacurilor (taurilor), canalelor si drumurilor spre mine. Toata averea fondului constituia proprietatea indivizibila a „comunitatilor baiesesti“ Abrud, Abrud-Sat, Rosia, Corna, Carpinis si Bucium.“

Cine stie ce a fost Miscarea Legionara, nu poate sa nu vada in fondul pisetal „mugurii“ legionarismului.

Mai multe informatii am gasit despre Reuniunea femeilor (modelul istoric al Cetatuilor legionare formate numai din femei). Iata ce scrie Gazeta „Transilvania“ nr. 2 din 15.01.1870:

„Ide’a infientiarei unei reuniuni de femei se născu in Decembre alu anului 1849, adecă indata dupa pacificatiune sî dupa esîrea trupeloru rusesci din tiera. Pe atunci generalulu br. Wohlgemuth, gubernatoriulu civile si militariu alu tierei primise dela Vien’a instrucţiune secreta, ca se casseze sî se desfientieze orice comitete si reuniuni s’aru fi aflandu in tiera, era mai anume, câ pe cele romanesci se le tracteze intocma câ sî pre cele unguresci, pe cei negrii-galbini câ sî pre cei tricolorati; preste acesta orice adunări era oprite forte strinsu si sub grea pedepsa in sensulu legei marţiale. Cu tote acestea omenii de sî spionaţi barbatesce, totu se mai aduna cate 9—1 0 insi in cercuri private. Pe atunci petrecea in Brasiovu intre alţii Florianu Aromi sî Ioanu Maiorescu. Intr’una de dîle venindu ei in locuinti’a lui Iac. Murasiann, acolo între alte cestiuni ale dîlei se ivi sî cestiunea orfaniloru remasi dela părinţii macelati prin insurgenţii unguri si asia se născu ide’a, câ spre alinarea sortei acelora se se infientieze una reuniune de femei, pentrucâ, observa Aronu, se sciţi voi câ sub firm’a barbatiloru nu vomu fi suferiţi de a mai intreprende nimicu. Aceeaşi cestiune se mai desbatu inca sî cu alte ocasiuni, pana candu apoi Aronu fu insarcinatu cu compunerea unui proiectu de statute, câ unulu carele sub protectiunea domnei sociei lui Barbu D. Stirbeiu mai luase parte la fundarea unui micu asilu de fetitie.“

Iata ca legea ajutorului, salutul legionar, cetatuile si fratiile de cruce existau cu mult inainte de a se fi nascut intemeietorul ML, Corneliu Zelea Codreanu. El nu a inventat din nou roata, ci a preluat zestrea de omenie si felul de organizare romaneasca (cnejii si juzii satesti de exemplu), care aveau Fratii de cruce dintotdeauna. Dar, in Ardeal mai ales, aceste fratii au fost secrete, asa ca despre ele nu vom gasi nici un „izvor istoric“. Asta inseamna ca nu au existat? Eu am dovezi de netagaduit, ca anumite intamplari si fapte istorice nu se pot explica decat prin existenta unor organizatii secrete romanesti, pe care eu le numesc „Fratii de cruce“ si care au existat la cele mai umile si mai neinsemnate sate romanesti din toate timpurile. Daca cititi basmul lui Ion Creanga cu Sfarma-Piatra, Stramba-Lemne si cu Pasarila, aveti acolo o descriere a unei fratii care, in lupta cu imparatul reuseste sa-l invinga pe acesta. In multe alte basme vechi se vorbeste despre „fratii si fratiile de cruce“. Nu este de loc o intamplare! Sper sa revin cu alte date istorice pe aceasta tema.