din sursa Coroiu:

http://czc50.blogspot.ro/2011/…

Pe data de 13 noiembrie 2010,în cadrul emisiunii „Profesioniștii” prezentată de doamna Eugenia Vodă a fost invitat ziaristul Ion Cristoiu,care a dat unele declarații legate de Corneliu Zelea Codreanu,pe care l-a caracterizat drept un personaj romantic.Îmi propun ca în acest articol să fac unele comentarii cu privire la afirmațiile domnului Ion Cristoiu.Mai sus am pus video-ul cu interviul respectiv.Iată ce răspunde d-l Ion Cristoiu la întrebările moderatoarei:

E.V:…dar după doi ani de lucrat cu această substanță chimică,privită de multă lume ca o substanță explozivă,Corneliu Zelea Codreanu,doi ani ai citit despre;Îl vezi ca pe un personaj interesant,ca pe un personaj pozitiv,mai mult negativ,malefic,benefic?

I.Cr:Eu îl văd ca pe un personaj tragic și cred că este o greșeală toți cei care îl judecă pe Corneliu Zelea Codreanu după formula „Ce-ar fi fost dacă?”.Corneliu Zelea Codreanu nu a fost niciodată la putere.->perfect adevărat, destinul Căpitanului a fost tragic,el nu a fost niciodată la putere. (se poate sesiza aici o ușoară eroare în exprimare, dar d.p.v al limbii române).

E.V:Deci după tine era un om de bună credință?

I.Cr:Da!->un da răspicat,fără să ezite.Felicitările mele d-le Ion Cristoiu
pentru curajul de spune lucrurilor pe nume,pentru recunoașterea
adevărului ascuns:Corneliu Zelea Codreanu era într-adevăr un om de bună-credință.Ați punctat foarte bine aici.

E.V:Sau era un fanatic?

I.Cr:Nu,era un om de bună credință,în dosarele de la Siguranță,24,le-am
citit și le-am și tras la xerox,nu există nicio notă în legătură cu corupția lui…Și ăia căutau…Deci nu există nimic,nimic,nimic din ceea ce ar putea să arate că a fost corupt,sau că a fost tentat și în al doilea rând a fost singurul politician român care n-a fost manevrat de Carol al II-lea deoarece nu voia puterea.Carolal II-lea i-a manevrat pe toți, inclusiv lideri țărăniști, liberali.->Aici Ion Cristoiu nu vorbește în termeni laudativi despre
Căpitan,el spune doar adevărul:Corneliu Zelea Codreanu a fost politicianul
incoruptibil,iar această calitate a lui mergea până la extrem.În al doilea rând,nu era nicidecum omul care să facă compromisuri și mai ales să fie manevrat.În acea perioadă,aproape toți oamenii politici erau jucați pe degete de regele Carol,de la N.Titulescu până la Octavian Goga sau Iuliu Maniu.El nu voia puterea:aici greșește,vrând să spună de fapt că el
spre deosebire de mulți alții avea stăpânire asupra puterii și nu invers,în sensul că nu avea acea ambiție de a obține puterea cu orice preț și orice mijloace,nu era bolnav după putere.Corneliu Zelea Codreanu vroia puterea, dar nu pentru el,ci pentru poporul român.El dorea puterea,dar fără șiretlicuri, pentru a nu-i înlocui pe mișei cu alți mișei.

E.V:Dar ce voia de fapt el?

I.Cr:Cred că se temea să ia puterea.Adică imi dau eu seama că chiar și atunci când,în 37′ putea să o ia,nu a vrut.Cred că prefera puterea pe care i-o dădea făgăduiala că va face mare lucru.S-a temut,probabil avea intuiția
aceasta că,ajungând la putere,ar fi dezamăgit și ar fi compromis tot ce afirma el.

Aici trebuie făcute mici precizări: La alegerile electorale din decembrie 1937,în condițiile în care din urne se furaseră aproape 400.000 de voturi date legionarilor -conform declarației lui Eugen Cristescu,director în anul 1937 la Serviciul Secret de Informații,declarație dată la procesul mareșalului Antonescu, în 1946 partidul „Totul pentru Țară” obține locul II pe București și locul III pe țară,având dreptul la 66 de locuri în Parlament.În aceste condiții,Carol al II-lea încearcă să îi propună lui Corneliu Zelea Codreanu postul de prim-ministru,dar el refuză să se asocieze loviturii de Stat inițiate de rege pentru instaurarea dictaturii. Alarmat, regele demite guvernul liberal și numește premier pe Octavian Goga. Va fi ultimul guvern
dinainte de dictatura regală.În februarie 1938, Carol al II-lea instaurează dictatura personală și dizolvă toate partidele,iar Corneliu Zelea Codreanu ia atitudine publică împotriva instaurării dictaturii.Corneliu Zelea Codreanu într-adevăr s-a temut să preia puterea în aceste condiții,lucru care reiese clar din relatarea despre acele vremuri ale unui legionar-preot Ion Dumitrescu-Borșa:

„”La Comisia Centrală electorală se întârzia cu comunicarea rezultatului general.Toți legionarii erau veseli.Victoria aceasta prevedea venirea la putere,căci după întrunirea Parlamentului,după validare, liberalii neîntrunind numărul de voturi,se putea întâmpla să se facă noi alegeri.Căpitanul era îngândurat. Îi dispăruse veselia.S-a dat comunicatul cu rezultatul general al alegerilor.Se luaseră 300000 de voturi de la legionari, ca să asigure prima partidului liberal,dar dintr-un calcul greșit,mai lipseau numai 50000 de voturi,care puteau fi luate tot de la noi și i-ar fi convenit Șefului.Asupra acestor procedee ilegale a dat explicații Ion Cristescu,directorul general al Siguranței Statului,indicând exact ceea ce eu am arătat.În repartizarea mandatelor legionarii intrau în Parlament ocupând 66 de locuri,iar la Senat 6 locuri,unde fuseseră depuse candidaturi.Totdeauna Căpitanul avea presimțirile lui și de această dată nu îi surâdeau.”Normal că în astfel de condiții,Corneliu Zelea Codreanu avea acea intuiție a lui care nu dădea greș și era perfect conștient de faptul că făcând compromisuri cu regele mișel Carol,o dată ajuns la putere automat ar fi dezamăgit și ar fi compromis totul.D-l Ion Cristoiu spune că „automat puterea dezamăgește”.Nu în orice condiții.Corneliu Zelea Codreanu știa cel mai bine că misiunea principală a Mișcării Legionare era aceea de educație,de clădire a „omului nou”,un om plin de harul lui Hristos, om moral, cu frică de Dumnezeu ,care să slujească țării și nu intereselor personale,iar biruința Legiunii insemna obținerea puterii,dar numai ca rezultat sau punct final al acestui proces interior de renaștere și educație națională.Codreanu era de părere că tara nu are nevoie de un mare om politic,ci de un educator de suflete, el dorea ca din intelectuali,țărani să facă și niște crestini desăvârșiti,niște oameni capabili să se sacrifice pentru binele colectiv.Se știe clar poziția Căpitanului în legătură cu eventuale compromisuri,lovituri de stat “Niciodată Mișcarea Legionara, pentru a birui, nu va recurge la ideea de complot sau lovitură de stat.”

“Lovitură de stat nu voim sa dăm. Prin esența insăși a concepției noastre, noi suntem contra acestui sistem, care însemnează o atitudine de bruscare, de natură exterioară, pe cand noi așteptăm biruința noastră de la desăvârșirea in sufletul națiunii a unui proces de desăvârșire omenească.”

E.V:Deci după doi ani de lucru,la o carte despre Zelea Codreanu,cu asta ai
rămas.

I.Cr:Da,că nu voia să ajungă la putere deoarece prefera să fie un personaj idolatrizat decât să fie un personaj detestat.Cred că pe undeva intuia că în momentul în care ajunge la putere va trebui să facă și lucruri pentru care îl vor detesta.Așa în faza aia de romantism…

Aici deja mi-am pus un mare semn de întrebare cu privire la gradul de inteligență al jurnalistului Ion Cristoiu,care nu reușește să se ridice din sfera
filologilor. Adică după doi ani de lucru la o carte,tu concluzionezi că personajul principal nu voia sa ajungă la putere dn cauză că prefera să fie un personaj romantic,idolatrizat.D-le Ion Cristoiu,dați-mi voie să vă spun că de obicei mie îmi plac personajele romantice.M-am uitat la foarte multe filme romantice și chiar ascult mulți artiști romantici.Dar mai credeți-mă,că 2 ani să îți dai seama că între Enrique Iglesias și Corneliu Zelea Codreanu este totuși ceva diferență mi se cam mult pentru un om cu o intelegență medie.Sau între Corneliu Zelea Codreanu și Romeo.Sau între Corneliu Zelea Codreanu și orice alt personaj romantic.Bine că nu l-ați făcut afemeiat sau nu l-ați asemănat cu Casanova,ar fi fost mai grav.Un om romantic,după mintea mea este un om visător, melancolic, romanțios.Corneliu Zelea Codreanu nu era nicidecum un visător,el era perfect conștient de drama poporului român subjugat de atâtea veacuri,el era întruchiparea durerilor neamului românesc.Dumneavoastră o dați rău in bălării aici, poate neintenționat,faceți o diversiune gravă la adresa Căpitanului.Dintre toți legionarii,el era cel mai ancorat în realitate.De fapt dintre toți românii.El vedea lucruri pe care nu toți erau capabili să le vadă.Când toți se bucurau ca orbii de câștigarea alegerilor,el s-a întristat,căci vedea mai departe.Prin afirmațiile dumneavoastră nu faceți decât să vă înscrieți într-o sferă a mediocrităților, plasând un personaj puternic ancorat în realism la polul opus,acela de visător.Poate și din cauza educației în comunism nu reușiți
să digerați nu numai cu mintea,dar și cu sufletul unele chestiuni.Să vă fie clar,Corneliu Zelea Codreanu nu e Don Quijote!!!De fapt,tot răspunsul meu subiectiv la aceste ultime afirmații nu are nici o valoare,pe lângă răspunsul pe care vi-l dă Căpitanul din mormântul care nu există.El este cel mai în măsură să vă raspundă,în stilul lui caracteristic,din adâncul gropii:”Domnule Ion Cristoiu,dumneavoastră știți ce se întâmplă cu pomii care înfloresc primăvara prea devreme? Pentru cultura dumneavoastră de jurnalist, e bine să știți că în acest caz dă bruma,se ofilesc și roade nu mai dau.”Așa s-a întâmplat în 37′ când legionarii au câștigat alegerile.I-a aruncat vântul
prea departe, după cum însuși Corneliu Zelea Codreanu recunoștea în fața
legionarilor.Codreanu la 39 de ani era înzestrat cu mai multă maturitate decât dumneavoastră acum și tatăl dumneavoastră la un loc.Excluzând această naivitate a dumneavoastră,ar reieși că sunteți plătit ca pe lângă prezentarea unor adevăruri incontestabile să băgați și ceva diversiune, tocmai pentru a crea confuzie.

Acesta a fost răspunsul Căpitanului în ’37 către legionarii săi bucuroși după anunțarea rezultatelor. Mihail Polihroniade l-a întrerupt spunând: „Bine,Căpitane,nu vă uitați la partidele politice care au guvernat și guvernează încă, ce oameni au și totuși fac față? Noi vom fi în stare să-i depășim”.

CZC:”Eu nu zic că nu vom putea face față unei guvernări mai bune decât aceste partide,dar nu voi putea să îndeplinesc ceea ce a lăsat Moța testamentar,când a murit în Spania.Știți cu toții ultimele cuvinte din scrisoarea lui:”Dacă eu voi muri,să faci,măi Corneliu din țara noastră,o țară care să strălucească ca soarele sfânt de pe cer.”Nu suntem încă pregătiți. Nu am încă omul nou pe care am dorit să-l creez.Ne mai trebuie încă 4-5 ani în care să desăvârșim educația legionară.Am putut scoate din ei niște luptători,niște viteji,dar nu omul cinstit,legionarul corect. Am încercat cu comerțul legionar și am fost furat. La toate controalele făcute,s-au găsit lipsuri bănești,bani ce au fost cheltuiți în chefuri cu femei, deși am pus în aceste locuri oameni în care credeam că sunt devotați și cinstiți. Nu am reușit. Sunt mâhnit. Veți știi,că primii care vor fi spânzurați în statul legionar,dând exemplu cu ei,vor fi aceia care au furat,legionarii necinstiți. Vă mai mărturisesc aici,ca să știți,că,dacă totuși vom fi chemați să guvernăm,nici unul dintre voi nu va fi nici măcar prefect și nici eu nu voi ocupa vreun loc.Am să formez un guvern din oameni aleși,cinstiți,care nu au făcut nici un fel de politică.Vom găsi între militarii de seamă,între profesori,oameni fără pată.Cu aceștia voi forma guvernul,care va lucra după îndrumările ce le voi da,timp de 4 ani,timp în care eu mă voi ocupa de educație, iar după aceea vom vedea. Era tulburat sufletește Căpitanul.În urma victoriei câștigate primise sugestii din partea Palatului ca să se prezinte regelui,care își îndreptase privirile către un guvern naționalist,după ce fărâmițase partidele politice,prin tactica lui întrebuințând dictonul latin „divide et impera”.Mai era și influența nazismului și a fascismului.”-mărturie preot Ion Dumitrescu Borșa.Iată care au fost adevăratele motive pentru care Corneliu Zelea Codreanu se temea să ia puterea în acele vremuri,dar în niciun caz Căpitanul nu era îndrăgostit de propria-i popularitate,preferând făgăduiala că va face ceva.Același lucru reiese clar și din întrevederile dintre
el și mareșalul Antonescu ….

I.Cr:Și mai spun ceva:Cred că viața,Dumnezeu l-a ajutat să moară la timp.Sunt oameni pe care moartea la timp le e de mult mai mare folos decât o degradare…—–>deși mă doare să o spun,aceasta este și părerea mea în legătură cu moartea Căpitanului.De multe ori m-am întrebat de ce a fost nevoie ca,Corneliu Zelea Codreanu să fie asasinat mișelește în anul fatidic ’38.Apoi,analizând ce s-a întâmplat după,cu declanșarea celui de-al doilea război mondial,cu holocaustul evreiesc al lui Hitler,cu victoria aliaților împotriva Axei, cu aterizarea rușilor în țara noastră, cu bolșevizarea, satanizarea întregii Românii și masacrarea elitei intelectuale,mi-am dat seama că de fapt,dispariția prematură a lui Corneliu Zelea Codreanu a fost o dovadă clară a faptului că a fost iubit de Dumnezeu.Practic în ’38 începea să se deruleze exact ceea ce prevestise Căpitanul încă de la vârsta de 19 ani,adică în urmă cu fix 20 ani.Corneliu Zelea Codreanu a părăsit lumea celor vii exact în momentul în care Satana s-a abătut asupra României și asupra întregii lumi. Mai mult,cruzimea de care au dat dovadă autorii
în săvârșirea acestui groaznic asasinat mă face să mă gândesc că acest act a dat naștere la toate nenorocirile care s-au abătut de atunci continuu peste nația română.De la moartea lui Corneliu Zelea Codreanu,România a fost jefuită aproape în continuu. Astăzi, poporul român a ajuns rușinea Europei,o țară din lumea a 3-a la fel ca o țară subdezvoltată de pe continentul african,deși avem în fața lor 2000 mii de ani de civilizație,o țară vândută pe mai nimic. Mișelia javrelor care ne conduc nu se oprește însă aici.Au tupeul să-l ascundă în continuare,să arunce cu noroi în el,ei cei care sunt vinovați de situația în care România a ajuns.Români adevărați, dacă vreți să vă cunoașteți dușmanii care vă vor moartea în mizerie, dacă vreți să vă cunoașteți bine hoții ce vă fură zilnic din buzunare, uitați-vă la toți care aruncă cu noroi în memoria lui Corneliu Zelea Codreanu,care acționează CNA-ul pentru a închide gura oricărui om care aduce vorba despre el. Ei au tupeul extraordinar să îl acuze de crime împotriva evreilor, când ei au asasinat întreaga suflare românească.Ei au tupeul să ne spună că suntem pe drumul cel bun,când românii mor pe capete în spitalele din cauza asistenței mai proaste ca niciodată. Lumea satelor din România este moartă,este pentru prima dată când România se confruntă cu așa ceva. Este fără precedent în istorie ceea ce ni se întâmplă.Suntem unici în Europa ca modele negative,iar ei au tupeul să ne manipuleze în continuare. Dacă ne ascund modelele pozitive,cum pot fi atât de cretini încât să creadă că pot să-mi aleg ca model în viață un chior chelios și bețivan?

I.Cr:Armand Călinescu a fost un ticălos…Spre deosebire de ce se spune,ca ministru de interne a lui Carol al II-lea a fost un ticălos.Faptul că a murit în mod tragic i s-a iertat.Se rescrie trecutul.->într-adevăr, Armand Călinescu a fost un nenorocit care a comandat asasinarea a sute de tineri nevinovați,un
fel de sifilitic.

E.V:Te-am întrebat,Zelea era un fanatic sau nu?Ai fi scris biografia unui
fanatic, sau nu?

I.Cr:Da nu era un fanatic al ideilor legionare,iară o greșeală,era un fanatic al ideii de onoare,de demnitate,era un fanatic al altor idei.Cred că era un personaj mai aparte, poate mai romantic din acest punct de vedere-în principiu sunt de acord, exceptând faza cu romantismul…

E.V:Te-ai îndrăgostit de Zelea Codreanu,ți-a căzut cu tronc citind despre el?

I.Cr:Da,pentru că nu am găsit nimic din ce fac politicienii de acum și politicienii interbelici.N-a făcut compromisuri,n-a fost corupt,una este faza Horia Sima,nici nu mă interesează,adica chiar că acolo au fost catastrofali,chiar că acolo au fost criminali…

Concluzia ar fi că ziaristul Ion Cristoiu transmite un mesaj pozitiv,ce poate
aduce mai mult interes pentru studierea Capitanului de catre unii care nu au
făcut-o până acum,cu mențiunea că greșește atunci când spune că el nu voia puterea,sau că prefera să fie un personaj idolatrizat,încadrat în sfera
romantismului.El nu trebuie condamnat, mai ales că după acest interviu,orice ar fi,rămân niște adevăruri solide în picioare.Dar domnule Ion Cristoiu,dacă tot v-ați hotărât să spuneți lucrurilor pe nume,măcar spuneți-le până la capăt!

La aceeaşi adresă se găseşte şi poezia lui Arghezi, Făt-Frumos, poezie scrisă la scurt timp după tragica dispariție a lui Corneliu Zelea Codreanu, atunci când o țară întreagă a intrat în stare de șoc și de emoție profundă.

http://czc50.blogspot.ro/2011/…