Scrisoarea de la

Nepotul meu îmi face cunoscută scrisoarea pe care a primit-o de la un prieten după ce i-a trimis Circularele Listei Naționale. O reproduc:

Salut,

Acum am inteles legaturile tale cu zona Brasov….

Am citit o parte dintre articolele de pe site cat si pe cele pe care mi le-ai trimis tu. Imi place ca unchiul tau este foarte vocal in mediul online (si offline …). Ideile dumnealui sunt datorate lecturilor acumulate (inteleg ca nu putine), mentorilor straluciti (Graur si Tutea) dar si spiritului romanesc practicant asa cum este cel al ardelenilor. Vitalitatea cu care doreste sa se exprime insa mi se pare de admirat, intr-o tara in care autosuficienta si autoizolarea sunt expresia intelectualului… Ma intristeaza insa ca discursul ii aluneca mult prea usor in generalitati ultranationaliste sau antisemite sau ca gaseste frecvent „filoane” de comploturi universale, ascunse. In egala masura, ma mahneste cohorta de admiratori care ii scriu pe forum si care, fara a avea discernamantul sau eruditia celui pe care il admira, se lanseaza in invective si isi scuipa ura, ca o gloata manipulata si scapata de sub control.

Trebuie sa marturisesc de la bun inceput ca sunt un bun roman sau cel putin imi place sa ma consider asa. De aceea multe dintre cele exprimate de unchiul tau sunt chestiuni care m-au preocupat si pe mine. Evident, la nivelul meu – adica vocal in cercuri restranse, familiale si las pentru a prelua vreo initiativa civica. M-as ralia insa unei miscari cu caracter national, romanesc. Insa mi-as dori un discurs moderat si un plan de actiune pe deplin ancorat vremurilor in care traim. In sensul in care timpurile recuza alte arme iar nationalismul nu poate fi un scop in sine ci o grija pentru noi insine. Fermitatea este fara indoiala, una dintre conditiile reusitei unei astfel de miscari. Insa eu o vad mai degraba ca o expresie a puterii de a nu derapa de la principii, de la moralitate, de la onoare si nu ca o severitate dictatoriala a doctrinei. O astfel de miscare politica, civica romaneasca, ar avea cu siguranta foarte multi admiratori, adepti, membri…in orice caz cred ca ar „prinde”. Altfel, ura, razbunarea, romanismul ieftin (de genul „nu ne vindem tara” in contextul economic) mi se par manifestari depasite, intrate deja in istorie (una nefericita). Nu antisemitismul sau antimaghiarismul ne va ridica, ci poate parea bizar, dar chiar respectul pentru noi insine! Cand romanii vor invata sa se iubesca pe ei (sau vor fi reinvatati dupa ce au fost neteziti cerebral de catre comunism), natiunea romaneasca va renaste.

In incheiere, un citat din mentorul D-lui Coja – Petre Tutea – „nu am fost si nu sunt antisemit, pentru ca ar insemna sa fiu anticrestin. Pentru ca, sa fim cinstiti, Cristos nu e din Falticeni”.

Lucian

 

Scrisoarea către

Stimate domnule Lucian,

Am citit cu atentie, și am și recitit, textul prin care i-ați răspuns prietenului dumneavoastră, de la care ați primit textele mele ultime. Sunt interesat și doritor să pricep punctul de vedere al tineretului din România. Nu poate exista proiect politic fără speranța și încredințarea că promovează interesele tineretului. Încă nu știu dacă există „un punct de vedere al tineretului”. Cunosc mulți tineri care gândesc ca dumneavoastră, dar și mulți tineri care gândesc ca mine, adică sunt suspecți și ei că, la fel ca mine, „alunecă în generalități ultra-naționaliste sau anti-semite” și văd la tot pasul „comploturi universale, ascunse”. În ciuda acestor deosebiri, cred și sper că tinerii din România sunt cu toții la fel de doritori ca România să fie o țară prosperă, iar românii un popor a cărui prestație să impună respectul altor popoare.

Cum bine spuneți, punctul de plecare în atingerea oricărui nobil scop este respectul de sine, al românului în cazul de față. În general vorbind, respectul de sine este o valoare supremă, alături de încă vreo două-trei. Vă recomand în acest sens să citiți pe site-ul meu Predica de pe munte a Căpitanului. O găsiți la secțiunea Legionari în eternitate. Un text care consemnează un moment de excelență românească în această materie. Sau, în termenii pe care îi propuneți, un text, probabil, de „românism ieftin”!… Insist să-l citiți totuși.

Nu țin să mă apăr sau să mă justific, dar după o viață trăită printre tineri, ani în care le-am predat o materie care se bazează în primul rând pe judecată, pe exersarea înțelegerii corecte a unei situații de viață, o materie care le cerea studenților mai înainte de orice „să gândească”, iar nu să memoreze, să tocească, mă simt obligat (sic!) să vă fac următoarele corecții la ideile exprimate:

1. Pe site-ul www.ioncoja.ro nu este nimeni cenzurat. Unora care bat prea mult câmpii le scriu eu în particular și încerc să-i redresez. Am reușit de câteva ori. Dar nu mai reușesc s-o fac cu toți! În plus, unii sunt suspect de insistenți în a scrie prostii și insanități. Mă întreb: o fac cu program sau măcar cu intenția de a compromite site-ul? E posibil! Văd că mulți mă înjură! E inevitabil. Dumneavoastră vi se pare că mă „admiră” oameni care nu au „erudiția” mea? Păi, dacă o aveau și ei, nu mai aveau motiv să mă admire!… Dar nu despre admirație este vorba, iar eu nu sunt ceea ce se cheamă un erudit!… Ci de satisfacție este vorba! Satisfacția cititorilor să vadă că ideile unui om ca mine seamănă mult cu ideile pe care le au și ei, iar site-ul meu este un loc în care nici o idee nu este interzisă, nu este împiedicată să ajungă la Celălalt! Pe scurt, judecați-mă pentru textele mele, nu pentru comentariile joase sau superioare ale unora! Sunt multe, foarte multe comentarii de o calitate excepțională! Pentru mine ele contează. Scrise cu bună credință. Și cu multă teamă de a nu greși! Așa scriu și eu textele mele. Ceea ce, firește, nu mă scutește de greșeli. Chiar în textul acesta, probabil…

2. E superficială impresia dumneavoastră că aș fi anti-semit sau anti-maghiar! Poziția mea, ca a tot românului în această privință, este strict defensivă! Iar atunci când te aperi nu poți să fii considerat dușman al agresorului! El îți este dușman, el se complace în păcatul de a urî, de a râvni la ceva ce nu-i aparține! Iar dacă dumneavoastră nu sesizați faptul că suntem agresați și nu știți că agresiunea asta durează de ani buni, că are „tradiții” multi seculare în istoria noastră, ezit să calific situația în care vă aflați…

Vă întreb deschis: ce ați fi vrut să fac atunci când un ministru de interne din guvernul României îmi spune, în 1999, că o jumătate de milion de evrei au primit, „pe blat”, cetățenie română? Și când un coleg evreu îmi confirmă această informație, plusând, adăugând că în final vor fi un milion de evrei care se vor încetățeni și stabili în România, eu ce trebuia să fac? Vă informez ce am făcut: m-am adresat Cotrocenilor, de unde am primit confirmarea neoficială, cu un mic amendament: vor fi un milion de evrei, da, dar nu numai pentru România, îi vom împărți cu Republica Moldova! Iar dacă vom fi cuminți și vom accepta, ni se va îngădui să ne unim! Să refacem România Mare! Ca bonus, probabil!

Sunt n motive ca să ne opunem acestei veritabile invazii. Unul mi-a venit în minte chiar în timp ce vă scriam rândurile de mai sus: milionul acela de evrei nedoriți și neaveniți, când va fi să meargă la vot, vă asigur că vor vota mult mai disciplinați decât maghiarii. Și, desigur, vor vota în favoarea celor care i-au primit în România cu atâta ușurință!… Adică vor vota în așa fel încât actuala clasă politică să se mențină la putere. Greșesc? S-ar putea… Dar nu vă grăbiți să-mi dați un răspuns. Mai gândiți-vă…

3. Luați în derîdere lozinca „nu ne vindem țara”!… Au defilat cu ea prima oară muncitorii de la IMGB, în februarie 1990, dacă nu mă înșel. Am fost printre cei, nu puțini, care le-am dat dreptate. Începuse să se vadă, cu Petre Roman și Silviu Brucan în fruntea Țării, încotro s-ar putea îndrepta lucrurile! Pericolul era evident! S-au găsit atunci destui comentatori ca să-i ia peste picior pe manifestanții atât de clar văzători! În fruntea acelor comentatori năuci sau năimiți s-a aflat un individ jalnic: Mircea Dinescu. Așa zis poet! Așa zis disident!… Vă sfătuiesc să nu-i faceți companie… Căutați alt tovarăș de idei! Și mai ales alte idei, din păcate!

Cât privește vînzarea țării, chiar aveți altă părere despre ce s-a întâmplat după 1990? Despre soarta IMGB-ului, a Combinatului de la Galați, a Roșiei Montana, a petro-chimiei românești, a flotei etc., etc?! Eu n-am mai întâlnit pe nimeni în ultimii ani care să mai ia în bătaie de joc avertismentul acela, devenit după 22 de ani o tragică realitate! Vînzarea s-a produs, dragă domnule! Firește, nu s-a vîndut chiar totul! Cea mai mare parte a economiei românești nu a fost vîndută, ci a fost cu bună știință distrusă! Când, de voie-de nevoie, vinzi ceva, mai poți spera în recuperarea obiectului vîndut! Dar ce să mai recuperezi din ceea ce nu mai există?! Pe acest site a fost publicată recent lista incompletă a obiectivelor industriale care au dispărut, au fost transformate în terenuri virane, bune de valorificat în afaceri imobiliare!… Peste 1500! Tragedia poate fi încă și mai mare! Procesul este în plină desfășurare. Nu-l sesizați? Mai sunt multe de vînzare, multe de distrus, inclusiv sufletele noastre! Ale voastre, ale tinerilor, cu precădere și după un plan foarte minuțios pus la punct!

4. Cunosc mulți tineri oameni de afaceri care gândesc în deplină cunoștință de ce se întâmplă în România și în lume. Le-am atras atenția aupra primejdiilor cu care se confruntă, în măsura în care își afirmă public ideile politice și cunoștințele de istorie… A devenit periculos să-ți exprimi chiar și în particular anumite idei. Idei prea …românești! Nu! Pericolul nu este să te ridice securitatea, ci să înceapă să-ți meargă prost afacerile!… O știu din experiența mai multor persoane, inclusiv cea proprie. Ce vă sfătuiesc să faceți? Orice soluție de comportament este bună dacă nu te face să-ți pierzi respectul de sine… Sau, cum spunea Shakespeare, rămâi credincios ție însuți și nu vei trăda pe nimeni…

5. Declarația unui procuror, cu care mă știu de pe vremea când, studenți fiind, lucram amândoi la Salvamar: „În toate marile privatizări frauduloase, legăturile duc în cele din urmă la un beneficiar evreu!”

Evident, n-or fi chiar toate, dar nici puține!

6. Să vă mai zic și de holocaust?! Când evreii, unii evrei, nu mulți și nu dintre cei serioși, ne acuză că am ucis sute de mii de evrei, sunt eu antisemit dacă le dovedesc că se înșeală sau mint pur și simplu?! Nu de antisemitism este vorba, ci de anti-românism! Anti-românismul este mult mai activ și produce de ani de zile dezastre mult mai mari decât le-a produs anti-semitismul românesc!

 

Domnule Lucian,  m-ar interesa un dialog cu dumneavoastră. Cu orice tînăr care încearcă să găsească locul cel mai potrivit pentru a face ceva util pentru ai săi, cei de azi și cei de mâine. Cel mai convenabil ar fi să vă răspund la o critică exactă făcută textelor mele, de pe site. Să răspund unor acuzații vizând idei și îndemnuri rostite de mine prin care mă abat de la linia adevărului și a dreptății! Eu vă asigur că m-am străduit să țin această linie. Dumneavoastră aveți îndoieli și vă exprimați reținerea față de poziția mea! E dreptul dumneavoastră să aveți această poziție. Dar orice drept face pereche cu o obligație sau mai multe. În cazul de față, dumneavoastră aveți obligația de a vă exprima mai deslușit motivele poziției afirmate, de a identifica în mod expres textele și propozițiile care v-au făcut să identificați la mine un spirit de „ură, răzbunare, românism ieftin, anti-semitism și anti-maghiarism”!

Sper că veți accepta invitația mea.

Cu cele mei bune urări,  Ion Coja

 

Bucuresti, 20 februarie 2012

 

Post scriptum. Am ezitat cu publicarea acestor texte. Răspunsul meu i l-am trimis dlui Lucian în particular, așa cum îmi parvenise și scrisoarea sa. Cred însă că mai sunt și alți tineri cu idei și poziții similare colegului lor de generație. Sper să le fiu de folos câtorva dintre ei cu aceste precizări „expirate”, ca și autorul lor!