Dragi și stimați destinatari și corespondenți,

Țin să vă fac precizarea, din capul locului, că, în opinia mea, un adevărat naționalist nu este și nu trebuie să fie totdeodată și șovin, xenofob, rasist, antisemit etc.

În ceea ce mă privește, vă pot declara cu sinceritate că, exceptând o scurtă perioadă oscilatorie din adolescența mea și din tinerețea mea, când încă nu eram suficient de copt și de înțelept pentru a înțelege pe deplin pericolul auto-otrăvirii care îl paște pe naționalistul șovin, eu am fost și sunt un astfel de naționalist român cum am arătat mai sus, adică neșovin, nexenofob, nerasist și neantievreu, iar prietenilor mei de altă etnie le-am pretins să fie la fel de naționaliști în ceea ce-i privea, cu toții putând să conlocuim pașnic și armonios pe pământul pe care ne-am născut și al țării căreia îi aparținem. Și vă pot asigura că așa voi rămâne până în ultima clipă a existenței mele! Iar față de actualii evrei cinstiți și de bună-credință – care nu și-au făcut un scop în sine și lucrativ totodată din a denigra calomnios întregul popor român și pe conducătorii săi din perioada interbelică și din timpul celui de-al doilea război mondial, punându-le în chip mincinos în cârca istorică un inventat genocid săvârșit, chipurile, împotriva etnicilor evrei (așa-zisulholocaust împotriva evreilor-români) – nutresc, nu numai tot respectul cuvenit, dar și toată simpatia plină de afecțiune de care poate fi cineva capabil față de un seamăn plin de cumsecădenie. Adică aidoma respectului și afecțiunii pe care, asemenea celor mai mulți dintre români, le port îndrăgitului personajIanke, din nemuritoarea piesă de teatru Take,  Ianke și Cadâr a lui Victor Ioan Popa, o comedie din literatura interbelică devenită clasică prin includerea ei în repertoriul obligatoriu al oricărui teatru de renume care se respectă. O piesă despre relaţiile inter-etnice și confesionale dintre un român, un evreu şi un turc atât de plină de înțelepciune, de umanism și de umanitarism, o piesă-pledoarie pentru prietenie, toleranţă şi dragoste trecânde cu toatele peste anacronicele și dăunătoarele sau chiar tragicele prejudecăți de rasă, naționalitate și religie. Este prețuirea și iubirea pe care, de-a lungul timpului, ca transilvan mântuit de inepția șovinismului, le-am învățat și le-am deprins, la modul scolastic sau autodidact, nu numai pentru savanții, filozofii și scriitorii români, dar și pentru marii savanți și scriitori ai omenirii, indiferent de naționalitatea lor. Dar nu în ultimul rând a fost și a rămas prețuirea și iubirea mea pentru merituoșii savanți lingviști sau creatori literari români de origine evreiască: îmi vin pe moment în minte, de-a valma și pe  sărite, câteva nume de faimă: un Lazăr Șeineanu, un Alexandru Graur, un Tristan Tzara, un Mihail Sebastian, un Ov. S. Crohmălniceanu, un Ion Aurel Candrea, un George Pruteanu, un Ion Pribeagu sau un Teșu Solomovici. Îmi vin la îndemână numele fizicianului academician Radu Grigorovici, ori al matematicianului academician Solomon Marcus. Pe toți acești români de origine mai mult sau mai puțin judaică și încă pe mulți alți români-evrei pe care nu i-am amintit și încă pe și mai mulți alții la număr evrei stabiliți sau născuți în România și pe care nu aveam cum să-i știu, pe toți aceștia i-a unit și i-a caracterizat în común dragostea pentru plaiurile românești și pentru ospitalierii conlocuitori români, loialitatea față de noua lor Patrie atâta vreme cât au locuit în ea și chiar și după aceea. Aceasta neînsemnând, însă, că aș merge până acolo încât aș afirma că poporul lui Israel este alesul lui Dumnezeu și că pentru el n-ar fi valabil proverbul că  nu există pădure fără uscături.

Însă, în considerarea fostelor mele funcțiuni profesionale ca licențiat în drept, recte de magistrat și de advocat, nu am putut și, mai ales acum, nu pot să ignor și nu pot să rămân senin și impasibil la unele manifestări de mai demult și din ultima vreme, care au început să se înmulțească și care, însumate fiind ele, reprezintă mai mult decât un concert gălăgios-agresiv și olfactiv-vătămător, reprezintă un adevărat atentat la adresa existenței, integrității și a securității naționale ale României, o adevărată agresiune împotriva Poporului Român și a Națiunii Române.

Unele dintre aceste manifestări, inclusiv acelea carea au fost făcute în numele și la adăpostul unor așa-numite drepturi și libertăți ale minorităților, cu toate că erau flagrant imorale sau de-a dreptul iredentiste, nu au primit o ripostă promptă și pe măsură, preventivă sau chiar represivă, din partea nevolnicilor de președinți, becisnicilor de parlamentari, nelegiuiților și infamilor de guvernanți, precum și din partea șovăielnicilor și chiar corupților de magistrați procurori și de magistrați judecători ai României, mai exact din partea unor anumiți indivizi care, din nefericire,  s-au succedat la cârma destinului Neamului Român și a României în ultimii 23 de ani.

O astfel de ripostă promptă trebuia să fi fost dată cu fermitate inclusiv acelora dintre manifestări care, trâmbițate fiind oriunde, oriîncotro și oricând sub umbrela unui așa-zis antisemitism și a unui pretinsholocaust, nu urmăreau și nu urmăresc, în realitate, decât  o  nedreaptă culpabilizare și o ticăloasa demonizare a românilor de altă dată și a acelora de astăzi,  făcute fiind respectivele manifestări de către niște ignobili și șantajiști evrei asociați în organizații mafiot-infracționale cu scopul perfid și ascuns al stoarcerii și obținerii unor câștiguri fabuloase, sub pretextul unor pretinse reparații și despăgubiri (deloc datorate!). Cu alte cuvinte,  întovărășiți într-o abjectă industrie lucrativă a holocaustului (cum în mod corect a evidențiat-o și a denumit-o onestul evreu Norman Finkelstein în celebra sa carte INDUSTRIA HOLOCAUSTULUI, operă în care, printre altele, relevă că un ziar britanic a făcut asocierea incriminatorie „holocaust = holocash“ (informație apud Vasile I. Zărnescu, prefațatorul articolului În teritoriile controlate de guvernul român nu a fost holocaust al evreilor! scris de Iosif Toma Popescu, articol pe care vi l-am transmis ca anexă la această scrisoare).

Iată de ce, mânat de conștiința-mi naționalistă și civică, am decis să mă alătur și public luptei și eforturilor distinsului meu prieten și mare patriot naționalist român, lingvistului profesor universitar, scriitor și publicist militant Ion Coja, unul dintre cei mai documentați și mai activi negaționiști ai pretinsului holocaust (genocid) al evreilor-români din teritoriile aflate illo tempore sub controlul guvernului român, precum și, totdeodată, consecvent luptător întru cunoașterea și scrierea cinstită a adevăratei Istorii a Românilor, mai presus de interesele meschine de grup sau partinice, politico-economice ori religioase. Și, deoarece dumnealui a făcut să-mi parvină la adresa mea de poștă electronică o știre salutară  primită de la marele istoric contemporan Gheorghe Buzatu – BOMBA DE LA ACADEMIE!: Prof. Dr. phil. Dr. h.c. mult. al Universitatii din Aachen, istoricul Vladimir Iliescu, cu ocazia lansării “Enciclopediei regimului comunist din România“, în aula mare a Academiei:

“În România au avut loc persecuții împotriva evreilor, cu cifrele cele mai mari de aproximativ 100 sau 120.000 de evrei din Basarabia și Bucovina, dar nu a avut loc un holocaust. Fiindcă în Regat evreii au trăit, și chiar și fără stea, când l-a rugat Filderman (președintele Uniunii Evreilor din România) pe Antonescu, deci ei au dus o viață aproape normală, iar din cei deportați în Transnistria mulți s-au întors (printre care și Wilhelm Filderman), prin urmare nu poate fi vorba de holocaust. Holocaust a fost doar în Germania și Ungaria, care i-au trimis (pe evrei) la Auschwitz…”, îl rog să întregească știrea respectivă publicând pe saitul dumnisale http://www.ioncoja.ro/ (dacă nu cumva a făcut-o déjà mai demult) articolulÎn teritoriile controlate de guvernul român nu a fost holocaust al evreilor! scris de Iosif Toma Popescu, fost colaborator al președintelui Iuliu Maniu, el însuși fost preşedinte al Organizaţiei Tineretului Naţional Ţărănesc din Bucureşti, articol pe care vi l-am transmis și dv. ca anexă la această scrisoare.

Cu stimă, Oliviu Tocaciu-Transilvanius