IPOTEZA ROGER GARAUDY

 

În cercul meu de prieteni şi cunoscuţi, polemica Ion Coja – Nicolae Cajal, purtată pe marginea existenţei (sau nu!), în România anilor ’40-’45, a unui holocaust antisemit (cu 400000 de victime!) a stîrnit o seamă de comentarii şi dispute care, cred eu, s-au purtat şi în alte cercuri româneşti. Asistînd şi participînd la aceste veritabile dezbateri şi încercînd să fiu cît mai obiectiv, am ajuns la cîteva concluzii care cred că pot fi utile şi altor cititori ai revistei România Mare, pe care ţin s-o felicit pentru inspiraţia de a publica integral textele polemicii. Care sunt aceste idei şi opinii prin care încerc să contribui cu modestele mele posibilităţi la instrumentarea corectă a cazului? O fac de pe poziţiile celui care din cea mai fragedă adolescenţă şi pînă azi nu am încetat să fiu un împătimit al ideilor de stînga, al democraţiei, al echităţii sociale, al respectului pentru adevăr!

 

  1. Încep prin a-i combate pe cei care văd în intervenţia d-lui profesor ION COJA o încercare de a-i reabilita pe legionari. Domnia sa, e drept, a scris de mai multe ori despre „minciunile“ care s-au spus de ani de zile despre legionari. Pentru mine aceasta nu este o dovadă că ION COJA ar fi legionar sau ar fi un partizan al Mişcării Legionare. Cunosc şi alte articole ale d-lui ION COJA în care şi-a exprimat interesante opinii asupra doctrinei şi ideii comuniste, ba chiar şi asupra lui Nicolae Ceauşescu, avînd curajul de a semnala o serie de exagerări şi judecăţi greşite care circulă în presa noastră în legătură cu aceste subiecte. Ca unul care i-am fost adversar politic lui Ceauşescu în interiorul P.C.R., iar cînd am crezut de cuviinţă n-am ezitat
    să-mi risc viaţa pentru îndepărtarea de la putere (dar nu şi din rîndul celor vii!) a lui Ceauşescu, mă simt nevoit să recunosc că ION COJA are multă dreptate atunci cînd susţine că Nicolae Ceauşescu a fost aproape întotdeauna judecat greşit, atît de cei ce l-au lăudat fără măsură, cît şi de cei ce l-au criticat tot aşa, exagerînd fără măsură.

Dl. ION COJA ne-a propus o reevaluare a lui Nicolae Ceauşescu numai şi numai de dragul adevărului, fără partizanat politic, fără subiectivisme neserioase. La fel procedează şi cu legionarii, propunînd aflarea adevărului despre legionari şi nimic altceva. Dacă îmi aduc bine aminte, dl ION COJA este şi autorul unui frumos articol, Evreii noştri, prin care dădea replica potrivită celor ce se grăbesc să pună pe seama evreilor, a tuturor evreilor din România, răspunderea pentru instaurarea în România a unui regim de teroare bolşevică. Am recunoscut şi atunci, ca în tot ce scrie dl ION COJA, acelaşi impuls de a respecta adevărul, de a nu admite minciuna şi exagerarea vinovată!

 

  1. Procedînd în felul acesta, dl. ION COJA se dovedeşte, încă o dată, a fi un naţionalist autentic. Căci, dacă prin aflarea acestui adevăr, va fi să nu mai punem pe seama legionarilor români atîtea crime odioase, acesta va fi un cîştig mai ales pentru întreg poporul român. Care dintre românii simţitori şi sensibili faţă de imaginea României în lume nu s-a cutremurat de oroare aflînd că, vorba d-lui COJA, „nişte români“ au fost în stare să atîrne oameni, ca pe nişte vite, în cîrligele de la abator? Contează mai puţin naţionalitatea victimelor, mult mai mult contează naţionalitatea criminalilor: români! Acest „detaliu“ devenind un stigmat de neşters pe obrazul poporului nostru, culpabilizînd pe nedrept Poporul Român, de aproape 60 de ani.

Dl. profesor ION COJA intervine şi cere să ni se demonstreze că a existat acea vestită crimă de la Abatorul din Bucureşti! Cred că n-o face nici din antisemitism, nici din pro-legionarism, ci din impulsul, la care subscrie şi subsemnatul, de a apăra demnitatea neamului său, a neamului nostru românesc! Ar fi reconfortant pentru noi, ca oameni şi ca români, să aflăm în cele din urmă că povestea urîtă de la Abator este o poveste inventată, un fals, că românii noştri, aşa cum îi ştim şi noi că sunt, omenoşi şi blînzi, nu au făptuit crime atît de oribile, de inumane, că, deci, crima de la Abator nu s-a produs niciodată! Satisfacţia de a ajunge la această concluzie nu are nici o urmă de conotaţie antisemită! Afirm cu toată convingerea acest lucru, luîndu-mă după ceea ce eu însumi simt şi gîndesc!

  1. Mai mult, dl prof. ION COJA cere dovezile implicării legionarilor în asasinatele antievreieşti din ianuarie 1941. Aici cred că mulţi cititori, inclusiv dl acad. NICOLAE CAJAL, nu au înţeles cum trebuie sensul afirmaţiilor făcute de ION COJA. Domnia sa nu a negat existenţa celor 120 de victime, de evrei ucişi mişeleşte, dar se îndoieşte că autorii acestor asasinate au fost legionari. Şi asta pentru că, lucru într-adevăr necunoscut şi de neînţeles, pentru evreii ucişi în ianuarie 1941 nimeni nu a fost tras la răspundere pe cale juridică, penală. Dl ION COJA are perfectă dreptate să se mire: de ce oare nu s-a făcut o anchetă, măcar după august 1944, care să lămurească toate aspectele problemei şi în primul rînd identitatea asasinilor? Mărturisesc că, deşi sunt o persoană destul de bine informată asupra celor petrecute în România după 1944, abia acum, din intervenţia d-lui COJA, aflu că nici un legionar nu a fost trimis în judecată pentru participare la acel asasinat, nici măcar pe vremea atotputernicilor evrei Ana Pauker, Iosif Chişinevschi, Vasile Luca, Nicolschi ş. a., ceea ce mi se pare greu de înţeles şi de acceptat. Explicaţia d-lui acad. NICOLAE CAJAL, cu tot respectul ce i-l port, mi s-a părut surprinzător de superficială, de neconvingătoare. Lăsînd lucrurile nelămurite, dl. acad. NICOLAE CAJAL încurajează imaginaţia în căutarea altor explicaţii. Să nu se mire nimeni dacă aceste explicaţii (ipoteze) vor degenera în vecinătatea cea mai apropiată a antisemitismului.

În felul acesta îmi explic informaţia care circulă de cîteva săptămîni, tinzînd să se constituie ca explicaţie posibilă a celor petrecute în ianuarie 1941 cu cei 120 de evrei. O explicaţie cu totul şi cu totul surprinzătoare!

Se porneşte de la cîteva dezvăluiri conţinute într-o carte recentă a lui ROGER GARAUDY, fostul membru al P.C. din Franţa, eminent sociolog şi politolog. În carte sunt relatate şi criticate metodele practicate în anumite situaţii de strategii sionismului, ai acelei mişcări evreieşti naţionaliste care a făcut posibilă înfiinţarea statului Israel. Personal am privit întotdeauna cu respect această mişcare patriotică, naţionalistă, a cărei acţiune a fost atît de eficientă pentru poporul evreu. Se pare însă că aceste metode au fost, uneori, prea puţin ortodoxe, corecte, acceptabile. În strădania lor de a-şi convinge compatrioţii să se îndrepte cu toţii în Palestina pentru a crea acolo noul stat Israel, sioniştii anilor ’40 s-au luptat în primul rînd cu reţinerea şi imobilismul acelor evrei care ezitau să-şi părăsească gospodăriile şi rosturile pe care le dobîndiseră în ţările unde unii trăiau de sute de ani, simţindu-se bine şi în siguranţă în ţările respective. Nereuşind să-i convingă cu argumentele clasice ale propagandei, ale muncii de lămurire, sioniştii au recurs la o diversiune cu totul „originală“: au provocat crime şi veritabile masacre antievreieşti, ca şi cum acestea ar fi fost provocate şi organizate de forţe antisemite din ţara respectivă, pentru a-i înfricoşa astfel pe evrei şi a-i determina să plece în Israel. În felul acesta, susţine GARAUDY, s-a produs explozia din sinagoga centrală din Damasc, pentru a-i determina pe evrei să părăsească Siria. Cu alte cuvinte, acea explozie ar fi fost provocată de evrei împotriva evreilor şi în folosul Israelului!… ROGER GARAUDY mai citează şi alte acţiuni sioniste similare. Cei care au citit această carte se întreabă dacă nu cumva despre aşa ceva este vorba şi cu cei 120 de evrei morţi în ianuarie 1941, ceea ce ar explica cel mai bine, după părerea lor, de ce liderii comunităţii evreieşti din România şi din lumea toată nu au făcut nimic pentru a stabili identitatea criminalilor. Au pus totul pe seama legionarilor, iar acestora nu li s-a dat voie să se apere de aceste acuzaţii! De aici n-a mai fost decît un pas pînă la concluzia că românii sunt un popor gata oricînd să verse valuri de sînge nevinovat! Cu această concluzie, întrucît este complet falsă, nu ne putem împăca, astfel că dl. acad. NICOLAE CAJAL credem noi că este obligat moralmente să dea explicaţii mai temeinice la observaţiile atît de pertinente ale d-lui prof. ION COJA, pentru a lămuri pe deplin lucrurile. Altmiteri vor căpăta circulaţie şi crezare ipoteze de felul celei pe care o sugerează ROGER GARAUDY celor ce i-au citit cartea.

 

VLĂDUŢ NISIPEANU

preşedintele Frontului Democratic din România

vicepreşedinte al Ligii Internaţionale a Românilor

 

Text publicat în „România Mare“