- No issue detected
Fragment extras din volumul „Preliminarii politico-diplomatice ale insurecţiei române din august 1944”.
Referindu-se la perioada 1940-1944, autorul explică bine documentat și argumentat comportamentul Mareșalului Antonescu în situația politică şi militară a acelor ani, în care se găsea Europa:
„- Regele Carol al II-lea, dictator, a renunțat la garanțiile anglo-franceze privind frontierele României și a orientat politica spre Germania;
– o dată cu Dictatul de la Viena, Germania a garantat frontierele României
– Germania a învins în 4 săptămâni Franța și era o putere militară de necontestat în Europa și în lume;
– România a pierdut Basarabia, Bucovina, Cadrilaterul și Transilvania de Nord.
– Uniunea Sovietică și Germania erau puterile dominante ale Europei și aparent prietene;
– era previzibil ca războiul în derulare să se transforme în război mondial cu pronostic real în anul 1940 ca războiul să fie câștigat de cele două „puteri prietene”.
Putea Antonescu schimba politica promovată de Regele Carol al II-lea, respectiv să reorienteze politica României, spre Anglia pierzând și garanțiile Germane? NU! Molotov a protestat deja împotriva împotriva garanțiilor germane.
Pentru ofițerul de stat major Antonescu acest protest releva o fisură în prietenie. Se prefigura astfel un conflict care să însemne pentru România o posibilitate de a intra în război pentru recuperarea teritoriilor pierdute în est. Un război poate fi câștigat sau pierdut.
Cum a gândit un monarhist, ofițer de stat major, soarta monarhiei în varianta pierderii războiului? Simplu: conducătorul statului este un dictator care dictează inclusiv asupra regelui, declară războiul fără să se consulte cu regele, iar în caz de pierdere a războiului poate fi sacrificat, regele și partidele politice nefiind afectate. Ofițerul de
stat major a gândit bine și s-a comportat conform acestui plan. Dacă este așa pe cine a trădat regele prin arestarea Mareşalului?
Pentru a da răspuns la această întrebare trebuie să avem în vedere următoarele:
– actul de „arestare a conducătorului statului” a fost planificat pentru 26 august, însă informat că Mareşalul urmează să plece pe front, regele a devansat evenimentul. Deşi avertizat de Hitler să nu meargă la Palat, Mareşalul s-a dus cu toată încrederea la rege, fără gardă personală;
– Mareșalul a fost arestat cu trei zile înainte de data planificată, iar regele a dat ordin armatei să înceteze lupta fără a avea nici o înțelegere cu inamicul (sau poate avea din moment ce a fost decorat de acesta);
– ordinul de încetare a luptei a fost un dezastru pentru poporul român.
Răspunsul nu poate fi decât unul singur:
regele Mihai I a trădat poporul român și pe unul din cei mai sinceri și devotați susținători ai coroanei regale a României!”