O tanara de 24 de ani, originara din Rosia Montana, dar care studiaza la Bucuresti, a dat publicitatii o scrisoare emotionanta in care descrie cum a cumparat RMGC o localitate bucata cu bucata. Alexandra descrie cum rosienii s-au transformat din oameni liberi in cersetori la poarta Rosia Montana Gold Corporation (RMGC), firma care i-a umplut de bani peste noapte si i-a facut sa isi piarda mintile. Citeste mai jos intreaga scrisoare publicata de totb.ro.
……………………
„Buna ziua,
Numele meu este Bianca Alexandra Cobori, am studiat Antropologia Economica si in prezent ma ocup de Management Cultural. Am 24 de ani, locuiesc in Bucuresti si pentru mine Rosia Montana reprezinta, dincolo de o chestiune amplu controversata, acasa.
Am plecat in urma cu cinci ani dintr-un loc saracit fortat, cu o comunitate despicata, cu oameni independenti si mandri transformati peste noapte in cersetori la usile unei companii aparute din senin si de niciunde; dintr-un loc controversat in care planurile de viitor, principiile, valorile sau prioritatile fusesera sterse ca prin minune si inlocuite de un parvenism si pierdere a verticalitatii ce pareau sa convina ambelor parti. Oamenii deveneau bogati peste noapte si plecau dintr-un loc in care parca nu fusesera niciodata, in timp ce o companie straina fara vreo istorie sau responsabilitate, inghitea incetul cu incetul, o localitate intreaga si facea presiuni fantastice asupra oamenilor ce-si pastrau inca scepticismul.
Mesajul devenise clar, sau sunteti cu noi sau impotriva noastra, iar in lupta dintre o companie cu un capital puternic si o comunitate de oameni simpli, tabara era aleasa fara a sta prea mult pe ganduri; localitatea devenise astfel, un loc din care un tanar pleca fara prea mult regret. Strategia tacita de marketing functionase perfect – oamenii se simteau martorii neputinciosi ai propriului esec, banul fara munca in schimbul unei case, al unui pom sau … mormant din cimitir, primea semnificatia majora, iar parintii renuntau sa mai investeasca in vreun fel in studiile copiilor lor, in conditiile in care compania ii transforma, pe loc si fara pretentii, in falnici angajati ai unei structuri multinationale, la care ei – oameni simpli, nici nu ar fi visat. Mai mult, laptele si mierea urmau sa curga feeric in noua localitate pe care compania urma sa o construiasca in varful unui munte (ca acel teren era probabil instabil, ca nu era nici o posibilitate reala a unei vieti normale intr-o zona ce nu fusese locuita niciodata din motive mult prea lesne de inteles, sau ca in jurul localitatii viitoare, pamantul urma sa fie dinamitat si ciuruit de acesti falnici salvatori-cautatori moderni de aur, nu prea mai interesa pe nimeni). Pentru ceilalti oameni, constituiti de ceva vreme in minoritate, lucrurile erau ambigue, simteau teama pentru ceea ce urma sa se intample si intuiau ca, povestea minunata povestita de cei mari si cei mici deopotriva, era o catastrofa camuflata de minciuni, reclame, sponsorizari ieftine si autoritati devenite impasibile. “Hopul” initial fusese depasit – dupa vreo 10 ani de stiri neoficiale si zvonuri raspandite pe la colturi, unii oameni implorau un loc de munca in cadrul companiei (cei cu reale capacitati de uitare a propriei verticalitati, ajunsesera chiar directorasi cu un job description pe care nu-l puteau nici traduce in limba romana), ceilalti asteptau cu ardoare vanzarea proprietatilor si stateau cu actele de proprietate la coada, la usile birourilor lor, in timp ce restul minoritar prefera sa-si traiasca in continuare viata, sa mearga la serviciu si sa-si trimita copiii la scoala.
Peisajul social era discordant, ambiguu si demn de a fi studiat la cursurile de sociologie. Se produsese o ruptura in toate aspectele vietii, atat in cadrul localitatii, cat si in jur; viata nu mai era demult normala si transformarile creasera un cadru sufocant in care simteai nevoia de a evada. Eroii salvatori ajunsesera deja, golisera scolile, bisericile si casele de orice urma de viata, si mesajul care se prefigura era acela ca, viata va deveni intr-adevar insuportabila. Timpul a trecut, lucrurile s-au schimbat prea putin, credinta sociala potrivit careia singura sansa de salvare e reprezentata de depopulare si stergere de pe fata pamantului, este adancita, iar speranta ca autoritatile isi vor face treaba si vor avea grija de cetatenii sai contribuabili, a fost deja ingropata.
Povestea de ansamblu a localitatii e cunoscuta de toata lumea, insa povestile marunte ale oamenilor sai sunt trecute fortat in anonimitate de cate o strategie de marketing scumpa, si totodata ridicola, ce scoate in fata robotei fabricati, cu povesti false si vieti vandute. in ceea ce ma priveste, localitatea devenise un loc dezolant, in care viitorul si alegerile lui nu mai apartineau oamenilor si in care disparuse orice urma a unei comunitati sau a unei existente libere, neconditionate sau asumate responsabil si constient de fiecare in parte. Nu m-a incercat nici un regret in momentul in care am plecat la Bucuresti sau la scurt timp, cand am parasit tara cu o bursa de studii pentru SUA. Ironia a fost si in acest caz, de o promptitudine fulgeratoare si la nu foarte mult timp de cand parasisem tara, jurandu-mi sa las in urma toata controversa legata de acest proiect care se transformase deja in banalitate, un subiect rasuflat ce nu implica decat o opinie semi-analfabeta de tipul pro sau contra, imi dadusem seama ca dincolo de imagini ale caselor parasite, oameni saraci si ingrijorati, era singurul loc pe care il puteam numi acasa si pe care il iubeam. Lucrul care trebuie totusi subliniat, este ca, presiunea exercitata asupra localnicilor si asupra familiilor lor este enorma, sentimentele sunt de constientizare a implicarii si afectarii directe, dar si de neputinta absoluta, de teama ca nimic nu va mai fi la fel si ca, orice posibilitate de alegere a viitorului va fi stearsa. Este incredibil de simplu sa cumperi un om; in schimbul a catorva sute de euro si a unui loc de munca pentru un membru al familiei, omul apare la televizor si spune tot ce vrei tu sa spuna, nu gandeste, nu reflecteaza la continutul acelor cuvinte sau la posibilele lor implicatii, proiectarea existentei lor in viitor sau construirea unor obiective pe termen lung, devenind inaccesibile. Detasarea este aproape imposibila si stabilirea obiectivelor si a prioritatilor devine invariabil conditionata de acest factor extern ce-ti impune inclusiv limitele gandirii critice si a capacitatii de a imagina un viitor pentru propria familie. Nu am fost deloc surprinsa cand, dupa terminarea facultatii aflandu-ma in vacanta la parintii mei, descoperisem ca aproape toti tinerii din localitate devenisera dependenti de aceasta companie. Nu eram surprinsa, si nimeni nu ar fi fost, in conditiile unei minime reflectii asupra manierii lor de a actiona.
Noi facem parte dintr-o generatie care a crescut sub umbra somajului, a posibilitatilor limitate sau a oportunitatilor muribunde. Un copil care creste si se dezvolta cu teama poate inconstienta asupra unui pericol de sfidare a propriei libertati, a alegerilor viitoare si, implicit, a vietii in sine, ajunge un om cu prea putina incredere in propriile forte, in propria capacitate de a reusi pe cont propriu, in libertatea de a gandi, de a alege si de a visa. Privind in urma, imi dau seama ca, manipularea exercitata a fost de dimensiuni inspaimantatoare si a cuprins toate aspectele vietii. Credinta in propria libertate si putinta de a realiza lucruri de durata, de a aduce o mica contributie sau, de ce nu, o schimbare in lumea in care traim, a fost sfaramata. Sunt asadar usor de inteles alegerile acestor oameni, alegeri ce cred ca, nici nu le-au apartinut vreodata. in aceste conditii, luand in considerare influenta si puterea unei manipulari imbracate in straie de bunavointa, nu este greu de inteles pesimismul adoptat de oameni, si conul de umbra in care au ales sa se refugieze, frustrati, indurerati de simtul unei neputinte insuflate fortat, luptandu-se cu o dezbinare a propriilor alegeri si decizii.
E atat de simplu sa convingi un om ca viata lui e lipsita de valoare si ca e lipsit de putinta de-a schimba ceva. Nu stiu daca oamenii in general, au capacitatea de a schimba lumea, stiu insa ca, oamenii ambitiosi si increzatori in propria valoare si propriile vise, pot face orice. E un lucru pe care nu l-am invatat la Rosia Montana, ci departe, colorand banalitatea pesimismului si inconsistenta temerilor, cu oameni, vise, idei, posibilitati, incredere. Sprijinita continuu de parintii mei, carora le voi fi recunoscatoare mereu pentru faptul ca, pe de-o parte au considerat educatia ca fiind pionul principal si m-au sprijinit pe toata durata studiilor, iar pe de alta parte au avut suficienta incredere in a ma lasa sa iau propriile decizii, am avut prilejul de a avea ca mentori oameni remarcabili, de a calatori, de a cunoaste oameni de pe toate continentele, de a participa la proiecte importante in mai multe tari si de a incerca sa creionez un viitor neconditionat de cineva. Probabil am avut alte sanse, decat fostul meu coleg de clasa care vrea sa ajunga miner la RMGC in binecunoscutele clipuri publicitare, dar asta doar datorita faptului ca, parintii mei care au muncit mereu din greu, si-au pastrat incapatanarea de a nu cere ajutorul nimanui si m-au invatat importanta asumarii responsabilitatii in rezolvarea propriilor probleme.
M-am intors in tara cu un altfel de sentiment si mod de a privi lucrurile; merg la Rosia Montana de fiecare data cand am cateva zile libere, observ aceeasi incertitudine si chiar teama in ochii oamenilor, si imi dau seama ca miza e mult mai mare decat credem. Cand un om ia decizia de a pleca oriunde in lume, este o decizie personala, cand oameni care nu vor sa plece sunt stramutati abuziv, fiindu-le smulse radacinile si orice legatura cu trecutul, este o crima. Iar daca, aceasta crima e posibila si mai mult, ramane nepedepsita datorita banilor, mesajul transmis celor de-acum si celor ce vor fi, e de un tragism istoric.
Rosia Montana e mai mult decat un loc cu bogatii istorice si monumente ale naturii, e mai mult decat patrimoniu si vestigii, e pentru unii oameni, acasa. E locul in care tinzi mereu sa te intorci si sa ceri ajutor, e locul familiar si prietenos in care stii ca il vei primi. De aceea, rosienii nu scriu de obicei scrisori catreRomania, nu implora ajutor, nu cred in locuri de munca ce nu vor exista niciodata, nu isi deplang latelevizor soarta ce ei si-au creat-o. Ei nu cer nimic, vor doar sa fie lasati in pace, sa-si creasca copiii si sa imbatraneasca in unicul loc in care concep ca ar putea sa o faca. Pentru ei, Rosia Montana nu e subiect de controversa, ci acasa, iar sentimentul ca acasa ar putea sa nu mai existe, devine coplesitor. De aceea, anonimitatea si refuzul de a aparea in public cu propria lor poveste, e drept, fara ciorapei crosetati, ci cu fapte reale pe care le traiesc in fiecare zi, devin mai prietenoase si astfel, nu risca sa transforme intr-o simpla bagatela unul dintre cele mai importante aspecte ale vietii lor. Ei participa activ la o altfel de Campanie Salvati Rosia Montana, isi propun sa ramana incapatanati in hotararea lor de a-si continua viata in casele lor, de a merge la biserica in care s-au casatorit sau si-au botezat copiii, de a colinda dealurile mereu aceleasi si de a povesti misterul fiecarui colt de stanca, deal sau mina turistilor doritori; de a pretinde ca, prin consecventa si credinta interioara, lucrurile nu se vor schimba. Iar aceste lucruri marunte dealtfel, cred ca salveaza Rosia Montana in fiecare zi. Rosia Montana e salvata prin fiecare banner, prin fiecare articol, studiu sau eseu, prin fiecare conferinta sau prelegere universitara, prin fiecare Fan Fest, cladire de patrimoniu restaurata, turist sau simplu gand bun. Astfel, e mentinuta in viata si continua sa supravietuiasca demonstrand ca, oportunitatile de dezvoltare sunt nenumarate.
Nu stiu exact motivul pentru care am exprimat in scris un alt punct de vedere, o alta fata a acestei cunoscute si totodata, obscure povesti…La insistentele prietenilor si ale colegilor mei, care erau stupefiati de povestea sosetelor crosetate si de imposibilitatea ca un copil sa faca o scoala fara ajutorul companiei, eram nevoita sa explic de ce parintii mei au avut o viata linistita, de ce muncind au reusit sa acorde copilului lor toate sansele, sau de ce nimeni din familia mea nu este dependent de sforile trase de aceasta companie. Din momentul in care m-am intors in tara, am dorit sa conving pe cat posibil, ca fortele proprii devanseaza capitalul si fondurile oricarei multinationale; ca devenind constient de propriul potential, devii liber si independent, iar acest sentiment e tot ce poate fi mai frumos.
si totusi, dincolo de provocari, riscuri sau inevitabile frustrari, ramane formidabila mobilizare a societatii civile, intr-o perioada in care multi o consideram imposibila. imi amintesc uimirea pe care am avut-o inSUA cand, stand de vorba cu un grup de prieteni arheologi de la o universitate franceza, observam fascinatia pe care o aveau fata de istoria si patrimoniul arheologic al Rosiei Montane, in timp ce isi exprimau ingrijorarea cu privire la viitorul acesteia. Pe de-o parte, era surprinzator interesul unor oameni ce nu aveau nicio legatura directa cu localitatea, iar pe de alta parte, era prima data cand, intr-un context legat de Rosia Montana, auzeam de patrimoniu, conservare, management al patrimoniului cultural, turism, dezvoltare…Ceea ce auzisem pana atunci, era doar exploatare (a aurului, a oamenilor), somaj, zona defavorizata, vieti si sanse irosite… Iar din acel moment, am fost martorul unei agregari unice in Romania, intre oameni si organizatii, in care obiectivul comun era transmiterea unuia dintre cele mai importante mesaje si totodata, semnale de alarma din perioada contemporana. Cred astfel ca, lucrul acesta reprezinta un succes in sine si un pas important in salvarea uneia dintre ultimele dovezi ale autenticitatii, valorii spirituale si ale pasilor nostri in istorie, ale unei mosteniri unice ce nu-si merita acest viitor incert. Sper ca aportul fiecaruia sa aiba efectul pe care il dorim cu totii si sa devina o poveste frumoasa a increderii, a valorilor comune si a solidaritatii.
Multumesc pentru rabdarea de a citi pana la capat si un an bun sa avem cu totii!
Bianca Alexandra Cobori”
sursa
http://www.stiridecluj.ro/national/scrisoarea-unei-tinere-din-rosia-montana-cum-cumperi-un-om
vezi si
http://www.ecomagazin.ro/pozitia-academiei-romane-privind-proiectul-de-exploatare-miniera-de-la-rosia-montana/
Având în vedere starea jalnică a învățământului capitalist pustpucist și vârsta autoarei criticarea ei ar fi necuvenită. Închipuiți-vă că toți tinerii români s-ar comporta ca autoarera. C efect ar avea un asemenea patriotism?
Vinovații pentru degenerarea de la Roșia Montană sunt guvernanșii. Guvernanții stau ascunși în București, au conturi asigurate și au protecția oligarhiei străine.
Pe de altă parte acțiunea populară are efect numai dacă este de masă. Acțiunea nu dobândește caracter de masă deoarece unul din obiectiverle grupurilor de manipulare imperiale este distrugerea conștiinței naționale. Mijloacele de informare în masă au fost modoficate pentru a putea fi monopolizate de grupurile de război neconvențional. De exemplu au fost suprimate emisiile pe unde lungi și medii pentru a regionaliza propagarea informației și a provincializa mentalitatea. Pe de altă parte sub aspectul conținutullui informațional emisiunile au fost reduse la gunoi informațional cu rol distructiv intelectual. Atâta timp cât mijloacele de propagare informațională de masă nu intră în puterea poporului conștiința socială nu va apărea.
Totuși evoluția internațională pe direcția creșterii puterii statelor emergente vor forța SUA să părăsească Europa pentru a se apăra în Pacific. Atunci vom putea scăpa de hegemonia imperială americană. Atunci va fi posibil ca actualii lingăi politici ce guvernează în România să fugă la lins alte organe puternice și să schimba direcția generală a activității românești. În perspectiva eliberării României de hegemonia americană ar trbui ca tinerii să dobândească încredere în capacitatea noatră creativă și să aplice științele însușite prin Occident.
In ce fel i-a imbogatit pe romani tot aurul care s-a scos din Romania? Judecind dupa cantitatea lui ar trebui sa plutim deasupra tuturor insa cu toate astea, nu-i asa!…
Pina si Isarescu este „sceptic” in privinta cresterii rezervelor de aur ale BNR.
Aurul trebuie lasat acolo in pamint. Atita timp cit aurul o sa fie in pamint iar voi veti fi proprietarii de drept ai pamintului, veti fi bogati! Cei care si-au vindut pamintul, oricit au primit pentru el, au primit foarte putin… Da Doamne romanului si minte, ca restul le-ai dat cu darnicie…
avem o datorie morala pentru ceea ce am primit de la strabunii nostrii. noi nu am muncit pentru terenul respectiv, asa cum l-am primit, asa trebuie sa-l dam mai departe generatii lor de dupa noi. lasati exemplele negative ale veneticilor care s-au trezit improprietariti fraudulos dupa revolutie. asta a fost scopul lor, sa creeze precedente si un curent de opinie ca doar banul conteaza.
in scurt timp nu va mai conta banul… doar neamul!
Sunt total deacord cu cele scrise de Ina Stana Rebigan.Vinovaţi sunt cei ce şi-au vândut proprietăţile din R.Montană.Dacă nimeni nu ar fi vândut nu s-ar fi ajuns aici.Bătălia este inegală.Pe de o parte Statul mafiot român în frunte cu preşedintele trădător Băsescu, mai nou şi premierul şantajabil Ponta -pe de altă parte un ONG, câţiva oameni de bine şi câţiva localnici care încă n-au vândut proprietăţile.Canadienii fac o propagandă deşănţată la Tv. că vor crea 1.000 locuri de muncă. Care este însă preţul acestor mult trâmbiţatei creări de noi locuri de muncă ? Un munte de aur pentru străini şi distrugerea iremediabilă a mediului pentru români.ADIO TURISM ÎN APUSENI ! NIMENI NU VA VENI SĂ SE PLIMBE PE MARGINEA UNEI GROPI CU CIANURI !
Studiile Academiei Române arata ca, in zile de vara, caniculare, se va produce o evaporare a viitorului lac de cianuri, iar vânturile vor antrena aceşti nori otrăvitori până pe o rayă cu diametrul de 1.000 km.Bucureştiul, Sofia, Belgrad, Budapesta vor suporta atacul vaporilor cianuraţi.Iar acest fenomen
-Tie ti se fura de sub nas 300 t aur si 1600 t argint.Si tu taci popor roman !
-Tie ti se distrug sase munti si ti se lasa in grija, in vecii vecilor o uriasa groapa cu cianuri.Si tu dormi popor roman !
-Tu esti prostit cu 1000 locuri de munca,precum conchistadorii ofereau margele de sticla indienilor.Si tie nu-ti pasa popor roman!
– Tie ti se iau gazele de shist si ti se otravesc fantanile cu exploatarea prin fracturare.Si tu te faci ca nu vezi, popor roman !
– Tie ti s-a luat petrolul, tie ti se taie padurile de catre mafioti care au pus laba pe tara.Si tu rabzi, popor roman !
– Tie ti s-a vandut flota pe nimic, flota a 10 din lume ca marime.Si tu dormi, popor roman !
FRATI ROMANI, DORMITI, BASESCU-PONTA-ANTONESCU, LUCREAZA PENTRU VOI !
pestele dela cap se impute.adica avem e a face cu un guvern marioneta pe care companiile straine il manipuleaza dupa bunul lor plac.gm
Domnul profesor Coja va rugam sa nu mai directionati pagina catre Facebook, deoarece sunt persoane,care nu doresc din motive de securitate sa posede cont pe Facebook. Va multumim
NU STIU CAND A DAT PUBLICITATII ACEASTA FATA SCRISOAREA DE MAI SUS . IN LOC SA SCRIE O SCRISOARE MAI BINE STATEA ACOLO SI PAZEA CASA PARINTILOR SI A SATENILOR EI ..IN LOCUL EI MA LEGAM IMPREUNA CU SATENII DE COPACII DE ACOLO SI STATEAM ZILE SI NOPTI ACOLO LEGATI DE COPACI IN PROTEST . CE FACEA FATA CAND SUTE DE DE PERSOANE STRANGEAU SEMNATURI CONTRA PROIECTULUI ROSIA MONTANA . LA CRE DIN MANIFESTATII A FOT FATA ACEASTA ? ASI DORI SA VAD FATA EI CA EU SUNT SIGURA CA N U A FOST LA NICI O MANIFESTATIE SI NU CRED CA ARE SEMNATURA PE VREO LISTA DE PROTEST ..EU SUNT DIN GIURGIU SI AM AVUT CAMPANIE IN GIURGIU DE STRANGERE DE SEMNATURI SI AM EXPLICAT OAMENILOR ATAT VERBAL CAT SI IN INTERNET DEPSRE DEZASTRUL ECOLOGIC E RE -L VA SUPORTA TOT ROMANIA SI ROMANII CARE LOCUIM LAMGA ROSIA MON TANA DAR SI CEI CARE NU PENTRU CA ACEASTA CIANURA SE VA INFILTRA PESTE TOT …AM FOST LA BUCURESTI SI AM AMNIFESTAT ORI DE CATE ORI A FOST NEVOIE AM STRANS IAR SEMNATURUI…IAR IN PIATA UNIVERSITATII MA MANIFESTATIA CARE A DURAT 45 DE ZILE ERAI SICATIVA REPREZENTANTI DE LA ROSIA MONTANA …ERA SI ACEASTA DOMNISOARA ACOLO? IN FRIG SI NINSOARE? EU AM INREGISTRAT SI SUTE DE FOTOGRAFII …SI SUNT SIGURA CA NU ERA ACOLO PENTRU A MANIFESTA FIECARE CE IL DOREA…
O PARTE DIN LOCUITORII ACESTOR LOCURI SUNT TRADATORI PENTRU CA DE OBLIGAT NU I-A OBLIGAT NIMENI PENTRU CA SUNT NISTE GUNOIAE …AU LUPTAT MULTII ROMANI DIN TARA SI DIN AFARA CU CE AU PUTUT DAR CEI CARE TREBUIAU SA-SI APERE CEL MAI BINE TERITORIILE ERAU EI CEI CARE LOCUIAU ACOLO …CARE MAJORITATEA NU AU RIDICAT NICI UN DEGET IN FAVOAREA BANILOR SI A UNEI CASE ….? CAT VA DURA CASA LOR NOUA ?SI ASA COPII LOR CUM SI ACEASTA DOMNISOARA NU SE VA INTOARCE SI DACA SE VOR INTOARCE ESTE DOAR SA DE-A O RAITA PE ACOLO SA VADA CE? CONTAMINAREA CARE NU VA DISPARE NICI IN CATEVA MII DE ANI .CA AI STUDIAT ANTROPOLOGIA ECONOMICA? HA HA HA SI LUCREZI IN DOMENIUL CULTURAL? AI PLECAT SI CU O BURSA IN SUA ? SI TE-AI INTORS DSTEAPTA FOC CA SA SCRII O SCRISOARE …DE CE NU TE-AI INTORS ACOLO LA ROSIA MONTANA SA STUDIEZI ANTROPOLOGIA STRAMOSILOR TAI SI CUTIA CRANIANA A PARINTILOR SI SATENILOR TAI ?MULTUMESC MULT DOMISOARA NU AVEAM NEVOIE SA -TI CITESC SCRISOAREA TA …TREBUIA SA STAI ACOLO SI INAINTE SI DUPA …CA SA LUPTI ACOLO …STII / DACA ESTI ATAT DE UMBLATA PRIN SUA …? CA ACEIASI COMPANIE CARE VA EXPLOATA LA ROSIA MONTANA AU INCERCAT ACUM DOI ANI IN SPANIA INTR-UN SAT DIN GALICIA …PENTRU CA ACEASTA COMPANIA AVEA O HARTA PRIN SATELIT IN CARE SE VEDEA CA ACEST SAT ESTE SITUAT PE UN FILON DE AUR …LI S-AU OFERIT SATENILOR MILIOANE DE EURO NU DOAR O CASA ..DAR SATENII NU S-AU LASAT MITUITI …SATUL LOR ERA MAI D VALOARE SI PEISAJELE DIN JUR DECAT MILIOANELE OFERITE …ACESTI OAMENI SI PEISAJELE SATULUI LOR SI IMPREJURIMILOR VALOREAZ PENTRU EI MAI MULT DECAT TOT AURUL DIN LUME SI MILIOANE ACESTEI COMPANII …AI AUZIT DOMNISOAREA DE ZICALA OMUL SFINTESTE LOCUL …ASTA ESTE SI CU TRADATORII DE LOCUITORI AI ROSIEI MONTANE …ROSIA MONTANA MERITA ALTI LOCUITORI NU PE ACESTIA CARE S-AU REPEZIT LA BANII OFERITI IAR EI CE EDUCATIE V-A DAT VOUA? SA FUGITI REPEDE CAT MAI DEPARTE IN LOC SA FITI ACOLO SA VA APARATI PARINTII SI LOCURILE PE UNDE A-TI COPILARIT …SI AM AVUT SI AM GREUTATI DAR EU NU AM PAMANT DE VANZARE …AM PAMANT MOSTENIT DE LA STRABUNII MEI ..NU CASTIG NIMIC DE PE URMA LUI …AU VENIT MULTI SA MI-L CUMPERE DAR AM SPUS EU NU AM PAMANT DE VANZARE ,,PLATESC IN FIECARE AN IMPOZITELE NECESARE SI IL PASTREZ IN STARE BUNA ..AM PUS CEAPA USTUROI , VARZA , RIDICHII , FASOLE , DOVLECI ,CONOPIDA ARDEI ROSII ,POMI FRUCTIFERI ..VITA DE VIE CRESC CATEVA GAINI ..UN CAINE O PISICA …PE ;LANGA MINE CRESC O MULTIME DE PASARI ALE CERULUI IMI ESTE ATAT DE DRAG SA MERG ACOLON UNDE PARFUMUL LILIACULUI , LALELELOR , IASOMIEI ,REGINEI NOPTII MA IMBATA ..CUMPAR LAPTE DE LA VECINII CARE AU VACI SI IMI PREGATESC IAURTUL MEU , LAPTELE ACRU SI BORSUL MEU SI ETC …OMUL SFINTESTE LOCUL ….SI EU AM FACUT UN AN SI JUMATATE DE ANTROPOLOGIE LA UNIVERSITATEA ROMANO-AMERICANA DAR CU BANII MEI MUNCITI ..NU MA PRETEZ NICIODATA SA-MI VAND TERENUL STRABUNILOR MEI EU L-AM PRIMIT GRATIS DE LA EI AM O DATORIE SA-L [PASTRAZ SI SA NU-L VAND LA NICI UN STRAIN SI LA NIMENI EU NU SUNT O TRADATOARE NICI DE NEAM SI NICI A FAMILIEI MELE …CASELE PRIMITE DE CEI CARE S-AU LASAT MITUITI NU VOR DURA O VESNICIE DAR FRUMUSETILE LOCURILOR ROSIEI MONTANE PUTEA DURA O VESNICIE , IN CURAND SE VA INCEPE EXPLOATAREA LOCURILOR SI PUTIN CATE PUTIN TOTUL VA FI INVENINAT , PAMANTUL , IARBA COPACII FAUNA SI FLORA APELE …SI IN CURAND TE VEI DUCE SA STUDIEZI ANTROPOLOGIA OAMENILR CARE VOR MURI ..ACOLO NU VA MAI FI VIATA NICI PESTE 2000 DE ANI …CE FEL DE ANTROPOLOGIE AI STUDIAT DACA NU STII SA APERI FRUMUSETILE LOCURILOR UNDE TE-AI NASCUT SI NU AJUTI OAMENII CARE LOCUIAU ACOLO IAR UNII INCA MAI LOCUIESC PENTRU CA EI PREFERA SA MOARA ACOLO DECAT SA SE LASE MITUITI SI SA-SI VANDA TERENURILE CARE DE FAT APARTIN ALE STARMOSILOR SI ALE VIITORILOR ROMANI CARE VOR SA MAI LOCUIASACA PE ACESTE TARAMURI ..DAR IN MOD TACIT AI CONTRIBUIT LA DISTRUGEREA ACESTEI TARI …PESTE 40 DE ANI ACESTE LOCURI VOR FI FARA VIATA SI OTRAVA VA DOMINA SI VA CONTAMINA NU NUMAI ROSIA MONTANA CI SE VA EXTINDE LA SUTE SI APOI INTRAND INTR-O PANZA FREATICA VOR AJUNGE LA RAURI SI APOI IN DUNARE SI APOI IN DELTA SI APOI IN MAREA NEAGRA ….LOCUITORII ACESTEI LOCALITATI ROSIA MONTANA SUNT NISTE IRESPONSABILI SI CRIMINALI AI NATURII SI A ANIMALELOR PASARILOR SI IN ULTIMA INSTANTA A OAMENILOR INSUSI ..CARES E VOR IMBOLNAVI PRIN INVENINAREA MEDIULUI IN CARE VOR TRAI …IMI PARE RAU CA TU ESTI VIITORUL ROMANIE? …CUNOSC SUTE DE TINERI DE VARSTA TA CARE NU LIPSESC DE LA MANIFESTATII SI LUPTA PENTRU ROMANIA SI PENTRU ADUCEREA BASARABIEI ACASA …TU CE FACI ? I-ATI SCRISOAREA DOMNISOARA SI MERG CU EA LA ROSIA MONTANA SI INTREABA-TI PARINTII SI VECINII DE CE SI-AU VANDUT PAMANTUL CARE DE FAPT CARE-TI APARTINEA TIE CA VIITOR SI APARTINEA ACESTEI TARI …TI-ASI SPUNE EU CE SA FACI CU ACEASTA SCRISOARE ..TE POTI STERGE CU EA ..IN ZONA …C…. CA IN CURAND NU VEI MAI AVEA COPACI SI NICI STUF DIN DELTA DUNARII CA SA SE FABRICE HARTIE HIGENICA ,,,VOR VENI TIMPURI MAI C A C A CI O A S E DECAT ITI IMAGINEZI TU IN ACEASTA SCRISOARE VENITA TARZIU SI FARA SA LUPTI PENTRU PAMANTURILE UNDE AI COPILARIT
Știu despre ce vorbiți când vă lăudați cu protestele, dar știu și că nu ați fost convingătoare.
De această dată vă reproșez doar activismul sec (text cu litere mari, poate or sări în ochii cât mai multora, greșelile gramaticale, „chelfăneala” de rigoare pentru cineva care vrea să bifeze încă un succes). Restul se va dovedi istorie (în favoarea minorității care n-a plecat, în defavoarea activiștilor de orice fel care pun „acțiunea” mai presus de viața reală; vezi de exemplu Traian Bă…)
Ai perfecta dreptate Ina. Exact la asta ma gandeam si eu in timp ce citeam „scrisoarea”. Este penibil ce se intampla. Suntem vanduti la bucata, iar tinerii se plimba prin lume sa obtina diplome cu denumiri pompoase. Si cu bursa. Pe pariu ca „donsoara” a avut bursa de la RMCG?
In alta ordine de idei, peste cativa ani, aceasta domnisoara va face o constatare foarte dureroasa. Aceea ca tot ceea ce va fi realizat in timp, pe baza acelei hartii numita diploma – obtinuta prin vanzarea propriei vieti la bursa non-valorilor – este doar un castel de nisip, iar timpul pretios pierdut in construirea acestui castel, a fost insasi viata ei, pe care nu i-o va mai da nimeni inapoi ca sa isi repare greselile.
Acestia sunt „Generalii carierelor de nisip” ai Romaniei.
…asta era
http://youtu.be/2D-sIbnnpBI
deh!!! batranetile!!!
http://www.bzi.ro/filiala-prm-iasi-dizolvata-vezi-modificarile-update-377204
si nimic mai mult! Sunt oameni care rezista! Ei sunt invingatorii. Si-au asumat saracia, isi risca viata in fiecare zi! Pe ei ii iubeste Dumnezeu! … nu pe noi cei ce am plecat capul, ne-am luat banul si am plecat sa ne cautam binele aiurea. Noi, cei plecati suntm puful de papadie ei sunt stejarii!