PROTOCOALELE
KOGAIONULUI
– teze şi ipoteze –
despre
aşa numindu-l unii
HOLOCAUSTUL DIN ROMÂNIA
ISBN 973–9132–75–7
PROTOCOALELE
KOGAIONULUI
– teze şi ipoteze –
consemnate şi autentificate de
ION COJA
pentru a se înţelege şi evalua corect
Contenciosul Româno-Evreiesc,
inclusiv – aşa numindu-l unii –
HOLOCAUSTUL DIN ROMÂNIA
Uniunea Vatra Românească
Editura Ţara Noastră
Bucureşti, 2004
***
Luând notă de faptul că personalităţi evreieşti, importante şi reprezentative pentru evreimea mondială, au făcut în repetate rânduri declaraţii explicite prin care acuză autorităţile româneşti, pe români, de genocid, de uciderea a sute de mii de evrei în perioada 1939-1944,
Înţelegând astfel că aceste acuzaţii reprezintă de-acum punctul de vedere oficial, al guvernului israelian şi al comunităţii evreieşti internaţionale, inclusiv al organizaţiei B’nai B’rith,
Aflând că pe baza acestor acuzaţii, niciodată dovedite, sunt emise totuşi pretenţii la despăgubiri materiale imense, de zeci de miliarde de dolari, pe care ar urma ca românii să le plătească unor instituţii evreieşti care oricum nu au nici o legătură cu pretinsele victime ale Holocaustului din România,
Conştientizând pericolul „de moarte“ pe care aceste acuzaţii şi pretenţii îl reprezintă pentru noi, românii,
şi
Resimţind cu indignare şi mâhnire postura de naţiune pe nedrept agresată în care ne pune astfel cu spatele la zid comunitatea evreiască internaţională,
Ne vedem obligaţi şi îndreptăţiţi să renunţăm la menajamentele cu care noi, românii, am răspuns până acum la astfel de acuzaţii şi, ca act de legitimă apărare,
Aducem la cunoştinţa tuturor următoarele teze şi ipoteze româneşti,
Întreaga răspundere pentru cele înfăţişate mai jos revenind celor care, din ticăloşie sau nesăbuinţă, au inventat şi au mediatizat minciuna despre Holocaustul şi suferinţele cumplite ale evreilor din România:
Holocaustul – între mitologie şi rigoarea juridică
§ 1. Marea tragedie a Holocaustului anti-evreiesc, a Shoah-ului, este un fenomen istoric atipic, în care au fost implicate o mulţime de persoane, instituţii, guverne şi state, precum şi felurite idei, doctrine, teorii. Adevărul integral despre cei vinovaţi de această crimă oribilă trebuie stabilit ca atare, integral, oricât de dureros ar putea fi azi preţul adevărului, şi aceasta nu numai din nevoia de a face activă ideea de justiţie, dar şi pentru a se putea lua, pe plan mondial, măsurile potrivite care să ne asigure că în viitor omenirea nu va mai trece prin situaţii cât de cât asemănătoare. Considerăm, de asemenea, dată fiind gravitatea acuzaţiei, că în această situaţie nici o instanţă omenească nu poate decide vinovăţia cuiva fără a respecta întocmai regulile bunului simţ şi ale probaţiunii juridice, ştiinţifice. După părerea noastră aceste reguli nu au fost întotdeauna respectate şi în mod deosebit nu au fost respectate de cei care, în ultimii ani, îi acuză pe români de genocid anti-semit, de holocaust! La fel, nu e corect nici să fie respinsă o acuzaţie fără examinarea senină şi imparţială a probelor şi a argumentelor invocate. Din perspectiva acestor principii, procesul Holocaustului, declanşat cu o întârziere greu de justificat, este departe de a se fi încheiat, departe de a fi ajuns la concluzii şi sentinţe definitive şi incontestabile în ceea ce priveşte vinovăţia şi dimensiunile vinovăţiei celor implicaţi în evenimentele istorice atât de tragice care au constituit contextul şi substanţa fenomenului numit Holocaustul din anii 1939-1945.
Înainte de a face din Holocaust un capitol din istoria ultimului secol, ba chiar un capitol din mitologia modernă, Holocaustul trebuia cercetat strict juridic, din perspectiva dreptului penal şi civil, pentru a stabili, în primul rând la nivelul individului, gradul de implicare şi de vinovăţie a fiecăruia, pentru a-i identifica în persoană atât pe criminali, cât şi victimele. Deşi este regretabil de târziu, totuşi încă nu este prea târziu ca acest mod de abordare să fie cu prioritate practicat, cât încă mai trăiesc martori importanţi ai acelor evenimente.
Un astfel de martor este bunăoară regele Mihai I al României, care a fost şeful statului român în perioada 1940-1947 şi care, după câte ştim, nu a fost deranjat până acum de nici unul dintre cei care acuză guvernarea României din acei ani de uciderea a sute de mii de evrei. Sunt o mulţime de întrebări la care răspunsul lămuritor poate veni azi numai de la fostul rege. În plus, regele Mihai a avut anumite răspunderi oficiale în acea perioadă care îl fac răspunzător, în mod solidar cu mareşalul Antonescu, pentru o serie întreagă de abuzuri şi vexaţii anti-evreieşti, aceasta, fireşte, dacă acuzaţiile aduse de activiştii Holocaustului la adresa românilor se vor dovedi adevărate. Ni se pare suspect faptul că aceste acuzaţii ocolesc persoana regelui Mihai. Fără voia noastră ne încearcă impresia, ne paşte gândul că aceste acuzaţii la adresa fostului rege nu vor fi pronunţate atâta vreme cât regele Mihai mai este în viaţă şi se poate apăra.
Considerăm – cu valoare de principiu – că pretenţiile materiale pe care le formulează „partea“ evreiască, în frunte cu Elie Wiesel şi alţii eiusdem farinae, ne obligă să simplificăm radical perspectiva noastră asupra Holocaustului, să abandonăm percepţia morală şi emoţională a Holocaustului şi să reducem în mod automat problematica Holocaustului la un proces de daune, ale cărui reguli de desfăşurare nu pot fi altele decât cele cunoscute, respectând întocmai procedurile juridice practicate pretutindeni în lumea civilizată. Conform acestei proceduri, înainte de a formula pretenţii de daune materiale, autorităţile în cauză sunt obligate să prezinte actele care dovedesc realitatea şi identitatea atât a victimelor, cât şi a asasinilor. Nota bene: nu este sarcina istoricilor, ci a juriştilor să examineze actele şi dovezile prezentate de reclamanţi, de petenţi. Fără a prezenta actele şi probele cerute de practica judiciară în asemenea cazuri, pretenţiile la daune materiale sunt nule şi neavenite.
Subliniem de la bun început că reclamanţii („partea evreiască“) nici până azi nu au putut prezenta o listă cu numele victimelor Holocaustului din România, aceasta în condiţiile în care toată arhiva comunităţii evreieşti din România acelor ani a fost transportată în Israel şi este inaccesibilă pentru istorici, inclusiv pentru istoricii evrei cinstiţi.
Nu putem, în momentul de faţă, decât să tragem o singură concluzie: actele şi documentele din arhiva Comunităţii Evreieşti din România contrazic teza Holocaustului şi contravin pretenţiilor materiale formulate de anumite cercuri evreieşti, motiv pentru care accesul la această arhivă este practic interzis.
Dar trebuie spus că acest motiv – interesul de a ascunde adevărul, dezonorează autorităţile evreieşti, însuşi statul Israel, întreaga comunitate evreiască, pe care le decade din dreptul de a ne mai acuza de Holocaust! Este o mare nedreptate, propriu-zis o abjecţie, să acuzi pe cineva de crima cea mai odioasă şi totodată să ascunzi cu bună ştiinţă probele nevinovăţiei celui acuzat. Numai în felul acesta poate fi interpretată strădania penibilă a „adversarilor“ noştri de a împiedica cu orice preţ, inclusiv cu preţul dezonoarei, accesul la arhivele în care noi sperăm să găsim dovezile nevinovăţiei noastre! Probele nevinovăţiei părinţilor noştri!
Adăugăm celor de mai sus „detaliul“, mereu uitat, că nici cadavrele celor 400.000 de victime mereu invocate nu au fost găsite. Deşi nu s-a găsit după război nici o groapă comună cu cadavre de evrei ucişi de români şi nici vreo instalaţie menită să facă dispărute cele patru sute de mii de cadavre, istoricii holocaustizanţi nu catadixesc să explice de ce nu se găseşte nici o urmă materială a hecatombei umane care a produs 400.000 de victime, de cadavre. Aşadar, nu cunoaştem nici numele victimelor, şi nu au fost găsite nici cadavrele! Singurul lucru care se cunoaşte este mărimea astronomică a daunelor şi a pretenţiilor. O mai spunem o dată: conform normelor juridice, cei ce pretind daune trebuie să producă dovada săvârşirii faptelor incriminate. Fără certificate de deces, fără cadavrele celor ucişi şi fără a se şti măcar numele victimelor şi al asasinilor nimeni nu poate lua în serios pretenţiile evreieşti la despăgubiri! Procedura juridică este incompletă şi total neconcludentă.
Menţionăm că în Basarabia şi Bucovina au fost totuşi găsite gropi comune, cu oameni ucişi în perioada 1940-1944. Numai că victimele erau români, victime ale unor asasinate în masă comise, o parte din ele, de concetăţeni evrei!
Când evreii au fost într-adevăr victime, ale ocupanţilor unguri, horthyşti, în Nord-Vestul Transilvaniei, la Sărmaş şi alte localităţi, cadavrele lor au fost găsite şi identificate, la fel şi asasinii! Şi a fost vorba de numai câteva sute de evrei, nu sute de mii de evrei! Repetăm: din cele patru sute de mii de evrei despre care se afirmă că au fost ucişi de români, numărul cadavrelor identificate nu reprezintă nici măcar 1 (unu) la mie!
Nota redacției: Vom publica integral Protocoalele Kogaionului, capitol cu capitol, deși pe acest site, la Categoria HOLOCAUST, poate fi găsit și textul integral compact.
„Adevarul” minciunii. Minciuni imbracate in „adevar”. Draga „adevarul”, va inteleg sentmentele, dar nu prin fals si minciuna ajungi la ADEVAR.
Va urez a fi un autentic cautator al ADEVARULUI! Spre folosul si binele tuturor. Fie evrei sau nu. Fie evrei sau alt neam ce se pretinde a fi neam de evrei (vezi khazar).
Eu cred că ai răspuns anapoda. Mai citeşte o dată cu atenţie articolul
holocaust adevarat este :
DEZBINAREA, DESTRAMAREA, EXTERMINAREA, DUPA UN PLAN BINE DEFINIT, A POPORULUI ROMAN, IN 24 DE ANI NENOROCITI DE „VALORI” IUDEOMASONICE ADUSE DIN OCCIDENTUL NELEGIUIT, DE CATRE STRAINII DE NEAM CARE AU OCUPAT INSTITUTIILE STATULUI !!!
Protestez deschis impotriva folosirii numelui KOGAION in alte scopuri.
Numele adevarat ete KOKAIU, sau KUKAIU si cu literele folosite in limba romana „CUCAIU” care in DEX. cuca inseamna varf de deal,munte. mai rotunjit.
Cucaiu era muntele pe care se adunau dacii de sambra oilor.
http://www.gandul.info/international/criza-din-ucraina-comunitatea-evreiasca-din-odesa-ia-in-calcul-plecarea-in-moldova-daca-violentele-se-intensifica-12590293
iata reactia oamenilor acuzati ca ar fi stapanii oculti ai lumii! Comunitati intregi cauta sa se refugieze. Asa arata cei ce sunt acuzati ca ar conduce lumea din umbra? Astea sunt castigurile lor de pe urma „conducerii lumii?” sa-ti pierzi toata agoniseala? Mai ganditi-va cei ce credeti in gogoritele cu evreii care conduc lumea. Lumea e o diversitate ireductibila de interese. NIMENI nu e in stare sa multumeasca pe atatia cati ar fi nevoie sa conduci , sa centralizezi, sa spoliezi o lume. Cei spoliati s-ar revolta. Nimeni nu e atat de idiot incat sa-si imagineze ca ar iesi in avantaj pe termen mediu daca ar incerca sa-i foloseasca pe ceilalti in interesul sau
Pai n-a spus nimeni ca lumea e condusa de evreii din Odessa…Iar daca-ti inchipui ca moare Rockefeller de grija evreilor din Odessa…Mai gandeste-te!
@adevarul spus ca minciuna. si minciuna ca adevar. iata manipulare si diversiune anticristica.
– lumea nu mai e o diversitate datorita globalizarii, datorita distrugerii cu premeditare a popoarelor de catre oculta satanica iudeomasonica.
-cei spoliati, goimii, nu se mai revolta pentru ca au fost transformati din popoare cu identitate, cultura, traditii…in populatii de animale indobitocite cu paine si circ, manate de la spate cu biciul „crizelor” inventate, cu cip si card….
-pentru a-si atinge scopul oculta satanica iudeomasonica, sacrifica un numar infim chiar din ai lor, tocmai pentru a parea credibili, echidistanti. avand grija dupa aceea sa-si recupereze „agoniseala” cu pretentii de genul despagubiri pt holocaust, sau prin inventii si abureli viclene de genul : privatizari, investitori liberalizari, economie de piata, integrare in ue, moneda euro, fmi, banci…..
In Romania au fost ucisi evrei pentru unica vina de a fi evrei. In Romania exista si astazi antisemitism. In Romania au fost ucisi mult mai putini evrei decat in ungaria de pilda dar in Romania nu au existat cazuri similare cu cele ale Danemarcei cand Regele Christian si-a cusut steaua galbena in piept pentru a-i proteja pe evrei si nici poporul nu a reactionat precum danezii. Asta e adevarul. Evreii minoritari ar fi starnit resentimente si contra-actiuni devastatoare daca ar fi omorat romani. Nu uitati ca acuzati o minoritate de abuzuri impotriva unei majoritati, fapt care este hilar in vreme ce evreii tremurau pentru viata lor in toata europa. Romania nu-si permite sa plateasca daune, important este sa se realizeze pericolul antisemitismului si al oricarui rasism intr-o lume genetic amestecata
Inainte de daunele evreilor, (nu in loc de, ci doar inainte) ganditi-va la jumatatea de Romanie pe care o revendica Paul,pretinsul print de Romania. Asta nu e evreu
Iorga ,a susținut ca fan. Hohenzollern a fost jidaneasca! Sa numit Kohenzolern ! Sii zău, cred acest lucru pentru nesatula foame de aur!
Nu există evreu omorît în România pentru că era evreu. Prostia asta nu se mai spune de ani buni!
ce vorbesti profesore ? de ani buni ?
revino-ti la realitate…..evrei din Romania au fost ucisi doar pentru faptul ca au fost evrei,evrei in Romania au fost salvati de romani.
Faptul cadumneata iti bagi capul in nisip cu nerusinare nu schimba adevarul….iar dovezi sunt cate vrei.
Minte mai putin…..e mai sanatos
Demostene, ia iesi matale din anonimat si da-ne si noua cateva exemple de evrei omorati doar pentru ca erau evrei, de catre romani. Cu numele si biografia victimei, imprejurarile in care a fost comisa crima si de cine. Asa ai putea sa-i faci pe cei care cu nerusinare isi baga capul in nisip, sa-si scoata capul de acolo si sa-si puna apoi tarana pe el. Deci, exemple in loc de afirmatii, argumente in loc de invective. Apoi, n-ar fi rau sa urmaresti mai atent articolele domnului Coja si vei vedea ca dansul nu vrea „sa schimbe adevarul” ci vrea tocmai sa-l afle: din documentele comunitatii evreiesti care-i sant refuzate de ani buni, din jurnalul rabinului Fileman parca, care a fost furat din Romania de Mosad. Apoi, din graba cu care au fost inmormantate victimele „evreiesti” din 21/22 iauarie 1941, care, foarte posibil, au fost cadavre de legionari dati drept victime de origine evreiassca. (Scenariul asta a fost aplicat si in timpul evenimentelor din 22 decembrie 1989, cu teroristii.) Poate gasesti matale niste explicatii la aceste „schimbari de adevar”, ca sa ne lamuresti si pe noi. Iar pana o sa vii cu exemplele si dovezile alea multe (sant necesare jumatate de milion de exemple!), sa-ti dau si eu un exemplu de evrei care au omorat romani doar pentru ca erau…romani. Ai auzit cumva de atentatul de la senatul Romaniei din anul 1920, comis de o banda de trei teroristi evrei? Soldat cu trei morti? (Gasesti pe Internet mii de articole cu fapta aceasts, cu nume, biografii, imprejurari, totul documentat scrupulos, de necontestat.) Ia imagineaza-ti, draga Demostene, ca s-ar produce reciproca acstei fapte. Ai mai putea matale scoate nasul din casa de vuiet? Eu cred ca nu!
Vreau doar sa-ti mai spun ca domnul Coja, si daca ar vrea, nu poate sa-si permita sa minta. Crezi ca pe dansul nu-l tine nimeni sub observatie? Haita abia astapta sa-l prinda cu inexactitati sau afirmatii contradictorii, ca sa-i dea la moaca. Daca ai citi mai atent articolele dansului, ai vedea cu cata grija este cumpanit fiecare cuvant, cat de logic este continutul…
Uite, pana si faptul ca a dat unda verde comentariului tau sec si impertinent, mie-mi spune ceva si despre dansul, si despre tine!
Ce să zic? Bogdaproste!…
Demosteneştein, destupă-ţi mintea şi vezi ce a spus d-l Profesor: că prostia asta cum că evreii ar fi fost ucişi de români doar pentru faptul de a fi evrei nu se mai vorbeşte de ani buni. Cu alte cuvinte şi cei mai rătăciţi dintre evrei s-au dumirit că acest fapt nu e adevărat. Ce să înţeleg de aici, că d-ta ai fi mai greu de cap decît cei mai înrăiţi evrei?
Românii au salvat evreii care erau hăituiţi de prigoana hortistă care îi trimitea în lagărele din Polonia iar nu de pretinsa prigoană românească, pentru că în fapt aceasta nu aexistat. Antrenarea evreilor în activităţi genistice era un fapt cetăţenesc pe care îl efectuau românii atît pe timp de pace cît şi pe timp de război. Evreii mai zeloşi au interpretat activităţile genistice la care au fost antrenaţi pe timp de război drept prigoană şi nu e corect şi cinstit.
Adevarule, imi pare rau, dar filozofia dumitale, desi e teoretic logica, ramane neconfirmata de practica. Faci afirmatia ca daca pana si astazi exista in Romania antisemitism, ce trebuie sa fi fost inainte! Ohohoo! Deci, conform logicii dumitale, daca evreii minoritari ar fi indraznit sa omoare romani, datorita antisemitismului lor atavic, „asta ar fi dus la contra-actiuni devstatoare”. Logica asta e corecta in fizica (actiunea este egala ca valoare cu reactiunea) si, cum o sa te convingi mai jos, in Israel, dar nu in Romania.
Imi pare rau ca trebuie sa repet spusele din comentariul meu pentru Demostene, dar sant pus cu spatele la zid si n-am incotro:
In anul 1920, in toamna, trei teroristi evrei au pus o bomba la senatul Romaniei, ucigand 3 oameni. Eu n-am auzit ca, in urma accestui fapt cumplit, bucurestenii sa se fi pus sa ucida vre-un evreu. Conform logicii de mai sus, ar fi trebuit sa se produca „contra-actiuni devastatoare”. Eu nu cunosc nici una. Deci, ori eu sant prost informat si atunci te rog pe dumneata sa ma dumiresti, ori n-au fost nici un fel de actiuni, nici devastatoare si nci altcumva, care dovedesc ca poporul roman este un popor bland, tolerant, cu frica lui Dumnezeu. (Si scriu asta cu emotie!)
Spune-mi, rogu-te, daca sa-ti pui o stea galbena in piept este un lucru mai de admirat decat fapta romanilor care, atunci cand au primit o palma, si-au intors crestineste si obrazul celalalat spre agresor? (Compara intamplarea acesta cu ce patesc arabii cand ii pune naiba sa dea o bomba si sa omoare un evreu in Israel si ai sa intelegi diferenta).
Deci, daca n-am dreptate, arata-mi-o si am sa-ti multumesc. Daca insa greseala e de partea dumitale, ar fi corect sa revii cu un comentariu in care sa-ti recunosti eroarea. Te asigur ca va fi pe jumatate iertata.
„Evreii minoritari ar fi starnit resentimente si contra-actiuni devastatoare daca ar fi omorat romani.” – iată o enormitate pe care mi-ar fi ruşine să o rostesc. Evreii nu au omorît români şi chiar minorităţi, cum erau rutenii, în mod direct, ci perfid, încă mai rău, ucigîndu-i prin promovarea viciului, înfiinţau cîrciume cu băuturi falsificate, în fiecase oraş, sat sau cătun, de tîmpeau pînă şi pe femei cu alcoolul falsificat pe care-l ofereau la vînzare. Nu mai vorbesc de îndatorarea omului sărman căzut în patima băuturii, sau tinerele fete sărmane pe care le racolau pentru prostituţie. Eu nu cred ca românii să fi omorît mai mult de cîteva mii de evrei pe întreg parcursul războiului, dar şi atunci, NU PENTRU CĂ ERAU EVREI ci pentru că se comportase ca nişte criminali faţă de armata română, dezarmînd-o, scuipînd-o, aruncînd în ea cu lături, iar cînd frontul s-a întors în 1941, ei au incendiat împreună cu comuniştii, toate casele din oraşele mai importante ale Basarabiei şi Bucovinei. Dacă au fost execuţii, acestea au fost aplicate pentru fapte penale grave, nu pentru că indivizii erau iudei.
Domnul Profesor are perfectă dreptate, cine acuză, să prezinte dovezi, iar cine se face vinovat să plătească. Nu acuzăm aşa, fără dovezi,… a’mboulea.