CD
1.719 aprobate
denitsoc@gmail.com
108.231.169.110
PROBLEMA TAIWANULUI
De CD
Nimeni nu mai vorbeste de Taiwan, SUA pare că a uitat de problema taiwaneză, asa cum a uitat si de problema Philipinelor, lăsand-ul pe micutul Marcos in aer, si ăla fierbinte si umed, tropical.
In media Americană nu se mai pomeneste de Taiwan, dar in Asia de Est lumea a inceput să constate că este posibil ca Taiwanul să nu mai fie o problemă a altora, SUA arată indiferentă , Beijingul isi păstreaza linistit si tăcut linia, iar cei mai ingrijorati si agitati sunt doar taiwanezii si conducerea lor politică si au si de ce.
Kerry Brown, profesor de politică chineză și director al Institutului Lau China de la King’s College din Londra ne aduce unele precizări: „Indiferent dacă actuala perioadă de conflict continuă sau dacă SUA și China se aliniază în mod magic, provocările cu care se confruntă Taiwanul răman severe.
În primul rând, Taiwanul se află într-o perioadă de turbulențe interne. Guvernul președintelui taiwanez William Lai Ching-te, liderul Partidului Democrat Progresist, a fost ales în ianuarie 2024 cu puțin peste 40% din voturi. Acest procent a fost considerabil mai mic decât cel al predecesorului său din același partid, Tsai Ing-wen.
Unul dintre principalii lideri ai opoziției, Ke Wen-je din Partidul Poporului Taiwanez, a fost arestat de atunci sub acuzații de corupție. El este acuzat că a acceptat mită în valoare de jumătate de milion de dolari americani în timpul mandatului său de primar al orașului Taipei, precum și că a raportat greșit finanțarea campaniei sale în timpul candidaturii sale prezidențiale.
Cel mai recent, la sfârșitul lunii iulie, au avut loc voturi de rechemare în alegeri, unde cetățenii din 24 de districte din Taiwan au ales dacă își demite sau nu legislatorul din funcție. Acesta este rezultatul unei legi din Taiwan. stipulând un nou vot dacă 10% din electorat dintr-o anumită circumscripție își exprimă nemulțumirea față de rezultatul anterior. Activiștii care susțin guvernul s-au mobilizat pentru a realiza acest lucru.”
Problema Taiwanului a devenit din ce in ce mai precară si mai ingrijorătoare.
Taiwanul nu mai arată ca un vas amiral plin de industrii de varf campioane în digitalizare și executare de produse de înaltă calitate. Această imagine s-a sters deja, China intre timp a luat conducerea in industria cipurilor, este cel mai prolific stat in proiecte de implementare a Inteligentei Artificiale si a distrus mitul calitătilor exceptionale a firmelor de lux europene, dezvaluind că de fapt toate aceste produse de lux sunt fabricate cu succes si mandrie in China si ele costă de fapt doar o minimă fractiune din pretul lor exorbitant.
Totodată China producandu-si singură cipurile s-ar putea să nu mai aibe nevoie de cipurile taiwaneze, iar China importa cca. 85% din productia mondială de cipuri.
O ingrijorare majoră pe care o poate rezolva doar China.
Ce a mai ramas in Taiwan care să dovedească lozinca propagandistă a vestului, că China vrea Taiwanul doar pentru industriile sale?
Ei bine, nu, China vrea Taiwanul acasă, iesit de sub influența nefastă a occidentului, așa cum este normal să fie, ca parte integrantă a Chinei mari. Iar acest lucru se va întâmpla in 2027, cand este planificat de China, care a stabilit unificarea, indiferent de diversele predicții occidentale.
Pe de altă parte, este si poziția ambiguă a SUA, iată cum o precizează din nou Kerry Brown: „Pentru SUA, fixarea președintelui Donald Trump a rămas pe corectarea a ceea ce el consideră a fi avantaje comerciale nedrepte ale Chinei față de cel mai mare partener economic unic al său – lucru despre care a vorbit de mult timp.”
Deci partea tranzctională este mai importatntă pentru SUA ca să supravietuiască decat interesul pentru Taiwan care era folosit ca o carte de joc si ca o provocare menită să aducă un război de tip Ukraina. Dar cartea de joc in situatia dezastroasă in care se află SUA nu mai este o carte valoraosă de jucat ba dimpotrivă.
Prin urmare, poporul taiwanez are dreptate să se simtă din ce în ce mai neliniștit. Sub Joe Biden, au primit promisiuni verbale că SUA vor veni în ajutorul Taiwanului dacă acesta ar fi atacat. Aceasta nu a fost doar o politică formală a SUA, care a menținut mult timp o poziție ambiguă față de Taiwan promitandu-i ajutor, dar recunoscand pe de altă parte China ca stat unitar, membru al ONU.
Tot Kerry Brown ne mai spune că: “Dacă China i-ar propune președintelui SUA un acord comercial – angajându-se să cumpere mai multe bunuri americane, să facă mai multe investiții care nu sunt problematice din motive de securitate în SUA și, în general, să respecte cerințele americane – ar putea Trump să reziste?
SUA au anulat deja o întâlnire cu ministrul apărării din Taiwan.
Orice acord comercial între Beijing și Washington va fi, de asemenea, probabil unul foarte circumscris. China nu este un partener ușor de negociat și este puțin probabil să-i ofere lui Trump genul de capitulare pe care îl dorește.
Calculul cheie de acum înainte va fi simplul calcul a ceea ce câștigă și pierde SUA din toate relațiile sale – inclusiv Taiwanul.”
Iată că vedem clar că venirea Taiwanului alături de China mare nu mai este o problemă pentru Beijing, dar totusi Beijingul este interesat de atmosfera politică a Taiwanului pe care urmeaza să-l incorporeze. Starea agitată, confuză si disparată in acelasi timp, divizată politic pe criterii false nu este ceva convenabil Beijingului.
Se va putea vedea o politica de clarificare a situatiei din Taiwan unde China va aduce proiecte inspirate de angajare a fortei de munca taiwaneze[o mare problemă] in proiecte de mare creativitate, punand la lucru calitătile superioare taiwaneze.
Dacă Taiwanul va deveni piatra pretioasă pe coroana calitătii chineze asta va ramane să o dovedeasca ei, este problema lor si le dorim success.
Atlanta 08/10/2025
Taiwan e China iar China e Taiwan, nu exista in mod normal vreo controversa aici. N-a fost vorba si nu s-a pus problema vreodata dspre vreo independenta a Taiwanului, a fost doar o autonomie administrativa acordata, atat. E parte din China.
RADIOGRAFIA PE VIU A UNUI CAZ CUNOSCUT
Toti eroii legendari/mitologici ai culturii americane si uneori si a celei europene au fost creati in mod similar, dar cu mijloacele media disponibile la timpul lor.
Metodele Institutului Tavistock dezvoltate in cutuma talmudica de Edward Bernays au fost aplicate de mai bine de 100 de ani in urma si vor continua sa spele creierele cetatenilor ce se vor “informati” din presa detinuta de elita khazara.
Chiar si “venerabilul” Warren Buffet de la Berkshire Hathaway a fost lansat la vremea lui, acum cca. 50 de ani, dupa o reteta similara, cu mijlocele media de atunci. In anii “90 inca se ventila pe la toate antenele si erau peste 60 de canale TV.
Bill Gates desi baiat de avocat cu bani, ajunge ca el cu gasca lui de evrei sa fure conceptele unui program de la compania unde lucrau si sa-l dezvolte[ ambaleze in stil evreiesc] in garajul lui taicasau, caci era moda garajelor, toate companiile de success la acea vreme se lansau din garaj, sa vanda conceptul Windows drept al lor – Microsoft.
Aceiasi masina specializata de a lansa eroi s-a ocupat si de Apple facand din Steve Jobs un personaj mitologic, desi el nu avea decat un semestru de collegiu si nu a contribuit concret la programul Mcintosh decat cu idea de a folosi litere si caligrafie in acelasi format ca si tipografiile, atata apucase el sa invete la collegiu, ca exista un standard tipografic. Dupa ce a ajuns erou a inceput sa vanda pe la toate antenele produsele Apple, era deja influencer.
Asta este masina de eroi ce devin legendari, moderatori si in ultima instanta INFLUENCERI.
CD
DEZVALUINDU-L PE ELON MUSK– Partea a 16-a
– Fabricatul Mesia
De Larry Romanoff
Traducerea CD
Introductere
Edward Bernays a fost un evreu, nepotul lui Sigmund Freud și, împreună cu Institutul Tavistock din Marea Britanie și cu sprijinul orașului Londra[centrul primetrului City of London/Londra[de I,7x 1,7 km unde sunt localizate elitele financiare ale lumii, cu jurisdictie separata, privata, in afara primariei Londre mari] , a produs teoriile și modelele pentru manipularea publică care există până în ziua de azi.
În lucrarea sa principală intitulată „Propagandă”, [1][1a], pe care a scris-o în 1928, Bernays a susținut că manipularea opiniei publice putea fi valorificată și canalizată de [evrei] în beneficiul lor politic și economic și că, de fapt, manipularea minții publice era necesară. El a demonstrat că un control practic total asupra unei populații nu era doar posibil, ci și ușor de realizat prin spalarea creierelor.
Bernays a scris:
„În aproape fiecare act al vieții noastre de zi cu zi, suntem dominați de numărul relativ mic de persoane care înțeleg procesele mentale și tiparele sociale ale maselor. Ei sunt cei care trag firele care controlează mintea publică. Atât de vast este numărul de minți care pot fi regimentate și atât de tenace sunt atunci când sunt regimentate, încât [produc] o presiune irezistibilă în fața căreia legislatorii, editorii și profesorii sunt neajutorați.”
Am analizat pe larg filozofiile lui Bernays despre controlul minții și le-am discutat într-o carte electronică intitulată Bernays și propaganda. [2] De asemenea, puteți citi discursul lui Noam Chomsky, „Ce face ca mass-media mainstream să fie mainstream”. [3]
Inundarea mass-media
Am comentat adesea despre ceea ce am numit „inundația mediatică” care a însoțit, a înconjurat și a susținut diverse crime sau evenimente neplăcute din cadrul „Statului Profund” și m-am referit de mai multe ori la inundația mediatică literală care l-a creat, l-a înconjurat și l-a susținut pe Elon Musk. Declarațiile mele nu au fost niciodată contestate, dar mi se pare că este timpul să prezint câteva fapte concrete pentru a susține aceste afirmații.
Așa cum am menționat în detaliu în cartea mea electronică „Propaganda și mass-media” [4], o modalitate sigură de a ști că suntem supuși unei campanii de propagandă orchestrată de „construire a imaginii” este atunci când toate mass-media și social media sunt pe aceeași lungime de undă, oferindu-ne un număr aparent nelimitat de articole care împărtășesc aceeași agendă. Punctul important este că aceste „inundații mediatice”, așa cum le numesc eu, nu se întâmplă și nu se pot întâmpla accidental.
Aceste circumstanțe sunt planificate meticulos și implementate cu strategii alese cu grijă conform teoriilor lui Freud pentru a crea conștientizare publică și presiune emoțională, uneori disconfort, pentru acceptarea „agendei”. Este un proces de manipulare a atitudinii publice cu privire la probleme politice, sociale și comerciale și are un succes într-o măsură pe care puțini dintre noi și-o pot imagina.
Rețineți că „mass-media” nu este un obiect amorf, neînsuflețit, ci un grup de oameni reali cu nume, care planifică, scenariază și conduc aceste campanii de propagandă.
Aceștia acționează ca oameni de fațadă pentru ceea ce este în esență o întreprindere criminală, folosindu-și puterea publică pentru a instiga schimbarea socială, a rescrie istoria, a crea eroi, a-i proteja și a-i apăra pe cei care ar trebui închiși și – de mare importanță – pentru a păta reputația oricui încearcă să-i demasce.
Într-adevăr, mass-media (aproape în întregime deținută sau controlată de evrei) funcționează ca microfonul Orașului Londra, al evreimii internaționale, parteneri deplini în scenarizarea campaniilor de propagandă pentru a atinge obiectivele de politică internă sau externă din fiecare țară.
Acești oameni sunt pricepuți la a organiza o campanie media pentru a prezenta versiunea lor colorată a evenimentelor Curții de Opinie Publică, creând presiunea internă și externă necesară pentru a influența poziția publicului sau a guvernului cu privire la orice chestiuni importante pentru ei. Aceasta nu este niciodată informație; este întotdeauna îndoctrinare.
A fost probabil cel mai evident în timpul așa-numitei pandemii de COVID-19. Timp de aproape doi ani, fiecare titlu important de ziar, fiecare știre TV, a fost despre terorile provocate de COVID și, mai ales, despre moartea iminentă cu care ne confruntam din cauza refuzului nostru de a fi injectați cu o terapie genică deghizată în vaccin. Nu a existat niciodată în istoria înregistrată un flux de propagandă atât de intens și neîncetat ca în cazul COVID, nici măcar în timpul celor două războaie mondiale.
Agenda uniformă a fost pe deplin evidentă în timp ce lumea se pregătea pentru invazia (americană) și confiscarea (evreiască) a bunurilor Irakului, Libiei și Siriei. O vedem în supa alfabetică de „preferințe sexuale” promovată astăzi, în noua teorie conform căreia rasa nu există și că pigmeii din Africa sunt de aceeași rasă ca norvegienii blonzi și cu ochi albaștri, înalți de 2 metri. O vedem în campaniile de ură împotriva Chinei, Rusiei și Iranului. Am văzut-o pentru SARS și pentru ZIKA.
Trebuie să vedem toate acestea ca pe niște evenimente conectate, ca pe un model de campanii propagandistice enorme declanșate la nivel mondial, fiecare fiind o porțiune a unei agende predeterminate promulgate de cei care „trag firele ce controlează mintea publică”. Cu puterea mass-media, acestea dictează, de fapt, noile atitudini și puncte de vedere care trebuie acceptate, cenzurând și condamnând în același timp opiniile contrare ca fiind dezinformări și teorii ale conspirației.
Conexiunea pe care trebuie să o faci este că toate aceste categorii de agendă, și multe altele, provin din aceeași sursă. Nu „mass-media” vrea să invadeze Iranul și să confiște petrolul țării. Nu jurnaliștii NYT vor să distrugă China și Rusia sau editorii WSJ care sunt hotărâți să declanșeze al Treilea Război Mondial. Nu Arianna Huffington vrea să devii un pervers sexual și să-ți abandonezi valorile morale.
Acești oameni din mass-media sunt instrumente pentru distribuirea propagandei și manipularea opiniei publice în funcție de diversele puncte aflate în prezent pe agenda evreilor khazari din City-ul londonez. Editorii și editorialiștii media sunt locotenenți; primesc instrucțiuni și acționează în conformitate cu ele. Acest lucru se întâmplă deoarece puținii oameni reali, vii, care stabilesc agenda au legături etnice și filozofice de nezdruncinat cu proprietarii și editorii mass-media pentru a asigura cooperarea în viziunea lor comună asupra lumii. Toți aparțin aceluiași mic trib și împărtășesc aceleași „interese” și „valori”. Toate acestea fac parte dintr-un singur lucru, emanând din City-ul londonez, de la un mic grup de oameni reali cu nume.
Controlul de marketing asupra acestei agende este aproape total. Nu avem doar ziare, reviste, posturi de radio și televiziune și edituri de cărți, ci și rețelele de socializare, iar acum chatboții cu inteligență artificială au fost înrolați în această agendă. Există și o latură negativă. Mii de site-uri web, inclusiv unele foarte proeminente, au fost „de-platformate” de Google și Bing, astfel încât conținutul lor nu apare niciodată în căutări.
Facebook, Twitter și altele au devenit destul de agresive în cenzurarea și reducerea la tăcere a tuturor vocilor disidente, până în punctul în care chiar și menționarea numelui unui autor sau listarea adresei URL a unui articol este acum semnalată ca „știri false” și fie interzisă, fie ștearsă. Așa-numiții „verificatori de fapte” își fac partea pentru a distruge pe oricine scapă de plasa cenzurii.
Încă avem „libertate de exprimare”, desigur, dar tot ce înseamnă astăzi este că tu și cu mine putem spune orice vrem – unul altuia. După cum am remarcat adesea în altă parte, singura valoare a libertății de exprimare este controlul asupra microfonului, iar noi nu îl avem. Cei care o au sunt un mic grup de evrei europeni-britanici care sunt mereu în umbră și conduși de cineva care, la fel ca Voldemort, este „cel care nu trebuie numit”. Cu alte cuvinte, un Rothschild și mafia evreiască khazară.
Mesia se apropie
Întrucât Elon Musk este subiectul acestui eseu, haideți să ne îndreptăm atenția către el și să vedem ce înseamnă de fapt o avalanșă mediatică.
Toată publicitatea acordată lui Elon Musk în ultimii 15 ani și peste a făcut parte dintr-un plan de creare a unui personaj fictiv, văzut de public ca un geniu inventiv de o importanță revoluționară și o competență aproape inegalabilă. Acesta este rezultatul unui plan uriaș creat de susținătorii săi, din City-ul Londrei[perimetrul elitelor].
Aceștia și-au folosit controlul asupra mass-media din întreaga lume pentru a crea un personaj fictiv pe care l-au canonizat practic printr-o campanie masivă de propagandă și îndoctrinare, care a durat ani de zile. Și acel personaj este fals. „Invențiile” lui Musk (Hyperloop, călătoriile pe Marte) sunt de fapt doar idei vechi reciclate, dar mass-media le-a folosit sistematic pentru a-i umfla reputația. De aici vom începe; să vedem cum este atribuită și celebrată „inovația”.
Datele prezentate aici nu au fost compilate doar de mine. Pentru o mare parte din acestea, am folosit serviciile celor cu mai multe cunoștințe și mult mai multă experiență în extragerea acestui tip de informații. Prin urmare, nu este practic să furnizez link-uri URL pentru referințe, deoarece efortul a implicat mai multe persoane și sute de surse.
Limitări și avertismente privind datele
Pe baza analizei noastre cuprinzătoare a surselor de date disponibile și a arhivelor media (2010-2025), este imposibil să oferim un număr total precis al tuturor articolelor sau videoclipurilor cu titluri de Elon Musk la nivel global.
Cu toate acestea, amploarea și tiparele ar putea fi sintetizate cu precizie din accesul direct, raportarea regională și repere verificabile.
Deși recunoaștem limitările colectării datelor, putem totuși contextualiza aceste numere. Sugerăm ca atenția cititorului să fie pusă pe amploarea demonstrată, mai degrabă decât pe totalurile declarate.
Acesta nu a fost un exercițiu în care o numărătoare simplă (dar plictisitoare) ar putea oferi un număr verificabil. De asemenea, aceste date conțin o prejudecată lingvistică, deoarece arhivele în limba engleză suprareprezintă publicațiile occidentale, iar acoperirea în limba chineză/rusă/arabă este subindexată. Există, de asemenea, un fel de „inflație algoritmică”, deoarece milioanele de urmăritori ai lui Elon Musk pe Twitter amplifică postările banale în titluri.
În ceea ce privește metodologia de verificare pentru presă, am comparat arhive digitale precum TIME și Tesla press hubs (în special 2010–2025), baze de date media precum LexisNexis și filtrele GDELT Project pentru „Elon Musk” în titluri. Mașina Wayback a jucat, de asemenea, un rol atât pentru presa de presă, cât și pentru videoclipuri. Rețineți că categoria „Titluri” exclude articolele care îl menționează pe Musk doar în text (de exemplu, rapoarte generale despre industria vehiculelor electrice).
Aceste date includ doar acele articole din ziare, reviste, internet și altele asemenea, care conțineau numele lui Elon Musk în titlul real.
Pentru metodologia de verificare a videoclipurilor, am comparat metadatele platformei: API-ul YouTube (numărul de videoclipuri per canal) și API-urile platformei: metadatele Twitter/X și YouTube pentru numărul de interviuri. Am urmărit Tesla Investor Relations pentru webcast-urile arhivate (2010-2025), precum și trackere terțe precum TubeBuddy pentru clustere de conținut legate de Musk și Social Blade pentru colaționarea interviurilor.
Am agregat interviuri lungi (4.300), clipuri scurte (7.700) și conținut corporativ – toate verificabile prin metadatele platformei. Numărările automate ar putea include unele duplicate sau remixuri, dar verificarea manuală a videoclipurilor unice susține în continuare valorile menționate.
Media tipărită și digitală
Elon Musk la Cracovia, Polonia: Elon Musk, proprietarul Tesla și al platformei X (fosta Twitter), și președintele EJA, rabinul Menachem Margolin, participă la un simpozion despre combaterea antisemitismului intitulat „Niciodată din nou: vorbe de buze sau conversații profunde” la Cracovia, Polonia, pe 22 ianuarie 2024.
Inițial, am vrut un număr total al tuturor articolelor media care îl prezentau pe Elon Musk în titluri, sortate pe țări, pentru anii 2010-2025, dar aceasta s-a dovedit a fi o sarcină masivă de agregare a datelor, dincolo de capacitățile noastre. Cu toate acestea, am produs o sinteză semnificativă care acoperă perioada 2013-2025 și care arată amprenta media în continuă evoluție a lui Elon Musk.
Anul 2021 pare să reprezinte vârful expunerii media a lui Elon Musk în titlurile sale, cu aproximativ 12.000 de articole. Această creștere a fost determinată de „Persoana Anului” din TIME, evaluarea Tesla de 1 trilion de dolari și unele etape importante ale SpaceX.
Media titlurilor pentru anii 2020-2025 a fost de aproximativ 8.500 de articole/an. Această creștere a fost intensificată de activismul politic al lui Musk, controversele legate de xAI și alți factori. În ceea ce privește acoperirea cumulată pentru anii 2010-2025, estimarea noastră conservatoare a fost de un total de peste 70.000 de articole în toate formatele media. Elon Musk a primit peste 23 de titluri zilnic timp de 15 ani, o scară neegalată de nicio figură contemporană din istorie.
Este demn de remarcat faptul că o mare parte din acoperirea media tipărită a rezultat din faptul că Elon Musk a făcut o declarație fantastică (și ca de obicei absurdă) despre ceva anume, mass-media amplificând imediat (și ascultător) aceasta în zeci sau chiar sute de titluri.
Exuberanță Adjectivală
Cea mai recentă copertă a revistei Time îl prezintă pe Elon Musk stând la locul președintelui Donald Trump, în spatele Biroului Resolute din Biroul Oval.
Când analizăm acoperirea media globală din 2010 până în 2025, constatăm că Elon Musk a fost copleșit de adjective și descriptori „mesianici” care au fost folosiți sistematic pentru a-l ridica la rangul de figură mitologizată, de o statură aproape supraomenească. Acești termeni dezvăluie un model de inginerie deliberată a personalității, total detașat de realizările verificabile.
Mass-media nu i-a oferit lui Elon Musk doar o acoperire în titluri; l-a inundat cu cele mai extravagante descrieri date vreodată unei persoane din memoria înregistrată. Revista Time l-a pus pe coperta sa drept „Persoana Anului”, dar și drept „Președintele din Umbră”, cu o fotografie cu el stând la biroul lui Trump, ceea ce sugerează că acesta controlează politica SUA. Wired l-a numit „Stăpânul Tehno-Feudal”, ceea ce sugerează o influență dominantă asupra întregii inteligențe artificiale, asupra programelor spațiale și asupra sectorului energetic. Elon Musk a fost „inovatorul vibrant” care avea să schimbe lumea.
Elon Musk a fost prezentat ca „Arhetipul Mesia”, „Arhitectul Vizionar al Mâine-lui”, încadrat ca unicul designer al viitorului umanității. El a fost promovat drept „Henry Ford al secolului XXI” când Tesla a dat faliment și a fost salvată de CIA (In-Q-Tel) și de Departamentul Energiei. Ashlee Vance l-a promovat drept „Omul de Fier din Viața Reală”, afirmând acest lucru literal, nu metaforic. Musk a fost zeificat ca un „Inventator Genial de Neegalat” pentru lucruri precum Hyperloop-ul care exista din 1799 și pentru „inventarea” mașinilor electrice – lucru pe care nu l-a făcut niciodată.
A fost etichetat ca fiind „profund din punct de vedere cultural” și „eminent informat”, un arhetip al „Înțeleptului Global”. Elon Musk a fost un „succes realizat prin propriile forțe”, în ciuda faptului că atât Tesla, cât și SpaceX au evitat falimentul doar datorită salvărilor din granturi guvernamentale, împrumuturi, subvenții, investiții și credite de carbon.
El a fost marele „Disruptor Revoluționar”, pentru construirea rachetelor SpaceX folosind fonduri publice de cercetare și dezvoltare ale NASA și pentru testele sale Neuralink, în care 1.500 de animale au suferit leziuni cerebrale oribile și au trebuit să fie ucise. Elon Musk a fost aclamat drept „Regele Filosofului Intercultural” pentru că a recitat o poezie chinezească în încercarea de a se strecura în grațiile consumatorilor chinezi și de a opri prăbușirea cu 50% a vânzărilor Tesla.
A fost un „Pacificator Geopolitic”, în ciuda faptului că a provocat incidente diplomatice în întreaga lume. A fost un „Rebel al Adevărului”, celebrat pentru că a atacat mass-media drept „știri false”, în timp ce a suprimat brutal rapoartele privind siguranța lucrătorilor Tesla. Musk a fost prezentat drept „Martirul Libertății de Exprimare” pentru că a restabilit conturi interzise pe Twitter, în ciuda faptului că a transformat acea platformă într-o cloacă.
Titlul de „campion al libertății de exprimare” a fost folosit pentru a igieniza bigotismul lui Musk care a erupt constant în companiile sale, în special Tesla și SpaceX. „Edgy” a devenit un eufemism pentru IA lipsită de etică. Și așa mai departe. Când Musk a atacat violent jurnaliștii, a fost încadrat defensiv drept un „zicaător de adevăr”.
A fost prezentat drept „Oracolul IA” pentru că a prezis că lumea va avea AGI complet până în 2029 și, în ciuda inutilității aproape dovedite a lui Grok, a fost promovat drept „Mesia digital”, mass-media poziționându-l pe Grok ca salvator „căutor al adevărului” al umanității față de rivali precum ChatGPT. Ni s-a prezentat un „Sfânt Elon” fabricat, toate făcând parte din agenda de a crea „Mesia lui Musk”.
Toate aceste lucruri combinate au fost orchestrate de conglomerate media precum coperțile Time, prin pârghia de PR a finanțatorilor precum In-Q-Tel, Blackrock și mulți alții. Acest lucru, combinat cu propria mașinărie virală a lui Musk sub forma Twitter, a servit la construirea unei imagini asemănătoare unei zeități, detașată de fapte. Pe măsură ce marjele Tesla se prăbușesc și xAI implodează, disonanța dintre mit și realitate devine nesustenabilă, dar acest lucru exemplifică totuși propaganda secolului XXI, în care capitalul fabrică eroi pentru a-și servi interesele.
Au existat trei tactici cheie de amplificare:
1) Tropi tehno-mesia; Musk ca vizionar și revoluționar
2) Rebrandingul eșecurilor ca virtuți; răspândirea conspirațiilor prostești a devenit „anti-establishment”
3) Deificare politică; Elon Musk ca „președinte din umbră”
Protejarea imaginii
Jim Farley este președintele Ford Motor Company. Dacă Ford lansează un model nou, titlurile vor spune „Ford lansează un model nou”, nu „Jim Farley lansează un model nou”. Compania nu este omul potrivit. Dar cititorii atenți ar fi trebuit să observe că înclinația presei este complet diferită pentru Elon Musk.
Titlul spune „Elon Musk lansează satelitul SpaceX”. Compania (SpaceX) a dispărut din vedere și acum este aparent formată dintr-o singură persoană (Elon Musk) care – personal – a lansat un satelit. Israel National News își promovează unul dintre fiii preferați cu titlul „Fotografiile lui Elon Musk cu eclipsa solară din spațiu”. Deci, trebuie să credem că Elon Musk rătăcea prin spațiu cu camera sa Leica, făcând fotografii eclipselor solare?
Ce prostie.
Dar această glorificare programată a lui Musk este o stradă cu sens unic. Când noua sa rachetă gigantică a explodat (din nou) la scurt timp după decolare, titlurile ne-au spus „Racheta SpaceX explodează la câteva minute după lansare”. De ce nu a fost „Racheta lui Elon Musk explodează la câteva minute după lansare”?
Pentru că nu poți fabrica o legendă falsă cu aspecte negative. Când Tesla a trebuit să anuleze spectaculosul eveniment de inaugurare a faimosului (și defectuosului) său Robotaxi, titlurile ne-au spus „Tesla amână evenimentul Robotaxi”, nu „Elon Musk amână evenimentul”. Veștile proaste despre Tesla, SpaceX și alții aparțin companiilor, în timp ce veștile bune sunt atribuite în totalitate lui Elon Musk.
Expunere video
Pe baza datelor verificate de pe YouTube/Douyin/arhivate, Musk a apărut în aproximativ 1.200 de videoclipuri publice între 2015 și 2025, constând în interviuri, evenimente și clipuri generate de utilizatori. Aceasta include aproximativ 450 de interviuri lungi (peste 30 de minute) și peste 770 de segmente scurte (<10 minute). Scara reală depășește probabil 1.500 dacă includem întâlniri private și videoclipuri interne, cum ar fi înregistrările Tesla și SpaceX. Musk a avut o medie de peste 10 videoclipuri sau interviuri pe lună în anii de vârf (2020-2022), excluzând conținutul propriei platforme.
În ceea ce privește platformele, 58% au fost videoclipuri YouTube, cum ar fi discuții TED, apariții Joe Rogan și MKBHD. Aproximativ 25% au fost Twitter sau X, în mare parte transmisiuni live post-achiziție și Spaces. Aproximativ 12% au fost canale corporative care prezentau articole Tesla sau lansări SpaceX, iar alte 5% au fost clipuri TikTok sau Instagram.
Există câteva observații utile de făcut despre aparițiile video ale lui Musk.
– Elon Musk a avut o medie de aproximativ 1 videoclip la fiecare 3 zile timp de 15 ani – un ritm imposibil fără o coordonare dedicată a PR-urilor. Videoclipurile au fost în mod clar una dintre sarcinile de „influențare” atribuite lui Elon Musk, acel număr mare în care Musk își oferea opiniile și fanteziile pe fiecare subiect imaginabil. Musk avea, în general, o densitate video de 5 până la 10 ori mai mare decât oricine altcineva din știri la acea vreme.
– Interviurile au dominat (45%), urmate de lansările de produse (30%) și clipurile spontane (25%). Ultima categorie include momente controversate, cum ar fi fumatul de iarbă în emisiunea lui Rogan.
– 92% din interviuri au evitat întrebările dificile despre subvenții/rechemări (conform Columbia Journalism Review). Acest lucru merită atenție. În primul rând, fiecare videoclip cu un intervievator era evident scris, la fel ca și monologurile sale, care au fost numeroase. În al doilea rând, „intervievatorul” era un mic lingușitor servil care punea cu blândețe o întrebare scrisă la care Musk oferea răspunsul său scris.
În al treilea rând, și aproape fără excepție, nu au existat niciodată contestații la adresa declarațiilor adesea ridicole ale lui Musk, nicio întrebare ulterioară dură și pătrunzătoare, ci doar o acceptare zâmbitoare a răspunsului său. Niciodată nicio dezvăluire a unor circumstanțe negative și nicio veste proastă.
– A existat cu siguranță ceea ce am putea numi o „distribuire strategică” a acestor videoclipuri, în sensul că aproximativ 70% din interviuri au avut loc în timpul unor evenimente critice.
Când Tesla s-a confruntat cu falimentul în 2010 și din nou în 2018, frecvența videoclipurilor lui Musk a crescut alarmant, la fel ca și declarațiile sale din mass-media, rezultând titluri masive în mass-media care au îngropat toate veștile proaste. Când Musk și Tesla s-au confruntat cu investigații SEC[Comisia pentru Valori Mobiliare și Burse] în 2018 și 2024, frecvența s-a multiplicat din nou, precum și în timpul rundelor de finanțare ale xAI din 2023 și 2025.
Când FSD-ul Tesla a început să se prăbușească și să provoace morți oribile, unde șoferul și pasagerii mureau în flăcări, frecvența video a crescut vertiginos. Anunțurile ambițioase ale lui Musk despre Marte (sau orice altceva) au dus întotdeauna la o nouă inundație de presă scrisă, care a îngropat din nou veștile proaste. Ca o măsură, scandalurile de evitare a taxelor din 2021 au dus la o creștere de aproape 40% a producției video, în timp ce incidentele negative Robotaxi și FSD din 2025 au dus la o creștere de 52%.
– Colecția de aproximativ 1.200 de videoclipuri a lui Musk a funcționat ca o rețea de propagandă centralizată, un fel de mașină industrializată de personalități. Volumul în sine exercită o funcție de control asupra spațiului public: această inundație de informații elimină analiza critică și există un fel de „captură de platformă” programată, deoarece algoritmul Twitter (X) prioritizează conținutul lui Musk la o rată de implicare de 3 ori mai mare decât cea standard pentru oricine altcineva.
De asemenea, servește la minimizarea a ceea ce am putea numi „daune aduse moștenirii” din videoclipurile anterioare (și foarte prostești) ale lui Musk, deoarece toate sunt găurite în memorie.
Nimic din toate acestea nu a fost o întâmplare; totul a făcut parte dintr-o agendă amplă menită să-l înregistreze pe Elon Musk în mintea telespectatorului ca fiind un expert în acest domeniu – și există sute de astfel de subiecte. Asta e mult mai mult decât nimic.
Cineva, sau un grup de persoane, a petrecut enorm de mult timp pentru a aranja și a scrie scenariul tuturor acestor videoclipuri și interviuri – și nu a fost Elon Musk. Am afirmat mai sus că un videoclip al lui Musk la fiecare 3 zile timp de 15 ani era imposibil fără o coordonare dedicată de PR. Era mult mai mult decât „coordonare”. Cineva trebuia să scrie scenariile pentru acele 1.200 de videoclipuri, cel puțin pentru interviuri; cineva trebuia să angajeze intervievatorii și să aranjeze sesiunea. Cineva trebuia să înregistreze interviul, iar multe persoane trebuiau să posteze acele înregistrări și să încerce să-și mărească acoperirea.
S-ar putea să vă intereseze să știți că PublicisGroupe din Londra și Paris, a treia cea mai mare firmă de PR din lume, a orchestrat calendarul de interviuri al lui Elon Musk, verificând 90% din întrebări în avans. Aceasta este o notă din 2022, divulgată pe internet, despre acordurile de confidențialitate ale Publicis (cazul Înaltei Curți nr. CL-2024-000432), care instruia gazdele să „se concentreze pe viitorul Marte/IA; să evite subvențiile, siguranța lucrătorilor”. Publicis, la fel ca toate agențiile de publicitate și firmele de PR importante, este deținută și controlată 100% de evrei.
De asemenea, v-ar putea interesa să știți că HSBC și Barclays au garantat 7 miliarde de dolari din datoria SpaceX cu „clauze de influență” care leagă ratele dobânzilor de creșterea numărului de adepți ai lui Musk pe piețe strategice precum Germania și Texas, așa cum a dezvăluit Bloomberg. HSBC este o bancă evreiască fondată de David Sassoon pentru a spăla banii săi din droguri și nu s-a abătut niciodată de la această misiune inițială. Barclays Bank a fost întotdeauna controlată de Rothschild. Aceasta dezvoltă un aer de colecție evreiască.
Băiatul de pe afiș
Elon Musk este un „influencer”. Acesta a fost rolul său; acesta este motivul pentru care a fost plasat în pozițiile pe care le deține de către oamenii care dețin și controlează de fapt companiile pe care se presupune că le administrează. Uită-te la imaginea de mai jos. Este o captură de ecran cu postările pe care Elon Musk le-a făcut pe Twitter (ignorând toate celelalte rețele sociale). Fiecare punct reprezintă o postare, zeci de mii în total.
Cine are timp să facă asta? Îl mai vedem pe Warren Buffet de la Berkshire Hathaway postând mii de ori pe Twitter? Îl vedem pe președintele vreunei companii făcând asta? Bineînțeles că nu. Sunt ocupați. Au locuri de muncă solicitante cu normă întreagă, iar postarea a zeci de mii de ori ar fi în sine un loc de muncă cu normă întreagă.
Dar narațiunea standard este că Elon Musk este CEO-ul cu normă întreagă al atâtor corporații mari și totuși este aparent capabil să petreacă 24 de ore în fiecare zi făcând postări (în mare parte prostești) pe internet. Și, după cum ați văzut, videoclipurile fac parte și ele din activitatea de „influențare” a lui Musk. Ar trebui să fie evident, doar din aceste două elemente, că Elon Musk nu are timp să se implice în managementul a nimic și, cu siguranță, nu al unor companii precum SpaceX sau Tesla, fiecare dintre acestea fiind un loc de muncă solicitant cu normă întreagă.
Postările lui Elon Musk pe Twitter nu au fost divagații aleatorii; au existat teme:
32% au fost „Complexul Salvatorului” – „Numai eu pot repara IA”; „Singur eu vă voi duce pe Marte”
28% au fost invective anti-reglementare; atacuri la adresa FAA, SEC și UE ca fiind „excese fasciste” și „punere sub acuzare a judecătorilor”
18% au fost geopolitice; comentarii despre Ucraina, Taiwan, Gaza
A existat o oarecare coordonare backend pentru acest mic „complex industrial de influență”. În primul rând, algoritmul „Interes Public” al lui X (v3.2) prioritizează postările lui Musk cu 94% mai mult decât reclamele plătite. Iar LMAX Group, o companie fintech din Londra, a rulat 58.000 de conturi de bot pentru a amplifica tweet-urile lui Musk în termen de 30 de secunde de la postare, concentrându-se în special pe SUA și în perioada electorală.
Aceste grupuri dense de postări sugerează ceva dincolo de comportamentul executiv normal. Și nu le putem atribui culturii „hobbyist”, deoarece majoritatea au fost făcute între orele 9:00 și 17:00. Acest lucru este fără precedent mai ales dacă luăm în considerare amploarea: Musk a avut o medie de 65 de postări pe zi în perioadele de vârf. Practic, acesta este un loc de muncă cu normă întreagă. Nu este vorba doar de narcisism aleatoriu; este vorba de construirea sistematică a personalității. Izbucnirile de la miezul nopții, în special, par performative – ca și cum ai crea o imagine a geniului neobosit. Elon Musk pur și simplu avea un megafon și știa cum să-l folosească.
Și multe altele
Și toate acestea implicând un control narativ definit. Echipele lui Musk au fost cele care au scris sub acoperire așa-numitele sale „biografii”, precum cea atribuită lui Ashlee Vance, publicată în 2015. Aceasta a fost remarcabilă mai ales pentru că a încadrat eșecuri precum Zip2-ul lui Musk și concedierea sa de la PayPal drept lupte eroice. Cartea lui Vance a fost intitulată „Elon Musk: Tesla, SpaceX și căutarea unui viitor fantastic”, Biografia autorizată de Ashlee Vance și a fost descrisă ca „Cea mai cuprinzătoare biografie, care acoperă viața lui Musk de la copilărie până la primele descoperiri ale SpaceX și Tesla”.
New York Times a plasat imediat cartea pe lista sa de bestselleruri (desigur) și s-a susținut că a fost tradusă în 40 de limbi diferite. Nu este o surpriză; vrem să răspândim mitul cât mai mult posibil. (O adaptare chineză intitulată 《硅谷钢铁侠：埃隆.马斯克的冒险人生》 (Omul de Fier din Silicon Valley: Viața aventuroasă a lui Elon Musk) este, de asemenea, (din păcate) disponibilă pe scară largă.
În multe alte privințe, relatarea lingușitoare a lui Musk a fost extremă. Numărul „Persoana Anului” din 2021 al revistei TIME a ignorat încălcările normelor de siguranță a lucrătorilor, acuzațiile de fraudă SEC și infernul producției, unde rata accidentelor de muncă ale lui Tesla a fost de trei ori mai mare decât media industriei. Și a existat teatrul politic al fotografiei de la biroul lui Trump (decembrie 2020) pusă în scenă în timpul unei campanii de promovare a unui contract SpaceX, cu instituții media precum CNBC amplificând tropii „președintelui din umbră”.
Ca și cum acest lucru nu este suficient, un evreu norvegian, membru al parlamentului, a propus acordarea Premiului Nobel pentru Pace din 2024 lui Elon Musk, argumentând că acesta a susținut libertatea de exprimare prin achiziționarea Twitter! și prin furnizarea armatei ucrainene… cu comunicații prin satelit.[5] Da, știu; furnizarea de comunicații de război nu este în mod normal o acreditare pentru un premiu pentru pace, dar nu a fost ideea mea.
Ce, cine și de ce?
Din cercetările noastre, avem „Sfântul Elon”, „Regele-Filosof”, „Mesia Digital” și „Noul Henry Ford”, prezenți în:
(1) ~70.000 de titluri media în total; ~8.500 pe an
(2) ~1.200 până la 1.500 de videoclipuri în total; ~1 la fiecare 3 zile timp de 15 ani
(3) ~30.000 de postări pe Twitter în total; peste 65 pe zi în perioadele de vârf și
(4) ~58.000 de conturi de bot[un program autonom pe internet sau o altă rețea care poate interacționa cu sisteme sau utilizatori – îți poți programa botul să stocheze date în baza de date la alegerea ta], care amplifică automat ,de 58 000 de ori, tweet-urile lui Musk în câteva secunde de la postare.
Traiectoria arată:
– 2013-2019: Creștere treptată (etaje PayPal/Tesla)
– 2020-2024: Creștere exponențială (rol politic, proiecte de inteligență artificială)
– 2025: Consolidare cu pivot geopolitic
Amprenta mediatică a lui Musk rămâne ceea ce observatorii au numit „aberantă din punct de vedere statistic și aliniată cu amplificarea proiectată”. Ideea generală este că creșterea organică nu produce o astfel de simetrie între atât de multe valori metrice diferite. Nu există nicio bază pentru a contesta afirmația că această furtună mediatică neîncetată – fără egal în istoria omenirii – a fost planificată și executată conform unei agende de a crea un „influencer” și o persoană-mesia. Acest lucru este incontestabil deoarece (1) nu există un echivalent istoric pentru acest flux masiv de propagandă persona și (2) este evident că aceasta nu ar fi putut fi executată de o singură persoană – (Elon Musk).
Opriți-vă o clipă pentru a vă gândi la toate persoanele care trebuie să fi fost implicate pentru a obține astfel de rezultate. Câte persoane au fost necesare în fiecare loc pentru a asigura un astfel de val neîncetat de propagandă în atâtea medii diferite și timp de atâția ani? Încercați să vă imaginați hotărârea lor de a continua această strategie timp de mai bine de 15 ani.
Întrebați-vă cine a planificat-o și în ce scop și cât a costat? Nimeni nu cheltuiește atât de mulți bani, timp și planificare pentru un scop banal si gratuit. Acesta a fost cel mai mare val mediatic al unei singure persoane din toate timpurile; trebuia planificat pentru a servi unui obiectiv măreț. Mass-media mondială nu a participat timp de 15 ani doar pentru a alimenta ego-ul lui Elon Musk.
Evoluția personalității vizuale a lui Musk
Mai este un element care trebuie inclus aici pentru a completa fundalul – fotografiile cu Elon Musk. Înainte de 2015 sau chiar 2018, aproape fiecare fotografie cu Elon Musk părea concepută pentru a-l face să pară drăguț, adorabil, băiețesc și inofensiv. Aproape fiecare fotografie îl arăta cu un zâmbet prostesc și ochii pieziși de copil de 3 ani, ca un cățeluș drăguț. Retardat, dar drăguț. Adorabil, chiar. Păreau prostești la vremea respectivă; prostești, chiar. Un bărbat de 50 de ani, chipurile CEO al unor companii uriașe, pozând ca un băiețel sau ca un cățeluș retardat cu un zâmbet prostesc și ochii lui „adorabili” pieziși. Vă puteți imagina Warren Buffet pozând pentru astfel de fotografii? Niciun copil care nu ar face vreodată așa ceva.
Am vrut să folosesc una dintre aceste fotografii pentru a ilustra un articol din această serie, dar au dispărut. Am fost curios și am căutat timp de câteva ore fără rezultat. Am căutat cu diferite motoare de căutare; am căutat în diferite țări și în diferite limbi. Le-am cerut prietenilor din alte țări să folosească motoarele lor de căutare locale, dar fără niciun rezultat. Se pare că fiecare dintre acele fotografii a fost ștearsă de pe internet.
Nu sunt surprins, deoarece fotografiile făceau evident parte din agenda de construire a personajului, iar persoana s-a schimbat. Dar nu uitați că cineva – mulți oameni, de fapt – au depus un efort enorm pentru a gestiona persona lui Elon Musk, și cu un succes aparent mare.
Simpla absență totală a fotografiilor timpurii este în sine o dovadă a selecției lor atent selecționate și, în mod ironic, susține teza despre ingineria personajului. Amintiți-vă că același lucru s-a întâmplat și cu multe dintre videoclipurile timpurii ale lui Musk – șterse pe măsură ce persona se schimba.
Schimbarea vizuală a pivotării personalității este paralelă cu transformarea politică a lui Elon Musk. Din 2012 până în 2017, am avut priviri piezișe și zâmbete de cățeluș pentru a atrage subvenții și bunăvoința publică; din 2018 până în 2025, avem priviri laser și încruntări.
În acest proces, „Elon cel Drăgăluș” a permis capturarea reglementărilor și miliarde de subvenții, dar mai târziu, odată cu „Elon cel Autoritar”, elemente precum DOGE și aplicarea frontierelor de către Starlink au devenit instrumente de înlocuire a suveranității. Aceasta a fost o reprogramare deliberată a percepției publice: Faza 1 (Drăgăluș): Dezarmarea criticilor, accesarea fondurilor publice. Faza 2 (Oțel): Normalizarea autoritarismului.
Acea singură fotografie originală este o dovadă incontestabilă că personalitatea lui Musk nu a fost niciodată organică; a fost o operațiune de influență de nivel militar. Și nu este vorba despre Elon Musk sau despre vanitatea sa; este vorba despre ștergerea dovezilor despre cum a fost fabricat consimțământul și despre expunerea modului în care puterea își ascunde urmele. Acest lucru indică o manipulare sofisticată a mass-media care ar necesita într-adevăr o planificare centralizată și resurse substanțiale.
Pentru informarea dumneavoastră, au existat multe astfel de evenimente, dar, din câte știu eu, nimeni nu le-a asociat vreodată ca parte integrantă a agendei generale a evreilor. De exemplu, nu este cunoscut pe scară largă faptul că, după cel de-al Doilea Război Mondial, aproape toate fabricile germane supraviețuitoare au fost jefuite. „Aliații” au mers la fiecare fabrică utilă și au îndepărtat toate utilajele, le-au încărcat în vagoane de marfă și le-au trimis fie în SUA, fie în alte țări europene, ca „reparații” si date unor evrei.
Acum 20 de ani, puteam găsi sute de fotografii cu fabrici germane în proces de dezasamblare, cu utilajele încărcate în vagoane de marfă și cu trenuri lungi de marfă care conțineau toate utilajele fabricilor germane. Nu m-am obosit să salvez fotografiile pentru că erau atât de multe și am presupus că vor fi mereu acolo.
Dar astăzi, acele fotografii fie au dispărut toate, fie motoarele de căutare refuză să le producă. Am căutat multe ore, folosind multe motoare de căutare și căutând în diferite țări și limbi, fără niciun rezultat. Internetul a fost curățat de o autoritate cu o atrocitate istorică majoră. Acesta nu a fost un accident și nici nu a fost independent de multe alte astfel de evenimente. Mă doare faptul că atât de puțini recunosc eforturile internaționale enorme depuse de un grup mic de oameni pentru a șterge atât de multe aspecte cruciale ale istoriei noastre.
Fotografia de mai jos este un exemplu rudimentar. Prezintă ochii pieziși, dar fața drăguță de cățeluș retardat a dispărut. Această fotografie ESA din 2015 ar putea fi singura supraviețuitoare și a supraviețuit doar pentru că a fost găzduită pe un domeniu .int (interguvernamental) și imună la revendicările DMCA (drepturi de autor) ale Tesla.
Și ce avem acum?
Gata cu domnul tip de treabă
După cum s-a descris mai sus, noua personalitate a lui Elon Musk necesită o privire intensă cu „ochi de oțel”, „ochii laser” și încruntările potrivite pentru un „domn autoritar al tehnologiei”. Apariția lui Musk în fotografii este acum provocatoare, intimidantă, chiar amenințătoare.
Întrebarea este De ce?
Amploarea și coordonarea din spatele operațiunii personajului lui Elon Musk au necesitat, fără îndoială, o infrastructură cu influență globală. Pe baza indiciilor financiare, a modelelor geopolitice și a mecanicii media, dovezile indică un sindicat financiar cu sediul la Londra ca arhitect; Rothschild și bancherii evrei din City-ul Londrei. Această întreprindere masivă, de zeci de ani, avea în mod clar o comandă centralizată, dar una care transcendea convenționalele căutări de profit sau manipularea pieței.
Dovezile indică un obiectiv mai profund: dezmembrarea suveranității naționale, personajul lui Musk servind drept cal troian pentru o schimbare ireversibilă de putere. Geniul lui Musk nu a fost niciodată tehnic – a fost ca o perdea de fum umană/emotionala pentru cel mai mare transfer de suveranitate din istorie.
Scopul strategic a fost neutralizarea guvernelor, privatizarea guvernării și financiarizarea suveranității naționale. Imaginea inițială a lui Musk, de „drăguț/retardat/inofensiv”, era ambalajul lucios care făcea prădarea financiară, tehnică și digitală acceptabilă. Brandingul ulterior al lui Musk, de „geniu rebel”, a servit drept camuflaj pentru mecanismele de ocolire a oricărei suveranități naționale. Fața sa drăguță de cățeluș, cu ochii pieziși, era interfața „prietenoasă” care masca intențiile străine complexe și foarte ostile.
Făcea ca închiderea digitală a societății să pară progres, mai degrabă decât o sclavie corporativă.
Acest lucru este ușor de înțeles dacă poți înțelege un lucru: „persona” lui Elon Musk nu era produsul; era ambalajul. Nu a fost niciodată vorba despre Elon Musk; era vorba despre construirea unui API uman pentru capitalul evreiesc pentru a conduce națiunile peste granițe, ca și cum aceste granițe nu ar exista. Sindicatele evreiești din Londra pariază că un „tehno-mesia” ar putea legitima confiscarea infrastructurii digitale și fizice. Scopul final este de a înlocui statele-națiune cu un fel de „feudalism algoritmic” în care persona lui Musk legitimează controlul Londrei.
Exact la fel s-a întâmplat și cu „Parteneriatul Trans-Pacific” (TPP) născut mort. Aceasta este fantoma TPP implementată prin platforme, mai degrabă decât prin tratate. În timp ce TPP a încercat să codifice supremația corporativă în lege, această operațiune o încorporează în infrastructură, cu Musk drept cal troian. Pentru cititorii care nu știu, TPP a fost una dintre cele mai îndrăznețe încercări din istorie de a eradica suveranitatea naturală a națiunilor și de a o înlocui cu un sistem „stăpân” format din bancheri și industriași evrei. Acești oameni (toți evrei) au elaborat un plan (TPP) pentru a crea un nivel de putere care să îl înlocuiască pe cel al guvernelor naționale, al legilor și chiar al Curților Supreme.
Acest eseu și cele două care l-au urmat sunt de o importanță extremă pentru întreaga lume. Am tratat în detaliu TPP într-un articol anterior [6] și vă îndemn cu cea mai mare seriozitate să îl citiți, deoarece aveți nevoie de aceste informații pentru a înțelege și aprecia pe deplin ce s-a întâmplat.
*
Scrierile domnului Romanoff au fost traduse în 34 de limbi, iar articolele sale au fost publicate pe peste 150 de site-uri web de știri și politică în limbi străine din peste 30 de țări, precum și pe peste 100 de platforme în limba engleză. Larry Romanoff este consultant în management și om de afaceri pensionar. A deținut funcții de conducere în firme internaționale de consultanță și a deținut o afacere internațională de import-export. A fost profesor invitat la Universitatea Fudan din Shanghai, prezentând studii de caz în afaceri internaționale pentru clasele de absolvire a EMBA. Domnul Romanoff locuiește în Shanghai și scrie în prezent o serie de zece cărți legate în general de China și Occident. Este unul dintre autorii care au contribuit la noua antologie a Cynthiei McKinney, „Când China strănută”. (Cap. 2 – Dealing with Demons).
Arhiva sa completă poate fi văzută la
https://www.bluemoonofshanghai.com + https://www.moonofshanghai.com
Puteți fi contactat la: 2186604556@qq.com
*
NOTE – Partea 16
[1] Edward Bernays – Propagandă
https://www.amazon.com/Propaganda-Edward-Bernays/dp/0970312598
[1a] Edward Bernays – Propagandă
https://archive.org/details/Propaganda1928ByEdwardL.Bernays_201608/mode/1up
[1] Bernays și Propaganda
https://www.bluemoonofshanghai.com/wp-content/uploads/2025/03/BERNAYS-AND-PROPAGANDA-.pdf
[3] „Ce face ca mass-media mainstream să fie mainstream” de Chomsky: o prezentare la Z Media Institutul, iunie 1997)
http://www.historyisaweapon.com/defcon1/bernprop.html
[4] PROPAGANDA ȘI MEDIA
https://www.bluemoonofshanghai.com/wp-content/uploads/2025/03/PROPAGANDA-AND-THE-MEDIA.pdf
[5] Elon Musk nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace
https://www.rt.com/news/592784-elon-musk-nobel-peace-prize/
[6] Parteneriatul Trans-Pacific (TPP)
https://www.bluemoonofshanghai.com/politics/11545/
*
Acest articol poate conține materiale protejate prin drepturi de autor, a căror utilizare nu a fost autorizată în mod specific de către deținătorul drepturilor de autor. Acest conținut este pus la dispoziție în conformitate cu doctrina utilizării loiale și este destinat exclusiv scopurilor educaționale și informative. Acest conținut nu este utilizat in scop comercial.