Postul Nașul TV poate fi urmărit în direct pe Internet

Ion Antonescu era maresal de armata, intreg la minte a facut ceace era necesar la acel timp
deci dupa razboi multi viteji (vezi revolutionari..) se arata…EL este marele nostru erou national hulit de comunisti si evrei adica aceiasi care au distrus poporul roman

De ce a fost cedată Basarabia la 28 iunie 1940
Pentru simplul motiv că nu a existat nici o altă soluţie. România era înconjurată de vecini care îi contestau graniţele: Uniunea Sovietică revendica Basarabia, Bulgaria cerea Dobrogea, Ungaria vroia Transilvania. Doar Serbia nu cerea nimic (cel puţin pe faţă). Pentru toţi oamenii întregi la cap era limpede că România nu putea lupta pe trei fronturi în acelaşi timp.
În perioada interbelică soluţia găsită a fost diplomaţia: participarea intensă la lucrările Ligii Naţiunilor (precursoarea ONU, însă mult mai slabă), o serie de tratate şi alianţe regionale cu statele prietene (Iugoslavia, Cehoslovacia, Polonia). Toate astea se petreceau sub patronajul Franţei (o ţară care mai avea doar renumele de mare putere, în realitate era extrem de slabă) şi Marea Britanie (intrată într-o fază de retragere din problemele Europei). Statele Unite priveau cu mirare la nebunia europenilor.
Pe 29 septembrie 1938 a fost semnat Acordul de la Munchen de către premierul britanic Neville Chamberlain, premierul francez Edouard Daladier, Fuhrerul Germaniei Adolf Hitler şi Ducele Italiei Benito Mussolini – un document prin care Cehoslovacia era silită să cedeze în favoarea Germaniei regiunile locuite de germani. Din acel moment a devenit clar că nu mai există în realitate nici un fel de garanţii pentru graniţele României. Franţa şi Marea Britanie cedaseră în faţa Germaniei lui Hitler. Mai ales după 15 martie 1939, când la nici şase luni de când spunea că nu mai are nici un fel de pretenţii Hitler invada restul Cehoslovaciei şi o transforma în protectorat german.

Înaintea semnării acordului de la Munchen, de la stânga la dreapta: premierul britanic Neville Chamberlain, premierul francez Edouard Daladier, Fuhrerul Germaniei Adolf Hitler şi Ducele Italiei Benito Mussolini
În câteva luni de zile România a rămas fără nici un fel de garanţii internaţionale. Oricine putea cere orice, depindea doar de armata care era în spatele cererii. Ungurii, bulgarii şi sovieticii au început să se agite, iar diplomaţia română s-a orientat în timp record spre Germania – dar degeaba. La Statul Major al armatei române existau planuri pentru diverse ipoteze de război. Un lucru era clar: nu se putea rezista mai mult de câteva săptămâni în faţa unui atac concomitent dinspre Ungaria, Bulgaria şi Uniunea Sovietică. Singura ipoteză favorabilă era rezistenţa în faţa unei invazii sovietice cu două condiţii: neutralitatea Bulgariei şi Ungariei plus garanţii de sprijin material din partea Marii Britanii şi Franţei cu perspectiva intervenţiei lor militare într-o perioadă cât mai scurtă. La toate acestea adăugaţi lipsa de armament – era asigurat mai puţin de jumătate din necesarul armatei. În plus mai exista tratatul de neagresiune dintre Hitler şi Stalin (Pactul Ribbentrop-Molotov, deci era exclus orice sprijin german pentru România) ca şi experienţa polonezilor care s-au bătut cu nemţii în septembrie 1939 sperând că vor rezista până la o intervenţie franco-britanică (ce nu s-a produs, pe lângă asta au fost atacaţi din spate de sovietici).
În aceste condiţii singura decizie raţională era cedarea Basarabiei cu speranţa recuperării ei în viitor (destul de nebuloasă!). De multe ori apare exemplul Finlandei care nu a cedat în faţa sovieticilor şi s-au bătut cu ei din 30 noiembrie 1939 până pe 13 martie 1940. Doar că sunt câteva diferenţe între cele două cazuri: Finlanda nu era vecină cu Ungaria şi Bulgaria care abia aşteptau să atace, terenul pe care s-au bătut finlandezii şi lungimea liniei frontului au fost extrem de diferite faţă de condiţiile din România. De altfel s-a văzut în 1944 că românii (chiar cu sprijin german!) nu au putut rezista în faţa unui atac sovietic. Şi în cazul Finlandei se mai uită ceva: chiar dacă s-au bătut cu sovieticii, la sfârşitul acestui război au cedat 11% din teritoriu, iar sovieticii au obţinut mai mult decât ceruseră iniţial.
Rămâne ipoteza războiului pentru onoare sau a războiului total. Doar că în afara figurilor retorice nu există aşa ceva. Nu există conducători care să ceară popoarelor să moară fără speranţă şi să fie urmaţi – nici Hitler nu a reuşit asta, nici împăratul Japoniei. Sinuciderea colectivă nu a fost niciodată o soluţie.
http://www.george-damian.ro/de-ce-a-fost-cedata-basarabia-la-28-iunie-1940-4765.html

Articole asemănătoare:
• Cine a început al Doilea Război Mondial? Când a început…
• A existat ocupaţia sovietică a României?
• Un efect pervers: românii ruşinaţi de propria istorie
• Pactul Ribbentrop Molotov este în vigoare. De ce Basarabia…
• Halhin Gol, bătălia care a permis Pactul…
Posted on 28 iunie 2013. This entry was posted in Istorice, Pareri and tagged Basarabia, cedarea Basarabiei, Germania nazista, Uniunea Sovietica. Bookmark the permalink.
2 comentarii
1. liliana says:
28 iunie 2013 at 15:56
ţinând cont că ulterior s-a cedat Ardealul cam tot acolo am ajuns. bine, fără jertfe, ce-i drept dar … ca şi la sfârşitul războiului n-am prea ştiut ce să facem, adică am preferat să depunem armele în loc să murim în picioare. din relatările bunicilor mei, o bunică a murit anul acesta în februarie la 98 de ani, oamenii de rând chiar erau patrioţi, oamenii de atunci chiar îşi iubeau ţara, regele şi credinţa ortodoxă şi chiar ar fi murit pentru asta. ceea ce azi par vorbe goale, fără suport. ceea ce ne-a lipsit nouă erau nişte oameni politici adevăraţi şi, mai ales, hotărâţi care să pună binele tuturor mai presus de propriile interese. ceea ce ne lipseşte şi azi. bunica de care pomenem spunea, din perspectiva zilelor recente, că oamenii de atunci au plecat la război în 41 nu entuziaşti, că nu-i cuvântul potrivit, aş spune hotărâţi să facă ce-i mai bine pentru ţară. nu cred că azi ar mai fi la fel. putem să vorbim cât vrem despre aceste subiecte dar, trebuie să luăm în calcul că spiritul acelor vremuri era altul. societatea noastră chiar avea reguli ce erau respectate. avem doi prieteni finlandezi şi, din discuţiile cu ei am aflat că după război – n-au fost în planul Marshall – şi-au trimis copii în Suedia ca să nu moară de foame. apoi, ani în şir au avut o politică duală, datorită vecinătăţii cu Rusia, în aşa fel încât să nu supere vecinul de la răsărit dar să facă ceea ce era bine pentru poporul lor. nici un conducător de-al nostru, de după război, nu s-a gândit la binele acestui popor, au dezrădăcinat ţăranii aruncându-i spre o industrie artificială ce a succombat firesc în economia de piaţă, au distrus oraşe pentru a construi pe verticală nişte blocuri cenuşii şi altele. ca o concluzie: suntem prea mirotici pentru a avea un destin mai bun.
2. Mmp says:
28 iunie 2013 at 16:34
As fi de accord cu analiza dvs, daca atacurile vecinilor ar fi fost simultane. Dar nici vorba de Asa ceva. Daca am fi opus o minima rezistenta pe Nistru, cu siguranta ungurii s-ar fi gandit de 2 ori inainte de a ne cere ardealul. Nu uitat I ca interesul Germaniei era sa NU fie razboi in Tara resurselor petroliere de care aveau atata nevoie.