Tema si problematica Horia SIma am trecut-o si eu prin filtru cand am scris cartea „De la inima spre cer”. Parerea care mi-am format-o si pe care am exprimat-o in carte este ca Horia Sima este un nedreptatit al istoriei.
I se pun in carca foarte multe lucruri, dar, din cate am citit eu, nici unul dovedit. Horia Sima a fost atacat de multi legionari, dupa plecarea celor care au putut scapa de puscarie, in exil. Dar, ce valoare pot sa aiba din punct de vedere al adevarului aceste atacuri, cand se vede clar cum ele incearca sa-l demoleze pe Sima. Ce inteleg eu prin demolare? Este acel atac, prin care agresorul, orbit de furie sau de alt sentiment negativ (invidie, de exemplu), produc „marturii” in care nu aduc nici cele mai mici argumente in favoarea tezei lor. Apoi, o alta caracteristica a acestor „documente istorice” este faptul ca fac tabula rasa din „obiectivul” pe care-l iau la ochi. De exemplu, lui Horia Sima i se contesta pana si inteligenta deosebita cu care l-a inzestrat natura. Foarte multi din acesti „critici”, nu-i gasesc lui Sima ABSOLUT nici o calitate! Ori, din mersul faptelor istorice, trebuie sa fi avut calitati, de vreme ce a jucat un rol esential in alungarea lui Carol si a formarii guvernului national-legionar.
Horia Sima avea calitati mari. Nu era deloc pripit. Dimpotriva, era judecat si tolerant, asa cum numai oamenii foarte inteligenti pot fi. De exemplu, el stabilise cu Papanace pornirea unei actiuni comune inca de la Berlin, dar Papanace „uita” sa faca ce-a promis si mai „uita” inca odata sa-l informeze pe Sima de decizia lui de a se retrage. Sima vine de la Berlin in Serbia si cu ajutorul Fratiilor de Cruce infiintate tot de el in Banat, trece in Romania. Este prins si atunci Carol, care simtea ca e pe duca, incearca o alianta cu Sima (El credea ca Legiunea are sprijin mare din partea lui Hitler). Acesta avea doua solutii: sa refuze si sa fie omorat, sau sa zica da si traind, sa incerce sa faca ce si-a propus. In aceste imprejurari, este trecut pe listele de plata a lui Moruzov. Dar, a fi pe listele de plata nu inseamna automat ca Sima era un tradator! Ce-a facut el din aceasta pozitie, in care Carol spera ca sa-si atraga, prin Sima, Legiunea de partea lui? Face o lista prin care multi legionari din inchisori sunt eliberati, fiindca Sima pretinsese ca nu poate lucra de unul singur si avea nevoie de sustinerea unor legionari. Tocmai a acelora care se aflau in puscarii!!!
Interesant este cazul Papanace. Acesta, cum am spus, a considerat planul de rasturnare a lui Carol ca prea riscant si s-a dezis de el, fara sa-i spuna lui Sima nici un cuvant. Sima reuseste insa, deghizat in cioban la Brasov, sa conduca manifestatiile de protest contra lui Carol, pornite de legionari, la care au fost antrenate apoi masele de oameni nemultumiti, devenind cu adevarat populare. La Brasov au fost si victime.
CIne poate sa nege calitatile unui conducator de revolutie, sau revolta, sau rascoala, numiti-o cum vreti, cand aceasta iese victorioasa? Cu ce a fost FIdel Castro, sau Simon Bolivar mai presus de Horia Sima? Eu zic ca cu nimic.
Am gasit in documentatia de pe internet (alta nici nu am avut!), cartea preotului Palaghita. O carte in care Palaghita descrie cu lux de amanunte cum Horia SIma a trimis un batalion al mortii ca sa-l suprime. Si aia, ca niste fete mari, n-au reusit, fiindca s-au sfiit: odata a aparut o caruta, odata mai stiu eu ce, etc. Dar Palaghita uita sa aduca macar un singur argument ca sa ne spuna de unde a dedus el ca acel batalion impotent a fost trimis de Horia Sima. In plus, cartea pare ilogica si neclara, ca si cum ar fi fost scrisa de un obsedat. Poate ca acel batalion nici nu a existat.
Sa revenim la Papanace. El a ramas la Berlin, de unde a fost foarte surprins sa afle ca puciul lui Sima a reusit si ca acesta tocmai forma guvernul national-legionar. In mod normal, Sima ar fi trebuit sa uite de Papanace, dupa ceea ce i-a facut. O tradare, as zice. Si totusi, Sima il cheama pe Papanace de la Berlin si il face al doilea om in ministerul de finante. L-ar fi pus ministru, daca Antonescu nu venea cu un candidat al sau. Intr-una din cartile sale despre aceste evenimente, Sima descrie cu lux de amanunte povestea cu Papanace. Stabilirea ministrilor legionari, care a fost opera lui Sima, a fost una ce n-a putut fi contestata de nimeni. A ales oameni pe spranceana, toti devotati Legiunii si natiunii. Toti fara exceptie, au avut o activitate rodnica. Si, culmea nerecunostintei, Papanace va fi unul dintre detractorii lui Sima in exil. Si totusi Sima, in aprecierile lui despre activitatea lui Papanace in guvernul din 1940-41, il lauda pe Papanace pentru munca depusa in cadrul ministerului de finante. Nu da dovada aici Sima de caracter si de obiectivitate? Cum sa nu, fiindca era un spirit superior.
Haideti sa stam si sa judecam un pic logic. Legiunea era decimata, cei mai buni oameni ai ei nu mai existau. Sima credea ca era nevoie ca acest impostor si rusine a omenirii, Carol al II-lea trebuie sa cada. Capitanul daduse, se pare, ordin ca Legiunea sa stea linistita. Sima nu se astampara si se pare ca organizeaza niste atentate si ambuscade, pentru care este acuzat ca ar fi actionat nepregatit, prea timpuriu, chiar instigator, ca sa dea prilej Sigurantei sa reactioneze. Dar, doi sau trei ani mai tarziu, cand revolta lui Sima reuseste, de ce n-a fost atunci prea devreme, prea pe nepregatite, prea nu stiu cum?
Este foarte usor sa judeci ulterior faptele unui om, dupa ce cunosti urmarile actiunilor lui. Atunci te poti arata destept, inteligent, moralist, Mafalda.
Problema este ca nu exista nici un singur document, sau marturie, sau amintiri despre Horia SIma, care sa intruneasca criteriile unor aprecieri obiective, scrise cu detasare. Toti cei care au scris despre Sima au avut interese proprii si deci s-au postat pe o pozitie total opusa adevarului istoric. Eu, ca sa pot cerne ceva din aceste lucrari, m-am orientat dupa fapte.
A fost Sima un ticalos? Nu putea fi, de vreme ce la initiativa sa, a fost construit Monumentul de la Majadahonda. Cine este ctitorul unui astfel de monument, nu poate fi un ticalos. Apoi, activitatea lui de a publica memoriile unor legionari, de a-si scrie propriile memorii, care cuprind 7000 de pagini si care sunt scrise logic si clar, cu argumente si explicatii pe care cu greu le poti respinge. Eu nu cred ca se va putea scrie istoria perioadei guvernului national-legionar fara a se lua in considerare lucrarile lui Sima.
Mai cred ca Sima nu a putut lasa un model legionar in urma sa fiindca nu a avut cu cine. Pe vremea Capitanului, erau cu totii o singura vointa. In momentul in care toata lumea contesta pe toata lumea, nu se va putea face mare lucru. Epoca de dupa razboi a Legiunii este una a dezbinarii. In aceste conditii, in care majoritatea celor care au jucat un rol in conducerea legiunii si nu erau in puscarii, n-au avut o activitate pozitiva, ci exclusiv destructiva, prin atacuri permanente asupra lui Horia Sima. Aflat sub un astfel de bombardament, cine ar fi putut realiza ceva? Si mai ales cu cine? El avea cativa devotati in jurul lui, cu care a reusit ceea ce a putut reusi, si nu putin. Sa-mi spuna mie cineva care dintre atacatorii lui Sima au realizat ceva concret? N-au realizat absolut nimic, au semanat numai vrajba, ura si dezbinare.
Un alt punct forte al sistemului meu de filtrare a documentatiei a fost aceea de a privi viata si activitatea legionarilor prin prisma doctrinei legionare. Exista in „Carticica sefului de cuib” un numar impresionanat de recomandari si legi dupa care un legionar treubuie sa se ghideze. Unul din ele este sa aiba „inima buna”. Ei, toti criticii lui Sima, incepand cu Papanace si terminand cu Palaghita, au incalcat foarte multe din aceste recomandari. La Horia Sima nu am gasit niciodata vreo fapta dovedita, nu inchipuita, care sa contrazica macar una din tezele Carticelei, care este doctrina legionara.
In concluzie, Sima a realizat in timpul guvernului national-legionar, deci atunci cand avea putere ca al doilea om in stat, dupa Antonescu, lucruri remarcabile, care sunt cuprinse in darea de seama a generalului Antonescu, privind realizarile guvernului sau, in octombrie 1940. Se recunoaste acolo, ca bugetul, sub administrarea legiunii, devenise excedentar, s-au executat cu peste 30% mai multe araturi de toamna ca in anul 1939, a fost ridicat nivelul de trai al muncitorilor prin marirea salariilor, s-a facut nationalizarea unor intreprinderi si terenuri evreiesti, prin ajutorul legionar s-a acordat ajutoare zecilor de mii de refugiati din teritoriile cedate. Sa nu uitam ca el a fost cel care a coordonat reabilitarea juridica a lui Codreanu si a altor legionari care au fost condamnati pe nedrept, i-a dezgropat pe Capitan si pe ceilalti 13 legionari impuscati odata cu el, i-a reinhumat la Predeal pe legionarii impuscati la Miercurea Ciuc in ultimul moment, inainte de cedarea nordului Ardealului la hortisti. Numai pentru asta ar fi trebuit ca Sima sa aiba statui si nume de strazi in toate orasele Romaniei.
Unii au spus despre Sima ca a fost ahtiat dupa putere. Nimic din activitatea lui nu confirma acest lucru. In timpul guvernarii legionare, Sima putea sa-l debarce pe Antonescu cu cea mai mare usurinta, atunci cand acesta s-a dus in vizita in Italia, la Il Duce, Mussolini. Sima ramasese la Bucuresti, cu tot guvernul pe mana sa. Putea sa-l aresteze pe Mihai Antonescu, mana dreapta a generalului si sa preia toata puterea. Dar n-a facut-o, respectand recomandarea din Carticica de a nu fi misel. „Mai bine sa cazi printr-o comportare demna, decat sa invingi printr-o miselie”.
Cand era insa batran si bolnav, fara sprijin si fara ajutor, ce pretentii sa avem de la el? Ca n-a lasat un model legionar? El nici nu putea lasa, pentru ca a fost un adept al Capitanului si modelul lui era cel lasat de Codreanu. Nimeni, niciodata, nu-si va putea imagina un model legionar care sa-l depaseasca pe cel al lui Codreanu. In asta consta genialitatea Capitanului.
*
Nota redacției. Trec peste câteva slăbiciuni ale agumentației dlui Kasper, prea prins în decizia sa de a fi avocatul cauzei, iar nu comentator imparțial. Mă opresc la precizarea că obiecția mea nu era că Sima nu a rămas ca un model, ci că nu a lăsat un succesor: o persoană numită să-i conducă opera sau un principiu de succesiune! După moartea lui Sima, Legiunea a rămas pînă azi fără o conducere. S-a produs un soi de decapitare a Mișcării! A făcut-o cu bună intenție? Adică cu intenție de distrugere? Căci rezultatul este cam pe acolo! Probabil că voi reveni!
i.c.
Domnule Kasper, v-am citit pledoaria.
Aş avea totuşi câteva întrebări:
1. Scrieţi că Horia Sima a scris mult, peste 7000 de pagini. E adevărat! Nu vi se pare curios faptul că în cele 7000 de pagini nu aminteşte despre intrarea sa în Legiune, despre primirea gradelor legionare (unii chiar spun că gradul de comandant legionar l-a obţinut prin înşelătorie…);
2. Nu vi se pare de-a dreptul ciudat faptul că între cele 7000 de pagini nu se regăseşte tocmai perioada cea mai delicată a activităţii sale: ianuarie 1938 – decembrie 1939; În „Istoria Mişcării Legionare”, scrisă în 1972, deci la mare distanţă de evenimente, se opreşte la decembrie 1937! Iar „Sfârşitul unei domnii sângeroase”, publicată în 1977, începe cu decembrie 1939. Niciodată nu a făcut precizări despre perioada dintre…., deşi a scris mult! Enorm de mult!
3. Vi l-aţi fi imaginat vreodată pe Căpitan fugind din ţară în portbagajul unei maşini? Poate ştiţi că a refuzat să plece, preferând martiriul!
4. Şi o ultimă întrebare: chiar credeţi că serviciile de informaţii româneşti din acea perioadă (’38-’39) nu ştiau cine e Horia Sima??? Era comandantul Regiunii IX Banat, profesor de română în Caransebeş, deci om care mergea la un serviciu şi semna condica….! Singurul care a scăpat nearestat! Imediat după arestarea Căpitanului în aprilie 1938 a urmat un mare val de arestări…, majoritatea şi-au pierdut viaţa în septembrie 1939. De la comandanţi de regiuni până la simpli legionari şi simpatizanţi…
Cu stimă,
Domnule, este foarte periculos ca sa aplici istoriei nediferentiat, legile logicii. Istoria are multe situatii, pe care nu poti sa le explici logic. Sa dau un exemplu: Fidel Castro! A atacat inchisoarea Moncada impreuna cu niste zevzeci iar politia lui Batista stia exact cand si cum vor ataca. Cand au trecut zidurile de 4 metri inaltime, jandarmii au aprins proiectoarele si i-au casapit pe aproape toti cei prezenti, afara de Fidel Castro! Apoi, cand pe corabioara aceea ruginita, care putea duce 10 oameni, s-au urcat 40 sau 50 de insi in Argentina ca sa vina in Cuba si sa faca revolutie, la atingerea tarmului, au fost asteptati de jandarmi, care au deschs focul. Au murit aproape toti, afara, bineinteles de Fidel Castro. Dupa atacul Moncadei, Fidel a fost inchis. Deci politia si jandarmeria guvernamentala stia perfect cine este Fidel Castro! Ei, si? Ce daca? Fidel Castro si-a urmat drumul lui, indiferent daca asta place sau nu place cuiva.
Deci, domnule Sarmis, nu vi se pare ciudat tot ce s-a intamplat cu Fidel Castro? Nu puteti sa spuneti NU! Si totusi, n-a fost nici tradator, nici puslama, nici Informator ci un revolutionar convins si care a mers pana in panzele albe.
Deci, chiar daca un lucru pare curios si logica ar zice ca ceva acolo nu este in ordine, s-ar putea totusi ca istoria sa ne joace o festa, noi astora, care vedem in tot ce se intampla, noduri in papura.
Asta nu inseamna ca dumneata nu ai dreptate si eu am. Ceea ce ar trebui sa faceti, este ca sa treceti peste intrebarile retorice legate de curiozitatile mele si sa intocmiti un document cu argumente si explicatii, cu citari din diferiti autori etc. Atunci nu numai ca o sa aveti dreptate, dar s-ar putea sa o si primiti de la cititori.
Îmi pare rău! N-aţi răspuns la întrebări, m-aţi luat cu Castro….
Şi chiar nu vreau să „mă războiesc” cu dumneavoastră….
Domnule Sarmis, si mie imi par rau. Dar exemplul cu Castro a dat un raspuns foarte plastic intrebarilor dvs. Apoi, acel exemplu v-a avertizat prieteneste ca lucrurile curioase pot fi interpretate in doua directii diferite. De ce, daca este pentru dvs. curios ca Sima nu a pomenit de un anumit lucru, acest lucru este incriminatoriu pentru el? Nu poti obliga un om sa scrie despre ce vrei tu! Iar daca n-a scris, nu inseamna ca a evitat s-o faca din motive josnice. Va intreb totusi ceva. Eu n-am reusit sa citesc toate cele 7000 de pagini din memoriile lui Sima. Dumneavoastra, daca sunteti un om normal, ca si mine, nu le-ati citit nici dvs. Atunci, de unde stiti ca Sima n-a scris despre acele evenimente tocmai in acele pagini pe care nu le-ati citit?
Stimate domn, e ultima mea postare pentru dumneavoastră pe acest subiect!
Vă reamintesc, Horia Sima a scris Istoria Mişcării Legionare! Nu l-a obligat nimeni!
Mai mult, ca „istoric” din interiorul organizaţiei (pentru mult timp: chiar de la vârful ei!), devine de-a dreptul suspect să nu clarifici tocmai acea perioadă tulbure, pentru care te acuză nu numai duşmanii ci chiar unii dintre foştii camarazi…!
S-o luăm metodic, deşi ştiţi foarte bine (!!!), a scris:
– Istoria Mişcării Legionare, 1972 (cuprinde perioada de la începuturile MIşcării până la alegerile din decembrie 1937);
– Sfârşitul unei domnii sângeroase, 1977, perioada decembrie 1939 – 6 septembrie 1940;
– Era Libertăţii I, 1982;
– Era Libertăţii II, 1986; – ambele cuprind perioada Statului Naţional Legionar – sept 1940 – ian 1941;
– Prizonieri ai puterilor Axei, 1990 – perioada 1941 – 1944;
– Guvernul Naţional Român de la Viena, 1994, perioada 1944 – 1953 (echipa Golea – Tănase – Samoilă).
Toate aceste lucrări, luate cronologic, reprezintă istoria Mişcării legionare până în 1953 – fără perioada de care v-am scris (restul miilor de pagini reprezintă lucrări de doctrină legionară, circulări, episodul Iorga – Madgearu, interviuri, studii, articole etc). Cum e posibil!?!
Nu sunt un fan al lui Horia Sima (Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească!), dar pe lângă nenumăratele calităţi, a făcut şi greşeli, chiar şi mari greşeli!
Dumneavoastră aţi scris o pledoarie, deci, l-aţi studiat mult mai bine! Atunci, vin cu rugămintea de a preciza dumneavoastră în ce lucrare tratează acea perioadă! De abia aştept să o citesc….!
Cu tot respectul!
Mda, eu unul nu inteleg aducerea in discuție a unor astfel de oameni, care de-a lungul vieți lor au avut posibilitatea de a ramane in istorie ca oameni bravi, dar au sfarsit ca personaje controversate. Despre Horia Sima se vorbeste atunci cand se face referire la Miscarea Legionară, lăsând impresia ca e creatia lui. Ca personaj negativ deci, deoarece Căpitanului nu i se pot imputa multe lucruri si e mult mai usor de aruncat anatema asupra Garzi de Fier. Capitanul a fost chemat la Rege, si dupa cum stiti, a refuzat propunerea acestuia, fiind apoi condamnat la moarte. A simtit, a stiut ca se apropie sfarsitul, dar nu a facut niciun compromis, desi putea. Ambasadorul Canadei la acea vreme spunea despre Căpitan ca avea posibilitatea de a forma doua guverne cu oameni pe care-i avea dar nu a vrut sa faca niciun pas gresit si asa cum sunt sigur ca stiti, Capitanul spunea despre Miscare ca este „piersicul care a inflorit prea devreme”. Simtea ca nu are oameni pregatiti.
Cu toate acestea, a aparut Horia Sima, care a intrat la guvernare, dupa asasinarea Căpitanului si masacrul din noaptea de 21-22 septembrie.
Căpitanul spunea ca nu are oameni, iar Horia Sima, dupa eliminarea elitei legionare, a intrat la guvernare…!!
Mai mult decat atât, Căpitanul ceruse sa nu se mai faca recrutari in Miscare, in timp ce Sima deschide portile Miscării in septembrie permițând aderarea la Miscare a tuturor nechematior, fara a fi verificați, fara a se face remarcați cu nimic.
Consiliul Miscării Legionare, reunit sub comanda lui Ilie Garneata, si ai celorlalti supraviețuitori ai masacrului din timpul Regelui , precum si din timpul guvernari lui Antonescu, i-au interzis lui Horia Sima sa vorbeasca in numele Miscarii Legionare, find expulzat din randurile ei.
Emil Cioran spunea despre Romania, ca a inceput sa existe odată cu nasterea Capitanului. Despre Horia Sima a spus ceva?
Un reporter american (îmi scapa numele) in curiozitatea lui de a descoperi oameni politici, spunea ca o singura persoana l-a impresionat cel mai mult:Corneliu Zelea Codreanu.
Maresalul Antonescu a reprosat legionarilor ca l-au scapat pe Carol, lasand sa se inteleaga faptul ca acesta trebuia lichidat. Ceea ce s-a intamplat cu Miscarea dupa Căpitan este strict vina lui Sima. El era liderul, fusese acceptat de catre Ion Zelea Codreanu ca succesor al Căpitanului. Daca doriti sa-i recunoașteți calități lui Sima, cred ca sunt umbrite de defectele lui. Nu-l bănuiesc pe Sima de urme de inteligenta. Cand ai o pălărie mai mare decat capul tau, nu o porti! Dupa revoluția romana, sef al Miscări a fost Nicador Zelea Codreanu. Acesta a fost numit de catre Senatul Legionar, ca masura de aplanare a discuțiilor interminabile despre conducerea ei. Au fost multi care l-au contestat, au fost altii care l-au ironizat pe seama numelui lui (Nicador), dar a facut cinste numelui de Codreanu. Horia Sima are locul la cosul de gunoi al istoriei, langa Ceausescu. A fost atat de legionar incat nici Securitatea nu s-a obosit sa-l caute. Nu inteleg de ce aceasta discutie despre un rebut, dar pentru dvs. am o intrebare cinstita domnule Calin: aveti vreun membru al familiei „septembrist”?
Daca nu intelegeti de ce se aduce vorba despre asemenea oameni, va spun eu: pentru ca fac parte, vrem ori nu vrem, din istoria noastra. Nu mai aduc in discutie faptul ca locul lui Horia Sima in istorie inca nu este precizat! Sau credeti ca se poate scrie o istorie a anilor 1935-1941 fara Sima? Eu nu cred!
Ce parere aveti atunci despre nemti? Se stie cine a fost Hitler si ce rol a jucat el in istorie. In Germania cartea lui Hitler, „Mein Kampf” (Luptele mele) a fost mult timp interzisa. Asta primavara insa, o editura din München a publicat cartea, cu foarte multe comentarii de referinta. Cand unul dintre cei care au facut parte din colectivul de redactare a fost intrebat de un ziarist de ce a fost nevoie de publicarea acestei carti (era un ziarist political correct, asa cum le sta bine ziaristilor), omul a raspuns simplu. Pentru ca Hitler face parte din istoria noastra. Ce ati adus nou in comentariile dvs? a mai intrabat ziaristul, cam pleostit ca discutia nu curgea cum voia el. Pai, zice omul, i-am dat lui Hitler dreptate, acolo unde a avut! (Mai fratilor, voi va dati seama ce raspuns a fost acesta?) Si atunci ziaristul, cu ultima speranta, cere un exemplu. Si atunci publicistul ii pune cireasa pe tort: Hitler a avut dreptate atunci cand a spus ca toata presa germana era jidanita! Adica apartinea unor proprietari evrei!
Deci, domnule Viorel, daca nemtii au gasit puncte pozitive in activitatea lui Hitler, de ce sa nu cautam si noi puncte pozitive in activitatea lui Horia SIma? Eu nu inteleg aceasta incrancenare impotriva lui. Daca impotriva lui Codreanu au luptat cu cele mai josnice mijloace dusmanii legiunii, la Sima situatia este mult mai grava: impotriva lui au complotat mai ales unii care se pretindeau legionari. (De fapt nu erau decat cu numele, pentru ca a ataca un alt legionar, cu mijloace defaimatoare si fara dovezi, era o incalcare a comportamentului legionar, definit de carticica sefului de cuib). Deci, eu spun ca despre Horia Sima trebuie sa scriem mult mai mult, pana ce locul lui in istorie, cu bune si cu rele, va fi bine stabilit.