Abia după 1990 am aflat despre Horia Sima că ar fi (fost) contestat de o bună parte dintre legionari. Contestat și chiar acuzat de lucuri grave. Printre cei care l-au contestat s-au numărat și câțiva dintre legionarii pe care i-am admirat și prețuit!… Printre cei care i-au rămas fideli „Comandantului” s-au numărat, la fel, mulți dintre legionarii la a căror amintire țin!
În urmă cu câteva minute citesc însă un fragment din cartea Sfârșitul uni domnii sângeroase, a lui Horia Sima, și fără voia mea mă simt contrariat de cele citite:
„Pentru poporul român, împușcarea lui Călinescu n-a constituit o surpriză. După uciderea lui Corneliu Codreanu , toată lumea se aștepta ca legionarii să-și răzbune Căpitanul. Decepția ar fi fost mare în popor dacă Armand Călinescu ar fi continuat să-și plimbe crima prin țară, în vreme ce sub lespedea de la Jilava zăceau osemintele Căpitanului. Garda de Fier nu-și mai merita numele și mitul ei s-ar fi spulberat. „Fuse Armand de oțel, dar tot intră plumbu-n el”, erau versurile născocite de popor, ca să-și exprime satisfacția pentru căderea tiranului.”
Ca primă și frapantă impresie, textul mi se pare ușuratec, scris fără păsare pentru ce a urmat: măcelul ordonat de Carol al II-lea, asasinarea criminală a peste 300 dintre fruntașii legionari! Despre ce satisfacție a „poporului” putea să mai fie vorba?! Ce fel de popor erau românii de atunci că să trăiască un sentiment de satisfacție pentru cele întâmplate?!
Afirm cu toată tăria: chiar dacă mulți români vor fi așteptat cu înfrigurare „răzbunarea legionarilor”, felul cum s-au desfășurat lucrurile după ce „a intrat plumbul” în trupul nemernicului, ciuruindu-l, numai satisfacție nu putea produce! Adică mă îndoiesc de autenticitatea versurilor „populare”, par născocite de o minte bolnavă! A lui Horia Sima?!
Despre ce satisfacție „pentru căderea tiranului” putea fi vorba când acesta, la interval de câteva ore, trăgea după el în neființă o adevărată elită legionară, peste 300 de legionari dintre cei mai bravi?! Mi se pare evident că avem de-a face cu o încercare a lui Horia Sima de a justifica ceva ce nu putea fi justificat, căci fusese mai mult decât o crimă: fusese o prostie, mai înainte de orice! Un calcul tembel, iresponsabil! Dacă nu cumva o ticăloșie! Un gest care să ofere autorităților ocazia unei „răzbunări” care era ușor de prevăzut!
Mă întreb, dacă după mintea lui Sima era justificată răzbunarea pentru uciderea Căpitanului, de ce nu s-a produs, la fel de justificată, răzbunarea legionarilor pentru asasinarea celor 300 de legionari?! Răzbunare care, și într-un caz, și într-altul, ar fi trebuit să aibă ca țintă pe adevăratul autor al asasinatelor anti-legionare: regele poltron Carol al II-lea! Cum se face că legionarii l-au iertat?
După război, legionarii s-au re-grupat în Spania. La doi pași de ei, în Portugalia, s-a retras și Carol! Cum de nu i-a fost lui Carol frică de răzbunarea legionară, de vecinătatea acestora?! Din câte am priceput, fără să fi cercetat subiectul, se pare că regele Carol al II-lea a trăit în siguranță, convins sau știind bine că legionarii nu se vor deda la niciun act ostil, nu-i vor cere socoteală pentru masacrul ordonat împotriva legionarilor! Dacă este așa, apoi Carol numai din partea lui Sima putea să primească asemenea asigurare liniștitoare!…
*
N-aș fi scris cele de mai sus dacă nu aș avea față de moștenirea Sima o nedumerire majoră, imposibil de trecut cu vederea: de ce Horia Sima nu s-a îngrijit să lase în urma sa o situație clară în Legiune? De ce a lăsat Legiunea fără un conducător, fără o regulă după care să se asigure succesiunea la funcția de Comandant al Legiunii?! De ce a descurajat și chiar a combătut orice încercare a camarazilor săi mai tineri de a da Legiunii un statut, un regulament care să-i asigure dăinuirea și buna funcționare?! De ce, după dispariția lui Sima, Legiunea a rămas fără o formulă de organizare coerentă, cunoscută măcar pe puținii legionari rămași în viață? Cu ce structură organizatorică se prezintă Mișcarea Legionară în fața tineretului atras tot mai mult de ideile legionare, de modelul legionar?
De ce nu putem consemna un model Horia Sima?!
Mă înșel? Aș fi bucuros să aflu în ce constă greșeala mea.
Ion Coja
Este evident ca au fost doua epoci distincte : Codreanu si Sima. Daca cea a lui Codreanu a fost nationalista prin definitie, intoarcerea la valori traditionale romanesti (vezi si delaratiile din parlament ale lui Codreanu – actuale si azi), epoca Sima a fost epoca crimei perioada de timp in care legiunea, mai mult ca sigur (dupa actiunile si consecintele acestora) e posibil sa fi fost minuita din afara prin Sima. Numai daca ne gindim simplu si elementar: Pe cine deranaja Iorga? Raspunsul ar fi ca multi: unguri, rusi, germani, evrei. Carol cumva? Apoi cum e posibil ca Sima sa nu fi fost vinat spre a fi executat de kominternisti cind evreii isi vineaza calaii inclusiv in ziua de azi…(Abatorul – despre care se spune de catre evrei ca a fost progrom – ori mint de rup ori l-au regizat ei, evreii prin omul lor, Sima): Dar de rusi crezi ca poti scapa o viata intreaga? Intrebari cu si fara raspunsuri. din punctul meu de vedere Legiunea a murit odata cu excutia lui Codreanu. Ce a urmat a fost cu totul altceva ce nu poate fi asociat cu ideile Legiunii iar actiunile lor nu pot fi atribuite Legiunii! A fost foarte usor, pe ideile anterioare, sa tii in priza oameni, sa le dai niste idealuri similare cu cele initiale, sa le bagi in cap ca asta e linia Capitanului si de fapt sa-i muti ca pe pioni de colo facind vrute si nevrute in spiritul unei idei care de fapt era o manipualre a unor indivizi care stiau foarte bine ce fac. Sima a fost unealta. Cine a minuit sforile? Evident se incearca denigrarea Legiunii si a lui Codreanu printr-un aritifciu gretos: proiectarea actiunilor de dupa 1940 peste Legiunea lui Codreanu. Ori asta nu ma poate face decit sa-i compatimesc pe habarnagii penibili care se ocupa cu asa ceva.
Domnule 666, la dumneata totul este evident! De asta nici nu mai e nevoie de argumente sau dovezi, nu-i asa? Dumneata vorbesti din auzite, domnul meu. Ceea ce scrii dumneata este magiun cu prune. Nu are nici un Dumnezeu. Sunt pareri personale aproape de a fi calificate de aberante. Eu cred, si asta o pot dovedi, ca epoca Horia Sima a fost o continuare a epocii Codreanu, ducand-o, vorba aceea, pe noi culmi de dezvoltare. Sa nu uitam ca Legiunea din vremea lui Codreanu nu a fost niciodata la putere, pe cand Legiunea lui Sima a condus Romania 4 luni bune. Ce putea face un guvern in doar 4 luni de zile? In conditiile actuale, foarte putin. Ce-a facut guvernul national legionar sub conducerea lui Sima? A realizat enorm de multe, datorita abilitatii lui Sima in relatia cu Antonescu si prin alegerea foarte insiprata a ministrilor din guvern.
Iata un link cu aceste realizari, dintr-un articol publicat mai demultisor pe acest blog.
http://ioncoja.ro/horia-sima-despre-bilantul-guvernarii-legionare-septembrie-1940-ianuarie-1941/
Este evident, este parerea mea pentru, asa gindesc eu. Cit priveste punctul dvs de vedere, il respect dar am dreptul sa nu fiu de acord cu el. Eu nu am sa va judec pentru asta! puteti detalia va rog ce s-a intimplat cu Legiunea in perioada dintre executia Capitanului si 1941? Ne puteti detalia spiritul acestei perioade? In ce-l priveste pe Sima am convingerea ferma ca a fost doar o marioneta si a jucat roluri folosind Legiunea! Si da, se incearca mai mult discreditarea Legiunii lui Coderanu cu actiunile intreprinse incepind cu 1941 cind Codreanu era mort deja de aproape 3 ani. Ideea e sa suprimi spiritul, oameni sint cantitati neglijabile in mintea celor care pun la cale tot felul de scenarii. Iar cu Legiunea asta s-a incercat si s-a reusit avind in vedere perceptia Legiunii in ochii romanilor. Demonizarea Legiunii a fost un succes si in special a lui Codreanu in comparatie cu Sima care are o presa mai buna decit Codreanu! Asta chair nu spune nimic??? E plina mizeria de wikipedia de articole si note din „opere” de toata jena cu privire la progromuri, in care se mentioneaza numele lui Sima! Si el o duce bine mersi pina la adinci batrineti. Ori o atare situatie ne insulta inteligenta rezultind de aici doua-trei lucruri: fie progromurile nu au existat, fie nu sint vinovati cei despre care se scrie ca ar fi si atunci autorii au mari probleme. Ar fi a trei varianta si cea careia inclin sa-i dau credit: Sima a fost omul lor! Deci ororile au fost scuipate in capul lui Codreanu pentru ca s-a avut grija, subtil ca Legiunea sa fie identificata numai cu Codreanu si a fost transformat intr-un personaj malefic inclusiv in ochii romanilor. Sima a fost protejat de oprobiul public desi presupusele rele s-au intimplat sub conducerea lui.
si voi pune mai jos sursele diavolului:
https://www.youtube.com/watch?v=yyfs9Rgtr2g
https://www.youtube.com/watch?v=BSLRW_t81Bw
Tovarasul kominternist cioroianu nu a facut 5 minute cu Sima ci cu Codreanu.
Numai bine!
P.S. Un gind daca imi este permis: daca tot e vorba de magiun cu prune iar asta ma duce cu gindul la cumpatarea, bunul simt si intelepciunea populara romaneasca, sau chair si in cazul sampaniei cu caviar, ramin totusi adeptul bunului simt in disputele de idei. IDEI!!!! Ca sa putem continua, reveniti va rog pe acelasi palier.
Sigur ca oricine are dreptul de a avea o opinie, de a-si spune parerea si de a o sustine.
Convingerea ferma a cuiva, referitor la o anumita problema, nu-l scuteste pe acela de a avea o parere gresita.
Eu nu stiu nici un pogrom in care numele lui Sima sa fi fost mentionat.
Chiar daca Sima ar fi fost un ticalos, ce are asta cu traiul pana la adanci batranete? Si Carol al II-lea, care a fost un ticalos fara pereche a trait bine-mersi pana i s-au terminat zilele, si Stalin a murit de moarte buna, si alti mari ticalosi au avut parte de o viata lunga. Nicairi nu scrie ca daca esti ticalos, trebuie sa traiesti putin.
S-au scris carti multe. De exemplu, pe Wikipedia, daca intrati pe „progromul” de la Iasi, pe linga faptul ca se minte la greu, se dau ca referinta tot felul de carti scrise, probabil, cu lumina stinsa. Insa nicaieri nu se mentioneaza pe acea pagina ca Germania, in anul 1959, si-a asumat responsabilittea pentru ce s-a intimplat. Iar acele carti, care se dau ca si referinta, sustin ca Antonescu a ordonat progromul desi nu exista nicio evidenta. Asadat convingerile pot fi muuult mai exacte decit cartile!
Va doresc numai bine si sa aflati adevarul cit mai curind.
Tema si problematica Horia SIma am trecut-o si eu prin filtru cand am scris cartea „De la inima spre cer”. Parerea care mi-am format-o si pe care am exprimat-o in carte este ca Horia Sima este un nedreptatit al istoriei.
I se pun in carca foarte multe lucruri, dar, din cate am citit eu, nici unul dovedit. Horia Sima a fost atacat de multi legionari, dupa plecarea celor care au putut scapa de puscarie, in exil. Dar, ce valoare pot sa aiba din punct de vedere al adevarului aceste atacuri, cand se vede clar cum ele incearca sa-l demoleze pe Sima. Ce inteleg eu prin demolare? Este acel atac, prin care agresorul, orbit de furie sau de alt sentiment negativ (invidie, de exemplu), produc „marturii” in care nu aduc nici cele mai mici argumente in favoarea tezei lor. Apoi, o alta caracteristica a acestor „documente istorice” este faptul ca fac tabula rasa din „obiectivul” pe care-l iau la ochi. De exemplu, lui Horia Sima i se contesta pana si inteligenta deosebita cu care l-a inzestrat natura. Foarte multi din acesti „critici”, nu-i gasesc lui Sima ABSOLUT nici o calitate! Ori, din mersul faptelor istorice, trebuie sa fi avut calitati, de vreme ce a jucat un rol esential in alungarea lui Carol si a formarii guvernului national-legionar.
Horia Sima avea calitati mari. Nu era deloc pripit. Dimpotriva, era judecat si tolerant, asa cum numai oamenii foarte inteligenti pot fi. De exemplu, el stabilise cu Papanace pornirea unei actiuni comune inca de la Berlin, dar Papanace „uita” sa faca ce-a promis si mai „uita” inca odata sa-l informeze pe Sima de decizia lui de a se retrage. Sima vine de la Berlin in Serbia si cu ajutorul Fratiilor de Cruce infiintate tot de el in Banat, trece in Romania. Este prins si atunci Carol, care simtea ca e pe duca, incearca o alianta cu Sima (El credea ca Legiunea are sprijin mare din partea lui Hitler). Acesta avea doua solutii: sa refuze si sa fie omorat, sau sa zica da si traind, sa incerce sa faca ce si-a propus. In aceste imprejurari, este trecut pe listele de plata a lui Moruzov. Dar, a fi pe listele de plata nu inseamna automat ca Sima era un tradator! Ce-a facut el din aceasta pozitie, in care Carol spera ca sa-si atraga, prin Sima, Legiunea de partea lui? Face o lista prin care multi legionari din inchisori sunt eliberati, fiindca Sima pretinsese ca nu poate lucra de unul singur si avea nevoie de sustinerea unor legionari. Tocmai a acelora care se aflau in puscarii!!!
Interesant este cazul Papanace. Acesta, cum am spus, a considerat planul de rasturnare a lui Carol ca prea riscant si s-a dezis de el, fara sa-i spuna lui Sima nici un cuvant. Sima reuseste insa, deghizat in cioban la Brasov, sa conduca manifestatiile de protest contra lui Carol, pornite de legionari, la care au fost antrenate apoi masele de oameni nemultumiti, devenind cu adevarat populare. La Brasov au fost si victime.
CIne poate sa nege calitatile unui conducator de revolutie, sau revolta, sau rascoala, numiti-o cum vreti, cand aceasta iese victorioasa? Cu ce a fost FIdel Castro, sau Simon Bolivar mai presus de Horia Sima? Eu zic ca cu nimic.
Am gasit in documentatia de pe internet (alta nici nu am avut!), cartea preotului Palaghita. O carte in care Palaghita descrie cu lux de amanunte cum Horia SIma a trimis un batalion al mortii ca sa-l suprime. Si aia, ca niste fete mari, n-au reusit, fiindca s-au sfiit: odata a aparut o caruta, odata mai stiu eu ce, etc. Dar Palaghita uita sa aduca macar un singur argument ca sa ne spuna de unde a dedus el ca acel batalion impotent a fost trimis de Horia Sima. In plus, cartea pare ilogica si neclara, ca si cum ar fi fost scrisa de un obsedat. Poate ca acel batalion nici nu a existat.
Sa revenim la Papanace. El a ramas la Berlin, de unde a fost foarte surprins sa afle ca puciul lui Sima a reusit si ca acesta tocmai forma guvernul national-legionar. In mod normal, Sima ar fi trebuit sa uite de Papanace, dupa ceea ce i-a facut. O tradare, as zice. Si totusi, Sima il cheama pe Papanace de la Berlin si il face al doilea om in ministerul de finante. L-ar fi pus ministru, daca Antonescu nu venea cu un candidat al sau. Intr-una din cartile sale despre aceste evenimente, Sima descrie cu lux de amanunte povestea cu Papanace. Stabilirea ministrilor legionari, care a fost opera lui Sima, a fost una ce n-a putut fi contestata de nimeni. A ales oameni pe spranceana, toti devotati Legiunii si natiunii. Toti fara exceptie, au avut o activitate rodnica. Si, culmea nerecunostintei, Papanace va fi unul dintre detractorii lui Sima in exil. Si totusi Sima, in aprecierile lui despre activitatea lui Papanace in guvernul din 1940-41, il lauda pe Papanace pentru munca depusa in cadrul ministerului de finante. Nu da dovada aici Sima de caracter si de obiectivitate? Cum sa nu, fiindca era un spirit superior.
Haideti sa stam si sa judecam un pic logic. Legiunea era decimata, cei mai buni oameni ai ei nu mai existau. Sima credea ca era nevoie ca acest impostor si rusine a omenirii, Carol al II-lea trebuie sa cada. Capitanul daduse, se pare, ordin ca Legiunea sa stea linistita. Sima nu se astampara si se pare ca organizeaza niste atentate si ambuscade, pentru care este acuzat ca ar fi actionat nepregatit, prea timpuriu, chiar instigator, ca sa dea prilej Sigurantei sa reactioneze. Dar, doi sau trei ani mai tarziu, cand revolta lui Sima reuseste, de ce n-a fost atunci prea devreme, prea pe nepregatite, prea nu stiu cum?
Este foarte usor sa judeci ulterior faptele unui om, dupa ce cunosti urmarile actiunilor lui. Atunci te poti arata destept, inteligent, moralist, Mafalda.
Problema este ca nu exista nici un singur document, sau marturie, sau amintiri despre Horia SIma, care sa intruneasca criteriile unor aprecieri obiective, scrise cu detasare. Toti cei care au scris despre Sima au avut interese proprii si deci s-au postat pe o pozitie total opusa adevarului istoric. Eu, ca sa pot cerne ceva din aceste lucrari, m-am orientat dupa fapte.
A fost Sima un ticalos? Nu putea fi, de vreme ce la initiativa sa, a fost construit Monumentul de la Majadahonda. Cine este ctitorul unui astfel de monument, nu poate fi un ticalos. Apoi, activitatea lui de a publica memoriile unor legionari, de a-si scrie propriile memorii, care cuprind 7000 de pagini si care sunt scrise logic si clar, cu argumente si explicatii pe care cu greu le poti respinge. Eu nu cred ca se va putea scrie istoria perioadei guvernului national-legionar fara a se lua in considerare lucrarile lui Sima.
Mai cred ca Sima nu a putut lasa un model legionar in urma sa fiindca nu a avut cu cine. Pe vremea Capitanului, erau cu totii o singura vointa. In momentul in care toata lumea contesta pe toata lumea, nu se va putea face mare lucru. Epoca de dupa razboi a Legiunii este una a dezbinarii. In aceste conditii, in care majoritatea celor care au jucat un rol in conducerea legiunii si nu erau in puscarii, n-au avut o activitate pozitiva, ci exclusiv destructiva, prin atacuri permanente asupra lui Horia Sima. Aflat sub un astfel de bombardament, cine ar fi putut realiza ceva? Si mai ales cu cine? El avea cativa devotati in jurul lui, cu care a reusit ceea ce a putut reusi, si nu putin. Sa-mi spuna mie cineva care dintre atacatorii lui Sima au realizat ceva concret? N-au realizat absolut nimic, au semanat numai vrajba, ura si dezbinare.
Un alt punct forte al sistemului meu de filtrare a documentatiei a fost aceea de a privi viata si activitatea legionarilor prin prisma doctrinei legionare. Exista in „Carticica sefului de cuib” un numar impresionanat de recomandari si legi dupa care un legionar treubuie sa se ghideze. Unul din ele este sa aiba „inima buna”. Ei, toti criticii lui Sima, incepand cu Papanace si terminand cu Palaghita, au incalcat foarte multe din aceste recomandari. La Horia Sima nu am gasit niciodata vreo fapta dovedita, nu inchipuita, care sa contrazica macar una din tezele Carticelei, care este doctrina legionara.
In concluzie, Sima a realizat in timpul guvernului national-legionar, deci atunci cand avea putere ca al doilea om in stat, dupa Antonescu, lucruri remarcabile, care sunt cuprinse in darea de seama a generalului Antonescu, privind realizarile guvernului sau, in octombrie 1940. Se recunoaste acolo, ca bugetul, sub administrarea legiunii, devenise excedentar, s-au executat cu peste 30% mai multe araturi de toamna ca in anul 1939, a fost ridicat nivelul de trai al muncitorilor prin marirea salariilor, s-a facut nationalizarea unor intreprinderi si terenuri evreiesti, prin ajutorul legionar s-a acordat ajutoare zecilor de mii de refugiati din teritoriile cedate. Sa nu uitam ca el a fost cel care a coordonat reabilitarea juridica a lui Codreanu si a altor legionari care au fost condamnati pe nedrept, i-a dezgropat pe Capitan si pe ceilalti 13 legionari impuscati odata cu el, i-a reinhumat la Predeal pe legionarii impuscati la Miercurea Ciuc in ultimul moment, inainte de cedarea nordului Ardealului la hortisti. Numai pentru asta ar fi trebuit ca Sima sa aiba statui si nume de strazi in toate orasele Romaniei.
Unii au spus despre Sima ca a fost ahtiat dupa putere. Nimic din activitatea lui nu confirma acest lucru. In timpul guvernarii legionare, Sima putea sa-l debarce pe Antonescu cu cea mai mare usurinta, atunci cand acesta s-a dus in vizita in Italia, la Il Duce, Mussolini. Sima ramasese la Bucuresti, cu tot guvernul pe mana sa. Putea sa-l aresteze pe Mihai Antonescu, mana dreapta a generalului si sa preia toata puterea. Dar n-a facut-o, respectand recomandarea din Carticica de a nu fi misel. „Mai bine sa cazi printr-o comportare demna, decat sa invingi printr-o miselie”.
Cand era insa batran si bolnav, fara sprijin si fara ajutor, ce pretentii sa avem de la el? Ca n-a lasat un model legionar? El nici nu putea lasa, pentru ca a fost un adept al Capitanului si modelul lui era cel lasat de Codreanu. Nimeni, niciodata, nu-si va putea imagina un model legionar care sa-l depaseasca pe cel al lui Codreanu. In asta consta genialitatea Capitanului.