| În răspuns la mihai.Nu, domnule Mihai, dvs. nu puteti citi un text cu atentie atunci cand concluziile nu va convin, ceea ce reprezinta un semn vizibil de imaturitate intelectuala! La punctele 2), 3), 4) si 5)se enumera niste realitati care constituie ( alaturi de faptul mentionat la punctul1), premisele rationamentului la capatul caruia reiese, in mod inevitabil, aceasta concluzie. Realitatile acestea privesc intreg teritoriul locuit de daci, asa cum am mentionat foarte explicit: si cel din Provincie, si cel din afara ei. Concluzia e trasa de cei doi istorici, nu de mine. Dar chiar si realitatea de primul punct, aceea ca in doar 80 de asezari rurale ( din cele 500 cercetate) au fost gasite si artefacte de provenienta sau factura dacica este o dovada clara a lipsei de rezistenta mentala a populatiei cucerite in fata procesului de aculturatie. In comparatie cu Dacia, in Panonia „rezistenta fata de romanizare imbraca nu numai forma unor rascoale, ci si pe aceea a unei opozitii pasive manifestata prin refuzul preluarii imediate a diverselor aspecte ale culturii materiale romane. Aceasta realitate explica de ce, in vremea dinastiei iulio-claudice, mai ales, in regiunile de nord si de est ale Panoniei se pastreaza nealterata cultura traditionala, practicile religioase sau funerare, inclusiv obiceiul mormintelor cu reprezentarea carului. FRAPANTA ESTE DE ASEMENEA ABSENTA , DIN INVENTARUL FUNERAR SI DIN LOCUINTE, A ORICAROR OBIECTE DE PROVENIENTA ROMANA. Numai de-a lungul drumului ambrei si in vaile Dravei si Savei apar obiecte din sticla, bronz sau terra sigillata”. In ceea ce priveste riturile funerare, autorii constata:” Mai persistente decat credintele religioase sunt practicile funerare. In cazul Daciei, totusi, traditionalismul practicilor funerare este foarte discutabil. Mai degraba se poate afirma ca acum are loc o inovatie importanta si o rupere cu traditia decat mentinerea unor obiceiuri vechi”. In concluzia concluziei de data trecuta: In Dacia nu se constata decat o foarte slaba rezistenta la aculturatie, deci la romanizare, fapt ce explica de ce ea s-a produs atat de repede si deplin. |
*
Nota redacției – Romnizarea nu trebuie contestată. Trebuie lămurită! Ce anume i-a determint pe daci să se romanizeze? Printre altele, era atrăgător statutul de „civic omanus”! Cam cum este azi green cardul în SUA.
Romanizarea vine in acelasi timp cu crestinarea. Dacii crestinati devin ,,romani” si ,,vlahi” sau ,,valahi” si parasirea Daciei de catre Aurelian se transforma in ,,dacizarea ” Daciei etnic si lingvistic pentru ca nici o populatie ocupata dupa eliberare nu va deplange limba si cultura ocupantilor. Limba daca evolueaza in limba romana in sinteza etnica cu gotii si cu sarmatii si sub influenta populatiilor turcice Etnic , suntem o sinteza intre daci, sarmati si goti . In Dobrogea apar ,,dicenii” adica geti crestinati a caror denumire duce la ,,,daci”…. ca daci crestini. Asti din Tracia crestinati isi pastreaza numele pana la exterminarea lor de catre slavi in 550 si din ramasitele getilor si tracilor se formeaza ,,dicenii” ca ,,daci” crestini pe tot litoralul Marii Negre. Cred ca se face o confuzie intre latinizare si crestinare.
Avem toata Peninsula Balcanica crestinata si nici macar un text si nici macar o inscriptie in limba daca, in limba traca sau in limba ilira. Mai mult, nici macar o singura inscriptie in limba cimeriana. Disparitia dacilor , ilirilor, a tracilor si a cimerienilor in mijlocul crestinarii s-a facut fara nici macar un singur text sau inscriptie si astazi spunem ca suntem latini cu toate ca nu stim nici macar un singur text clar in limba daca.
Domnule Anonim, cunostintele dvs. lingvistice, istorice si rasiale ma uimesc! N-ati vrea sa-mi comunicati si mie din ce sursa le-ati preluat? Sau le-ati dobandit pur si simplu in urma unei iluminari (precum Budha), meditand sub Arborele Identitatii Rom^nesti? Ori, poate, v-au fost transmise in urma unei revelatii de vreun arhanghel din Oastea domnului Savescu? Afirmatiile pe care le faceti, din pacate, infirma ipoteza unei iluminari reale, ori pe cea a unei revelatii divine, ramanad numai posibilitatea ca ele sa fie rodul, ori a unei fantezii fara limite, ori a unei inculturi atent si indelung cultivate, prin repetate si pasionate lecturi de texte pseudo-stiintifice care, din pacate, au devenit painea cea de toate zilele a multor conationali de-ai nostri certati ,pentr-un motiv oarecare, cu bibliotecarii din localitatile unde domiciliaza. Teoria sintezei etnice daco-goto-sarmatice n-ar trebui dovedita cumva prin niste date de natura genetica? Nu credeti ca cele 3,5 procente, care reprezinta frecventa haplogrupului I1 in Rom^nia, constituie un argument cam usurel pentru a sustine aceasta fantezie, in situatia in care in Muntenegru 6% dintre locuitori apartin acestui haplogrup scandinav iar in Bosnia-Hertegovina_ 4,5%? N-am auzit ca muntenegrenii sau bosniacii sa sustina ineptia ca ar fi produsul unei sinteze iliro-gotice! N-ar strica sa luati legatura cu academiile acestor tari (daca exista) ca sa le comunicati importanta dvs. descoperire. Despre afirmatia ca ” nici o populatie ocupata nu va deplange limba si cultura ocupantilor” dupa plecarea acestora, nu pot spune decat ca ea este perfect adevarata , desi nu in toate cazurile ( vezi Angola, Mozambic, Nigeria etc), dar cu o conditie: ca populatia ocupata sa nu se identifice cu ocupantul , si sa-i preia identitatea. Nu cred insa ca e cazul dacilor, pentru ca toti stim cu certitudine ca de Anul Nou, chiar si in ziua de azi, rom^nii( adica dacii) il pomenesc, cu ocazia ritualului „Plugusorului”, pe „Badita Decebal”( care , zic ei, ar fi incalecat pe un cal cu numele de Graur)… si ca ,din acelasi motiv , oricarui val de pamant, ramas din vechime de la inaintasii lor, ei ii dau invariabil numele de „decebalul”. Afland acum, pentru intaia oara in viata, din spusele dvs, ca „limba daca evolueaza in limba rom^na” in urma sintezei cu gotii si sarmatii si sub influenta populatiilor turcice” , as vrea sa va intreb cum se face ca , dintr-o limba „satem”( asa precum s-a stabilit de mult timp ca a fost limba dacica), in urma acestei sinteze, ea a devenit o limba „Kentum”, in situatia in care nu ne-a ramas din lexicul gotic( de tip „kentum” si el) decat cuvantul „nasture”? Oare sub impactul limbii sarmatice care era de tip”satem” sau a celei turcice ( care nu face nici macar parte din famila indo-europeana!)? In chestiunea cu „dicenii”, ar fi bine sa-l consultati si pe Vasile Parvan, fiindca dansul, in mod sigur, stie mai multa istorie si lingvistica chiar decat cei mai inteligenti si informati jurnalisti din Tulcea de astazi! Daca totusi „dican’ vine de la „dac,” inseamna ca si „osan” vine de la „ausson”si „codrean” de la locuitorii Romei Quadrata ! Se pare ca etimolgia populara este cea mai populara stiinta astazi pe la noi! Cat despre presupusa „confuzie” pe eu care as face-o intre latinizare si crestinare, va dau unexemplu de limba dacica „crestina” folsita in armata bizantina care o mai utiliza ca limba de comanda inca in secVII:”SILENTIUM, NEMO DEMITTAT, NEMO ANTECEDAT BANDUM! DONEC SEQVIS INAMICUM, SI VENIAS E RECTA FACIE, BANDUM CAPTO, IPSO SEQVE CUM BANDO!…sau:MILIX, TALIS EST COMODU, MILES BARBATU! SI VERO BANDUM DEMITTES, EO MODU NON SERVIES! SERVA, MILIX, ORDINEM POS DEUM IPSA TE! SERVA E TU, BANDIFER, SIVE PUGNAS, SIVE SEQVE INAMICUM! SI VENIAS E RECTA FACIE, NON FORTE MINARE UT NEC SPARGIS TU SUUM ORDINEM! Nu va mai traduc, fiindca dvs., ca urmas direct al „dicanilor”, adica al dacilor crestinati, ar trebui sa intelegeti limba in care mandatorul trupei striga la miltarii din Moesia si Scitia Minor in perioada luptelor purtate de ei cu avarii, atunci cand ni se spune ca un soldat bastinas ar fi strigat pe limba parinteasca, catre alt camarad autohton, celebra vorba:”Torna, torna , fratre!” Nu mai sa nu fi fost vreun stramos de-al lui nea Nicu Cohen, ca atunci ar inseamna ca strigarea se referea la „Tora”, nu la „torna”.
Ce va mai place sa jigniti, d-le Grigor! Credeti ca sunteti „mai intelectual” asa?
Ceea ce e evident este ca ati tras o concluzie despre dacii din afara provinciei in baza descoperirilor din interiorul provinciei sau de pe limes. Asa e cand vrei sa sustii cu orice pret ceva.
In Dacia n-a existat o serioasa rezistenta culturala ( nici materiala nici spiritual-religioasa)???
Oare ce or reprezenta portul popular si dansurile populare de azi? Latinitate curata, nu?
Ce s-o fi intamplat acum 2000 de ani, cumva au inceput dacii sa faca alt tip de ceramica?
Cu siguranta au disparut armele, dar chiar totul, sa nu mai fi ramas nimic material?
Cum ziceti dvs.
Domnule Mihai, cartea despre care v-am relatat ia in calcul, asa cum am spus in mai multe randuri, toate descoperirile arheologice facute pentru perioda de dupa cucerirea Daciei de catre romani, pe intreg teritoriul Rom^niei, deci nu numai din teritoriile care au intrat in componenta provinciei Dacia. Faptul ca nu puteti sa intelegeti acest lucru , sau nu vreti sa-l intelegeti, ma face sa afirm ca dati dovada de lipsa de maturitate intelectuala, sau macar emotionala, pentru ca numai un om imatur la aceste capitole nu este capabil sa urmareasca cu atentie un material care contrazice convingerile sale.Argumentul dvs. cu privire la costumul popular rom^nesc nu are mare valoare , pentru ca el reflecta influetele altei epoci: aceea a reconversiei agro-pastorale produse dupa distrugerea vietii urbane provinciale datorate invaziilor barbare. Totusi , va rog sa remarcati ca portul nostru taranesc se remarca prin albitudine, adica printr-o caracteristica total straina portului dacilor, slavilor, germanilor sau celtilor, care ne duce cu gandul la culoarea pe care o avea toga romana, fapt remarcat si de catre foarte multi etnografi care l-au studiat. Apoi, faptul ca un dans, ca cel numit „Calusul” , care mai este viu doar in regiunea cea mai intens romanizata dintre cele ale Daciei Romane, Dacia Malvensis ( Oltenia de azi), ne face sa banuim ca la origini era un dans militar propriu legiunilor care au stationat pe Dunare pana la anul 602! Despre costumatia calusarilor, ce ziceti: seamana mai mult cu costumul dacilor de pe columna sau cu cel al legionarilor romani? Ati remarcat ca dansatorii poarta legate de braul de la bracinari( termen militar roman „bracae”, adica „pantaloni”) niste curele sau bucati lungi de material textil ? Stiti de unde provin acele piese de vestimentatie? De la costumul dacic, sau de la cel al legionarului roman? Stiti de unde vine cuvantul rom^nesc „intunecat”? De la sarica dacica , sau de la tunica legionarului? Cat despre problema ceramicii dacice… dacii n-au mai facut ceramica de traditie sau factura dacica pentru ca cea romana era mai ieftina si mai buna calitativ, si asta era valabil la toate tipurile de produse manufacturiere din provincie. Dac ar fi existat o impotrivire puternica fata de ocupantul roman, si un atasament mai mare fata de traditiile dacice, dacii din Provincie ar fi sabotat produsele romane ,macar la nivelul obiceiurilor funerare, asa cum au facut ilirii din Panonia. Faptul ca nu au facut-o dovedeste ca atasamentul lor fata de cultura proprie era mai slab decat dorinta de a deveni si ei , ca toata lumea din jur_ romani.
Nu a fost nici o romanizare în Dacia Romană și nici altundeva în imperiu. Aceasta e doar o teorie convenabilă unora.
1)Dacă s-ar fi vorbit latina în tot imperiul ea ar fi rămas multă vreme pe undeva prin imperiu. Vedem însă că nu a rămas nicăieri. Afirmația că s-au format alte limbi prin evoluție din latină este falsă pt că vedem clar că din așazisele urmașe ale latinei nu s-a mai fosrmat absolut nimic. Româna a rămas română, spaniola…spaniolă…franceza…franceză etc.Dacă teoria ar fi fost valabilă din limbile neolatine s-ar fi format mai departe alte limbi.
2) dacă dacii ar fi învățat latina, ei ar fi învățat și numele organelor sexuale precum și înjurăturile. Vedem însă că ele sînt diferite în română comparativ cu italiana.
Dacii ar fi învățat și număratul latin. Vedem însă că numeralele românești sînt altfel formate decît cele latinești sau italiene.
3) Lipsesc în română multe cuvinte de bază din latină sau italiană de ex a merge (italiană…VADO). Dacă limba ar fi venit din Italia noi am fi spus DOVE nu UNDE. Savanții și-au construit această teorie numai pe asemănări. Nu au vrut să vadă diferențele. Ei spun că MOARTE e din latină pt că seamănă cu latinescul MORTIS, dar seamănă și cu rusescul SMIERȚI sau sîrbescul SMÎRT.
Nu vă mai faceți iluzia că teoria romanizării este demonstrată. Nu este.
Domnule Croitoru, fără supărare vă rog să încetăm orice contact pe Internet. Avem păreri prea diferite, iar simplul fapt de a vă publica comentariile induce unora ideea că v-aș împărtăși teoriile. Repet: fără supărarea!
Cu urări de bine,
i.c.
Va rog lasati-l pe Croitoru sa-si spuna parerea. Numai cu argumente putem sa ajunge la adevar. Sa ajungem ca in comunism?!
Este o falsă premisă că nu s-au răsculat Dācii din provincia nou formată. N-am auzit noi la școală nimic despre astea, dar s-au întâmplat. Ba chiar au loc mai multe începând chiar cu anul 117 al morții împăratului Trăian/Troian (care coincide cu o invazie iranică), ajutate și uneori inițiate de către triburile Dācilor liberi. Nu le atribui vreun sentiment național puternic, deși limesul sau munții și fluviile n-au fost hotare glotice, dar trebuie să fi existat niște snetimente puternice față de baștina ocupată de Romani, cu temple și vechi cetăți sau teritorii din care au emigrat mulți, uneori forțați de împrejurări, alteori de bunăvoie. Sunt câteva triburi dacice separate de granițele din 106.
În plus, dacă nu făceai tărăboi și probleme romanilor nu primeau mită. Nu s-a schimbat nimic substanțial până azi. România stă ca proasta pe banca de rezervă și spune Da (Ya, yawohl) în timp ce restul se agită, produc scandal și opoziție când trebuie față de birocrații nealeși ai UE și primesc bani, stipendii mai consistente.
M-am gândit la o soluție de supraviețuire pentru Dācii din provincie și e probuită în timp. Dacă se separau de autorități și cultura dominantă în ghetouri, ca evreii, își păstrau limba, un vestigiu de religie proprie și un viitor separat de Romanofoni. Existau forme de guvernare proprie în vestul Europei, dar nu și în Dācia.
A spune că situația provinciei Dācia a fost precară în scurta sa istorie e puțin spus. E constant lovită de invazii din afară, iar când nu se răsculau Dācii din interior, vin împărații romani de diverse origine extra-italice să provoace războaie civile, răscoale provocate de invidie, lăcomie, se luptă pentru putere între ei și treptat integrează mercenari germani, care va aduce sfârșitul imperiului.
Unde am zis eu ca nu s-au rasculat ? Eu i-am citat pe cei doi istorici care au zis ca in Dacia n-a existat o serioasa rezistenta culturala ( nici materiala nici spiritual-religioasa). De rasculat te poti rascula dar numai impotriva exploatarii, nu in numele unei identitati atacate. Si populatia illirica din Panonia s-a rasculat (sub conducerea lui Bato) dar ea s-a opus vehement si din punct de vedere cultural, dupa cum cei doi istorici ne arata.
N-ai de unde afla motivațiile diverselor răscoale anti-romane din Dācia. Sigur că se puteau răscula deoarece nu mai suportau exploatarea. În 117 era destul de devreme pentru cei înrobiți în 106, care probabil prestau munci ”pricuroase” și istovitoare. În Dācia cu siguranță lucrau la ridicarea orașelor, în mine și pe agruri.
Am citit că după ce au fost cucerite triburile celtice (Cotini) de către Quazi în Slovacia și Silezia, au fost obligați să muncească în mine, iar autorul roman (?) se mira cât de jos au decăzut acele triburi, pentru că era o muncă umilitoare, grea, unde nu supraviețuiai mult timp. Cei care se aflau sub suzeranitatea Yazigilor (Cotini, Osi) tot cu mineritul și producerea de arme și unelte se ocupau.
Chestiunea cu rezistența culturală este iar o dezbatere. Paradoxal, chiar Bato exprimă nemulțumirile Illirilor privind exploatarea severă a romanilor, mai ales a celor puși să conducă, împotriva căreia s-au răsculat, nu datorită unei rezistențe culturale. Guvernatorii și clica lor, spoliau atât de crunt provinciile încât băștinașii nu vedeau altă soluție decât răscoala. Avem și câteva exemple în Varrō și Arminius sau Pontius Pilat, care se îmbogățise în Pont și evreii îl reclamau la Roma.
Apoi nu poți face o comparație cu alte teritorii fără să enunțiezi care au fost războaiele și cuc e pierderi s-au soldat, câte răscoale au avut loc și cu ce pierderi, et cetera. Nu poți avea rezistență culturală fără o populație care aderă la o cultură și o religie. E ușor să spui că în Dācia nu exista așa ceva când foarte probabil era un amalgam de populații. Ce rezistență să opună aceia și cui? Foarte probabil erau majoritari în unele părți ale provinciei.
Pe de altă parte, pungile de Dāci care au supraviețuit în provincie reușesc să mențină câteva mituri importante, consemnate de către străini din toate timpurile. Mitul sacrificării unui așa zis sol pentru zeul principal s-a păstrat în cultura orală a poporului român, în Hunedoara și Maramureș. În această provincie au pictat pe pereții unei biserici sacrificarea unui copil pentru ploaie și este atestat un templu păgân dacic pe care autoritățile urmăreau să-l distrugă. (https://studiietnoistorice.wordpress.com/analize-si-cercetari/pamfil-biltiu-„supravietuiri-de-la-stramosii-daci“/)
Miorița este chintesența mitologică a unei populații dacice pastorale romanizate, care supraviețuiește „mileniului întunecat” (IV-XIII), atât în România, cât și în pen.Balcani. Cele mai arhaice versiuni sunt din Maramureș, iar lexicul dacic este numeros la păstori. Nu poți spune că n-a existat o rezistență culturală față de ce aduceau coloniștii. N-am avut o rezistență lingvistică, e drept, altfel n-ar trebui să mai explici unor naivi romantici și cam inculți diferența între o limbă kentum și una satem sau de ce Româna este o limbă latină și nu dacică.
Referitor la alte motive pentru răscoală și invazii, nu are rost să speculăm care sunt acelea. Am zis deja că multe triburi erau împărțite de noile granițe romane și ar fi vrut să-și recupereze teritoriul ocupat. Nu era un efort concertat al tuturor triburilor dacice ”libere”, ci mai mult concentrate pe câteva zone anume, unde aveau interese directe. Limesul Alutanus era asaltat atât de iranici, cât și de daci, nord-estul provinciei este zguduită de o puternică răscoală a tribului Carsi în timpul lui Antoninus Pius, care erau așezați pe ambii versanți ai Carpaților orientali (vz Carsidava) și nu în ultimul rând, limesul vestic prin care intrau invaziile iranice, dacice și ulterior germanice.
Rezistența religioasă nu poate fi din nou exclusă pentru că nu știm cât a supraviețuit în antichitate din religia dacică și în ce credeau fiecare confederație de triburi nord-tracice. De exemplu, elita regală a Coisstobocilor numește pe Zia ”fiica unui rege dac” Tiatis (sau Thiatis), ceea ce însemnă ori că cele două confederații sau triburi aveau conștiința unor identități etnice separate sau a unor triburi ori confederații separate. Vezi Ghegii și Toscii albanezi cum sunt separați pe numeroase clanuri și arii subdialectale, dar exista și una care le separă pe macrogrupuri dialectale încă înainte de intrarea slavilor în Balcani.
Este evident, pentru mine cel puțin, că s-a pus în practică un plan bine pus la punct al Romanilor, la începutul secolului al doilea, de a distruge infrastructura religioasă oficială, cea instituită de elita religios-războinică a Dācilor în regatul unificat sub presiunea romanilor din Balcani în noul mileniu. Poate se întindea în spate până la Byrebistas/Boirebistas, dar ce s-a întâmplat cu restul regatelor separate în 44 î.d.Hr.? Nu știm nici dacă acei strămoși ai noștri au supraviețuit cu chiu cu vai Romanilor, dpdv cultural și religios, dar sunt distruși de numeroasele invazii germanice, iranice și slavice.
Zic, cu alte cuvinte, că nu trebuie să presupunem nimic în plan macro până nu sunt adunate mai multe informații.
Informatii sunt , dar nu sunt popularizate. N-am auzit pe nimeni, de exemplu, sa comenteze un fapt atat de straniu cum este cel al incetarii emisiunilor monetare autohtone cu atat de mult timp inaintea cuceririi Daciei de catre romani. N-am vazut vreun inamic al romanizarii dacilor sa incerce sa ne explice de ce regii daci au preferat, desi nu duceau deloc lipsa de meseriasi si de aur, sa foloseasca sau sa produca imitatii dupa moneda romana , iar nu monede avand propria efigie,” cele mai tarzii circuland pana in sec. I( inainte de Chr). Acest aspect contrasteaza cu observatiile facute in Galia de sud( Narbonensis), „unde emisiunile monetare locale continua pana in vremea lui August, deci pana la aproximativ un secol dupa constituirea provinciei”. Se pare insa ca Dacia intrase in spatiul Schengen roman cu un secol inainte de razboaiele cu Traian! In plus, mai exista dovezi care ne indreptatesc sa afirmam ca moneda romana a inceput sa circule intens nu numai pe deasupra pamantului Daciei , odata cu sporirea accentuata a importurilor romane din sec.II-I a Chr., ci chiar si in subsolul ei, odata cu”asimilarea unor forme ale culturii materiale si spirituale romane de catre daci. este vorba , intre altele, de inceputurile asimilarii unor obiceiuri funerare, cum este practica depunerii in mormant a obolului lui Charon si a arderii rituale a gropilor”. Desigur,” populatia de rand nu dispunea de resursele necesare obtinerii unor obiecte de lux de import. Faptul ca in asezari modeste ( Catunu, Sprancenata, Ocnita, Gradistea, aflate in Muntenia de azi) nu lipsesc imitatii dupa obiecte grecesti si romane, in principal ceramica, constituie dovada materiala a marii receptivitati fata de influenta civilizatiilor mediteraneene chiar si a categoriilor de rand ale populatiei”. Cat priveste procesul in sine” el nu poate fi inteles in afara acelei caracteristici a spiritului autohton care se materializeaza in capacitatea infinita de a primi, prelucra si incorpora influente straine. Este o trasatura care continua sa se manifeste chiar si in conditiile disparitiei celei mai mari parti a aristocratiei locale, ceea ce dovedeste, inca odata, ca asimilarea civilizatiei romane a fost un fenomen care a afectat intreaga societate dacica, nu un aspect marginal, vizand strict varfurile aristocratiei”. Problema este ca multi rom^ni de azi nu pot, sau nu vor, sa inteleaga, ca traco-dacii, desi n-au fost o populatie propriu-zis „barbara”, nu se puteau sustrage, totusi, tentatiei de a se integra in lumea mult mai civilizata a spatiului mediteranian. Edificarea unui nationalism rational si sanatos si, deci, si eficient, nu poate porni de la supraevaluarea, adeseori ridicola, a componentei culturale dacice, in detrimentul celei romane( privita fie ca un factor alienant si distructiv al specificului nostru, care merita doar blamat si pe cat posibil eliminat, fie ca ceva cu totul inexistent , ca o inventie a „Scolii Ardelene”!) Dusmanii Rom^niei simt , banuiesc, o mare satisfactie atunci cand monitorizeaza mareea anti-latinista si anti-europena ce scalda inca si acuma din belsug plajele mintilor unora dintre noi. Care e solutia? Am tot spus-o si am s-o tot mai spun: o cultura cat mai temeinica! Fiindca: VITA SINE CULTURA, QVASI IMAGO MORTIS EST.