(aferentă la Mioriţa)
Întâmpinare: Dacă există Dumnezeu, un Dumnezeu al dreptăţii şi al legiuitei răsplăţi, cum este posibil ca asasinii copiilor din decembrie 1989 să nu fie puşi să răspundă în faţa justiţiei, să rămână nepedepsiţi?! Ba mai mult, să fie lăsaţi să se caţere în fruntea noastră şi de acolo să ne sfideze?!… De ce îi rabzi, Doamne Dumnezeule?!
Răspuns (primit de la Dumnezeu) : Eu intervin şi vădesc crima sau pedepsesc cu mâna Mea numai atunci când oamenii singuri nu sunt capabili să afle cine a fost făptuitorul. Aţi văzut-o pe Vitoria Lipan, cum nu şi-a aflat odihna până ce blestemul sângelui vărsat nevinovat nu i-a atins pe neoamenii aceia! Eu nu am mai avut ce căuta acolo! A făcut Vitoriţa toată treaba, Mie nu Mi-a rămas decât să-i mulţănesc frumos.
Recunosc, e mâna Mea pedepsitoare în Balada lui Radu Gyr, pe care a scris-o şoptindu-i-o Eu la ureche în jilava celulă… Justiţia divină intervine atunci când cea omenească nu poate face nimic! Cum să-i mai găsească bătrâna mamă pe ne-vrednicii aceia? N-avea cum şi n-avea cine!… şi atunci am intervenit Eu, mai pedepsitor decât toată justiţia voastră! Citeşte-l pe Radu Gyr! L-ai citit! Ai văzut cât am fost de neîndurător!… Nefericiţii asasini! Ar fi preferat de zeci de ori să fie de voi pedepsiţi, nu de Mine…
Dar de ce îmi cereţi să intervin în „dosarul Revoluţiei din Decembrie”? Nu vă înţeleg! Au nu ştiţi cine a tras în acei fecioraşi care mi-au fost dragi cum nu se poate mai mult?! Îi ştiţi foarte bine pe criminali! Aţi pus afişe cu fotografia lor pe toate gardurile, pe toţi stâlpii, Şi i-aţi votat de atunci întruna să vă conducă, să vă mâie pe căile pierzaniei şi i-aţi mai şi aplaudat! …Dacă voi, părinţii şi fraţii celor ucişi ştiţi bine cine sunt asasinii, atunci problema Mea, a justiţiei divine, nu mai sunt ucigaşii din decembrie, ci voi, voi sunteţi problema Mea, voi, nepăsătorii şi nesimţitorii de după, care vă împăcaţi cu zăbala ce v-au pus-o omorîtorii odoarelor voastre! Sânge din sângele vostru a curs şi nu vă doare, nu vă pasă de copilul ucis şi nici de Mine nu vă pasă, cât Mă doare pe Mine sângele nevinovat care cere blestem asupra criminalilor, dar şi mai mare blestem asupra celor care nu fac nimic pentru a-l pedepsi pe ucigaş, pe cel care a tulburat prin fărădelegea sa ordinea divină a Universului!
La voi mă gândesc, nu la asasini: ce pedeapsă vi se cuvine? O pedeapsă mult mai aspră decât a criminalilor pe care, dacă voi îi lăsaţi nepedepsiţi, nu înseamnă că i-aţi lăsat în plata mea, eu să-i pedepsesc! I-aş fi pedepsit, dacă aş fi văzut că singuri nu vă descurcaţi să aflaţi cine sunt! Dar pentru că îi ştiţi prea bine cine sunt, eu nu mă mai amestec. Dumnezeu îţi dă, dar nu îţi bagă în traistă! Nu? Parcă aşa se spune…
Vă plângeţi că de ani de zile vă merge din rău în mai rău?! Că vă pleacă copiii de acasă spre alte zări, străine, de unde nu se mai întorc?! Vă plângeţi că vă ajung bătrâneţi neputincioase, uricioase? Umpleţi bisericile cu rugăciuni către Mine de iertare a păcatelor, dar vă merge tot mai rău?!… Degeaba toate mătănile şi colivele voastre! Nu de la Mine vă vine pedeapsa! Ci vă ajunge blestemul copiilor voştri! Blestemul acelor îngeraşi este peste puterile mele să vă apăr de el!… Aproape că le sunt recunoscător, căci nu mai e nevoie şi de pedeapsa mea!… V-aţi pedepsit singuri! Şi nu e decât începutul…
9 ianuarie 2010
Ion Coja
Eu as zice ca asteptarea este cea mai proasta, odata ce ne-am dat seama de prostia facuta, urmatorul pas este un pas si nu o asteptare, adica la actiune si sa indreptam gresala. In alta ordine de idei, Dumnezeu nu pedepseste si nu razbuna, sunt cuvintele omului ci nu ale lui Dumnezeu.Dumnezeu ia fiecare rau in parte, il lasa sa fie umflat bine de suflul nostru prostesc ca sa devina vizibil, si cand nu mai avem loc sa respiram de el, sa avem cu cine ne lupta impotriva propriei prostii si pentru dreptate. raul este al omului, Dumnezeu face numai bine. De ce face o,mul rau? numai din ignoranta.Si aici iisus a spus, iarta-i Doamne ca nu stiu ce fac.Dupa mine, Dumnezeu nu face decat sa ne tot ierte la infinit, de aceea odata ce omul se pune pe facut bine si pe reparat greselile, totul reintra in normal.Cu greu, cu suferinta, dar…omul trebuie sa actioneze, nu sa astepte sa faca ceva Dumnezeu. caci El nu ajuta, trimite omul sa ajute, prin om se face si rau, si bine…parerea mea.
D.p.d.v teologic problema este profunda. Exista doua legi intre care noi neamurile crestine oscilam in vietuirea noastra vremelnica pe pamant:
1.”Razbunarea este a Domnului” – adica n-avem voie sa ne razbunam;
2.”Daca omul nu vrea sa asculte de Dumnezeu, atunci sa asculte de legea umana” – adica aceste institutii legiuitoare umane ne-au fost lasate de Dumnezeu pentru neputinta noastra in a ne asuma intreaga lege divina.
In raport cu criminalii lui 89′ noi trebuie sa facem ce se cuvine: cei aserviti institutiilor legiutoare sa-si faca datoria , ceilalti sa se roage crestineste pentru dreptate.
Desigur, sa asteptam… Intre timp, vom fi exterminati cu totii…
Prof. Ion Coja are in mare pare dreptate. Nu de la Dumnezeu sa asteptam dreptate.
Noi, rom^nii am gresit de doua ori :
O data ca ne-am lasat folositi ca tolomacii ca sa-l doboram pe Ceausescu;
A doua oara ca-i legitimam tot ca tolomacii de 21 de ani pe cei ce ne conduc(indiferent ca acestia sunt Iliescu, sau Constantinescu sau Basescu), toti o apa s-un pamant.
Si indiferent de partid. Toate partidele sunt „aprobate” de acelasi tribunal si se realizeaza pe tipicul indicatiilor date de Ion Iliescu in Decembrie 1989.
Nu exista entitate sau forta in Rom^nia care sa schimbe vreodata ce au stricat Iliescu si ai lui de 21 de ani.
Teoretic, ar putea sa faca un lucru bun preotii si biserica rom^neasca. Dar care biserica pentru ca sunt mai multe. Nu este una singura ca la evrei. Si chiar daca ar fi una singura nu cred ca ar face din rom^ni o natiune demna precum au facut rabinii si mozaismul din evrei. Dar sa nu ne pripim si sa asteptam si sa vedem ce-o mai fi.