CD
1.536 aprobate
denitsoc@gmail.com
185.209.176.193
NOBILITATEA BĂRBAȚILOR ARISTOCRATICI
De CD
Partea a doua de la
Nevoia de aristocrati, postata anterior la:
Nobilitatea adevărată nu se mosteneste ci se dobandeste meritoiu si este o sumă de calităti si virtuti bine stabilite de milenii. Nobilitatea ereditară este o creatie convulsivă a antichitatii tarzii si o strălucire a evului mediu. Cavalerii au fost ultimii exponenti ai virtutilor care ii inobilau.
Din matricele culturale din răsărit și apus se poatea crea un sistem educațional care poate produce adevărați regi filozofi, cu accent pe tradițiile și eforturile lui Platon și ale fratelui său spiritual Confucius.
Primele trei tipuri de Minte discutate de Platon în cadrul Republicii sale sunt:
1 Mintea Democrată a cetatenilor – a orasenilor este centrată pe căutarea compulsivă a plăcerilor simțurilor și a inevitabilelor lor omologi, durerile. De asemenea, afinități tribale și lex talionis – legea talionului: dinte pentru dinte, ochi pentru ochi, viată pentru viată, in perpetuitate.
2 Mintea Plutocrată este centrată pe căutarea compulsivă a profiturilor, bogăției și puterii de dragul lor și nu ca simple instrumente de putere pentru scopuri comunitare, mai înalte.
3 Falsa Minte Timocratică – a Sofistului, magicianului și orasenilor este centrată pe realizarea compulsivă a unei Justiții false prin consens social; o justiție aparentă și justificările ei elaborate si inselătoare.
În dialogul lui Platon numit Phaedo, Socrate le-a spus amabil tuturor că ceva rămâne neclintit prezent în toate experiențele corporale, conceptuale și emoționale prin care am trecut în viață. Acel ceva este Prezența Conștientizării, mereu prezentă, strălucitoare, neclintită, eternă, o lumină călăuzitoare niciodată stinsă. Când acea Prezență se află în centrul vieții mentale și nu se pierde niciodată în toate împrejurările, cineva este înălțat la Realitatea
Atemporală în timp ce trăiește în Timp și aceasta este singura Eternitate acordată unui Om Mortal. Există un cuvânt grecesc pentru această tranziție: „metanoia”- convertire.
Adevărata convertire nu este convertirea la budism, islam, hinduism, iudaism, jainism, confucianism, creștinism sau orice altă religie sau doctrină. Adevărata convertire este atunci când privirea interioară este Spontan și Natural centrată neclintit pe Prezența Conștientizării în viața noastră de zi cu zi.
4 Mintea Timocratică – a oamenilor cetatii – orasenii este concentrată conștient pe Ideea, Forma Atemporală a frumuseții, întrupată ca fiind motivată de adevărata Justiție, onoare, glorie. Timocratia – formă de guvernământ antic în care posesia proprietății este necesară pentru a ocupa o funcție de guvernare.
5 Mintea Aristocrată a cetatenilor este concentrată conștient pe Ideea, Forma Atemporală a Bunății, întruchipată ca fiind condusă de Valoare și Umanitate și motivată de descoperire, inventivitate, creativitate, explorare jucăușă.
6 Mintea Filozofă si cetatenii este concentrată conștient pe Ideea, Forma Atemporală a Adevărului, cu o existență trăită ca fiind înălțată de Înțelepciune și motivată de crearea oamenilor timocrați și a oamenilor aristocrați.
Ideea axială adică „Istoric recurent, buclă ciclică” este, fără îndoială, o prezentare realistă și practică asupra supravegherii birocratice sistematice numite imperial, promovată de-a lungul istoriei chineze și provine din viziunea legalistă a lumii.
„Principii și practici de stat și administrație; versiunea mai scurtă ar fi „Arta domnitorului”.
„După prăbușirea dinastiei Ming (1368-1644), unii intelectuali ai vremii, profund afectați de circumstanțe, au criticat birocrația legalistă din punct de vedere confucianist. Pe lângă faptul că citează marele principiu confucianist „Totul de sub Rai aparține colectivității”, criticii s-au aprofundat și în metodele de guvernare.
Perspectivele lui Huang Zongxi (1610-1695, naturalist chinez, teoretician politic, filozof și militar) au fost deosebit de remarcabile în acest context:
„Legile generațiilor ulterioare (spre deosebire de vremurile legendare ale regilor înțelepți și virtuoși) consideră întregul tărâm ca în buzunarul suveranului. Niciun beneficiu nu trebuie împărțit cu oamenii de rând; toate averile sunt adunate numai pentru domnitori. Numirea unui funcționar este întâmpinată cu suspiciune, ceea ce duce la numirea altuia pentru a-i supraveghea. Implementarea unei politici ridică îndoieli cu privire la potențiala înșelăciune, necesitând introducerea unei alte politici ca garanție. De-a lungul țării, se înțelege pe scară largă că generozitatea lumii este ascunsă în mâna suveranului și că suveranul, zi și noapte, este afectat de preocupările pentru propriile interese private. În consecință, ei sunt obligați să adopte decrete stricte. În mod paradoxal, cu cât legile devin mai stricte, cu atât mai mare este tumultul care năpădește lumea – aceasta este ceea ce numim jurisprudența paradoxală a unui sistem juridic nedrept.”
După cum s-a ilustrat mai sus, această practică a controalelor și echilibrului, punând indivizii unul împotriva celuilalt și instituțiile împotriva instituțiilor, este adânc înrădăcinată în credința chineză în Răul inherent al naturii umane. Are o asemănare cu conceptul occidental al echilibrului de putere, care provine din recunoașterea defectelor naturii umane. În timp ce tradiția confuciană subliniază bunătatea inerentă a naturii umane, în legalismul practic din China, adevărata perspectivă a oamenilor asupra naturii umane se aliniază mai strâns cu cea a lui Han Fei(c.280-233 î.Hr., un teoretician politic și un Prinț al statului Han în timpul epocii târzii statelor războinice, care a durat între 453 și 221 î.Hr.).
Han Fei a fost cel mai mare legalist din China care a recunoscut că toți oamenii și elitele deopotrivă, sunt în mod inerent egoiști și lacomi. Prin urmare, el a pledat pentru aplicarea strictă a legilor și pedepse severe pentru fapte greșite, fără discriminare, pentru a manipula dorințele umane și a le alinia nevoilor statului.
Iată un scurt fragment din Scrierile maestrului Han Fei:
„Domnul oamenilor are două rigori; dacă angajează numai oameni demni, atunci slujitorii săi vor folosi apelul la demnitate ca mijloc de a intimida; pe de altă parte, dacă promovează bărbații într-o manieră arbitrară, atunci treburile statului vor fi încurcate și nu vor ajunge niciodată la o încheiere cu succes.
Prin urmare, dacă conducătorul manifestă o pasiune pentru valoare, miniștrii săi se vor strădui cu toții să pună o fațadă plăcută acțiunilor lor pentru a-și satisface dorințele. Într-un astfel de caz, ei nu își vor arăta niciodată adevăratele culori, iar dacă nu își vor arăta niciodată adevăratele culori, atunci conducătorul nu va avea cum să distingă pe cei capabili de cei fără valoare”.
În timp ce clasicii susțin bunătatea inerentă a naturii umane, înțelepciunea practică și ne spune „A cunoaște o față este simplu. a vedea, totuși a cunoaște inima este o ispravă evazivă”, „Nu lăsa niciodată garda să scadă”, „Când îi întâlnești pe alții, împărtășește doar trei gânduri din zece; păstrează-ți adevăratul sine ascuns, în umbră prinsă”, „Astupă-ți gura și întărește-ți gândurile” și oferă proverbe precum „În munți, lângă copaci drepți, lumea nu vede niciodată un om drept”, „Relațiile sunt la fel de bine fragile ca hârtia”, „Nimeni nu scapă de limbile rușinii, totuși nimeni nu rezistă unui cuvânt de barfă”, Sufletele amabile sunt adesea exploatate, precum catarii blânzi sunt mereu incarcati”, etc.”
Nu este nimic în neregulă să fii cetătean/orăsean de pe stradă; dimpotrivă și bucurându-te pe deplin de percepțiile senzoriale, intelectul și psihicul și ai succes în viață atâta timp cât succesul tău a fost obținut corect; dar să nu fim atât de naivi încât să credem că a fi înțelept de stradă este același lucru cu a-ți fi atins creșterea epistemologică.
Și aceasta este cea mai mare capcană in care poate cade un magician sau un sofist pentru a-i prinde pe cei naivi care nu au fost introduși într-o educație clasică. Putem spune că o persoană, după ce a trăit toată viața în cea mai înaltă etapă a regnului animal (a treia etapă din cele șase nivele ale creșterii epistemologice) ar putea muri cu falsa impresie că viața sa a fost a unui împlinit. O tragedie umană absolută și abisală de evitat în mod absolut !!!
Nu uita niciodată că ai o soartă mai profundă/mai înaltă, cea pe care Întregul[Cerurile] ți-au dat-o înainte de a se naște părinții tăi, având aceeași structură ca Întregul, alcătuită din formele atemporale ale frumuseții, bunătății, adevărului și odată activată, fiind valoroasă, umană și înțeleaptă, ce va fi la fel de naturală și spontană pentru tine ca și soarele care radiază lumină și căldură.
Mersul în vârful călătoriei epistemologice nu te va împiedica să fii de pe stradă, o ființă umană echilibrată are intelepciunea strazii – scoala vietii, ca un prim pas pe scara educării.
Să aruncăm ceva lumină asupra paragrafelor provenite din analecte care contribuie cel mai puternic la crearea „omului aristocratic”, Nobil, motivat de dreptate, onoare, glorie, descoperire, inventivitate, creativitate si explorare ludică.
Maestrul Confucius a spus: când aveam cincisprezece ani, mi-am pus inima pe învățare. La treizeci de ani mi-am luat poziţia. La patruzeci de ani eram fără confuzie. La cincizeci de ani am cunoscut porunca raiului. La cincizeci de ani l-am auzit cu o ureche îngăduitoare. La șaptezeci de ani îmi urmez dorințele inimii și nu depășesc limitele.
Aceasta este structura de bază a tradiției chineze privind creșterea epistemologică.
Simbolic, vârsta de 15 ani corespunde primei etape a creșterii (simțuri-percepții); 30 până la a doua etapă – intelect: formulare, imagistică, conceptualizare; 40 până la a treia etapă – psihicul, un suflet începător. A fi fără confuzie înseamnă că ești înțelept de stradă, cunoști jocul Regnului Animal atât de metaforic, că nu mai ești încătușat în el, dar ești încă în el – in Peștera lui PLato; mai important, începi să înțelegi că există o trigramă superioară, că există o realitate atemporală.
Vei răspunde la chemare și vei face eforturile necesare, chiar și sacrificiile sau te vei alătura plutocraților – Regii Regnului Animal de pe platformă conform metaforei lui Platon în Republica, manipulând păpușile proiectând astfel Umbre fascinante pe pereți. Oamenii încă înlănțuiți și nu se pot mișca (metaforă pentru cei care trăiesc în prima și a doua etapă epistemologică)?
În mod simbolic, când la 50 de ani ești capabil să auzi voința sau porunca Cerului, înseamnă că ești capabil de un tip mai înalt de învățare, nedominat de percepțiile simțurilor; nu are legătură cu conceptele și imaginile; nu are legătură cu abilitățile sociale.
Să cunoști jocul social și să fii priceput la el nu este relevant aici. Majoritatea savanților confuciani nu ar fi respins cartea din 1936 scrisă de Dale Carnegie (Cum să câștigi prieteni și să influențezi oamenii), dar nu o vor evalua ca raportul final al înțelegerii umane. Tradiția Confuciană nu promovează oamenii stângaci din punct de vedere social, dar nu consideră a fi abil social și de succes în viață (etapa 3 din șase) ca vârful aventurii umane și al efortului uman.
La 60 de ani (simbolic), ești capabil să auzi voința Cerului fără să te plângi, ceea ce înseamnă că acum ești în acord cu acel mod superior de învățare, ești în largul lui și a devenit spontan o a doua natură.
La 70 de ani (simbolic), îți poți urma dorințele fără a încălca Legile Universale. Aici, nu este ușor să-l descrii, este suficient să spui că la 60 de ani, știi că adevăratul tău Chip nu este cel dat de Societate, este la periferie și adevăratul tău chip este în centru. .
La 70 de vei rămâne numai cu fata adevărată, cea ți-a dat-o Intregul înainte să se nască părinții tăi.
Mesajul de bază al scoalii de domnitori
Există o sursa eternă, mergeți la sursă (Călătoria epistemologică) și traiți-vă viața în timp cu adevărat ancorat de sursa atemporală.
În câteva cuvinte, este invitația constant reînnoită de a fi un Nobil, un Domnitor.
Întregul este făcut din a deveni integrat cu ființa.
Întregul este realizat din material și proporții armonice imateriale și nelocalizate.
Întregul este alcătuit din drepturi fenomenale Acțiuni ghidate de Principiile Eterne; reflectă inseparabilitatea Cunoașterii adevărate și Acțiunile Virtuoase sau Unitatea Virtuților.
O carte clasică este o hartă cu principii teoretice și sfaturi practice oferite pentru Călătoria epistemologică.
Cu autocultivarea adecvată și îndrumarea adecvată de la modelele potrivite, acele 3 Forme Atemporale sunt exprimate în Dimensiunea Fenomenală ca cele 4 Virtuți Cardinale: Înțelepciune pentru Adevăr, Valoare și Umanitate pentru Bunătate, simțul interior al Justiției pentru Frumusețe.
Maestrul Confucius a spus: Nobilul o caută în sine; omul mic o caută în/la alții.
Acesta scurtă cursă a cunosterii este foarte înaltă, o invitație curajoasă și radicală la suveranitatea personală.
Și cum să fii suveran?
Prin realizarea Călătoriei epistemologice. Omul mic este sofistul/magicul iscusit (omul timocratic fals), omul plutocratic brutal sau omul democratic mut.
Acei oameni se vor mulțumi cu ceilalți pentru că obțin ceea ce își doresc și provoacă tot felul de încurcături la nivel local și global; 99% din necazurile suferite în această Lume provin din comportamentul lor inconștient și dezordonat.
Maestrul a spus:
• Nobilul se învinovăţeşte pentru lipsa sa de abilitate; nu îi învinovăţeşte pe alţii că nu l-au recunoscut.
• Nobilul este ingrijorat că poate părăsi Lumea fără ca numele său să rămână lăudat acolo.
• Nobilul se poartă cu demnitate, dar nu se ceartă; se alătură altora, dar nu devine partizan.
• Nobilul nu ridică un om din cauza cuvintelor sale și nu lepădă cuvintele din cauza omului.
• Când cineva domnește prin virtuți, este ca Steaua Polară – ea locuiește în locul ei, iar celelalte stele o respectă.
• Există 300 de cântece în Cartea Poeziilor, dar o singură frază le acoperă pe toate: Gândurile neclintite.
Îndrumează-i cu politici și aliniază-i cu pedepse și oamenii se vor sustrage și nu au nicio rușine. Ghidează-i cu virtute și aliniază-i cu Ritualuri bine înțelese și fiind o a doua natură oamenii nu vor fi nerușinați și își vor îndeplini rolurile.
REGULA DE AUR
“Nu fă altora ceea ce nu ti-ar place să ti se facă tie.”
Intoarsă pe dos aceiasi lege ar fi ea la fel?
Fă altora ceea ce vrei să ți se facă ție.
Da este un sofism, dar cati i-au dat atentia cuvenita?
Persoana care, dorind să fie așezată în poziția de a avea acces la cei puternici, obține acces pentru ceilalți, este stilul tipic al sofistului oportunist.
Din Analecte
Să nu uităm că Valoarea nu este doar curaj fizic sau a vedea în sine fără nicio urmă de auto-amăgire (deja o facultate cu adevărat imensă), ci și a merge la explorarea Cosmosului interior și a Universului exterior. Acesta este steagul și motorul interior al nobilului, omul aristocratic a cărui viață este plină de explorare ludică, motivată de dreptate, onoare, glorie și condus de descoperire, inventivitate și creativitate. Tipul de om care va contribui la accelerarea totală spre scopul final al omenirii.
„Cucerește-te pe tine însuți” se referă la Călătoria epistemologică, la diferitele tipuri de învățare. Informații de învățare, abilități de învățare, inclusiv abilități sociale, dar finalul învățării este A fi țesut intim cu Devenirea. Fiind etern, neclintit Prezent prin fluxul Timp al Devenirii.
Zigong a întrebat: Există o singură vorbă care să se poată pune în practică toată viața?
Maestrul a spus: Asta ar fi „reciprocitate”: Ceea ce nu-ti dorești, nu face altora.
Regula bronzului sau regula bunului simt
Cineva a spus: Cum ar fi asta să folosești virtutea pentru a plăti resentimentele?
Maestrul a spus: Deci, ce ai folosi pentru a răsplăti virtutea? Folosiți simplitatea pentru a plăti resentimentele; folosește virtutea pentru a răsplăti virtutea.
Maestrul a spus: Pentru ca cineva să fie considerat un om complet în zilele noastre, numai dacă: văzând profit, gândurile sale se îndreaptă către ceea ce este corect și, văzând pericolul, este gata să-și riște viața sa o salveze pe a altora și dacă poate îndura mult timp greutăți fără a uita învățăturile care i-au călăuzit viața obișnuită, el poate fi într-adevăr considerat un om complet.”
Maestrul: Cultivați-vă pentru a aduce mângâiere oamenilor.
Conştientizare. Acel ceva care rămâne neschimbat și mereu prezent prin toate experiențele corporale, emoționale și conceptuale ale vieții noastre în Timp.
Conștientizarea Pură neclintită, întemeiată, reală.
Pe scurt: cultivă-te. Cei 8 pași de la Marea Învățare:
A. Pune ordine în treburile tale (organizarea practică a unei vieți sănătoase)
B. Extindeți-vă cunoștințele și înțelegerea
C. Ești cu adevărat sincer cu privire la intenția ta de a merge în Călătoria epistemologică?
D. Ești gata să-ți echilibrezi mintea? Să urci șase straturi ale Minții prezente și în Armonie
E. Cultivează-te.
F. Pune ordine în familia ta
G. Dă asistență la guvernarea statului
H. Adu pacea în lume.
Maestrul a spus: A nu vorbi cu cineva cu care merită să vorbești înseamnă a risipi acea persoană. A vorbi cu cineva cu care nu merită să vorbești înseamnă a pierde cuvinte. Înțeleptul nu irosește nici oameni, nici cuvinte.
Ren: Forma atemporală a bunătății.Virtuțile cardinale ale valorii, entuziasmului și moderației, umanității, de asemenea, simțul interior al Justiției: motoarele interioare ale omului aristocratic.
*Când este adânc, treci direct; când este puțin adânc, îți ridici fustele*
Maestrul a spus: Este chiar așa? Nu e nimic greu în asta.
Un prim strat de interpretare ar sugera că Confucius i-a spus omului în esență următoarele: este în natura mea să continui; nu e nimic greu în asta. Nu este complet greșit să crezi așa, dar există o lectură mai profundă a zicătorii.
Trecătorul, pe scurt, i-a spus lui Confucius să renunțe la aspirațiile sale. El i-a sugerat maestrului Kong că, dacă societatea nu îl recunoaște, să fie relaxat cu asta, să nu fii trist și să mergi cu curentul.
„Când e adanc, treceți drept prin vad, când nu este adanc îți ridici fustele, sufleci pantalonii”, adică oricum te vei uda pentru că apele sunt adânci sau când este puțin adânc ai optiunea de a-ti ridica fustele. Doar fii suficient de inteligent sau destul de inteligent pentru a căuta semnele vremurilor sau a zeitgeist-ului și să mergi cu ele.
Această schiță evocă în mod ciudat metafora platformei pe care Platon a folosit-o în dialogul său „Republica”, prezentând momentul aventurii noastre personale, când suntem dezlănțuiți în Regnul Animal (etapa 3 a dezvoltării epistemologice) și invitați de plutocrați (etapa 2). a creșterii epistemologice) să li se alăture pe platformă jucându-se cu păpușile care creează Umbre pe Zid pentru a hipnotiza bărbații democrați încă legați de simțuri-percepții.
Ceea ce este înțeles ca taoism în Occident este exprimat în esență prin cuvintele menționate mai sus. În orice moment, pentru orice persoană obișnuită, epistemologic vorbind, care trăiește oriunde în lume, echivalează cu o invitație la lene, delasare, iresponsabilitate și mediocritate.
Confucius (551-479 î.Hr.): Cultivează-ți SINELE (Analectele).
Socrate (469-399 î.Hr.): Ai grijă de SINELE tău (Phaedo).
Armonie, nu conformitate
Maestrul a spus:
• Nobilul acționează în armonie cu ceilalți, dar nu caută să fie ca ei; omul mic caută să fie ca ceilalți și nu acționează în armonie.
• Nobilul ajunge la ceea ce este înălțat; omul mic ajunge la ceea ce este josnic.
Maestrul a interzis patru lucruri:
• nu trebuie să acţionăm pe baza bănuielilor,
• nu trebuie să ceri certitudine absolută,
• nu trebuie să fii încăpăţânat,
• nu trebuie să insisti pe tine însuţi.
Zilu: Pot să întreb despre moarte?
Maestrul Kong: Când încă nu înțelegi viața, cum ai putea înțelege moartea?
Zizhang l-a întrebat pe Confucius: Cum trebuie să fie un om înainte de a putea participa la guvernare?
Confucius a spus: Dacă onorează cele cinci lucruri frumoase și alungă cele patru rele, atunci el poate participa la guvernare.
Zizhang a spus: Care sunt cele cinci lucruri frumoase?
Maestrul a spus: Nobilul este generos, dar nu risipitor, un stăpân de care nimeni nu se plânge, dornic, dar nu lacom, demn, dar nu arogant, , înfiorător dar nu înfricoșător.
Zizhang a spus: Care sunt cele patru rele?
Maestrul a spus: Vorbe exemplare, poate cineva să nu le urmeze? Și adaptarea la ele este cea ce este important. Lecții de ascultare: poate cineva să nu le aprobe cu plăcere? Și să le aplice fără a se potrivi, asta este important. Cei care aprobă fără a se impotrivi și urmează fără a se adapta sunt nocivi, ce poti face cu astfel de oameni.
Ren este ideea centrală a confucianismului, fiind explorată ludic în multe pasaje din Analecte. O „definiție operațională” posibilă, nu cuprinzătoare în mod natural: Perfecta Humanitate va fi dezvăluită în interacțiuni umane reale atunci când ești capabil, într-un grup, să simți intuitiv nevoile, dorințele, aspirațiile, aptitudinile dar și defectele de caracter și slăbiciunile ale fiecărui membru al grupului și cum să le aduni, să le îmbini spre satisfacția tuturor sau aproape a tuturor, pentru efortul si binele comun. Deci, Ren are foarte mult de-a face cu calitățile de conducere, chiar dacă această înțelegere practică nu epuizează întregul sens al lui.
În ultimul paragraf maestrul a spus:
„Dacă nu-ți cunoști destinul, nu poți fi un Nobil.
Destinul aici este adesea înțeles pe bună dreptate din punct de vedere politic drept Mandatul Raiului. Epistemologic, este Voința Raiului, Porunca Raiului. Voința Raiului, pe care începi să o auzi clar la vârsta simbolică de 50 de ani (a patra etapă a creșterii epistemologice), este că îți amintești total, îți amintești de cele șase straturi ale Minții tale. La 40 de ani (simbol a treia etapă a creșterii epistemologice și cea mai înaltă a Regnului Animal), auzi și Voința Cerului, dar într-o manieră incipientă, nu la fel de clar ca la 50. Dar este suficient pentru tine să nu mai fii confuz. Din punct de vedere social, știi jocul, nu mai ești încătușat în Regnul Animal dar ești pregătit pentru Jocul Cosmic?
Va fi comportamentul tău social adecvat în interacțiunea cu ceilalți, o imitație sau strălucirea spontană a Realității tale interioare pe deplin dezvoltată, o expresie naturală a Ființei tale?
Când interpretezi cuvintele oamenilor, este pentru a-i captiva și a-i manipula sau pentru a încerca să-i înțelegi pe ei și pe tine însuți, pe Sinele tău?
Atlanta 12/02/2024
IDIOTS DIE HARD
Un text anonim de pe internet, primit prin email si comentat in text – insertat in caracere cursive si cuprins intre stele ***…. ****.
Da, ma revolt si scriu adevarul de cate ori primesc asemenea anomalii scrise de spalati la creier, expirati sau inca activi.
CD
TREI ÎNTREBĂRI CARE NU S-AU PUS
Anonimus
Ar cam fi zilele astea câteva întrebări de pus. Măcar trei. Intrebări nepuse și cu răspuns complicat. Nu de alta, dar se împlinesc în curând doi ani de la începutul măcelului din Ucraina.
Pardon, a operațiunii speciale.
Prima întrebare: Cine vrea să căștige Ucraina?
Desigur, în afară de președintele Zelenski și soldații ucrainieni, cei care, cu dinții strânși, mor cu miile săptămână de săptămână.
Nimeni!
Nici Uniunea Europeană, nici Statele Unite, nici NATO în ansamblul ei nu-și pot dori ca Ucraina să câștige războiul ăsta cu Rusia, dement și atipic.
Căci, presupunând că miracolul acesta s-ar întâmpla, atunci atât UE cât și SUA/NATO s-ar trezi cu ditamai elefantul în dormitor. Nu de alta, dar unei Ucraine învingătoare va trebui să i se ofere toate premiile promise.
Aderarea la UE și NATO.
Iar Ucraina, departe de a fi măcar umbra vreunei democrații, a fost și este un stat corupt, condus din umbră, dar fără mari fereli, de siloviki deloc simpatici, sectanti si etnici dubiosi și de diverse multe miliții secrete. Moșteniri otrăvite, greu de camuflat, ale răposatului imperiu sovietic.
Ar fi necesare fonduri enorme de preaderare a țării la UE, pentru reconstrucție, dezvoltare, armonizări de tot felul etc, bănuți pe care băieții ăștia din umbră i-ar concasa rânjind, fără vreo umbră de remușcare, spovedanie, împărtășanie sau lumânare. Ar fi, nu-i așa, o compensație firească pentru pierderile suferite în perioada războiului.
Rezultatul?
O Ucraină membră dubioasă a UE, cu suprafața de cca. două ori mai mare ca a Poloniei sau Germaniei, ce ar fi un concurent serios al tuturor statelor cu agricultură puternică din UE (Franța, Germania, Italia, Polonia, Olanda, chiar și România) și în care ar fi de (re)construit practic orice, infrastructura de bază, orașe, rețele edilitare, tot.
Un sac fără fund dar înarmat până în dinți. O Ucraină membră UE ar muta tot epicentrul organizației, de la Rin, undeva la est de Vistula. Asta în cel mai bun caz. Căci ce sens ar mai avea ca UE să aibă sediile alea pe la Bruxelles? Mai bine vom fi onești cu noi înșine și le-am muta de bună voie la Liov. Fost Lvov, fost Lemberg, acasa la khazari. Iar în lungul șir de translatori necesari bălăcărelii aleia tip turnul Babel, lângă proaspăt sosiții translatori de croată, s-ar așeza și cei de ucraineană și rusă.
De asemenea, o Ucraină membră la fel de dubioasă a NATO, va fi și din punct de vedere militar un enorm sac fără fund. Cu o graniță perfect expusă de cca. 2500 de km. (cca. 1600 km. cu Rusia și cca. 900 cu Belarus), Ucraina ar fi extrem de dificil de apărat pe termen lung. Ar însemna ca permanent să staționeze pe teritoriul ucrainean trupe de descurajare zdravene, cu logistică multă și scumpă, angarale multe, scumpe și ele, fără ca vreodată, în vreun orizont de timp cât de cât rezonabil, să existe speranța vreunei detensionări de vreun fel a situației. Am avea nu 250 km. de graniță demilitarizată cum este cea din Coreea de-a lungul paralelei 38, ci 2500 de km. 2500 km. de betoane, tranșee și sârmă ghimpată, cu câte un soi Panmunjom din loc în loc.
Imposibil de realizat. Imposibil de apărat.
Dar, dincolo de toate acestea, victoria Ucrainei ar însemna să existe neapărat și o Rusie înfrântă. Indrăznește careva să-și imagineze cum ar arăta așa ceva?
Intr-o variantă optimistă, în fruntea unei Rusii înfrânte ar fi cățărat (așa cum a fost și Putin cățărat) un nou țar pe lângă care, foarte probabil, va arata ca un Eltin betiv, sau un specimen ca prăbușitul Prigojin ar putea părea un angelic copilaș din corul bisericii. Și care, la fiecare trei cuvinte mârâite scrâșnit, unul ar fi răzbunare. Dacă Putin a copiat doar căutătura și câteva din gesturile lui Adolf, noul venit l-ar imita pe deplin. Cu valiza cu nucleare sub birou.
Iar asta ar fi varianta optimistă.
Cea pesimistă, coșmar deplin, ar fi o Rusie spartă în trei, patru, cinci, șapte, dracu știe câte bucăți, conduse de către diverși Kadârovi neștiuți acum de nimeni, dornici să-și împartă șesimea de glob numită momentan Rusia, în diverse republici și babastane. Ar fi destule și de toate pentru toți, sonde, mine, păduri, combinate, arme, tancuri, avioane, elicoptere și submarine. Și nucleare. Tactice dar și ICBM-uri. Serios că nimeni nu ar mai putea dormi liniștit. De la Washington până la Beijing. Ne-am gândi la Putin, cu siguranță deja defenestrat pe vremea aceea, plini de regrete și remușcări. Dacă Kadârov 4 are vreo noapte mai agitată? Dacă i se scoală pe stânga lui Kadârov 7?
Nimeni nu poate gândi că ar putea administra oricare dintre variantele acestea.
Deci, să repetăm întrebarea, cine vrea să câștige Ucraina?
Intrebarea următoare, care ți-ar putea veni în minte, dar nenumerotată aici, este, bine bine, ar vrea cumva atunci careva să câștige l Rusia? Firește că nu! Nimeni nu-și dorește de fapt să câștige Rusia. Cu excepția lui Putin&Co. O Rusie bine de tot înarmată, ajunsă la Odessa și la gurile Dunării, înghițind mica Moldovă aproape din neatenție, cu granița de vest presând iar Polonia, nu-și dorește nimeni. Nici măcar aliații ei declarați. O Rusie trimfătoare ar putea pune iar condiții, ar putea emite iar pretenții, iar țarul nu s-ar mai înjosi întâlnindu-se cu Kim, nepoțelul durduliu, chiar pe granița ruso-coreană. Nu l-ar mai primi nici măcar în audiență. N-ar mai vrea să stea pe scaun la rând cu toți ceilalți uzbekistanezi, ar vrea iar pe tronul ăla mare.
**** Note in cursiv:
Nu vad de ce Rusia ar vrea ca Moldova sa le apartina. Mai degraba si-ar dori o Moldova Neutra! Asa cum isi doresc din ceea ce mai ramane din Ukraina un stat Neutru ca un teritoriu tampon, care sa le asigure o granita mai comoda.
Evident ca rusii ar negocia cu Moldova un contract pe 99 de ani, reinoibil, pentru folosirea exclusiva a teritoriului Transnitrean, oricum acest teritoriu oficial si istoric nu a apartinut Romaniei Mari. Transnistria este un teritoriu creat de Stalin in 1922 paralele cu Basarabia trecuta la Romania Mare, teritoriu colonizat cu rusi ce s-au amestecat cu romanii si alte nationalitati existente in zona. Transnistria era menita sa arate basarabenilor ca au gresit cand au intrat in Romania Mare, caci transnistrenii o duc mai bine in URSS si adevarul e ca au avut salarii mult mai bune decat cei din Moldova, care a fost neglijata de Regatul Roman care nu a construit nimic in Basarabia, lasand-o in paragina si uitare. Chiar si azi rusii ii platesc mai bine pe salariatii transnistreni decat sunt platiti alaturea moldovenii, ramasi si acum in aceiasi paragina economica, dar nu culturala. Moldova a fost si mai este un izvor de personalitati in toate domeniile.****
Care ar fi atunci soluția?
Presupunànd ca așa ceva poate fi numită soluție, rezolvarea ar putea fi doar un conflict înghețat, înțepenit pe termen nedefinit de-alungul singurului obstacol mai serios aflat în marele bărăgan ucrainian, fluviul Nipru.
Cu o Ucraina râmasă într-o zonă gri, neclară, alimentată ca și până acum cu arme și muniții cât să nu-și rupă șira (Ucrainei, ca un făcut, nu i se dau de către americani cu aceeași dărnicie nici armele, nici muniția, nici ajutoarele de tot felul oferite până mai alaltăieri răposatului regim de la Kabul).
Cu o Rusie cheltuindu-și petrolul și gazul pe drone și obuze. 40% din PIB.
Cu o Chină scotocind metodic prin cămara siberiană. După zacuscă, pește afumat, varză acră, metale rare, petrol, gaze și cărbune.
**** Da asta este solutia ideala pentru elita financiara khazara care impotenta intelectual nu poate veni cu solutii mai creative, mai inspirate, dar nici cu fonduri pentru a nu distruge o civilizatie, ei sunt maestri doar ai distrugerii civilizatiilor nu de a le edifica.****
A doua întrebare: De ce se sinucide Hamas?
Fâșia Gaza are cam 250 km². Cam cât Bucureștiul. Avea de asemenea, cam 2,5 milioane de locuitori. Tot cam cât Bucureștiul. In schimb, spre deosebire de București, Gaza, primea anual ajutoare de cca. 4 miliarde de dolari (în principal de la Iran și Quatar dar și de la UE, SUA și celelalte monarhii din golf) iar apa, gazul și electricitatea gratuit din Israel. Cu toate asta păreau săraci. Foarte săraci. Mult mai săraci decât bucureștenii.
Inexplicabil.
Cam așa au stat lucrurile până pe data de 7 octombrie anul trecut, o zi oarecare pentru cei mai mulți dintre noi dar în care evreii își serbau Simhat Torá și-și citeau Deuteronomul. O zi pe care grangurii Hamas au hotărât că e foarte potrivită pentru a declanșa un atac sângeros pe teritoriul Israelului. Un atac surpriză. Pe uscat, pe mare și prin aer. Devastator. In principal asupra populației civile. Atacul a reușit. Presupunând că așa ceva ar putea fi numit reușită. Au fost peste 1500 de morți, cei mai mulți torturați feroce, abia apoi executați cu sânge rece, sute de ostateci capturați, mare parte civili, sânge, mațe, autodafeuri și teroare. Dar și batjocură. Dar și mii și mii de rachete lansate asupra Israelului.
*** Dupa cum descrie evenimentul din 07/10/’23 autorul acestor randuri este evreu maniacal sau o sluga umila a lor. Pana si evreii Ortodocsi[cu perciuni si caciuli ciudate] considera macelul din Gaza si chiar existenta Gazei ca un lagar etnic de concentrare, ca un fenomen ce tine de politica criminala de apartheid practicata de statul Israel.****
Orice om cu mintea cât de cât întreagă te-ar fi putut informa că o asemenea grozăvie va declanșa un răspuns cumplit din partea israelienilor, tăbăciți de multă vreme în atentate și măceluri. Fără milă, fără îndurare. Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte.
**** Corect, aici autorul se dezvaluie perfect, deci legea talionului, razbunare perpetua si nici decum Democratia pe care o pretine Israelul.****
Cu siguranța că au știut asta și căpeteniile Hamas, atât cele trăitoare în Gaza cât și cele de prin țările de prinprejur. De altfel, toți liderii Hamas au fost vânați ulterior unul câte unul de către evrei și uciși fără ezitare. Cu zecile. Fâșia Gaza, cu tot cu sutele ei de kilometri de tuneluri și beciuri este acum demolată metodic, casă cu casă, hrubă cu hrubă. Va fi în curând doar o amintire. Un enorm cimitir de betoane răsucite.
**** Parca simti vibratiile de bucurie si satisfactie[hohote?] ale autorului idiot cand a scris randurile exagerate de mai sus.****
Totuși, de ce a atacat pe nepusă masă Hamas Israelul pe 7 octombrie? De ce s-a sinucis?
Simplu. Pentru că asupra Orientului Mijlociu s-ar fi putut așterne pacea. O pace durabilă. Acordurile abrahamice (numite așa după Abraham/Ibrahim, profet atât al evreilor, cât și al musulmanilor) dintre Israel și Arabia Saudită, mijlocite de către administrația Trump, aduceau nu numai o posibilă conviețuire pașnică între musulmanii suniți și evrei dar și o spectaculoasă creștere economică a întregii zone.
**** Idiotul si inchiatul autor nu vrea sa arate ca in situatia incheierii Pactului Abrahamic disparea cu totul potentialul stat Palestinian a carui existenta era o conditie sine qua non a recunoasterii statului Israel alaturi de statul Palestinian in acelasi teritoriu, ca teritoriu dualist, inca din 1949. Dar evreii ca de obicei, oameni fara onestitate si lipsiti de orice virtute morala, nu si-au respectat conditia contractuala si au tot amanat recunoasterea statului palestinian. ba au mai si restrans zonele de trai a populatiei palestiniene.
De aici mai la vale incep visele umede ale israelitilor care inca mai saliveaza la asemenea perspective, acum disparute pentru totdeauna. Tarile arabe au iesit definitiv din negocierile pentru Pactul Abrahamic.****
Insemna dezvolarea comerțului din Marea Roșie prin construcția de către Arabia Saudită în imediata apropiere atât a Canalului de Suez dar și a Israelului a uluitorului port și oraș Neom, loc tocmai bun să-ți lași sacoșa plină cu bunătăți, adusă fie din China, fie din Europa.
Insemna apariția unor terminale petroliere noi, ferite de amenințările ayatolahilor iranieni șiiți.
Insemna posibilitatea demarării construcției gazoductului Quatar – UE, via Iordania, Siria și Turcia.
Insemna și transfer de tehnologie israeliană către lumea musulmană sunită.
Insemna și un preț mult mai scăzut al petrolului.
Așa că popimea de la Teheran a hotărât detonarea Hamas iar ulterior și detonarea rebelilor din Yemen. Vor urma și altele. Cât vor putea de multe. In speranța incendierii întregului Orient Mijlociu. In care s-ar fi putut instaura pacea. Cu toată împotrivirea din predicile ayatolahilor.
**** Din nou Pacea amintita de idiot insemna sacrificarea unei natiuni si a unei civilizatii, lucru la care evreii sau dovedit maestri, maiestie care uimeste idioti de teapa autorului oligofren.****
Și a Rusiei.
Căci, ce să vezi, preconizata construcție a gazoductului Quatar – UE, ar însemna decuplarea definitivă a Europei de la conductele rusești. Iar așa ceva într-adevăr că ar schimba harta. Pe termen lung. Foarte lung.
Rusia ar deveni cu adevărat nesemnificativă economic în Europa.
**** Dar Rusia are deja o bine asigurata piata in Asia de Sud-Est.****
De asemenea, un preț scăzut al petrolului ar apasa și mai tare asupra economiei rusești, oricum aflată sub presiune, oricum trecută pe picior de război. Așa că, la nici trei săptămâni de la măcelul din 7 octombrie, lideri Hamas erau deja în vizită la Moscova. Tot atunci era în vizită și o delegație iraniană. Probabil pentru că începuse stagiunea la Bolșoi Teatr și nimeni nu voia să rateze spectacolele de gală. Excepționale de altfel.
Sau poate pentru că orice conflict în plus, orice foc aprins în altă parte, orice eveniment ce putea arunca prețul hidrocarburilor în aer ar avantaja atât Moscova cât și Teheranul.
A nu lega conflictul din Gaza de cel din Ucraina este o greșeală. Gravă. Iar hamașii sunt doar niște drone umane. D-alea de unică folosință. Martiri. 72 de fecioare. Paradis. Știți voi.
**** Nu, noi nu stim balivernele astea. Noi stim ca evreii din 1949 pana azi au incercat prin razboaie si alte mijloace criminale sa distruga natiunea palestiniana cea care stapanea de fapt si de drept teritoriul Palestinei ce a existat ca stat-sheicat din antichitate si pana in timpul Imperiului Otoman. Iar migratia evreilor s-a facut initial in Statul Palestina, administrat de imperialistii britanici, care au fost si ei inselati si bombardati de Irgun.****
A treia întrebare: Cine sunt aliații Rusiei?
Adevărații aliați ai Rusiei nu sunt nici Iranul, nici China, nici măcar Coreea de Nord. Toate sunt dictaturi, toate dețin câte un adevăr suprem, complet diferit și de sens contrar de la un regim la celălalt iar, pe de altă parte, ca un făcut, mai mereu în istorie alianțele între dictaturi, ce să vezi, nu prea au funcționat. Exemplu. In al doilea război mondial, celebra axă „de fier” Germania – Japonia – Italia, n-a funcționat nicio clipă, în niciun moment nu și-au coordonat acțiunile economice, politice sau militare, n-au încercat nici măcar să se sincronizeze în vreun fel.
**** Bietul autor judeca prin prisma ultraliberal-progresista si vede si ne arata doar ce i s-a dictat in foaia de parcurs pe care trebuie sa o urmeze ca sa-si vada salariul murdar de tradator.
Se dovedste deja cum functiuneaza principiul „neamestecului in treburile interne a altor state” in relatiile comerciale si culturale cu alte state.
Acest principiu care incanta majoritatea statelor din lume, mai putin statele imperialiste, face ca BRICS-ul sa se dezvolte in ritm rapid ca multitudine de state cat si economic.
Bine că nu au făcut-o!
****Ba, dimpotriva alianta lucreaza perfect si influenta hegemonica dispare, dolarul cade si tarile cinstite isi fac comerul in moneda lor nationala spre disperarea elitei financiare khazare.****
Xi, popii de la Teheran, toți ceilalți din BRICS, până și Kim ăla micul, caută acum doar să profite cât mai mult de necazurile Rusiei. Ii cumpără petrolul și gazul la preț de dumping, la fel cărbunele și minereurile, îi vând scump drone, obuze și rachete vechi, îi preiau cu bani puțini prăvăliile abandonate de către vestici, o jumulesc pe îndelete. Nu-s aliați. Sunt cămătari.
Adevărații aliați ai Rusiei sunt între noi. Bolile care rod fără vreun antidot la îndemână întreaga noastră civilizație. Ce pare muribundă.
Nu-s greu de enumerat.
Inocularea lipsei stimei de sine.
Nu mai suntem mândri de valorile noastre, de tot ceea ce ne-a creat, am creat și tot ceea ce am fost și suntem. Nu mai suntem mândri de civilizația noastră, cea care a creat aproape întreaga cunoaștere a lumii. Aproape că ne este rușine de asta. Nu mai suntem mândri de credințele noastre. Dimpotrivă. Ne batjocorim singuri permanent. Ne insultăm trecutul, ne învinovățim pentru tot ceea ce noi sau antecesorii noștri au făcut sau măcar credem că ar fi făcut. Nu mai suntem mândri de steagurile nostre. Ne scuipăm icoanele. Ne dărâmăm statuile. De fapt ne tăiem rădăcinile.
Nesiliți de nimeni.
Am uitat că fără catedrale nu-și mai au rost spitalele.
Și atunci, ce ar mai fi de apărat?
Control.
Am declanșat, și asta nu chiar de ieri de azi, o întreagă prigoană asupra libertăților individuale, asupra libertății fiecăruia dintre noi, singura care de fapt garantează „dreptul fiecăruia de a-și căuta fericirea”. In numele unui vag și niciodată bine definit „interes colectiv”, pas cu pas, ni se restrâng libertățile firești cândva. Incepe să ne fie controlat modul în care ne câștigăm și ne cheltuim bănuții, ce, cum și cât consumăm, în ce condiții, cât, cum și unde vom putea călători, ce putem viziona, citi, asculta.
Libertatea individuală, cea care de fapt ne-a garantat dreptul de a gândi, inventa, plămădi toată bunăstarea care ne înconjoară acum, este pe cale de a fi sacrificată pentru a putea fi controlați de către unii nealeși niciodată de către noi.
Dar, mai presus de toate, parcă ne dorim a putea fi controlat și ștanțat tot ceea ce putem iubi, tot ceea ce putem crea, tot ceea ce ne putem dori sa fi în trecerea noastră pe acest pământ. De fapt ceea ce suntem fiecare dintre noi.
Adică totul.
Și atunci, ce ar mai fi de apărat?
Nimic.
Toate grozăviile astea de nedescris care ne sunt permanent fluturate în față, toate fiind acute, toate fiind prezente, toate fiind catastrofale, molime, încălziri globale și zisele calamități ecologice diverse, nenumăratele schimbări climatice, toate împărțirile astea aberante după origini, rase sau presupuse preferințe sexuale, toate amestecurile astea toxice și fetide de extremism ecologic cu marxism cultural, condimentate cu ideologii de gen și ateism idiot, toate acestea la un loc sunt cei mai mari aliați ai Rusiei.
Politica de gen, green deal și amprenta de carbon sunt aliații Rusiei.
Și nu numai ai Rusiei.
**** Aici idiotul tradator de autor o intoarce ca la Ploiesti, toate nenorocirile descrise mai sus ne parvin de la Rusia lui Gorbaciov, Eltin sau chiar Putin si nici decum de la ONG-urile lui Soros sau de la locotenentii de la „Forumului Economic Mondial” a lui Klaus Schwab, cu toate ideologiile lor care l-au saplat si pe autor la creierul lui cel minuscul. ****
Căci, vezi bine, de toate aceste zise catastrofe iminente pare-mi-se că numai nouă ne pasă. Toate celelalte șapte miliarde de contemporani, adică tot restul lumii, ne privesc și le privesc cu o nepăsare politicoasă.
Și încep să ne disprețuiască.
S-ar putea să vină ziua, și asta poate foarte curând, când unul ca Putin sau un altul asemenea lui, să-i câștige pe mulți dintre noi doar promițând că ocrotiți de el vor putea face focul în sobă.
Că bărbatul și femeia lui vor putea merge la biserică să se închine, să se căsătorească și să-și boteze plozii.
Că aceștia vor putea spune mamei mamă și tatălui tată.
Că vor putea tăia porcul și împodobi după datină bradul de Crăciun.
Că vor putea găti și duce-n cimitir coliva și colacii ca să-și plângă și să-și pomenească morții.
Toate cele simple și firești devenite brusc atât de complicate și de discutate.
Cu dușmănie.
A venit vremea să fie puse la locul lor familia, casa, steagul și credința.
Altfel, ce ar mai fi de apărat ?
**** In sfarsit idiotul vede si posibilitatea realista ca lumea sa accepte Noua Ordine Mondiala Multipolara a tarilor libere si suverane din afara sferei toxice imperialiste.
Dar totusi nu insista sa dezvaluie adevarul despre aceasta noua era a noii ordini mondiale.
Nu se da numele acestui autor si sursa textului dar oricum este produsul unui idiot spalat la creier, tradator si oportunist care in ultimul moment se vede expirat pe partea pierdanta a jocului politic international. ****