Michael Schafir, prostănacul care neagă holocaustul fără să-și dea seama
Text preluar de pe site
*

Acum cateva luni, din ce-mi amintesc, Shafir asta (daca o fi acelasi) a batut campii de-a binelea pe la Realitatea TV, unde a vorbit, prin legatura TV de la Cluj-Napoca, la emisiunea lui Rares Bogdan. Spunea idiotul, despre Radu Gyr, cu spume la bot si pe un ton acuzator ca si cum ar fi fost vorba despre cel mai mare criminal din istoria omenirii: „…ati auzit de aceasta poezie, ‘Ne vom intoarce intr-o zi’ ???!!!”.
Marturisesc ca pana atunci nu mai citisem vreo poezie de-a lui Radu Gyr, si in zilele urmatoare am intrat pe Internet, sa vad ce „grozavii”, ce „crime odioase” s-ar fi intamplat prin aceasta poezie… ei bine, este o poezie extraordinara, as zice chiar geniala, de un romanism adevarat… si fara vreo legatura cu evreii, din ce am vazut (cel putin nu reiese asa ceva).
In memoria acestui roman deosebit, Radu Gyr, sa ne amintim poezia in cauza:

Ne vom intoarce intr-o zi

Ne vom intoarce intr-o zi,
Ne vom intoarce neaparat.
Vor fi apusuri aurii,
Cum au mai fost cand am plecat.

Ne vom intoarce neaparat,
Cum apele se-ntorc din nori
Sau cum se-ntoarce, tremurat,
Pierdutul cantec, pe viori.

Ne vom intoarce intr-o zi…
Si cei de azi cu pasii grei
Nu ne-or vedea, nu ne-or simti
Cum vom patrunde-ncet in ei.

Ne vom intoarce ca un fum,
Usori, tinandu-ne de mani,
Toti cei de ieri in cei de-acum,
Cum trec fantanile-n fantani.

Cei vechi ne-om strecura, tiptil,
in toate dragostele noi
Si-n cantecul pe care si-l
Vor spune altii, dupa noi.

In zambetul ce va miji
Si-n orice geamat viitor,
Tot noi vom sta, tot noi vom fi,
Ca o samanta-n taina lor.

Noi, cei pierduti, re-ntorsi din zari,
Cu vechiul nostru duh fecund,
Ne-napoiem si-n disperari,
Si-n rani ce-n piepturi se ascund.

Si-n lacrimi ori in mangaieri,
Tot noi vom curge, zi de zi,
in tot ce maine, ca si ieri,
Va sangera sau va iubi.

Radu Gyr