Michael Schafir, prostănacul care neagă holocaustul fără să-și dea seama

„Oniricii „-oportuniștii noii ere…Ideea holocaustului cultivata asiduu de.. Fantasmele lui CORIN BRAGA decan la facultatea de litere UBB și ale nevestei sale Ruxandra Cesăreanu, holocaustoloaga de serviciu, profesoară universitară, evident..la aceiași facultate, cu soțul șef.. trai neneacă! Din aceiași gașcă dar de la altă masă, recte poeta Marta Petreu. ajunsă, cum altfel,.. profesoară universitară de filosofie românească, autoare de cărți în care a dat de pământ cu Eliade, Cioran, Ionesco dar și sefă de editură și de revistă Apostrof, tot pe bani de la buget local și de la ministerul culturii, expertă in a arată că românii sunt vinovați de holocaust. Frumos nu? Vă mai întrebați de ce românii sunt acuzați de holocaust și ungurii nu? Păi ungurii nu au lepădături și trădători care își închipuie că-s intelectuali… E o mare diferență totuși …mai ales că ungurii nu-și chelutie bugetele pentru a se incrimina.. E „universitarii” clujeni sunt ași la …invocarea, ca pe o aproape mantră legitimatoare a holocaustului…

http://gazetadecluj.ro/jurnalistul-finantat-din-bani-publici-claudiu-padurean-intrat-la-doctorat-la-injuriosul-michael-shafir/

Acum cateva luni, din ce-mi amintesc, Shafir asta (daca o fi acelasi) a batut campii de-a binelea pe la Realitatea TV, unde a vorbit, prin legatura TV de la Cluj-Napoca, la emisiunea lui Rares Bogdan. Spunea idiotul, despre Radu Gyr, cu spume la bot si pe un ton acuzator ca si cum ar fi fost vorba despre cel mai mare criminal din istoria omenirii: „…ati auzit de aceasta poezie, ‘Ne vom intoarce intr-o zi’ ???!!!”.
Marturisesc ca pana atunci nu mai citisem vreo poezie de-a lui Radu Gyr, si in zilele urmatoare am intrat pe Internet, sa vad ce „grozavii”, ce „crime odioase” s-ar fi intamplat prin aceasta poezie… ei bine, este o poezie extraordinara, as zice chiar geniala, de un romanism adevarat… si fara vreo legatura cu evreii, din ce am vazut (cel putin nu reiese asa ceva).
In memoria acestui roman deosebit, Radu Gyr, sa ne amintim poezia in cauza:

Ne vom intoarce intr-o zi

Ne vom intoarce intr-o zi,
Ne vom intoarce neaparat.
Vor fi apusuri aurii,
Cum au mai fost cand am plecat.

Ne vom intoarce neaparat,
Cum apele se-ntorc din nori
Sau cum se-ntoarce, tremurat,
Pierdutul cantec, pe viori.

Ne vom intoarce intr-o zi…
Si cei de azi cu pasii grei
Nu ne-or vedea, nu ne-or simti
Cum vom patrunde-ncet in ei.

Ne vom intoarce ca un fum,
Usori, tinandu-ne de mani,
Toti cei de ieri in cei de-acum,
Cum trec fantanile-n fantani.

Cei vechi ne-om strecura, tiptil,
in toate dragostele noi
Si-n cantecul pe care si-l
Vor spune altii, dupa noi.

In zambetul ce va miji
Si-n orice geamat viitor,
Tot noi vom sta, tot noi vom fi,
Ca o samanta-n taina lor.

Noi, cei pierduti, re-ntorsi din zari,
Cu vechiul nostru duh fecund,
Ne-napoiem si-n disperari,
Si-n rani ce-n piepturi se ascund.

Si-n lacrimi ori in mangaieri,
Tot noi vom curge, zi de zi,
in tot ce maine, ca si ieri,
Va sangera sau va iubi.

Radu Gyr

Într-un oraș din Ardeal Gheorghe și Gyuri erau prieteni din copilarie fiind de o seama și vecini. Au crescut și au ramas vecini și prieteni. Și nu era zi să nu se întîlnească pe strada și să se salute, chiar să schimbe și câteva vorbe. Dar de la o vreme Gyuri și-a dat seama că Gheorghe nu-i mai răspunde la salut decât de nevoie și nici nu pare să-i mai facă vreo plãcere sã stea de vorbă. Așa că într-o zi l-a întrebat:
Da ce s-a întâmplat Gheorghe, ești supărat pe mine, cu ce ți-am greșit?
Băi Gyuri, voi ungurii l-ați omorît pe Mihai Viteazul!
Băi Gheorghe, dar chiar și-așa , asta s-a petrecut acum patru sute de ani!
Da băi Gyuri, dar eu abia acum am aflat!