Mircea Popescu – Criza din Basarabia

Criza din Basarabia

Recenta furtuna politica de la Chisinau reprezinta nu numai un recul din punct de vedere al dezvoltarii nationale, politice si sociale interne, prin fereastra intredeschisa fortelor retrogade pregatite sa revina in forta, dar constituie si o amenintare pentru relatiile cu Romania si pentru cursul european.
Intr-adevar, in cazul in care s-ar ajunge la alegeri anticipate, revenirea la guvernarea a fortelor anti-romanesti agresive, va conduce la racirea relatiilor dintre cele doua maluri ale Prutului.
In plus, instabilitatea politica creata, amplifica scepticismul tarilor europene, deja confruntate cu o criza financiara, economica si a populatiei, fata de locul Basarabiei in cadrul comunitatii.

Nu este un secret ca Bucurestiul, care se considera un sponsor natural al Chisinaului in aspiratiile pro-europene, a incercat prin toate canalele de comunicare si influenta sa ajute toate partile aflate in conflict sa cada la o intelegere pentru a nu compromite directia europeana a Basarabiei.
In acest context, nu este explicabila agresivitatea lui Mihai Ghimpu, la adresa tuturor fortelor politice basarabene, inclusiv a unora dintre colegii sai care opineaza pentru sustinerea unui guvern pro-european.
Oare liderul PL, cu experienta sa politica, nu intelege ca o asemenea atitudine, precum si refuzul creeri unor aliante politice, de exemplu cu partidul unionist PNL, duce la pierderea in ritm accelerat a credibilitati si caderii in sondaje a singurului partid parlamentar cu opinii pro-romanesti declarate?

Se pare, ca in Basarabia exista blestemul “tatucului” a carui personalitate, de altfel incontestabila, isi pune amprenta pe intreaga activitatea a partidului care ajunge sa se identifice prin persoana acestuia (vezi PL-Ghimpu, PCRM-Vorornin, PNL-Pavlicenco, PLDM-Filat, PPCD-Rosca, s.a.m.d.).
Tocmai de aceea, ascensiune si decaderea unui asemenea partid urmeaza cursul si destinul persoanei-eticheta, prabusirea conducatorului ducand si la prabusirea partidului care s-a creat in jurul numelui sau.

Din considerente sau hachite personale, din lipsa de personalitate si initiativa a altor membri ai partidului, principiile se pot pierde (vezi mesajul unionist pe care l-a avut PL si care s-a volatilizat “pragmatic” pe drum, la fel ca si in cazul PPCD-Rosca) si odata cu ele si ratiunea de a fi a formatiunii politice care se trezeste goala de continut, dar si de electorat.

Pentru democratizarea vietii lor interne si, prin extensie, a vietii natiunii, dar si a minimizarii pericolului disparitiei de pe scena politica odata cu disparitia sau decaderea liderului, partidele basarabene nu au alta optiune decat sa paraseasca imaginea de partid-persoana si sa devina partid-colectiv.

Ce-ar fi de facut pentru salvarea drumului european al Basarabiei?

In primul rand, este absoluta nevoie de refacerea si mentinerea AIE de catre toate componentele sale pentruca, si prin ajutorul acordat de Romania, sa reuseasca sa faca credibila, pentru populatie, directia europeana de dezvoltare.

La nivelul PL, este indicata o modernizarea a conducerii, iar in prima etapa sa sustina, chiar cu scrasnete de dinti, guvernul Filat.
Daca aceasta optiune nu este luata in considerare, atunci, parlamentarii exclusi din partid, deci cu “contractul reziliat“, in cazul in care au cu adevarat principii unioniste, ar putea deveni membri PNL, partid care are platforma unionista declarata si ar putea crea un mini-grup unionist in Parlament.

Prin acceptarea parlamentarilor demisi, PNL va deveni partid parlamentar, prin usa din sapte, dar totusi vocea unionista va deveni voce parlamentara. Si, cine stie, in urma reformarii in partid-colectiv, dupa cum spuneam, bazele partidului se pot largi si cu alti parlamentari care astazi sunt nehotarati.

Totusi, varianta optima, ar fi aceea prin care grupul demisilor deveniti PNL-isti sa devina interfata care sa contribuie la o unificare majora a celor doua partide pro-romanesti si pro-unioniste, solutie care in prezent este refuzata cu cerbicie de conducerea PL.