Hristea Ieronim și „miracolul” chinez

 

Ieronim Hristea este autorul unor excelente analize economice făcute situației din România post-decembristă. Documentându-se pentru aceste analize, dar și pe alte căi, Ieronim Hristea a ajuns la un subiect deseori pus în discuție de cei care ne vizitează site-ul, tratând acest subiect în volumul De la steaua lui David la steaua lui Rothschild, volum la care i-am scris o prefață. Din păcate, Ieronim Hristea, inimosul domn Ieronim, nu a supraviețuit unui cancer nenorocit și a plecat dintre noi înainte de a-și duce la capăt proiectele.

A știut să se facă util „cauzei” chiar și prin deces, aș putea spune. La înmormîntarea sa l-am cunoscut pe șeful său, dinainte de 1990: domnul Ion Ceaușescu, fostul ministru adjunct al agriculturii, frate cu „răposatul”…  Am avut apoi lungi disuții cu dl inginer Ion Ceaușescu, peripatetizând prin Herăstrău, discuții extrem de utile pentru mine. I le datorez lui Ieronim Hristea, odihnească în pace…

Mi-am adus aminte azi din nou de cel care a fost domnul Ieronim Hristea. Mi-a venit pe internet un text despre viitorul care ni se pregătește, despre rolul Chinei în lumea de azi și mai ales în cea de mâine, când, se preconizează, China va prelua șefia planetară… Iată, din acel text, fragmentul cel mai „elocvent”:

 

”America a pierdut deja rolul de conducator al lumii…

 DACA SECOLUL 20 A FOST AL AMERICII, SECOLUL 21 ESTE AL CHINEI.

Cum sa mai poti conduce lumea, cum sa-ti impui deciziile in fata Chinei cand guvernul tau datoreaza peste 1.000 miliarde de dolari Chinei ?

Cum sa mai poata manipula SUA voturile in ONU si Consiliul de Securitate cand toti votantii datoreaza bani Chinei ?

Cum sa refuzi China cand esti pasuit la plata datoriei ? 

Cum sa refuzi China cand China este cel mai important cotizant la FMI si toata planeta este datoare vanduta la FMI ?

Cum s-a ajuns aici ?

Prin multa intelepciune si strategia luminata a conducatorilor chinezi de la Deng Xiao Ping incoace.

 In urma cu 20 ani,  China  a ales drumul muncii si al sacrificiilor.

China  a acumulat putere pe spatele chinezului de rand care a muncit pana la epuizare pentru o farfurie de orez, sacrificand astfel bunastarea poporului in favoarea cresterii puterii statului chinez.

China produce de 20 ani ieftin.

Daca e ieftin, se exporta de 20 ani intr-un ritm indracit catre societatea de consum occidentala…

Statul chinez beneficiaza de sume uriase provenite din exporturi, in timp ce importurile sint mult mai mici.

De 20 ani China are an de an excedente uriase ale balantei comerciale – exporta mult mai mult decit importa.

De 20 ani China strange, acumuleaza bogatiile lumii.

Ce inseamna excedentul balantei comerciale ? Inseamna nimic altceva decat ca bogatia intra in tara ca un fluviu urias de comori.”

       Acest fragment mi-a adus aminte de Ieronim Hristea care mi-a povestit următoarea întâmplare: pe la mijlocul anilor 70 a fost trimis la o perfecționare în Franța. Într-o bună zi un coleg francez l-a invitat să meargă împreună la o conferință care se ținea într-un mediu academic, de mare seriozitate. Nu mai țin minte localitatea, parcă undeva prin sudul Franței. Grenoble?

Conferențiarul, cunoscut ca lider mason. Ideea principală susținută de acesta mi-a fost rezumată de Ieronim Hristea în felul următor:

      Lumea este azi împărțită între două super-puteri: Statele Unite și Uniunea Sovietică! Această bi-polaritate nu este benefică pentru echilibrul și liniștea planetei. Ar fi mult mai firească o lume în care să avem trei poli de putere. Aidoma unei mese cu trei picioare, care stă fixă și nu se clatină, la fel și lumea noastră ar fi mai sigură! Avem nevoie de acest al treilea pol, această a treia mare putere mondială. Nu, nu va fi Japonia acest pol de putere, ci China!

Ieronim Hristea își aducea aminte surpriza cu care a receptat acest pronostic, surpriză pe care o împărtășeau mai toți cei prezenți la conferință!… Când mi-a povestit asta, în urmă cu cel mult zece ani, deja China confirma pronosticul dat de masonul francez și vedea oricine spre ce statut se îndreaptă China!…

Asta pe de o parte. Pe de altă parte, ieri, alt român, venit din Canada, îmi relatează unele detalii privind avântul economic al Chinei: China este azi una dintre țările cele mai poluate. La Pekin și-n multe alte zone ale Chinei soarele nu se poate vedea din cauza smogului! Din aceleași cauze au dispărut din China albinele… Au trecut bieții chinezi la polenizarea artificială: chinezoaicele intră în livezi cu scule speciale și iau floare cu floare pentru a face pomii să dea roade… Au răbdarea asta!, zicea cu admirație canadianul!

Cu alte cuvinte: nu plătește China prea scump performanțele sale?! Ce folos că SUA este datoare cu mii de miliarde la China?! Câștigătoarea principală este SUA din această relație, căci a transformat marea super-putere China în „persoana” cea mai interesată ca dolarul american să nu cadă, să nu fie detronat din poziția pe care o are! Degeaba vor încerca unii să scoată dolarul de pe piață, să-i pretindă să nu mai fie tipărit pe bandă rulantă, fără acoperire în aur sau produse de consum! Lovitura ar fi mortală pentru SUA, zic toți! Dar ar fi și pentru China!… Au muncit sute de milioane de chinezi în condițiile cele mai inumane pentru toată planeta și s-au ales cu un munte de hârtii fără valoare?

Repet: în momentul de față și pentru viitorul previzibil chinezii sunt cei mai interesați ca SUA să nu-și piardă poziția! Să nu intre în colapsul pe care i-l dorește atâta lume bună!…

Mi-am adus aminte de mărturia lui Hristea: a fost de față deci când cineva a vorbit despre un plan de ridicare a Chinei  la statutul de azi, de mâine! Al cui a fost planul?

La data aceea, China era în plină „revoluție culturală” și oferea lumii spectacolul halucinant al celor mai absurde măsuri social-politice… Putem trage cumva concluzia că nu chinezii au decis de capul lor ce se întâmplă  acum cu China?!…

Firește, nu avem date suficiente și nici competența unei discuții serioase pe acest subiect! Semnalez însă că lucrurile au, în ce privește China, un revers care nu ne este foarte bine cunoscut.

Occidentul, transferând în China atâta industrie și tehnologie, pare că-și taie singur craca obsedat cum e de profit, cu orice risc!… Oare să fie occidentalii atât de inconștienți?

Am spus despre acel conferențiar că ar fi fost mason! Asta nu vrea să însemne că omul a vorbit în această calitate. Că, din cele de mai sus, s-ar deduce rolul masonerie de a fi deasupra celor trei mari puteri… Ofer numai o informație, primită cu ani în urmă de la cel care a fost minunatul Ieronim Hristea.

Profit de ocazie să fac o precizare. Pe internet circulă o declarație de-a mea despre masonerie. Am dat-o într-o intervenție la OTV, mi se pare la o emisue a dlui Marian Oprea. M-am băgat în vorbă, la telefon, cu speranța că masonii invitați în emisiune auzindu-mă se vor grăbi să-mi facă dreptate în disputa mea cu doi masoni escroci, care m-au înșelat. Îi crezusem pe cuvînt tocmai pentru că se prezentaseră ca masoni!… Și aflasem de la alții că masonii  au un tribunal al lor în care îi judecă pe masonii care compromit masoneria…

Cum să-i zic? Naivitate? Sancta simplicitas?!… Niciun mason nu s-a deranjat în vreun fel să-mi facă dreptate! La staborul țigănesc sau la Cahalul evreiesc poate că găseam mai multă com-pasiune! Com-pătimire? Cum să numesc acel sentiment pe care nu am reușit să-l stârnesc la liderii masoni din România?!…

La aceeași emisiune am mai spus că democrația este un sistem politic care nu poate funcționa în condiții de transparență! Are nevoie de sprijinul ocult al unor organizații și structuri de decizie secrete care să asigure continuitatea guvernării! A guvernării din umbră, cea nevăzută și singura reală!…

Câțiva comentatori fără șapte ani de acasă și fără șapte ani de școală ca lumea făcută s-au grăbit să tragă concluzia că am lăudat masoneria! Când eu de fapt criticasem democrația! Dacă ea, sau ceea ce noi numim a fi democrație – termen de tot nepotrivit, nu poate dăinui decât prin sprijinul unor structuri oculte, asta înseamnă că democrația se instaurează cu sprijinul acelorași forțe nevăzute! Ceea ce este inacceptabil!

Aceste forțe nevăzute nu sunt neapărat masoneria în care am eu câțiva cunoscuți înscriși, încă câțiva demisionari… Niciunul nu mi-a propus să bat la porțile templului, aproape că mă simt jignit!…

Dar dacă, așa cum cred, acele structuri de putere sunt altele decât acea masonerie care a fost înregistrată și la Tribunal, este foarte probabil că ele funcționează într-un secret mult mai strașnic păzit!

 

Ion Coja