Mi s-a acrit! (1)

 

 

Circulă pe Internet o mulțime de materiale care încearcă să demonstreze că Talmudul nu este nici pe departe ceea ce „talmudiștii” susțin că ar fi: un fel de summa înțelepciunii evreiești, deci a omenirii!… Citatele din Talmud care îmi sunt periodic trimise de diverși corespondenți, majoritatea necunoscuți, sunt teribil de… Nici nu șiu cum să le numesc! Precare, scandaloase, infame… Este puțin spus! E drept, când și când, de-a lungul anilor, am mai dat eu și de citate din Talmud care mi-au mers la inimă. Regret că nu le-am păstrat, nu le-am notat! Cum nu le-am păstrat nici pe celelalte…

Zilele trecute însă am primit din nou un astfel de grupaj, cu citate a căror sursă era adnotată cu rigoarea unui profesionist. Să le iau în serios? Așa mi-a venit ideea să retrimit, să „forwardez” materialul la câțiva evrei mai citiți, cu care mă aflu în relații bune pe Internet, întrebându-i ce știu ei despre acele citate: sunt autentice sau sunt inventate de avântul antisemit al unor tembeli?

Mărturisesc că așteptam, îmi doream chiar să primesc un răspuns unanim, același, plin de indignarea că am putut da crezare unor elucubrații anti-semite de cea mai joasă speță! Din păcate – repet: din păcate, nu am primit asemenea răspuns! Ci, dimpotrivă, confirmarea că „preceptele” respective, atât de dezonorante pentru orice evreu, deci și pentru umanitate, sunt autentice…

Unul dintre răspunsuri făcea o precizare, referitoare la vechimea acelor „sfaturi practice” pentru evreul credincios, dând de înțeles că acele îndemnuri între timp au căzut în desuetudine, nu mai au nicio trecere la evreii de azi etc., etc. Așa cred sau sper că stau lucrurile, caz în care mai rămâne să mă mir de ce evreii nu procedează la o delimitare publică, o dezicere, a evreimii de azi de evreimea sclavă în antichitate a unor cutume și năravuri sălbatice, inumane, degradante, absurde, inacceptabile azi. Doar asemenea „practici” inumane întâlnim în mai toate religiile vechi, precreștine. Cine n-ar accepta o asemenea poziție afirmată senin și deschis de evreii de azi?!

Îmi dau prea bine seama că nu este deloc simplu să se producă un asemenea gest din partea vreunei autorități religioase evreiești. Dar este la îndemâna inițiativei particulare – ca să zic așa, a oricărui evreu mai reprezentativ, a unui Teșu, să zicem, să pună în circulație măcar ideea, dacă nu chiar o listă cât mai cuprinzătoare a principiilor și prevederilor din Talmud în care evreii de azi nu se mai regăsesc, nu le mai iau în seamă decât ca material de cercetare științifică a moravurilor de odinioară… Să lanseze ideea, probabil conformă cu realitatea, precum că evreii nu mai recunosc în totalitatea sa Talmudul ca izvor de înțelepciune și comportament corect! Ar fi acesta un gest înțelept, corect, cu efecte benefice pentru toată lumea, inclusiv pentru… antisemiți! Ar descuraja multe scenarii apocaliptice la care suntem îmbiați de amintitele citate, adică de Talmud însuși!

Am discutat această problemă, în termenii de mai sus, cu un evreu mai liberal – tot pe Internet, adică cu un evreu plecat de mult din România! Răspunsul său a fost cam acesta: sunt foarte multe textele din Talmud cărora evreii nu le mai dau nicio atenție, iar de unele texte se rușinează pur și simplu! O declarație publică însă este greu de obținut! Căci, cu siguranță, evreul care ar da-o și ebreii care l-ar susține, s-ar vedea imediat că sunt evrei …kazari! Iar de aici, ce ar urma, este ușor de înțeles.

Alte texte (materiale) „antisemite” circulă pe Internet grupate sub titlul Evreii despre ei înșiși. Din nou, texte înfiorătoare, pe care nu le poți citi cu indiferență, ci cu totală stupoare! Și din nou întrebarea și mirarea: Ceilalți evrei au dezavuat vreodată aceste declarații? S-au dezis de spusele unuia sau altuia dintre cei care afirmă sau proclamă superioritatea evreului, a evreimii, dreptul(!) evreilor de a stăpâni lumea, de a se înfrupta din munca și truda celorlalți, disprețul patologic pentru ceilalți?!… Sunt atât de multe declarațiile care nu pot fi acceptate între oameni normali încât lipsa de reacție a evreilor normali față de aceste inepții este de neînțeles! De neînțeles în termenii unei lumi rânduite de principiile curente în mentalul public de pretutindeni!…

Această lipsă de reacție a evreilor normali ce poate să însemne?! Poate să însemne una din două, după mintea mea:

– Că evrei normali nu există!

– Că evrei normali există, dar nu reacționează ca niște oameni normali de frică sau din alte motive, mie necunoscute!

Optez pentru cea de-a două explicație!

Am informații pentru mine certe cu privire la teroarea în care trăiesc evreii, nu cumva să iasă din rând, să spună altora ce trebuie ținut secret în interiorul comunității, al cahalului etc. Îi pândește „cheremul” și alte sancțiuni rabinice (și nu numai!). Dintre acești evrei normali sau ales primii creștini, probabil. În epoca modernă, în România, dintre acești evrei normali s-a constituit evreimea „pământeană”, acea categorie de evrei care, la sfârșitul veacului al XIX-lea, au decis să renunțe la statutul evreului rătăcitor, mereu în căutarea unui profit mai mare – ubi bene, ibi patria!, și au ales să se împământenească în ținuturile carpato-pontice, românești. Conform principiului  ubi Patria, ibi bene! Au ales să împartă cu noi bucuriile și amarul vieții, să accepte fatalitatea asimilării, nu sub presiunea vreunei autorități, ci numai și numai ca proces lent și natural, consecință a unor opțiuni individuale, dictate de rațiuni individuale! Acești evrei care singuri și-au zis pământeni, denumire care chiar li se potrivea, au avut și un partid, cu care au intrat în Parlamentul României. Dintre ei s-au ales evreii care au făcut mult bine în jurul lor, românilor în general! Precum frații Graur (Alexandru, Constantin, Victor și ceilalți), Edgar Papu, Nicolae Steinhardt…

Din păcate, apariția sionismului și a proiectului Eretz Israel, precum și a cominterniștilor evrei în România, a dus la dispariția acestei categorii de evrei! Un veritabil genocid moral! Despre ei nu mai vorbește nimeni azi la Federația Comunităților Evreiești din România! Nu cumva modelul respectiv să reînvie!…

Da, dacă a existat un genocid, un holocaust anti-evreiesc în România, acesta a fost holocaustul instituit împotriva evreilor pământeni de către „frații” lor, evreii sioniști și cominterniști! Forma principală de manifestare a acestui holocaust a fost de natură psihică, mentală: descurajarea oricărei tentative sincere, cinstite, de bună conviețuire, în loialitate și respect, cu populația autohtonă, majoritară! Pământeană!…

În aparență adversari, sioniștii și cominterniștii au păcălit multă lume cu așa zisul lor conflict de idei. I-a unit și-i unește în continuare comunitatea de interese, identitatea atitudinii execrabile față de „ceilalți”, față de ne-evrei, atitudine a cărei sorginte este, foarte probabil, îngemănată: talmudică și kazară… Căci, pentru ca să se producă logodna kazari-mozaici, trebuie să fi fost la mijloc și o rodnică potrivire de caracter, o afinitate multiplu manifestă… Această percepție a lumii ne-evreilor a fost perfect sintetizată de Jean Paul Sartre în teribilul …aforism: L’Autre c’est l’Enfer…

Aceiași evrei, sioniști și comuniști, se fac vinovați și de ceea ce unii au numit pe bună dreptate holocasutul din România care i-a avut ca victime pe români: pe cei din Basarabia și Bucovina, mai întâi, pe cei din România, din RPR, după august 1944! Până târziu, în 1964!…

Au revenit pe cai și mai mari după decembrie 1989 și au provocat distrugerea economiei românești, destructurarea societății noastre. Cu ajutorul cozilor de topor, se înțelege… Nu puține, și bine cunoscuți unii. Nu toți.

 

*

      …Cum spuneam, deunăzi m-am pomenit cu încă un set de citate „Evreii despre ei înșiși”… Pe mai toate le re-citeam! Le mai primisem! De data asta însă, două citate mi s-au lipit de suflet, înnegurându-l! Îndurerându-mă! Umplându-mă de mânie!…

Primul citat, semnat MARCUS ELI RAVAGE, publicat în „Century Magazine”, Februarie 1928. Lipsește indicarea paginii. Îl transcriu cu o ușoară stilizare, cu speranța că îi voi spori puterea de circulație. Merită:

 

„Voi, creștinii, încă nu ați început să vă dumiriți cât suntem noi de vinovați față de voi! Nici până azi nu ați priceput că noi, evreii, suntem intrușii. Noi suntem subversivii. Noi v-am distrus lumea în care erați obișnuiți să trăiți, v-am pervertit idealurile, v-am schimbat destinul, am făcut ravagii în lumea și în viața voastră.

Noi am fost la originea nu numai a ultimului mare război, ci și la toate revoluțiile majore din istoria voastră. Noi am adus dezbinare, neînțelegeri, confuzii și frustrări în viața voastră privată și publică, și asta facem în continuare. Nimeni nu vă poate spune cât timp vom continua așa!  Cine știe ce destin măreț și glorios ați fi avut dacă noi v-am fi lăsat în pace!(s.n.)

 

Al doilea citat, deseori prezent în asemenea ”antologii”, aparține rabinului REICHORN din Praga, care în 1896 profețea:

 

      «În numele justiţiei sociale şi al egalităţii, vom împărţi marea proprietate la ţărani care, fiind lipsiţi de mijloace de exploatare, se vor adresa nouă, devenind datornicii noştri, iar capitalurile noastre făcându-se stăpâne, noi vom fi marii proprietari şi puterea va fi a noastră».

 

Îmi îngădui următorul comentariu apăsat subiectiv, marcat de interese și motivații strict personale, lepădate de orice urmă de obiectivitate: Mi s-a acrit de atâta mizerie umană!…

Mă simt incapabil să aleg din mulțimea de gânduri și cuvinte cu care îmi vine să reacționez ori să comentez! Las asta pentru zilele următoare. Până atunci pun cele două citate în discuția vizitatorilor acestui site. Mai spun o dată: nu sunt texte apocrife sau inventate, ci au primit autentificarea unor evrei serioși, care nu se recunosc în tot ce fac și zic compatrioții lor de teapa renumitului rabin! Să sperăm că numărul acestora este în creștere… Doamne, ajută-i!

 

Ion COJA

 

Post scriptum. Pe cei care vor comenta texul de mai sus îi invit să nu bată câmpii cum fac mulți dintre cei care glosează inepții mereu repetate, indiferent de textul comentat. Cele două citate sunt de luat în serios cu maximă luciditate, așa cum au și fost scrise de autori. Invit la argumentare logică, documentată, făcută cu buna credință a celui însetat după adevăr și dreptate. Cine nu cunoaște această nevoie să ne lase în pace, în durerea noastră, și să-și vadă de drum. Pășim pe căi diferite.