Victor Grigor
319 aprobate

grigor.victor@yahoo.com
188.27.146.137

 

În răspuns la G.

Informatii sunt , dar nu sunt popularizate. N-am auzit pe nimeni, de exemplu, sa comenteze un fapt atat de straniu cum este cel al incetarii emisiunilor monetare autohtone cu atat de mult timp inaintea cuceririi Daciei de catre romani. N-am vazut vreun inamic al romanizarii dacilor sa incerce sa ne explice de ce regii daci au preferat, desi nu duceau deloc lipsa de meseriasi si de aur, sa foloseasca sau sa produca imitatii dupa moneda romana , iar nu monede avand propria efigie,” cele mai tarzii circuland pana in sec. I( inainte de Chr). Acest aspect contrasteaza cu observatiile facute in Galia de sud( Narbonensis), „unde emisiunile monetare locale continua pana in vremea lui August, deci pana la aproximativ un secol dupa constituirea provinciei”. Se pare insa ca Dacia intrase in spatiul Schengen roman cu un secol inainte de razboaiele cu Traian! In plus, mai exista dovezi care ne indreptatesc sa afirmam ca moneda romana a inceput sa circule intens nu numai pe deasupra pamantului Daciei , odata cu sporirea accentuata a importurilor romane din sec.II-I a Chr., ci chiar si in subsolul ei, odata cu”asimilarea unor forme ale culturii materiale si spirituale romane de catre daci. este vorba , intre altele, de inceputurile asimilarii unor obiceiuri funerare, cum este practica depunerii in mormant a obolului lui Charon si a arderii rituale a gropilor”.

Desigur, populatia de rand nu dispunea de resursele necesare obtinerii unor obiecte de lux de import. Faptul ca in asezari modeste ( Catunu, Sprancenata, Ocnita, Gradistea, aflate in Muntenia de azi) nu lipsesc imitatii dupa obiecte grecesti si romane, in principal ceramica, constituie dovada materiala a marii receptivitati fata de influenta civilizatiilor mediteraneene chiar si a categoriilor de rand ale populatiei”.

Cat priveste procesul in sine” el nu poate fi inteles in afara acelei caracteristici a spiritului autohton care se materializeaza in capacitatea infinita de a primi, prelucra si incorpora influente straine. Este o trasatura care continua sa se manifeste chiar si in conditiile disparitiei celei mai mari parti a aristocratiei locale, ceea ce dovedeste, inca odata, ca asimilarea civilizatiei romane a fost un fenomen care a afectat intreaga societate dacica, nu un aspect marginal, vizand strict varfurile aristocratiei”. Problema este ca multi rom^ni de azi nu pot, sau nu vor, sa inteleaga, ca traco-dacii, desi n-au fost o populatie propriu-zis „barbara”, nu se puteau sustrage, totusi, tentatiei de a se integra in lumea mult mai civilizata a spatiului mediteranian.

Edificarea unui nationalism rational si sanatos si, deci, si eficient, nu poate porni de la supraevaluarea, adeseori ridicola, a componentei culturale dacice, in detrimentul celei romane( privita fie ca un factor alienant si distructiv al specificului nostru, care merita doar blamat si pe cat posibil eliminat, fie ca ceva cu totul inexistent , ca o inventie a „Scolii Ardelene”!) Dusmanii Rom^niei simt , banuiesc, o mare satisfactie atunci cand monitorizeaza mareea anti-latinista si anti-europena ce scalda inca si acuma din belsug plajele mintilor unora dintre noi. Care e solutia? Am tot spus-o si am s-o tot mai spun: o cultura cat mai temeinica! Fiindca: VITA SINE CULTURA, QVASI IMAGO MORTIS EST.

*

Nota redacției – Mai este de luat în calcul și ipoteza lui Nicolae Iorga: romanizarea Daciei a început cu mult înainte de războiele lui Traian în Dacia.