Horia Sima și asasinatele din septembrie 1939
No issue detected

Calin Kasper5 hours ago
calin.kasper@gmail.com79.218.136.237
Domnule Profesor, este foarte greu, poate chiar imposibil, ca sa judecam corect evenimentele de atunci. Asta nu inseamna ca sa nu incercam, daca o facem cu inima buna.
Legionarul adevarat este un om deosebit. El nu numai ca accepta jertfa, dar, pe undeva, parca o si cauta. (Ideea cu cautatul nu face parte din doctrina legiunii, dar mie asa mi s-a parut din cele ce am citit.) Legionarul nu-si pune niciodata problema pedepsei care va cadea asupra capului lui, sau al altora. Nu este problema lui. El trebuie sa pedepseasca nelegiuirea, indiferent de urmari. Altfel e las, misel si incalca legea onoarei. Daca ne apucam sa-l judecam pe Miti Dumitrescu cu ochii de azi si cu cunosterea faptelor care s-au intamplat dupa uciderea lui Calinescu, ajungem sa falsificam datele problemei.
Este clar ca Armand Calinescu trebuia pedepsit. Era o pata neagra pe constiinta legionarilor faptul ca ucigasul Capitanului nu fusese inca pedepsit si-si facea de cap in continuare, ca ministru de interne. Indiferent ce urma, el jignea mandria de legionar, distrugea imaginea legionarului, care nu tolereaza nedreptatea. Ce a urmat, nu este vina nici a lui Miti Dumitrescu, nici a lui Horia Sima, ci a lui Carol si al acolitilor lui. Cam asa cred eu ca trebuie sa-i privim pe Miti Dumitrescu si pe camarazii lui.

Jocul nostru intelectual capata alte conotatii, daca punem problema si altfel. Daca Horia Sima ar fi gandit asa cum gandim noi azi despre actiunea Razbunatorilor, el n-ar mai fi incercat sa-l rastoarne pe nemernicul de Carol in septembrie 1940. Sau, daca revolta nu reusea si Carol ar fi orodnat un nou macel asupra Legiunii, noi, acum, l-am fi putut acuza din nou pe Sima ca nu s-a gandit sa-si protejeze camarazii, aruncandu-se intr-o aventura ca aceea, pentru ca a fost o aventura de mare risc incercarea lui. Norocul a fost ca lovitura de stat a reusit, altfel nu-l mai spalau nici apele Dunarii de atatea acuze si invective cate ar fi cazut pe capul lui.
Apoi, dupa rebeliunea lui Antonescu, n-a facut si acesta ce a facut Carol? Nu a inchis si ucis si el legionari, poate mai multi decat Carol? (Acele batalioane Sarata , formate numai din legionari, care au fost aruncate dinadins in focul luptelor celor mai indarjite pe frontul antisovietic, ca sa fie exterminate cat mai curand?) Am dat aceste exemple nu fiindca tin neaparat sa am dreptate, ci doar ca sa constientizam faptul ca noi judecam istoria foarte subiectiv, in functie de personajele care iau parte la actul istoric si de ideile preconcepute pe care le avem.

Mie mi se pare ca Horia Sima este un tip extrem de conservator, cand vine vorba de a aduce innovatii in doctrina si organizarea legionara. El a fost un mare admirator al lui Codreanu (s-a inscris ca membru in primul cuib legionar din Bucuresti, la un an si jumatate dupa infiintarea Legiunii, deci prin 1929, cand cei care se faceau legionari nu puteau avea alt motiv decat propria lor convingere!) El nu a desemnat un succesor la conducerea Legiunii, asa cum nu a desemnat nici Codreanu! Dar pe Capitan nu indrazneste nimeni sa-l acuze pentru asta, Horia Sima devenind cu predilectie ciuca batailor pe aceasta tema. Este corect? Eu spun ca nu!

Horia Sima a intocmit un studiu, care a fost publicat si pe acest blog, intr-un serial de patru articole, care purta titlul de „Principiul selectiunii in Legiune” si unde Sima explica ca dezvoltarea surprinzator de rapida a Legiunii s-a bazat pe principiul selectiunii cadrelor de conducere, alese pe criterii de competenta dintre cei mai buni conducatori de cuiburi legionare. Cine se dovedea un bun organizator si conducator de cuib, acela avansa la judet si apoi in conducerea centrala. Nu numirea conducatorului de cineva, ci cernerea cadrelor prin intermediul cuiburilor era felul in care se evidentiau cei capabili de a se ridica la un nivel de conducere superior. Acesta fiind deci principiul de baza stabilit de Codreanu, cum putea Sima sa accepte o constitutie, un statut sau o incercare de a reorganiza Legiunea pe principii noi, neverificate de nimeni, nepuse in practica, asa cum este acuzat Sima ca n-a facut-o, cand doi sau trei legionari de vaza i-au propus sa intervina in doctrina legionara. El nici nu a acceptat sa citeasca acel proiect si, zic eu, bine a facut. Legiunea nu se poate abate de la doctrina legionara stabilita de Codreanu si verificata in practica. Daca Sima accepta proiectul, ML nu mai era ML, dvenea probabil alta organizatie. Priviti la noii legionari, care poarta oetentativ maieurile cu chipul lui Codreanu peste burtile umflate cu bere, altii cu camsi verzi si incaltati cu cizme cu tinte, dar carora nici nu le trece prin cap macar sa se apropie ca comportament de doctrina legionara. Cativa au format un partidulet care-si zice legionar, dar este un partid cu un statut in care nu regasesti nici una din cele 6 legi ale doctrinei legionare si pe care nici nu le respecta in practica. Ei se aleg ei intre ei in functii de conducere, avand toate viciile si defectele clasei politice actuale. Cu astia sa reinvii legiunea? Doamne, feri!