Sorin
sorin.filip5780@yahoo.com
89.44.79.65

Cucerirea Daciei a fost un război genocidar, așa cum au fost multe altele purtate de către romani, dar și revoltele ulterioare, una având loc chiar la moartea lui Traian în 117, au fost dezastroase pentru poporul ”dăcesc”. Centrul religios (poate și politic) de la Sarmizegetusa a fost temeinic destructurat, demantelat, cum vrei să-i spui, și mutat doar cu numele. La fel de temeinic distruse au fost și Cartagina sau centrul druidic din insula Anglesey (Ynys Môn) în antichitate, cu scopul declarat de a zădărnici coeziunea unei rezistențe ulterioare în jurul druizilor și urmărindu-se distrugerea acestor culturi. Cu celții insulari n-au reușit din motive evidente, lipsea bogăția care putea fi jefuită dincolo de Anglia actuală (cu legături comerciale cu Gallia), iar clima era pe atât de aspră pe cât erau triburile locale de sălbatice.

Dacă în Gallia au ucis o treime din populație prin război și foamete (majoritatea civili), au trimis în sclavie altă treime, rămânând o treime nevolnică, este clar de ce romanizarea a reușit deplin și de ce tipul de război dus de romani nu urmărea neapărat supunerea populației, ci distrugerea lor și colonizarea de elemente romanofone, de care imperiul în formare nu ducea lipsă. Ba chiar avea un surplus care trebuia colonizat undeva.
La fel de brutale au fost și războaiele daco-romane dacă în urma lor a rămas o populație subjugată, mult, mult scăzută, iar în diversele provincii probabil s-au răspândit o mulțime de sclavi daci care nu se mai întorc, scăzând aici pe cei care mor în arenă sau mulțimea de daci ”recrutați” sau luați cu arcanul și mutați din Egipt până în Scoția. Dan Dana scrie despre asta.
Dacă a mai supraviețuit în provincie o minoritate dacică, era cu siguranță în inferioritate netă față de latinofoni și se vede, cred eu, din puținătatea lexicului dacic. Dacia mai este ”alimentată” uneori cu daci liberi, care vin cu un alt statut, în funcție de perioadele mai tumultoase prin care trec.
Cred că dacii semănau ca profil psihologic cu talibanii din Afganistan, aceiași determinare și cerbicie în credința lor de a fi răsplătiți pe lumea cealaltă pentru vitejie, dar spre diferență de aceia dacii n-au avut corelegionari în ținuturile din jur, nici susținere din interior pentru că, așa cum spuneam mai sus, baza lor de recrutare este decimată. Americanii și romanii nu sunt la fel, deși simbolistic și material primii copiază pe romani până la un punct, însă nu au aceiași determinare și sălbăticie.

*
Nota redacției – Războiul dacic nu a fost nici pe departe un război genocidar. Cu Cartagina a fost o dușmănie pe viață și pe moarte. Care se poartă și azi, între iudeo-evrei și arieni! Fenicienii erau mai degrabă evrei decât altceva!
Româna este păstrătoare de elemente dacice foarte importante și subtile. Iar folclorul românesc este dacic, mai mult decât romanic. Ce interes aveau romanii să-i extermine pe daci? Dacia era bogată și prin munca dacilor! După cucerirea Daciei câteva zeci de daci/traci au ajuns împărați ai Romei sau ai Bizanțului! Iar unul dintre ei, Galerius, a vrut chiar să schimbe titulatura imperiului, să-i zică „imperiul dacic”!