Sorin
sorin.filip5780@yahoo.com
89.44.79.65

Sunt certe paralele între cucerirea Galliei de către Gaius Julius Caesar cu Dacia cucerită de „Bădica Trăian” (Trāiānus). (https://www.youtube.com/watch?v=6jEJ9pplQ4E)

Oare se pot echivala în cifre tributul de sânge dacic vărsat și cei vânduți în sclavie cu decontul sumbru al războaielor gallo-romane? Eram sceptic în trecut privind cifrele vehiculate, dar acceptam rezultatul acelui genocid, faptul că Dacia a fost romanizată complet și fără întoarcere.
Furoarea războiului (furor bellī) nu cred c-a iertat nici femeile dace și copii, așa cum niciun război în istorie n-a făcut-o. De asta nu cred c-au existat atât de multe căsătorii mixte între ”miri” (lat.mīles) romani și dăcițe în prima generație post-106, ci Dacia este colonizată de comunități gata închegate. Foarte probabil că mulți soldați vin cu concubinele lor pentru că n-aveau dreptul să-și întemeieze o familie în timpul stagiului militar, care era destul de lung. Un arheolog român din secolul trecut găsise ceramică specifică Alpilor pe un areal din sudul Ardealului, deci este exclus ca aceștia să fi fost doar bărbați când s-a dat liber colonizării ținuturilor ”eliberate” de daci. Ar trebui să fim atenți la toponimele și oiconimele de import în Dacia pentru că așa s-au făcut dintotdeauna astfel de transplantări de populație. Foarte probabil și numele personale indică un areal din vestul Europei, fie ea Gallia, Italia sau Olanda (prin batavi).

Mai este o paralelă care se poate face între evul mediu (sec.XIV), imediat după ravagiile ciumei negre, când moare peste jumătate din populație Europei și perioada imediată colonizării Daciei. https://www.youtube.com/watch?v=4kq9sbtFCR8
Foarte probabil a avut loc o explozie demografică a populației tracofone din Dacia, concurată de mulțimea colonilor romani. Pentru toți s-ar fi deschis o nouă epocă de expansiune și dezvoltare, la fel ca după orice război, fie el și genocidar.
Foarte probabil, acest surplus de populație dacică din provincie, sub conducerea și inițiativa dacilor liberi va alimenta diversele revolte din provincie, unele cu scop de eliberare. Unele sunt amintite de Nicolae Iorga pe vremea lui Antoninul Pius: în 139 o revoltă în urma căreia sunt arse castrele vechi (din lemn?), apoi în 143 o încercare de invazie din afară respinsă, și o revoltă puternică în 157 a tribului Carsi cu centrul în nordul Moldovei (Carsidava/Carʃidava, Καρσίδαυα) dar foarte probabil întins și peste jud.Bistrița -Năsăud. După această revoltă se trece la construirea unor forturi mai puternice din piatră, atât în nordul provinciei, cât și de-a lungul limesului Alutan.
(http://revistanoastra.lufo.ro/files/1987_revista_noastra_nr_125_130.pdf)
(https://litere.uvt.ro/litere-old/vechi/documente_pdf/cursuri/bejan/dacia%20felix.pdf)

Am încercat și eu să ofer o explicație pentru Carsi prin alb.karthi (adj.mic; s.m. rabode ”lemne uscate de foc”), considerând lat./s/ o africată dacică, dar alții propun un oset. karz „aspru, sever”. Trebuie căutată etimologia iranică înainte de a da o judecată de valoare, dar e perfect valabilă o influență est-iranică asupra dacilor din Moldova.
https://www.diacronia.ro/ro/indexing/details/A15279/pdf

*
Nota redacției – Cucerirea Daciei nu a fost urmată de un genocid. Contribuția substratului dacic în limba română și în folclorul românesc, inclusiv în mentalitate, exclude o asemenea viziune asupra romanizării Daciei. Iorga a demonstrat că romanizarea Daciei a început cu ani buni înainte de cucerirea traiană.