DIMENSIUNEA JERTFEI LEGIONARE MOTA MARIN
“INCREDINTATI-VA, INOITI-VA, INALTATI-VA”
(Cuvant la “Ziua Eroilor”)
Rezumat: Lucrarea de fata este o incercare de suflet asupra eroismului si sensului jertfei legionare Mota Marin. Dimensiunea care se vrea a se pune in evidenta nu este una ideologica sau politica specifica contextului istoric al vremii, desi si aceasta poate fi un argument universal valabil,ci mai degraba una mistica care are in vedere urmatoarele argumente:referinte ontologige despre Neam si Om, referinte istorice, referinte legate de specificul spiritualitatii poporului roman si in final referinte scripturistice si patristice.Acesti eroi nu se incearca a se dovedi a fi sfinti, insa sunt mantuiti, deci de-a dreapta Tatalui Ceresc si totodata marturisitori ai dreptei credinte ortodoxe deoarece si-au pus viata de bunavoie in stare de jertfa pentru Evanghelia Lui Hristos nu de pe pozitie de dogma crestina ci in temeiul iubirii neconditionate fata de Hristos si fata de aproapele lor. Aceste argumente ne conduc la concluzia: Modelele morale de romani si valoarea mantuitoare a jertfei legionare Mota Marin izvorasc din educatia crestina si din motivatia interioara profunda asupra sensului vietii, din iubirea cu totul aparte fata de neam si credinta de neclintit in Dumnezeu- fapt ce va mentine vie in constiinta neamului romanesc misiunea noastra ca un popor al luminii.
- Referinte ontologice despre Neam si Om.
Neamurile sunt lasate de Dumnezeu pentru a cunoaste Cuvantul Sau, adica pe Hristos si la cunostinta Adevarului sa vina .Prin acestea se slaveste si se marturiseste credinta in Dumnezeu Unul in Treime, ele avand o misiune , un scop sau altfel spus o “chemare” spre a mentine vie in constiinta lor “rasaritul Cel de Sus.”Vita care nu aduce rod si care nu este din via aceasta fie se taie, fie se usuca si se arunca in focul mistuitor al curgerii timpului. Asa au aparut si disparut din istoria omenirii unele neamuri, altele dand rod inca si astazi.Succesiunea istoriei universale cu epoci, regi, imparatii, neamuri si imperii s-a facut tot cu voia Lui Dumnezeu, spre mantuirea oamenilor din veac in veac. Deci neamul are o valoare sacra, cine lupta impotriva desfiintarii neamurilor lupta impotriva voii si creatiei Lui Dumnezeu, mai ales ca si Judecata finala se va face atat particular cat si dupa neamuri. Un neam este invins nu cand este diminuat cantitativ, dezbinat sau invrajbit ci atunci cand inceteaza sa mai creada in lupta pentru idealul sau de credinta si de demnitate umana.
Din mila Lui Dumnezeu neamul romanesc a fost inzestrat ca un neam de alabastru, intr-o tara a marului de aur,cu o limba a dorului si-a cantarilor care permanent ne-a oferit valori literare, cu oameni rabdatori ca si cumintenia pamantului si cu o intelepciune a masurii si a armoniei frumosului nemaintalnita la nici un popor din lume la asemenea intensitati. Cultul eroilor in constiinta poporului roman este foarte prezent deoarece neamul este conceput ca toti acei care au fost, care sunt si care vor fi in acest spatiu binecuvantat de Dumnezeu.Cu alte cuvinte in constiinta neamului nostru dainue din generatie in generatie o comuniune de idealuri si de stari sufletesti cu totul si cu totul aparte.Asa au rasarit in acest neam maret doua margaritare de “romani-goruni” Mota si Marin.
Din randul neamului se desprind doua lumini mari: sfintii si eroii. Sfintii duc nemul in cer, ei poarta clipa de clipa lupta cea mai grea si anume cu ei insasi, deoarece in toate se ostenesc sa faca voia Lui Dumnezeu. Acesti luminatori au ca punct de plecare lumea interioara, iar ca si scop sfintenia.Fie ca sunt mucenici, marturisitori, cuviosi sau ierarhi intotdeauna prin lucrarea lor au marturisit fericiti, de cele mai multe ori cu pretul vietii credinta in Hristos. Sfintii sunt cu precadere mijlocitorii nostrii la mantuirea sufletelor noastre, dar totodata prin puterea rugaciunii lor pot schimba cumpana vremurilor amanand mania Lui Dumnezeu ca pedeapsa pentru pacatele noastre,.indreptand astfel neamul in pazirea poruncilor Domnului Nostru Iisus Hristos. Sfintii binecuvinteaza tara din cer, eroii logodesc tara cu cerul, primii te invata prin rugaciune linistea din iuresul cascadei, cei din urma se arunca ca un mire in flacari pentru a te salva din valtoarea momentului critic. Eroii sunt oameni providentiali, de mare caracter, de o moralitate exemplara, curati sufleteste, binecredinciosi, dornici de a face ceva maret si pe care te poti intotdeauna baza, foarte categorici cu ierarhia principiilor si cu o educatie aleasa asupra sensului vietii. Sfintii gandesc pe verticala, eroii sunt mai mult oameni de actiune scrutand linia orizontului.Multi dintre sfinti s-au comportat si ca eroi(Sfantul Maxim Marturisitorul, Sf. Mare Mucenic Gheorghe, Sfantul Efrem cel Nou), dar nu toti eroii au fost si sfinti, insa prin cutezanta lor, taria de caracter, curajul dovedit si jertfa acestora noi trebuie sa le acordam recunostinta cuvenita. Putem spune ca sfintii si eroii au ca si preocupare comuna marturisirea crezului lor, vecinatatea comuna in ambele cazuri fiind “nevoia aproapelui”,primii pun oamenii intr-un raport de comuniune cu Dumnezeu, ceilalti ajuta la infaptuirea idealurilor. Asa s-au format in familiile lor si langa Capitan Mota si Marin.
Omul constitue resursa cea mai importanta din toate domeniile Dintotdeauna omul a cautat sensul vietii sau implinirea launtrica, precum cerbul izvoarele apelor. Un om care nu da un sens religios vietii sale nu este un om complet. Adevaratul mers al omului nu este pe orizontala, ci pe verticala spre esenta lucrurilor.Un om este cu adevarat mare nu prin pozitia sa sociala, puterea, averea, rangul sau functia detinuta ci prin cat de profund este sufletul si gandirea sa si pe cat de loial ramane principiilor sale.Asemenea oameni s-au format in Fratiile de Cruce si-n Miscarea Legionara.Un legionar tace se roaga si face.
I.Mota alaturi de Capitan a fost ctitor al Miscarii Legionare era mai mult un mistic,il interesa esenta lucrurilor, dornic de ceva maret, a fost initiatorul grupului spre Spania, era “arcul incordat al Miscarii Legionare”si cand s-a descatusat a raspandit o raza ca o sageata pana-n apus. Era Lumina Lui Hristos.
V.Marin cuprindea cultura lucrurilor, era atras mai mult de latura ideologica,de fenomenul politic si de confluenta culturilor in contextul istoric al vremii . S-au imprietenit la Jilava, amandoi erau foarte bine pregatiti profesonal, isi iubeau tara si credeau in Hristos. Asemenea oameni au fost Mota si Marin.
- Referinte istorice
Pe cat de mareata si de nobila este dimensiunea mistica in Miscarea Legionara pe atat de mult referintele istorice parca anumea provocate deturneaza adevarata cauza pentru care s-a luptat, in contextul acelei perioade destul de tulburi, folosindu-se ca si contraargumente pentru ca in final sa se dovedeasca greselile si exagerarile facute de Miscarea Legionara.Sa nu uitam scopul si sensul pe care si le-au propus Corneliu Zelea Codreanu, Mota si Marin: Invierea nemului, pastrarea credintei stramosesti si a identitatii noastre ca neam, educatia si formarea de caractere, a omului nou ca omul invierii interioare toate conform cu Evanghelia Lui Hristos.
Fireste ca Miscarea Legionara are o latura ideologica, politica, educativa, economica, culturala si nationalista si este in logica lucrurilor sa fie asa, dar toate acestea nu ies din matca umanului si a firescului, insa cel mai greu de atins este dimensiunea spirituala sau mistica, aici este esenta ei. Asa incat o Romanie legionara nu este o utopie din moment ce istoric vorbind au ajuns sa guverneze tara in perioada interbelica.
-Care forma de guvernare sau partid politic ori ideologie a mai transpus in practica un asemenea maret ideal?Se va spune ca regalitatea. Da, intr-o oarecare masura asa este, dar nicidecum regele Carol al II-lea care era strain de grijile neamul romanesc.
-Ce guvernare sau ce coalitie politica nu a luat decizii gresite sau nu a facut erori mai mici sau mai mari unele catastrofale pentru tara?
-Trecerea trupelor romane dincolo de Nistru a fost voia Lui Dumnezeu sau a generalului Antonescu?deoarece si acolo au murit fiii tarii, actiunea lor fiind fara doar si poate una cat se poate de eroica. Numai Mota si Marin ( si altii), deranjeaza in ochii unora pentru ca au fost legionari si atunci sunt considerati drept victime in razboiul civil din Spania si nimic mai mult.Oare aceste voci i-ar fi recunoscut macar ca si eroi daca acestia ramaneau in tara( daca mai apucau sa traiasca) si luptau impotriva comunismului ? Nu credem. La instalarea comunismului in august 1944 ce personalitati sau care forte politice ale tarii s-au opus fiarei rosii? Floarea intelectualitatii si a intregii societati romanesti din acea vreme care s-a opus au umplut temnitele comuniste in care legionarii au avut regimul de detentie cel mai sever,unii au organizat o rezistenta in Muntii Fagarasului, altii au tradat, iar cei mai multi au acceptat regimul comunist. Asa incat istoric vorbind actiunea lui Mota si Marin de a se opune comunismului inca din toamna anului 1936 s-a dovedit a fi cat se poate de reala si de intemeiata.In ianuarie 1937 solzii rosii ai comunismului isi faceau aparitia pe scena politica a tarii noastre intr-un mod “dulce –amar”si mentionam ca anterior acestei date guvernul de la Bucuresti ( N.Titulescu) oferea sprijin militar si logistica de razboi regimului comunist din Spania.Deasemenea sa nu uitam contextul istoric in care ne aflam la acea data. Eram la nouasprezece ani de la infaptuirea Romaniei mari,asa incat temerile fata de o amenintare straina sunt justificate.
-Cate provocari, inscenari , infiltrari de asa zisi legionari, organizatii contrafacute care nu au aveau nimic de-a face cu crezul si disciplina legionara au fost fabricate referitor la compromiterea activitatatii si guvernarii legionare -si atunci de ce se vrea inadins sa se denigreze asemenea minunatii de oameni, de caractere,? Care se simte fara de pacat sa arunce primul cu piatra, insa sa ia aminte ca la sfarsitul veacurilor toate se vor dovedi in lumina Lui Hristos. Mentionam inca o data sa privim la esenta lucrurilor si la profunzimea sufleteasca a acestor modele de romani si de crestini.
In istoria confruntarilor militare putem evidentia mai multe strategii de lupta si diverse moduri in a intelege biruinta si implicit profilul invingatorului.Regele Saul il invidia pe David si cauta sa-l omoare pe acesta . Cu toate ca David are prilejul sa-l omoare pe regele sau nu o face ,prin aceasta se dovedeste superioritatea caracterului lui David fata de a lui Saul. Adevaratul rege si deci adevaratul invingator este David. Cu toate ca si Mota si Marin putea sa plece din Spania inapoi in tara , deoarece avusese initial termen pana-n decembrie 1936, ei mai cer permisiunea de la Corneliu Zelea Codreanu sa mai ramana si sa intre in lupta.Astfel dovedesc un caracter de exceptie, desi morti dar nu invinsi in final ei se adeveresc a fi adevaratii biruitori deoarece au purtat nebiruita biruinta.
In primul razboi mondial in luptele de la Marasti, Marasesti si Oituz desi raportul de forte dintre armata romana si cea germana era inegal totusi prin determinare, motivatie si eroism ostasii romani le-au spus raspicat ;”Pe aici nu se trece”.Tot la fel si la Majadahonda Mota si Marin parca le-au spus sovieticilor ; “ Pe aici nu treceti”si chiar nici peste Mota si Marin morti nu au mai reusit sa treaca, deorece fortele spaniole s-au regrupat primind ulterior intariri. Cu alte cuvinte metaforic vorbind se adeveresc vorbele Marturisitorului si totodata un biruitor al temnitelor comuniste Pr. Gheorghe Calciu Dumitreasa;” Si morti se vor teme de noi”.Daca este sa pastram modestia vorbelor spuse de generalul Moscarado care cu un regiment de cadeti i-a tinut in loc pe sovietici, acum la aceasta zi a eroilor romani le raspundem camarazilor nostrii care ne privesc din cer: “ Pe aici, nimic nou camarazi”- inca existam.
Ca un argument istoric referitor la mijlocirea si puterea rugaciunii sfintilor amintim ca in cel de-al doilea razboi mondial trupele engleze mult mai dotate si mai numeroase conduse la acea vreme de generalul Rommer au fost invinse la El Alemein “locul lui Mina” din nordul Africii – Alexandria de catre 6700 de soldati elini. In noaptea dinaintea luptei soldatii greci au facut acatistul Sf. Mina si au cantat troparul “Aparatoare Doamna”. Chiar conducerea armatei engleze recunoaste ca in mijlocul luptei a aparut un soldat pe un cal alb care i-a condus pe greci spre victorie.Era Sfantul Mina si mai consemnam ca atunci s-a rupt pentru prima data Axa. Cu siguranta ca si in randul trupelor elene au fost pierderi.Putem spune ca Majadahonda este “locul lui Mota si Marin” mai precis a dreptatii Sfantului Arhanghel Mihail la fel si ei s-au spovedit si au facut rugaciuni inainte de lupta si cu toate ca inamicul era mai numeros ajungand chiar la 500 de metri de linia Mota Marin, acestia nu s-au retras, ba chiar au cantat, s-au incurajat si au rezistat. Desi au murit, ei sunt adevaratii invingatori. Soldatul de pe calul alb este intruchipat de crezul lor sfant ca o floare de crin, acest crez a lui Mota si Marin i-au condus pe spanioli spre victorie. Ca si pierderi,ce-am avut noi cel mai de pret din acel grup I s-a dat ca fertfa Lui Dumnezeu tocmai pentru a se face diferenta dintre sfinti si eroi pentru ca acestia din urma sa-si asume evolutia fireasca a firii de muritor intr-un mod deosebit si prin aceasta sa se arate maretia educatiei si a jerfei legionare. Mota si Marin au fost mereu primii chiar si la moarte.
Un alt erou maiorul Valeriu Carp care in cel de-al doilea razboi mondial pe propria raspunderea se opune inaintarii sovieticilor stabilind in zona Putna granita actuala a tarii.Tot pe raspunderea lor din propria initiativa Mota si Marin se opun inaintarii comunismului pe frontul din apus stabilind la Majadahonda granite romanismului ca stare de jertfa.Ce sublima misiune si-au ales cei doi!
Cel putin eroismul acestora se aseamana cu situatia in care cineva dintre noi s-ar fi dus din propria initiativa sa lupte impotriva cu adevarat a extremismului religios din Siria unde mor frati crestini ortodocsi sau luarea unei atitudini concrete fata de evenimentele petrecute recent in Franta pentu apararea a cel putin a ideii de demnitate umana .
Sunt voci potrivit carora nu putem sa-i cinstim pe Mota si Marin ca marturisitori sau eroi deoarece au luptat intr-o tara straina si au omorat oameni.In situtii de razboi s-au facut si se vor mai face aliante intre state de religii diferite cand este vorba de un dusman comun.Important este de retinut sub ce motivatie se face implicarea fiecarei parti in aceste aliante.Oare binecredinciosul Voievod Stefan cel Mare si Sfant care cu o mana tinea sabia si cu alta ceaslovul nu a ucis oameni? sau nu a luptat la Codrii Cosminului spaland rusinea fata de poloni intr-un mod cu totul iesit din comun.Fiara comunista intrase prin doua parti in Europa ambele crestine, una ortodoxa si cealalta catolica. Scopul a fost distrugerea credintei in Hristos indiferent de confesiune.Spaniolii isi aparau pe drept cuvant tara, Mota si Marin si-au implinit crezul de o viata.Generalul Moscarado a demonstrat cu o modestie de vrednic cavaler cum se rezista intr-o lupta inegala ca si forte in timp ce Mota si Marin au aratat cum se moare regeste in linia intai.
In vremea voievodului Ioan Voda cel Cumplit acesta s-a ridicat cu oaste impotriva turcilor.Desi ramasesera fara provizii si mai ales fara apa abia dupa ce nici roua noptii nu i-a mai ajutat, abia atunci s-au predat.Seara isi intindeau camasile pe iarba si cu roua cazuta peste noapte beau apa dimineata storcandu-si camasile.Ce episod cutremurator de eroism si dovada de vitejie intalnim in frumoasa si adevarata noastra istorie!,Numai un popor cu o credinta puternica putea face asa ceva.Metaforic vorbind abia dupa ce fortele raului intruchipate de schijele de obuz ce au atins drapelul tarii cu care era infasurat Mota, prin drapel simbolizandu-se camasa omului cel vechi care s-a lasat ca un testament sfartecat pe iarba inrourata cu sange a intunericului din Majadahonda ,Mota si Marin s-au imbracat in camasile de “nuntasi ai cerului” gasindu-si linistea si pacea sufleteasca, gustand apa vie din “roua Cerului”.
Nu in ultimul rand la referintele istorice amintim ca in presa vremii, oameni de cultura de seama (M.Eliade , Nae Ionescu), chiar si savantul N.Iorga au elogiat in mod deosebit sacrificiul lor ca”doi baieti viteji”care s-au jertfit pe pamantul Spaniei pentru apararea Crucii.
- Referinte legate de specificul spiritualitatii poporului roman.
“Structura Zalmoxica”-viata –moarte-renastere constitue matricea originara a culturii noastre romanesti.Acest triptic(Zalmoxis-Orfeu-Dionysos) si constanta sa metafizica cu deschidere spre nemurire alcatuiesc primul temei al spiritualitatii romanesti(George Popa-Repere in spiritualitatea romaneasca).Cu alte cuvinte pentru romanul absolut deci si pentru Mota si Marin moartea este o trecere spre nemurire, o poarta pe cararea imparatiei in care odata si odata vom renaste, este ca un tropar al invierii cantat pe glasul inimii fiecaruia .Nu-i de mirare ca Ion Mota afirma ca telul nemului nostru este Invierea.
Moartea in viziunea mioritica este valorificata ontologic, convertita intr-o neofiintare edenica, invesnicita, in care individualitatea nu se anihileaza ci, atat omul cat si universul sau sunt transmutate pe un plan mai inalt de existenta(George Popa-Repere in spiritualitatea romaneasca).Universul lui Mota si Marin erau tara si credinta in Dumnezeu.Numai prin moarte tara este valorificata ontologic in ceva“mare si frumoasa ca soarele sus de pe cer” si tot prin moarte credinta sa este transmutata in pacea din “ bratele parintesti”.In fata mortii romanul nu cunoaste teama cosmica, el are vocatia luminii, lumina care se deschide in noaptea de Craciun.Asa au fost si Mota si Marin. Cata bogatie de sensuri avem in spiritualitatea noastra si cat de profunzi au fost oamenii acestia!
Din traditia populara romaneasca cuvintele dor, colind si omenie sau cuviinta sunt intraductibile.Dorul cum ar spune C.Noica este “o cautare de negasire” sau “o stare fara nume”(L.Blaga), o simtire particulara a romanului, unica in felul ei.Se spune ca inainte de atacul final Mota nu avea stare, defapt isi gasise dorul.Curios este de meditat asupra faptului ca pronia divina putea sa-l salveze pe unul dintre ei, insa dupa cum stim au murit amandoi odata.Momentul pare parca desprins din Pateric.Atat de sincera ajunsese prietenia si comuniunea dintre cei doi ca si Lui Dumnezeu I-a placut aceasta legatura sufleteasca.Altfel spus la Majadahonda au colindat Mota si Marin , nu a murit nimeni.
Parintele Dumitru Staniloae aminteste in scrierile sale(Reflexii despre spiritualitatea poporului roman) ca suntem un popor bland,cald,romanul se identifica cu portul si cu lucrurile din jurul sau,avand un simt al frumosului, echilibrului si al umorului unic in lume.Suntem ajezati intr-un spatiu punte.Totul din jurul lui se afla intr-o armonie cu interiorul sau.Aceste trasaturi se intalnesc si astazi la unii romani.Mota si Marin se armonizau unul cu celalalt, se completau, se respectau, se apreciau,se ingaduiau si se sfatuiau intru toate.
Incercarea labirintului –Mircea Eliade , “Viata nu-i facuta de un singur labirint, incercarea se reinoieste. Un labirint este uneori apararea magica a unui centru, a unui inteles, patrunderea in el poate fi un ritual initiatic.Incercarea labirintului semnifica inaintarea spre propriul tau centru,spre sine insusi, sa regasesti sensul propriei tale existente”.Mota si Marin au rezolvat labirintul Majadahonda inaintand”cu moartea pe moarte calcand”spre propriul lor centru care nu este nimeni altul decat Domnul Nostru Iisus Hristos.Incercarea s-a reinoit spre incredintarea mantuirii lor. Fericiti cei ce inainteaza spre centrul vietii lor.
Mitul ascensiunii. Orice ascensiune este o rupere de nivel, o trecere dincolo,o depasire a spatiului profan si a conditiei umane. Paradoxul este ca de doua mii de ani poporul roman sta pe Crucea mantuirii sale si altii incearca sa-l dea jos de pe cruce si nu reusesc.Mota si Marin au probat mitul ascensiunii printr-o depasire a conditiei umane si revelarea sacrului la Majadahonda.
In acceptiunea poetului Radu Gyr bogatia unui neam sta in valorificarea artei populare, tocmai in acest zacamant launtric sta specificul spiritualitatii poporului nostru. Arta populara este asemanata cu o lada de zestre, care nu-i revine cuiva anume, ea este a noastra a tuturora.Jertfa legionara Mota Marin cu trecerea timpului va deveni un zacamant in spiritualitatea noastra romaneasca, ea fiind o stare de spirit indelebila.
BALADA PENTRU JERTFA
LEGIONARA MOTA- MARIN
In tara de aur,
un rosu balaur
puse gand rau
popoare -‘n jug greu.
O mana de oameni,
prinse a semana
in celula jos
tara’-‘n Hristos.
R: Doi legionari vestiti
cu voia Domnului trimisi
Mota si Marin
doua flori de crin,
in Spania-‘n apus
pentru Hristos s-au dus
s-au ales sa moara
ca apa-`n moara.
La Majadahonda-‘n iad
frumos spicele cad
si prin jertfa lor
colindam cu dor.
S-au intors de zor
pe drum tricolor
suflete curate,
albe, luminate,
Tara –‘n genunchi,
Garda un manunchi
Cerul s-a deschis
Arhanghelul a zis:
R : Doi legionari vestiti
cu voia Domnului trimisi
Mota si Marin
doua flori de crin,
in Spania-‘n apus
pentru Hristos s-au dus
s-au ales sa moara
ca apa-`n moara.
Capitanul lacrima
din inima ofta,
pe loc intelese,
drept, moartea lor zestre.
In tara de aur,
alt rosu balaur
tot umbla viclean
romanu-i orfan,
ca neamul s-ajunga
cu Iuda-‘ntr-o strunga.
R : Doi legionari vestiti
cu voia Domnului trimisi
Mota si Marin
doua flori de crin,
in Spania-‘n apus
pentru Hristos s-au dus
s-au ales sa moara
ca apa-`n moara.
- Referinte scripturistice si patristice
In acesta referinta vom inainta din putere in putere cum spune psalmistul spre esenta lucrurilor, spre sensul ortodox al jertfei legionare Mota Marin.
-Ce ne ofera invatatura ortodoxa ?Aceasta ne ofera sensul dumnezeesc al lucrurilor si puterea Cuvantului Lui Dumnezeu.
Sensul vietii omului este invesnicirea in Hristos sau dobandirea Harului Duhului Sfant.Din punct de vedere teologic timpul pentru om apare ca un dar de la Dumnezeu folosit de om fie ca timp pentru cunoasterea tainelor si a creatiei Lui Dumnezeu, fie ca timp de pocainta pentru obtinerea milostivirii Lui Dumnezeu .Deci scopul final pentru un crestin este mantuirea sufletului. O ideologie in sine nu are cum sa mantuiasca sufletul unui om, il poate cel mult determina, insa efortul sau personal de a inainta in relatia sa cu Dumnezeu este esential. Degeaba avem painea pe masa daca nu avem tara in suflet,insa “afortiori”in zadar tot efortul nostru pentru tara si neamul romanesc daca nu avem in inimile noastre Sfantul Trup si Scump Sangele Domnului Nostru Iisus Hristos.Mota si Marin au fost foarte categorici cu aceste principii de invatatura ortodoxa.
Sfantul Precuvios Parinte Paisie Aghioritul recent canonizat de biserica greaca aminteste in scrierile sale ca lucrarea launtrica a unui om este asemenea cuiva care sapa o groapa. Cat timp va sapa la vedere va fi discutat de parerile oamenilor, insa pe masura ce nu se mai vede si sapa in adanc parerile lumii inceteaza si abia din acest moment omul inainteaza spre esenta lucrurilor sau dupa caz spre inchinarea duhovniceasca sau rugaciunea curata in Duh si-n Adevar.Toata esenta acestei lucrari si implicit a jertfei legionare Mota Marin sta in spusele Sfantului Paisie Aghioritul.Toate raspunsurile sunt in Sfanta Scriptura si-n invataturile Sfintilor parinti numai sa stim a le culege bob cu bob.
Alt mare sfant al bisericii sarbe Sfantul Iustin Popovici sintetizeaza ca toate cele patru evanghelii se sprijina pe un cuvant central care este IUBIREA; mai intai iubirea pana la jertfa pe Cruce a Lui Dumnezeu Fiul fata de Dumnezeu Tatal pentru rascumpararea neamului omenesc din pacatul stramosesc si apoi iubirea permanent staruitoare a omului spre asemanarea cu chipul Lui Dumnezeu.Cu alte cuvinte lucrarea launtrica a omului mistic necesita un efort de durata unde in cele din urma tot Harul Sfantului Duh lucreaza in oameni Atat de profunda este smerenia lui Dumnezeu in om in lucrarea de mantuire a noastra incat lasa loc libertatii acestuia de a participa si el cu vointa sa la aceasta minunata conlucrare dintre Dumnezeu si om in mantuirea sufletelor noastre.
La 1273 consemnam profetia lui Agatanghel Cuvios din insula Rodos referitor la pavaza divina sub care va lua nastere Miscarea Legionara in jurul anului 1920 intr-o tara din Carpati, profetit fiind si Corneliu Zelea Codreanu.S-au facut multe paralele dintre istoria crestinismului si istoria Miscarii Legionare, asemanarile sunt mai mult decat evidente.
Pentru toti acei care nu sunt convinsi de scopul si maretia crezului legionar se adevereste ce spune psalmistul” facutu-s-a calea lor pricina poticnelii”, sau altfel spus dupa Sfantul Paisie Aghioritul nu au ajuns sa sape la esenta lucrurilor, acestia sapa inca la vederea oamenilor.Fericitul Augustin spune ca “pentru cine crede in ceva am o suta de argumente, insa pentru cine nu crede nu am niciunul’acestia din urma parti vulpilor vor fi cum ar spune psalmistul.
Atunci daca Miscarea Legionara a fost proorocita cu un scop crestin si cat se poate de maret atat pentru om cat si pentru neamul romanesc de ce Capitanul, Sfantul Marturisitor Valeriu Gafencu si multi altii au ajuns sa se intrebe de ce Dumnezeu nu i-a ajutat pana la capat in atingerea telului lor, mai ales ca ei au fost sinceri, devotati tarii si credinciosi Imparatului Ceresc? Sfantul Vasile cel Mare spune in Omiliile sale ca Dumnezeu pe cine iubeste inainte de cununa cereasca probeaza taria nevoitorului.Astfel au fost “probate”taria de caracter si credinta lui Mota si Marin.Sfintii parinti ne mai ofera un argument. O singura rugaminte a Domnului Nostru Iisus Hristos nu I-a fost indeplinita de Dumnezeu Tatal si anume cea din Gradina Ghethsimani,cu toate ca Hristos era fara de pacat si Fiul Lui Dumnezeu.Interpretarea este ca Dumnezeu Tatal in atotstiinta Lui cunoaste dintru inceput puterea credintei noastre, puterea de fertfa si de iubire, incat intr-o situatie anume nu ne indeplineste cererea deoarece stie ca ne putem multumi doar cu tacerea Sa, suportarea de catre noi a momentului respectiv va fi insutit rasplatita de Dumnezeu in Slava Imparatiei Sale. De aceea Mantuitorul a tacut in fata lui Pilat pentru ca Dumnezeu Tatal stia ca Fiul Sau, Hristos Mantuitorul lumii va “implini din dragoste si smerenie asumarea paharului amaraciunii fara de seaman”.La intrarea in Majadahonda se simtea puterea intunericului din Gradina Ghethsimani. Mota si Marin au baut paharul amaraciunii si nu oricum ci, amandoi odata.Prin aceleasi stari sufletesti a trecut si Capitanul in ultimile luni de viata pe cand era inchis, inlelegand valoarea suferintei.Biruitor nu este cel care invinge ci cel care sufera mai mult si mai intens si care rupe din idealurile lui pentru Dumnezeu fara sa carteasca. Un astfel de om este cu adevarat un erou. De aceea fertfa Mota Marin este cea mai mare jertfa legionara pentru ca s-au jertfit pentru altii ca si pentru tara lor fara sa carteasca, luand totul ca fiind voia Lui Dumnezeu. Au fertfit jertfa dreptatii cum spune psalmistul David. Pentru ei mult mai important a fost raspunsul constiintei lor in fata Lui Dumnezeu decat un loc anumea pentru jertfa.
Ce au cautat Mota si Marin intr-o tara catolica, nu puteau sa lupte impotriva comunismului in tara noastra? Este o intrebare pe care o auzim des. Acesti eroi nu se incearca a se dovedi sfinti, insa sunt mantuiti, deci de-a dreapta Tatalui Ceresc si totodata marturisitori ai dreptei credinte ortodoxe deoarece si-au pus viata de bunavoie in stare de jertfa pentru Evanghelia Lui Hristos nu de pe pozitie de dogma crestin-ortodoxa ci pe temeiul iubirii crestine neconditionate fata de Hristos si fata de aproapele lor.Amenintarea comunismului era comuna.Deasemenea Sfantul Ioan Gura de Aur aminteste in scrierile sale ca nu locul in sine ne mantuie, ci faptele noastre fie ne osandesc fie ne mantuiesc.
In Evanghelia dupa Luca (Cap.10v.30/37)
Se relateaza Pilda samarineanului milostiv pe care o mare parte dintre noi o cunoastem.Mota si Marin se comporta ca si samarineanul milostiv, poporul spaniol era omul care se cobora din Ierihon adica se abatuse de la dreapta credinta.Acesta este prins de talharii cu solzii rosii care insetati de sange il lasase abia viu la Majadahonda.Mota si Marin ii leaga ranile si-l ingrijesc adica intra in lupta cu balaurul rosu si in cele din urma le arata sensul ortodox al vietii-jertfa.Evanghelia se incheie cu “mergi si tu si fa asemenea”,exact asa au facut Mota si Marin.
In Evanghelia dupa Marcu(Cap.8 v.35)
Din care sintetizam ca cine va pierde sufletul sau pentru Mine si pentru Evanghelie, acela il va scapa. Raspunsul deja este dat, insa aici multi se poticnesc in afirmatia lui Mota :”se tragea cu mitraliera in Hristos, se darmau biserici si se necinsteau moaste”Nu dogmele catolice sau organizarea bisericii spaniole trebuie sa ne preocupe in aceasta afirmatie ci, profetic Ion Mota a spus in toamna lui 1936 ceea ce avea sa se intample la noi multi ani mai tarziu.Afirmatia lui da pe fata adevarata intentie a regimului comunist –distrugerea credintei in Dumnezeu
.
In Evanghelia dupa Matei(Cap.4 v.12/17)
”Poporul care statea in intuneric, a vazut lumina mare si celor ce sedeau in latura si-n umbra mortii lumina le-a rasarit”.Lumina mare este Hristos iar poporul spaniol sedea in latura si-n umbra mortii. Metaforic Mota si Marin sunt lumina Lui Hristos in apus, prin aceasta jertfa ei au ajuns la starea barbatului desavarsit(adica a sufletului desavarsit).
Sfantul Maxim Marturisitorul .
Citind viata acestui mare sfant gasim ca mai multi cuviosi, ierarhi s-au dus la Sfantul Maxim sa-l intrebe cu ce biserica este.El le-a raspuns ca este singur cu Biserica Lui Hristos dar nici nu i-a judecat pe acestia cu ce biserici s-au unit chiar spunandu-le “nu ma preocupa ce faceti voi ci ce fac eu cu mantuirea mea’’.Acest indemn al Sfantului Maxim Marturisitorul este de luat aminte si astazi.Pentru acest drum in Spania Mota si Marin parca au imprumutat din bucuria si statornicia in decizii specifica sfintilor.
In tipicul Privegherii
La un moment dat se canta de trei ori’ Bogatii au saracit si au flamanzit ,iar cei ce-l cauta pe Domnul nu se vor lipsi de tot Binele” apoi se citesc Psalmii Utreniei pe timpul carora va avea loc Judecata neamurilor.Prin jertfa lui Mota si Marin nu am saracit deloc , din contra nu ne va lipsi din viata noastra tot Binele, in sensul ca sa nu fim tentati a cauta prima data bogatiile de orice fel ar fi ele ci mai cu seama permanent sa avem in minte si in inima” Al Tau sunt Doamne.mantuieste-ma”.Cu acest gand s-au dus in Spania Mota si Marin.
Fericirea a IV-a: „Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetoşează de dreptate,că aceia se vor sătura“
Creştinii trebuie să işi dorească cu ardoare să înfăptuiască fapte bune. Săturarea făgăduită trebuie înţeleasă ca o împlinire prin realizarea sfinţeniei în viaţa aceasta în parte, iar în cea viitoare pe deplin.Aceasta fericire ne invata ca important este să aspiri lăuntric la dreptate şi astfel te vei bucura de un loc în Împărăţia lui Dumnezeu.
Cei ce flamanzesc si inseteaza de dreptate sunt oamenii care nu pot rabda nedreptatea din lume. Ei vor vedea biruinta lui Hristos Cel inviat, care va invinge toate puterile raului si inimile lor vor fi pline de multumire si bucurie. Ei vor vedea si biruinta Bisericii prigonite si se vor bucura.Oare nu asa au facut Mota si Marin, n-au suferit nedreptatea facuta de fiara rosie poporului spaniol, inmultindu-si talantii si fiind buni semanatori de fertfa in pamantul Spaniei.
Sfantul Preacuvios Parinte Iustin Parvu
Daca acest mare sfant al neamului nostru a amplasat o Troita Mota Marin in curtea M-rii Petru voda, atunci a stiut de ce a facut-o.
Mantuitorul Iisus Hristos ne invata sa ne ferim de ispite si sa nu ne facem voia noastra.Pe seama acestui argument sunt voci care sustin ca Mota si Marin n-au facut voia Lui Dumnezeu ci mai mult voia lor si nu s-au ferit din fata ispitei.
Cu adevarat numai Sfintii fac voia Lui Dumnezeu, insa sunt dese situatii mentionate in Pateric si-n Limonar cand voia omului a fost voia Lui Dumnezeu si sunt fireste si cazuri cand voia omului nu-i totuna cu voia Lui Dumnezeu. Important este ca noi sa urmarim binele si sa ajutam cat putem de mult. Credem ca Mota si Marin asa au procedat, dand dovada de o mare responsabilitate inclusiv fata si de familiile lor(Testamentul Mota Marin).Se ajunge la conflicte inarmate deoarece nu se face marturisirea la timp, fie din orgolii, interesii sau nu se ia o atitudine concreta, aici fiind vorba de ceea ce spunea Sfantul Parinte Iustin Parvu “ de-a te arunca in ascutisul sabiei”expresie inteleasa ca atitudine de marturisire si de reactie civica,dar si de rugaciune intensa. Mota si Marin s-au aruncat in ascutisul sabiei ca nimeni altii din acea perioada fara sa le fie frica deoarece “Dragostea intrece frica”(Cuviosul Parinte Paisie Olaru) si cum spune psalmistul:”cu Dumnezeul meu voi trece zidul”si “cu mana tare si cu brat inalt” asa au luptat si inaintat cei doi spre Ierusalimul ceresc.
INCREDINTATI-VA in credinta in Hristos si-n misiunea neamului nostru si cat mai profund frumusetii si comorilor duhovnicesti din Ortodoxie, INOITI-VA permanent cu spicele faptelor bune si nestiute milostenii, INALTATI-VA pe scara virtutilor adica suisuri in inima noastra sa punem si din dragoste pentru Dumnezeu si pentru recunostinta fata de jertfa tuturor sfintilor si a eroilor din neamul nostru pomeniti in aceasta sfanta zi sa le spunem cu totii;
HRISTOS S-A INALTAT
CU ADEVARAT S-A INALTAT
Autor material: Prof.Victor Bibire
Dar cu Horia Sima cum ramane?
La un articol de-al meu despre doctrina legionara, mi s-a pus printr-un comentariu, întrebarea cu cârlig: „Dar cu Horia Sima cum rămâne?”
Fiindcă doctrina legionară a fost concepută integral de Corneliu Zelea Codreanu și dusă până la cristalizare într-un concept unitar, expus în „Cărticica șefului de cuib” de același genial Zelea Codreanu, rezultă că la creearea acestei doctrine contribuția lui Horia Sima a fost nulă, adică n-a avut tangență cu ea.
Deci eu vorbesc una și sunt întrebat de alta. Dar întrebarea nu este deloc nelegitimă. Și apoi, de ce n-ar avea dreptul un comentator să mă întrebe despre un lucru care nu are legătură cu ce spuneam eu, dar care, prin asociere, aduce un subiect arzător „la ordinea zilei”?
Pentru că Horia Sima a fost și este un subiect foarte fierbinte. De ce? Pentru că el, ca Comandant al Mișcării legionare, a fost contestat aprig chiar din rândurile legiunii. Așa că trebuie mai întâi să ne întrebăm cine au fost contestatarii lui Sima și cât de legionari au fost ei?
Eu, și nu cred că greșesc, judec gradul de legionarism al unei persoane după cât este de atașat doctrinei legionare. Nu prin vorbe, ci prin fapte! Deci, să analizăm cum trebuie să fie și să se poarte legionarul ideal, așa cum îl descrie Codreanu în „Cărticică”. El este obligat să respecte legea disciplinei și a onoarei, care a fost enunțate astfel:
„Legea disciplinei: fii disciplinat legionar, căci numai aşa vei învinge. Urmează-ti şeful şi la bine şi la greu.”
„Legea onoarei: mergi numai pe căile indicate de onoare. Luptă, nu fi niciodată mişel. Lasă pentru alţii căile infamiei. Decât să învingi printr-o infamie, mai bine să cazi luptând pe drumul onoarei.”
Legionarul mai trebuie să aibă inima bună: „A doua grijă: INIMA BUNĂ. Legionarul când vine la cuib trebuie să fie cu inimă bună. Să nu pornească cu gând de sfadă, de răutate, căci în cuib n-are voie să se certe nimeni. Când legionarul va avea poftă de sfadă, să se bage între duşmani.Lucrurile mari şi bune se fac cu inimă bună, pentru că unde e inimă bună acolo e Dumnezeu, iar unde inima e rea, acolo s-a băgat diavolul. De aceea unde este inima rea nici un lucru n-are spor. Toate merg pe dos. Despre omul care păşeşte cu inimă rea se zice că nici păpuşoii nu-i cresc pe ogor.”
Cum mai trebuie să fie legionarul? „Trebuie să fie drept cu legionarii şi cu toată lumea. Nici adversarului nu-i poate face nedreptate. Va lupta cu el, îl va învinge, dar pe căile dreptăţii, ale moralei; nu prin laşitate sau minciună.” și „Să nu vorbească de rău pe camarazii lui. Să nu permită să i se vorbească de rău despre alţii. Să ştie să păstreze armonia în unitatea pe care o conduce. Este de o importanţă capitală. Un şef de ar avea toate calităţile din lume şi dacă în unitatea pe care o comandă e ceartă, dezbinare, neînţelegere, trebuie imediat înlocuit. Sunt unii şefi care îndată ce iau comanda unei unităţi, unitatea începe a se destrăma.” Mai departe „Să fie om de cuvânt. Să fie de o cinste care să-i atragă stima tuturor oamenilor din jur.”
Am definit deci unitatea de măsură cu care putem să stabilim exact „legionarismul” fiecărui personaj care ne interesează. E un legionarism de paradă, sau e adânc înrădăcinat în suflet și-n simțiri?
Pornind de la cele de mai sus, orice legionar care vorbește de rău pe Horia Sima este legionar de suprafață, pentru că un legionar adevărat n-are voie să vorbească pe alt camarad de rău. Dar să presupunem că Horia Sima a făcut greșeli substanțiale, care meritau sancționate. Foarate bine, să fie sancționat, dar cu argumente! Ori eu n-am găsit contra lui Horia Sima nici un argument adus de criticii săi care să stea în picioare la o analiză atentă.
Tot așa de atent l-am analizat și pe Horia Sima. Am vrut să mă conving dacă a fost farsor, ticălos, trădător, ucigaș, cel care și-a însușit conducerea legiunii prin fraudă, cel care a dus legiunea la pieire, cel care a greșit fundamental formând guvernul national-legionar, etc. Sima are 7000 de pagini de memorii. Eu am citit cam câteva sute, în care am analizat dacă și în ce fel a încălcat doctrina legionară. N-am găsit nicio încălcare!
Din ce-am citit, m-am convins că n-a vorbit niciodată de rău pe vre-un legionar. Să vină cei care stiu mai bine ca mine cu citate din memoriile lui Sima în care el critică cu rea voință pe vre-un legionar și eu îmi pun cenușă în cap! El a fost nevoit să descire anumite fapte ale legionarilor, unele din ele reprobabile. De exemplu, Papanace i-a promis lui Sima că îl va susține în acțiunea lui de a-l răsturna pe Carol al II-lea, dar se răzgândește și nu mai vine în țară de la Berlin, așa cum s-a înțeles cu Horia Sima. Când totuși revoluția condusă de Sima a învins și regele sperjur a spălat putina, Papanace de la Berlin nici n-a mai avut curajul să revină la București, fără ca mai înainte să vorbească la telefon cu SIma. Acesta îl cheamă în țară și-l pune subsecretar la ministerul de finanțe, al doilea om din minister, după ministrul Crețianu, preferat de Antonescu. Apoi, referitor la activitatea ministerului de finanțe, Sima apreciază elogios contribuția lui Papanace. Nu trebuie să uităm că memoriile lui Sima au fost publicate după ce Papanace, aflat și el în exil, ca și Sima, l-a atacat foarte dur pe acesta în niște articole de-ale lui, la care Sima s-a apărat extrem de cuviincios și cu argumente. Nu putea el să dea cu Papanace de pământ, măcar în memoriile lui?
Să spună cineva care dintre cei doi a fost mai apropiat de învățăturile Cărticelei? Sima sau Papanace? Deci, pentru mine, atacurile lui Papanace la adresa lui Horia Sima sunt cel puțin imorale. Așa stau lucrurile și cu părintele Borșa, convins că Sima a trimis un comando legionar ca să-l omoare, dar legionarii nu l-au omorât fiindcă le-a fost rușine! Sau acuzația puerilă că Horia Sima a provocat niște sabotaje prin 1938, fiind sigur că ele nu vor avea succes, dar le-a comis totuși, știind că Codreanu era în închisoare. Datorită acestor sabotaje nereușite, spun unii legionari, s-a mâniat Carol pe Codreanu și l-a ucis. Dacă Sima stătea cuminte, Codreanu ar fi scăpat! Deci, pe Codreanu l-a omorât Horia Sima!!!
Numai că, după doi ani, Horia Sima repetă nebuneasca lui încercare din 1938 si culmea, reușește de data asta să-l gonească pe ticălos de pe tronul țării. Acum, zic detractorii lui, trebuia iar să stea cuminte, fiindcă guvernul național-legionar a fost un dezastru!
Am dat doar câteva exemple referitor la cât de absurde sunt unele din criticile unor legionari la adresa lui Sima. Eu nu contest că omul s-ar putea să aibă vini ascunse. Dar dacă sunt ascunse, nu le știu nici eu, nici dumneavoastră! Noi discutăm pe fapte, nu pe presupuneri.
Sima a scris o prefață la Cărticică. Iată câteva gânduri ale lui, adresate legionarilor:
„În „Cărticica Şefului de Cuib”, tipărită din nou în toamna anului 1940, am semnat un „Cuvânt Înainte”, în care spuneam că cei rămaşi în viaţă nu ne vom abate de la învăţătura Căpitanului. Ca semn neîndoielnic al nezdruncinatei noastre hotărâri de a nu altera bazele doctrinare sau de organizare ale Legiunii, am stabilit că formula salutului „Trăiască Legiunea şi Căpitanul” se păstrează neatinsă. Prin această enunţare voiam să spun legionarilor că Corneliu Zelea Codreanu nu pate fi îndepărtat din preocupările noastre zilnice, venerându-l numai ca figură istorică, cum se întâmplă cu toţi marii bărbaţi care au săvârşit fapte de seamă în viaţa unui neam. Căpitanul nu e o realitate a trecutului; el îşi afirmă prezenţa constantă în acţiunile noastre. El ne inspiră în fiecare moment al propriilor noastre deciziuni, el ne admonestează când facem lucruri neconforme cu concepţia lui şi el ne bucură şi ne aprobă când acţionăm în stilul lui. Cu Căpitanul întreţinem un permanent dialog. El interpretează mai bine ca noi înşine vrerea naţiunii. În fond, el conduce mişcarea sau dacă mişcarea s-ar conduce altminteri de cum gândeşte el, nu mai e mişcare. El este şi energia care împrospătează permanent energiile noastre slăbite de lupte, privaţiuni, decepţii şi închisori.”
Mai repet odată convingerea mea că Horia Sima a avut un cult pentru Căpitan și a fost unul dintre puținii care a respectat doctrina legionară cuvânt cu cuvânt. Dar haideți să ne ocupăm puțin și de biografia lui. Se știe că a a intrat în mișcare în primul cuib care s-a înființat în București, inca din 1927. Atunci încă Mișcarea era la început, deci nu putea fi atras din oportunism, ci din convingere. A fost orfan, crescut de niște rude din Mândra Făgărașului. A terminat lieceul „Negru Vodă” din Făgăraș ca șef de promoție și pe unde a trecut el, a format legionari de mare calibru.
Iată cum a devenit legionar Ion Dan din Mândra, după mărturisirile lui din „Amintiri din alte vremi”: „Când a venit la mine Horia Sima, din partea Mişcării Legionare, ca să-mi propună să mă înscriu la ei i-am spus că eu nu fac politică, că nu mă înham la carul nici unui partid. Dar până la urmă m-a convins că Legiunea e o şcoală de caractere şi că ei sunt duşmanii demagogiei politice din ţara noastră. Din clipa în care am acceptat propunerile lor nu am cruţat nimic, nici timp, nici bani. Fiecare lovitură pe care o primeam mă îndârjea tot mai mult. Cum a luat naştere această mişcare şi care au fost cauzele apariţiei ei veţi afla din scrierile altora mai competenţi. Nu mă îndoiesc că îngenuncherea acestei mişcări va fi de scurtă durată; că o altă generaţie se va ridica contra dezmăţului şi minciunii impuse de străini.”
Iată și memoriile altui legionar, Dumitru Banea, al cărui frate Ion ajunsese mâna dreaptă a lui Codreanu, Ion fiind ucis în 1939 din ordinul criminal al lui Carol al II-lea: „Nicolae (Petrascu) urmeaza liceul „Radu Negru” din Fagaras, unde intalneste pe eminentul elev, notat numai cu 10, Horia Sima, si nu numai ca ajung amandoi in Miscarea Legionara, dar mai tarziu isi leaga viata unul de celalalt. Nicolae se inscrie la Litere in Bucuresti, iar Horia Sima la Filozofie. Fratele mai mic urmeaza Scoala normala, facandu-se invatator. Toti trei fratii ajung legionari si platesc si ei cu inchisori sau lagare. Pe prof. Nicolae Petrascu l-am cunoscut la Sibiu, unde functiona ca profesor de limba romana si franceza la Scoala normala. Ne imprietenim si mai tarziu se casatoreste cu sora mea, Livia. Am mers prin zeci de sate si comune impreuna. Activitatea lui in Miscarea Legionara este enorma. In anul 1936, intr’un grup de legionari, Capitanul ii intreaba unde s’ar putea tipari cartea „Pentru legionari”, mai bine zis, cine isi ia raspunderea tiparirii ei, caci cartea aparea in clandestinitate si riscul confiscarii ei era enorm. Prof. Petrascu ia raspunderea tiparii cartii. La Sibiu, la cenzura militara, era colonelul Davideanu, un prieten al Miscarii Legionare. A pus stampila la inceputul cartii si la fine, dar n’a trecut-o pe lista de cenzura. La tipografia „Vestemean”, patronul era legionar, dar avea si doi lucratori socialisti. Ca sa se vada ca totul este in regula, el le-a aratat tocmai lor manuscrisul si le-a adresat rugamintea si ore suplimentare, sa apara cat mai repede cartea si se va da o masa la sfarsit. Oamenii vazand stampila cenzurii, au crezut ca totul este in ordine. Fiecare coala o ridicam si o duceam in diferite locuri. Cand cartea a fost tiparita, am expediat-o prin tara in locuri sigure si intr’o zi au aparut la libraria „Cartea Romaneasca” din Bucuresti, 10 exemplare. Guvernul liberal al lui Guta Tatarescu, s’a intrunit imediat in sedinta. Bomba explodase: „A aparut cartea lui Corneliu Codreanu, ce-i de facut?” „O confiscam!” Dupa dezbateri au zis: „N’o putem confisca fiindca n’avem de unde, si apoi se va citi mai grozav”. Asa a aparut cartea „Pentru legionari”. Dupa procesul Capitanului in 1938 si condamnarea lui, tot clandestin si de data aceasta, apare cartea „Adevarul in procesul Capitanului” scoasa tot la Sibiu. A fost descoperita tipografia si au intrat oameni la puscarie. N. Petrascu, prin Bucovina, fuge in Polonia si de acolo in Germania (unde conduce un lagar de legionari; asa ne „iubeau” nemtii, trimitandu-ne in lagare). In 1940 vine prin Banat, impreuna cu Horia Sima, cu acte false facute intr’o comuna de romani din Banatul sarbesc. Inainte de a trece clandestin granita in Romania se despart, sa nu fie vizati, dar sunt prinsi.” Dumitru Banea nu stie, dar printre cei care au hotărât să publice cartea lui Codreanu la Sibiu a fost și Horia Sima!
Iată și ce mai scrie același Dumitru Banea despre componența guvernului națonal-legionar, format de Horia Sima:
-Vice-Presedinte al Consiliului de Ministri – prof. Horia Sima;
-Ministru de Interne – General Constantin Petrovicescu, fostul Procuror General in procesul Garzii de Fier din anul 1934;
-Secretar la Ministerul de Interne – Dr. Victor Biris, fost Procuror;
-Ministru de Externe – diplomat Mihail R. Sturdza;
-Ministrul Educatiei Nationale, Cultelor si Artelor – prof. univ. sociolog Traian Braileanu;
-Ministrul Sanatatii, Muncii si Ocrotirilor Sociale – Vasile Iasinschi;
-Subsecretar de Stat la Ministerul Finantelor pentru Inventarul Avutiilor Publice – prof. univ. Ion Protopopescu;
-Subsecretar de Stat la Economie, pentru Colonizari si Populatia evacuata – Av. Corneliu Georgescu;
-Subsecretar de Stat la Presa si Propaganda – prof. Alexandru Constant;
-Subsecretar de Stat la Finante – Constantin Papanace;
-Subsecretar la Presidentie pentru Probleme Doctrinare – Horia Cosmovici;
-Subsecretar de Stat la Agricultura – Petre Nemoianu;
-La Comisariatul Refugiatilor (nu era minister) – Comisar General Dr. Ilie Colhon;
-Director General al Politiilor – Alexandru Ghica;
Rector al Universitatii din Bucuresti este numit prof. univ. Petre P. Panaitescu, si in alte functii altii pe care nu-i mai stiu. In acest buchet de intelectuali si oameni de onoare, se incepe asa zisa guvernare, cand n’am avut timp nici macar sa ne ingropam mortii nostri. A fost si cel mai sarac an al agriculturii de la primul razboi. Am avut grije sa dam la o treime din tara -refugiatii din Bucovina, Basarabia, Dobrogea, Ardeal- locuri de munca, o paine. Oare putin lucru e acesta?” CIne cunoaste viata si activitatea legionarilor din guvern, stiu ca acestia au fost oameni de mare valoare.
În zona Arad, unde legiunea era condusă de Horia Sima, răsar alti legionari de marcă, precum Constantin Stoicănescu. El a răspuns de dezvoltarea și organizarea ML în Banat. Rezultatul alegerilor parlamentare din 1937, când partidul „Totul pentru Țară” a câștigat aproape 16% din sufragiile alegătorilor, în județul Arad Legiunea a ieșit prima pe liste, iar în județul Timiș-Torontal, a avut peste 40% din voturi. E oare o întâmplare că aceste rezultate de excepție, dintre cele mai bune pe țară, au fost obținute chiar acolo unde Sima era conducătorul mișcării?