Deşi eu mă îndoiesc tare de autenticitatea documentului de „colaborare cu securitatea”, acesta fiind după părerea mea o făcătură a anilor ’90 cu scopul murdăririi imaginii lui M.M. – cel mai mare dintre „golanii” definiţi astfel de către Iliescu et co. Ce legătură ar putea avea această făcătură cu Gelu Voican Voiculescu, nu-mi pot da seama. Nu este exclus ca o contribuţie a lui în fabricarea de documente compromiţătoare la adresa opozanţilor politici ai trioului Iliescu – Brucan – Neulander să-şi fi făcut efectul.
Şi, haideţi să zicem că cineva a încheiat un document cu organele de securitate ale statului, gîndindu-se la siguranţa ţării şi neamului românesc, în contra celor ce unelteau la ea din varii motive. Ce poate fi rău în asta? Eu nu găsesc că Mona Muscă de pildă, încheind un angajament cu organele de securitate ale statului pentru supravegherea activităţii extraşcolare a studenţilor străini, să fi făcut un act condamnabil. Totuşi regimul actual a considerat astfel, determinînd-o pe Mona Muscă să iasă din viaţa politică.
Din activitatea mea profesională ştiam că există ticăloşi care informau organele de securitate asupra unor probleme tehnice care vizau anumite erori săvîrşite în procesul proiectării, corectate ulterior spre a nu compromite calitatea lucrării finale. Cei de la securitate care primeau astfel de informări nu erau cunoscători ai problemelor tehnice, şi, ca să le rezolve, cînd doreau să se lămurească cu privire la corectitudinea informării, făceau apel la cunoştinţele tehnice ale unor oameni de specialitate.
Mi s-a întîmplat prin anii ’75-’80 să fiu contactat de către un fost coleg de liceu care atunci lucra la Miliţia judeţeană Secţia Economică şi acesta să-mi relateze un caz întîmplat în institutul nostru ce fusese raportat organelor de securitate din institut de către un coleg de-al nostru a cărui nume se termina în „linski” – cunoscut admirator al realizărilor sovietice – cum că la elaborarea proiectului pentru o navă ce urma să fie construită pentru flota sovietică, s-ar fi strecurat nişte greşeli care compromiteau calităţile nautice ale navei.
Din întîmplare, cunoşteam problema şi i-am relatat colegului meu că situaţia nu era gravă ci supradimensionat de informator, ea se descoperise la timp şi fusese remediată fără a compromite caracteristicile de stabilitate ale navei. Bine-bine, îmi zice colegul, dar eu trebuie să fac raportul şi să-l înaintez şefului meu în scopul dezamorsării scandalului. Mă poţi ajuta tu cu explicaţiile pe care mi le-ai dat? Eu îi răspund afirmativ şi că mă voi ocupa de întocmirea raportului cu explicaţiile necesare, după care mă şi ocup de treabă. După vreo săptămînă îi livrez consideraţiile mele asupra cazului iar fostul meu coleg de liceu. După un timp, fostul meu coleg de liceu îmi mulţumeşte călduros că raportul meu scosese din impas cazul iar problema fusese închisă şi fumigena fusese dezamorsată.
Atunci mi-a venit în gînd ideea, de ce oare securitatea noastră nu şi-ar apropia personal de specialitate care să fie în măsură a analiza astfel de cazuri care în fond pot fi pe loc lămurite deoarece toate aceste „informări” tehnice pornite din orgolii personale sau alte motive nu erau decît nişte răutăţi, de multe ori pornite din invidie, menite a introduce discordie între oameni şi a perturba un mecanism tehnic care, cît de cît, funcţiona bine.
Probabil că, printre persoanele colaboratoare ale securităţii să fi existat şi astfel de oameni care aveau exclusiv rolul de a analiza şi lămuri unele probleme de specialitate ivite în munca de asigurare a securităţii statului, dar care nu aveau nimic în comun cu represiunile împotriva oamenilor cu convingeri politice diferite de cele ale regimului, incriminate de legea Ticu Dumitrescu.
De aceea, consider profund greşită şi neavenită motivaţia lui Radu Golban cum că dacă ai dat informaţii securităţii în alt domeniu decît cel „în sensul legii” Ticu Dumitrescu eşti neapărat demn de a fi condamnat pentru îndeplinirea unor comandamente imorale.
Sincer să fiu, dacă cineva ar fi uneltit la independenţa, la suveranitatea şi la libertatea de acţiune a statului şi neamului meu, iar organele de securitate mi-ar fi cerut să le spun tot ce ştiu despre aceasta, aş fi făcut-o cu satisfacţie deplină, considerînd că a fost o datorie de onoare de care ar fi trebuit să fie mîndru orice român, indiferent de convingerile lui politice.
*