Ce rol are Voican Voiculescu în campania de denigrare a lui Marian Munteanu?
Ieri seară la Realitatea TV cunoscutul Radu Golban, aflat pe lista de candidați ai partidului Alianța Noastră România, și-a anunțat retragerea de pe aceste liste din pricina nepotrivirii de caracter cu Marian Munteanu, liderul partidului. În paralel, același Radu Golban a pus în circulație un text prin care își detaliază decizia și acuzațiile la adresa lui Marian Munteanu. În principal e vorba de comportamentul fostului meu student, imoral, după criteriile lui Radu Golban. Am găsit pe internet fragmente din acest text, într-un amplu comentariu pus în circulație de Cosmin Gușe.
Pe Radu Golban îl prețuiesc, am apărut la alte alegeri împreună pe aceeași listă, unde eu am insistat ca Radu Golban să fie cap de listă, iar eu pe poziția a 3-a, fără nicio șansă de reușită, dar dorind prin prezența mea să-i fiu de folos celui de pe poziția 1. Drept care am aflat cu mare satisfacție că Radu Golban se face tovarăș de partid cu Marian Munteanu, amândoi fiind pentru mine doi mari patrioți!… Cu atât mai mare a fost supărarea când l-am auzit pe Radu Golban că rupe tovărășia cu Marian Munteanu.
Drept care i-am trimis lui Radu Golban un scurt mesaj de atenționare asupra greșelii săvârșite. Citez câteva din vorbele cu care m-am adresat lui Radu Golban:
„Te rog să te informezi ca lumea și să retractezi ce ai spus! Eu, care îl cunosc bine pe Marian, îți stau la dispoziție cu răspunsul meu la orice întrebare, acuzație sau nedumerire cu privire la Marian! M-am bucurat așa de mult la ideea că ești alături de Marian!… Era o șansă bună pentru amândoi să faceți ce n-au făcut alții pentru România!… Dumneata ți-ai ratat șansa! Cine te-a împins la un gest atât de necugetat?!”
După câteva minute mă sună Radu Golban, ca să se explice. Nu ca să-mi ceară părerea. Din explicațiile sale nu mi-a fost greu să-mi dau seama care este persoana care l-a determinat pe Radu Golban să se retragă de pe listele Alianței Noastre și să-l atace atât de dur pe Marian Munteanu! E jenant și împovorător pentru Radu Golban să afle lumea, inclusiv mulțimea de prieteni pe care-i are, y compris subsemnatul, că persoana care „l-a împins la un gest atât de necugetat” se numește GELU VOICAN VOICULESCU!
E nevoie să repet? Gelu Voican Voiculescu este cel care l-a convins (sau constrâns?!…) pe Radu Golban să dezerteze, să defecteze, să se dezică de sine sau cum vreți să numiți necugetatul gest!
Așadar, între autorul / organizatorul mineriadelor din 1990, numitul Gelu Voican Voiculescu, și Marian Munteanu, victima mineriadelor organizate de Gelu Voican Voiculescu, minunatul român care este Radu Golban, l-a ales pe Geluțu! La data aceea vice prim ministru în cabinetul Petre Roman! Se poate spune, nu cu malițiozitate, ci cu nesfârșită amărăciune, că Radu Golban a ales astfel compania lui Petre Roman, a lui Ion Iliescu și ceilalți, persoane cu o statură morală desigur incomparabilă cu a unui golan ca Marian Munteanu!!
Mă întreb deci ce rol are Gelu Voican Voiculescu în campania atât de murdară prin care se încearcă denigrarea lui Marian Munteanu și anihilarea tentativei sale de a oferi un stindard sub care să se adune cât mai mulți români patrioți! Cu ani în urmă, adică în 1991 sau 92, același Gelu Voican Voiculescu a încercat să lanseze o campanie asemănătoare împotriva lui Corneliu Coposu!… Adrian Păunescu, de care a vrut să se folosească, nu l-a încurajat și nici nu l-a susținut! Nu s-a făcut porta vocea nedemnelor calomnii, așa cum s-a lăsat folosit Radu Golban!… Să fie Gelu Voican Voiculescu inițiatorul și organizatorul, capul acestei mascarade la care văd că nu sunt puțini cei care se lasă manipulați, devenind acuzatorii neîndurați ai unui om pe care ar avea toate motivele să-l prețuiască și să se simtă onorați de colaborarea cu Marian Munteanu?!
O asemenea campanie, susținută de câțiva lideri de opinie din mass media, în frunte cu Cosmin Gușe, nu se poate să nu aibă un șef! Ideea că acesta ar fi GELU VOICAN VOICULESCU nu mi se pare ușor de înlăturat. După ce i-a asasinat pe Nicolae și Elena Ceaușescu, este greu de spus că Gelu Voican Voiculescu n-ar fi în stare de orice!
Dragă Radu Golban, chiar nu-ți dai seama ce ai făcut?!
Ion Coja
Post scriptum. Apreciez mult faptul că același Cosmin Gușe, în calitate de proprietar al postului Realitatea TV, nu a ținut să-și impună punctul de vedere, ci le-a permis accesul pe platou câtorva personalități, în frunte cu Alex Ștefănescu, mult mai convingători și mai credibili, care s-au pronunțat net în favoarea lui Marian Munteanu. Aștept de ani de zile să apară postul TV la care, când se discută despre Marian Munteanu, să fiu și eu chemat, fostul său „diriginte” din facultate! Am multe de adăugat la cele spuse de fostul meu student Alex Ștefănescu!… Nu mi-ar displăcea s-o fac la Realitatea TV!
DECE N-A VRUT GOLBAN SA SPUNA CE POLITICIAN ROMAN L-A VIZITAT, CITANDU-I NUMELE EXACT?
„Radu Golban: Pentru un jurnalist se cuvine sa fiti informat. Insa, in contextul acestei discutii nu doresc sa ma pronunt vis-a-vis de aceasta intrebare”{ adica cea asupra numelui politicianului}
link:
.http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-7713587-radu-golban-cel-care-descoperit-datoria-germaniei-catre-bnr-daca-nu-crede-posibilitatea-recuperarii-acestor-bani-nu-angajat-acest-demers.htm
titlu:
Radu Golban, cel care a descoperit datoria Germaniei catre BNR: Daca nu as crede in posibilitatea recuperarii acestor bani nu m-as fi angajat in acest demers
de Dan Popa HotNews.ro
Sâmbătă, 21 august 2010, 7:04 Economie | Finanţe & Bănci
Radu Golban
Radu Golban
Foto: Hotnews
Radu Golban este un roman stabilit in Basel, Elvetia. Doctor in economie, el a descoperit in timp ce isi facea documentarea pentru teza doctorala ca Germania are o datorie istorica catre Banca Nationala a Romaniei. Ca nemtii au incercat sa o “deconteze” fie prin decontarea din soldul curent a stationarii trupelor pe teritoriul Romaniei, fie prin achitarea unor datorii ale Romaniei fata de Germania in 1944 tot din soldul curent . Dupa publicarea articolului de ieri, m-a cautat la telefon. Nu puteam sa nu profit de ocazie si sa nu ii iau un interviu. Despre cum a “descoperit” subiectul, ce spun BNR si Presedintia despre asta sau in ce stadiu se afla demersurile initiate de domnia sa. Golban este convins ca in cele din urma datoria poate fi achitata. Altii insa, se indoiesc de un asemenea deznodamant.
Rep: Cum ati „dat” de aceasta datorie a Germaniei catre BNR?
Radu Golban: As incepe prin a mentiona faptul ca cercetarile in domeniu monetar reprezenta o preocupare mai veche, conturandu-se inca din perioada pregatirii in cadrul doctoratului.
Primele preocupari privind identificarea posibilitatilor de recuperare a datoriilor Germaniei create in urma acordului de cliring semnat cu Romania in anul 1935 s-au conturat in cadrul cercetarilor efectuate pentru elaborarea lucrarii „UEM – incotro?” (publicata in acest an in cadrul unei prestigioase edituri din Romania). In contextul acestui demers, conlucrarea cu d-na conf. univ. dr. Mihaela-Brindusa Tudose (coautor al lucrarii anterior mentionate) s-a concretizat in identificarea soldului. La inceput a reprezentat doar o constatare si un argument in cadrul tematicii cartii; ulterior a devenit o provocare.
Rep:Sunteti roman stabilit in Elvetia, din cate stiu. Cum ati ajuns acolo?
Radu Golban:Da, la origine, sunt din Timisoara. La varsta de 14 ani -in anul 1988- impreuna cu familia, am emigrat in Germania. Sunt cetatean german si din anul 2003 m-am stabilit in Elvetia.
Rep:Care au fost demersurile Dvs. in privinta datoriei? Cu cine ati discutat si ce raspunsuri ati primit?
Radu Golban:Pentru inceput, am elaborat (in colaborare cu d-na Tudose) un prim articol „O solutie pentru iesirea din criza: recuperarea datoriilor Germaniei din relatiile comerciale nerespectate cu Romania” care a fost publicat pe data de 17 mai 2010 in ziarul „Saptamana financiara”. Receptivitatea cu care a fost primit acest articol a reprezentat mobilul pentru o mai ampla documentare, prilej cu care am elaborat un al doilea articol (Argumente suplimentare in favoarea lamuririi soldului operatiunilor de cliring derulate in baza acordului din anul 1935 incheiat pentru reglementarea platilor intre imperiul german si regatul Romaniei).
Acest articol a fost preluat, incepand cu data de 15 iunie 2010, de mai multe publicatii on-line din Romania. In mare parte, aceleiasi teme s-a circumscris si articolul Capitalul german din Romania si rolul sovromurilor in „cooperarea” germano-rusa, prezentat de cotidianul on-line Ziua veche (in data de 12 iulie 2010).
Pe data de 20.7.2010 am fost invitat in emisiunea „Ora 21” la Analog TV, Timisoara. A urmat apoi interviul acordat portalului German-Foreign-Policy.com, care a publicat, in data de 19.08.2010 joi, articolul Datorii neachitate (Unbezahlte Schulden). In aceeasi zi a mai fost publicat un alt articol scris de mine pentru Novo-Argumente din Frankfurt intitulat Datorii vechi in focus (Alte Schulden neu im Fokus).
Desi toate materialele elaborate au fost bine primite de cititori, nu s-a remarcat nici un raspuns oficial avizat.
Colateral acestei actiuni publicistice mai mentionez si schimbul de idei realizat cu dl. Eugen Anca, om de afaceri de origine romana, care s-a preocupat de tezaurul romanesc de la Moscova.
Rep:Ati luat legatura cu cineva din partea romana? (Ministerul de Finante, BNR,
Guvern samd)?
Radu Golban: Deoarece prin activitatea publicistica a fost sensibilizat doar publicul, nu si autoritatile statului, am recurs la contactarea directa. Astfel, prin amabilitatea d-lui Eugen Anca s-a depus o adresa la BNR, inregistrata cu nr. 783/17.06.2010; BNR a raspuns prin adresa nr. XVIII/3600/16.07.2010.
In data de 17.06.2010 am transmis o petitie Presedintelui Romaniei, dl. Traian Basescu, care – prin consilierul Gabriel-Cristian Piscociu – a raspuns cu adresa nr. DRA2/19148/09.07.2010 (petitia fiind ulterior trimisa la Ministerul Afacerilor Externe).
Rep: Exista vreun demers legal pentru recuperarea acelor bani? Ati discutat cu d-na Ulla Jelpke? Ce v-a spus?
Radu Golban: Un demers legal pentru recuperarea soldului nu a fost demarat. Pana acum, toate actiunile s-au concretizat doar in interpelari, adrese si articole publicate.
Deja este cunoscut faptul ca, pe 16 august 2010, d-na Ulla Jelpke, parlamentar german, a adresat Guvernului Germaniei o interpelare, solicitand un punct de vedere oficial in aceasta problema. Ce nu se cunoaste, insa, este faptul ca actiunea domniei sale este un rezultat al discutiilor si conlucrarilor noastre.
In ce priveste ultima parte a intrebarii, nu cred ca este relevant sa reproduc discutia purtata. Consider ca cel mai important aspect il reprezinta amabilitatea domniei sale de a se angaja in lamurirea unui sold comercial.
Rep:Cum ati ajuns la Banca Reglementelor sa studiati documentele din arhiva? Ce detalii ati mai obtinut legate de datoria Germaniei?
Radu Golban: Avand resedinta in Basel, mi-a fost facil sa accesez arhiva Bancii Reglementelor.
Am analizat raportul numarul 14 a institutii, care trateaza in mod special cumularea soldului roman si tehinicele Germaniei de a reduce acest sold sau „varfurie” neacoperite ale comertului in compensatie inte cele doua tari. In ciuda diferitor tehnici ale Germaniei de a reduce soldul – fie prin decontarea stationarii trupelor germane in Romania din soldul curent sau achitarea unor datorii ale Romaniei fata de Germania in 1944 tot din soldul curent, acesta a crescut in favoarea Romaniei in ritm accelerat. In 1944 de la circa 900 de milioane de la 1200 de milioane de Reichsmark.
Rep: Considerati ca acesti bani se pot obtine in cele din urma?
Radu Golban: Desigur. Altfel, au si colaboratorii mei, nu ne-am mai fi angajat intr-un demers fara sorti de izbanda.
Rep: Care este interesul Dvs. in aceasta chestiune?
Radu Golban: Inainte de toate sunt roman. Valorile care m-au ghidat au fost devotamentul, dreptatea si fair-play-ul comercial international. Daca aceste argumente nu sunt suficiente, mai subliniez faptul ca nu exista nici un interes material sau financiar.
Rep: Stiu ca ati fost vizitat de un politician roman in Elvetia. Despre cine e vorba si care ar fi fost implicarea sa in aceasta problema?
Radu Golban: Pentru un jurnalist se cuvine sa fiti informat. Insa, in contextul acestei discutii nu doresc sa ma pronunt vis-a-vis de aceasta intrebare.
SI DACA SI DATELE DOCTORATULUI LUI CU DATORIILE NEMTILOR SUNT LA FEL DE FACATURA CA SI DATELE LUI GOLBAN DESPRE MUNTEANU?
Au fost jurnalisti care au strigat la Realitatea si la emisiunea ulterioara semnalata de mine la TVR despre Marian Munteanu ca descoperirile lui Golban retrasul , sunt o facatura si ca de fapt Golban este un nimeni fata de Marian Munteanu!
Eu imi aduc aminte ca Adrian Vasiliu de la BNR sustinuse acelasi lucru la antena3, si anume ca exista parte dintre chitantele nemtilor achitate dar ca restul chitantelor ar trebui cautate pentru ca realitatea neachitarii sa fie cu adevarat si pe deplin demonstrata. Dar Vasiliu era tare sceptic asupra asertiunilor lui Golban, de doctorat etc.
Totusi nu a vazut inca nimeni actele care sa demonstreze datoriile nemtilor neachitate , din care si-a dat doctoratul si si-a dezvoltat si teoriile ulterioare!
Ar fi grozav sa fie adevarata „descoperirea” lui Golban care ar putea aduce Romaniei o suma de bani foarte importanta in timpuri de restriste, ca cele pe care le traim azi, dar cand vezi ce toarna despre Marian Munteanu, incepi sa banuiesti ca se ascunde o cu totul alta categorie umana sub aceasta identitate cu aparente de mare patriot „roman”!
Nu sunt expert in arhive financiare dar Golban pute prea tare a putrefactie!
MUNTEANU A SPUS CLAR CA NU ESTE ISCALITURA LUI PE ACELE HARTII, SI CA ACEA CHITANTA DE BANI PRIMITI DE LA SECURITATE DE CATRE EL, NU A EXISTAT NICIODATA IN DOSRUL SAU DE LA SECURITATE!
PRIVITI MAI JOS CE SCUIPA GOLBAN:
Cunoscutul economist Radu Golban se retrage din proiectul politic Alianța Noastră România
Posted by justitiarul 1 day ago
link:
http://www.justitiarul.ro/9640-2/
titlu:
Cunoscutul economist Radu Golban se retrage din proiectul politic Alianța Noastră România
Posted by justitiarul 1 day ago
Am primit cu adâncă mâhnire verdictul CNSAS cu privire la relația consensual-patrimonială pe care a avut-o liderul Alianței Noastre […]
Am primit cu adâncă mâhnire verdictul CNSAS cu privire la relația consensual-patrimonială pe care a avut-o liderul Alianței Noastre România, Marian Munteanu, cu fosta Securitate. Mărturisesc: am crezut, asemeni unei generații întregi din care fac parte, că este vorba despre o tentativă ignobilă de a murdări imaginea liderului-simbol al luptei anticomuniste din Piața Universității.
Părinții mei au fugit de sistem și au trecut granița în anii 80, când am devenit azilanți în Germania. Este motivul pentru care îmi anunț astăzi retragerea de pe listele ANR și retragerea din partid: îmi este imposibil să candidez într-un partid condus de un lider care a semnat un angajament de colaborare cu poliția politică, aceeași care mi-a împins părinții în exil.
Așa cum am creditat proiectul politic ANR, la care am aderat cu toată deschiderea și încrederea că este o alternativă pe o piață politică distorsionată de relativism moral, l-am creditat pe liderul ANR, Marian Munteanu, atunci când a negat cu tărie orice fel de legătură consimțită cu organele de represiune ale regimului comunist.
Am crezut până în momentul în care documentele din dosarul de Securitate al lui Marian Munteanu au devenit publice.
Am citit și recitit argumentația CNSAS, care justifică verdictul de ”necolaborare cu Securitatea”, dar nu în sens literal ci ”în sensul legii”. Din facsimile rezultă clar, și fără îndoială că Marian Munteanu a semnat un Angajament pe 28 Martie 1988, devenind informator cu numele conspirativ ”Ioan”, că a dat, sub acest nume, mai multe note informative referitoare la mai mulți colegi și la un profesor al său de la Universitate și că a primit bani pentru asta.
Din punctul meu de vedere, sunt două fracturi morale majore care mă determină să renunț la candidatura pe listele ANR.
Prima: Marian Munteanu, liderul revoltei anticomuniste din Piața Universității, exponentul tinerilor frumoși și liberi Golaniadei anilor 90, simbolul unei generații ridicate din sângele Revoluției, a negat fără să clipească, și în repetate rânduri, orice fel de relație voluntară cu Securitatea. A negat astă-vară, din postura de candidat PNL pentru București și a negat aproape zilnic, în ultimele zile. Ne-a privit în ochi și ne-a spus că nu e ceea ce credem, în pofida tuturor evidențelor.
A doua: Este irelevant, din punct de vedere moral, dacă notele sale informative au fost sau nu folosite de organele represive ale Securității ca să distrugă viața unor apropiați ai săi. Marian Munteanu a furnizat muniția de care poliția politică a dispus ulterior așa cum a crezut de cuviință.
Dr. Ec. Radu Golban 21 octombrie 2016
Deşi eu mă îndoiesc tare de autenticitatea documentului de „colaborare cu securitatea”, acesta fiind după părerea mea o făcătură a anilor ’90 cu scopul murdăririi imaginii lui M.M. – cel mai mare dintre „golanii” definiţi astfel de către Iliescu et co. Ce legătură ar putea avea această făcătură cu Gelu Voican Voiculescu, nu-mi pot da seama. Nu este exclus ca o contribuţie a lui în fabricarea de documente compromiţătoare la adresa opozanţilor politici ai trioului Iliescu – Brucan – Neulander să-şi fi făcut efectul.
Şi, haideţi să zicem că cineva a încheiat un document cu organele de securitate ale statului, gîndindu-se la siguranţa ţării şi neamului românesc, în contra celor ce unelteau la ea din varii motive. Ce poate fi rău în asta? Eu nu găsesc că Mona Muscă de pildă, încheind un angajament cu organele de securitate ale statului pentru supravegherea activităţii extraşcolare a studenţilor străini, să fi făcut un act condamnabil. Totuşi regimul actual a considerat astfel, determinînd-o pe Mona Muscă să iasă din viaţa politică.
Din activitatea mea profesională ştiam că există ticăloşi care informau organele de securitate asupra unor probleme tehnice care vizau anumite erori săvîrşite în procesul proiectării, corectate ulterior spre a nu compromite calitatea lucrării finale. Cei de la securitate care primeau astfel de informări nu erau cunoscători ai problemelor tehnice, şi, ca să le rezolve, cînd doreau să se lămurească cu privire la corectitudinea informării, făceau apel la cunoştinţele tehnice ale unor oameni de specialitate.
Mi s-a întîmplat prin anii ’75-’80 să fiu contactat de către un fost coleg de liceu care atunci lucra la Miliţia judeţeană Secţia Economică şi acesta să-mi relateze un caz întîmplat în institutul nostru ce fusese raportat organelor de securitate din institut de către un coleg de-al nostru a cărui nume se termina în „linski” – cunoscut admirator al realizărilor sovietice – cum că la elaborarea proiectului pentru o navă ce urma să fie construită pentru flota sovietică, s-ar fi strecurat nişte greşeli care compromiteau calităţile nautice ale navei.
Din întîmplare, cunoşteam problema şi i-am relatat colegului meu că situaţia nu era gravă ci supradimensionat de informator, ea se descoperise la timp şi fusese remediată fără a compromite caracteristicile de stabilitate ale navei. Bine-bine, îmi zice colegul, dar eu trebuie să fac raportul şi să-l înaintez şefului meu în scopul dezamorsării scandalului. Mă poţi ajuta tu cu explicaţiile pe care mi le-ai dat? Eu îi răspund afirmativ şi că mă voi ocupa de întocmirea raportului cu explicaţiile necesare, după care mă şi ocup de treabă. După vreo săptămînă îi livrez consideraţiile mele asupra cazului iar fostul meu coleg de liceu. După un timp, fostul meu coleg de liceu îmi mulţumeşte călduros că raportul meu scosese din impas cazul iar problema fusese închisă şi fumigena fusese dezamorsată.
Atunci mi-a venit în gînd ideea, de ce oare securitatea noastră nu şi-ar apropia personal de specialitate care să fie în măsură a analiza astfel de cazuri care în fond pot fi pe loc lămurite deoarece toate aceste „informări” tehnice pornite din orgolii personale sau alte motive nu erau decît nişte răutăţi, de multe ori pornite din invidie, menite a introduce discordie între oameni şi a perturba un mecanism tehnic care, cît de cît, funcţiona bine.
Probabil că, printre personele colaboratoare ale securităţii să fi existat şi astfel de oameni care aveau exclusiv rolul de a analiza şi lămuri unele probleme de specialitate ivite în munca de asigurare a securităţii statului, dar care nu aveau nimic în comun cu represiunile împotriva oamenilor cu convingeri politice diferite de cele ale regimului, incriminate de legea Ticu Dumitrescu.
De aceea, consider profund greşită şi neavenită motivaţia lui Radu Golban cum că dacă ai dat informaţii securităţii în alt domeniu decît cel „în sensul legii” Ticu Dumitrescu eşti neapărat demn de a fi condamnat pentru îndeplinirea unor comandamente imorale.
Sincer să fiu, dacă cineva ar fi uneltit la independenţa, la suveranitatea şi la libertatea de acţiune a statului şi neamului meu, iar organele de securitate mi-ar fi cerut să le spun tot ce ştiu despre aceasta, aş fi făcut-o cu satisfacţie deplină, considerînd că a fost o datorie de onoare de care ar fi trebuit să fie mîndru orice român, indiferent de convingerile lui politice.
Gelu Voican Voculescu nu-mi place, personal omul nu mi-a facut nimic direct, indirect a facut mult rau Romaniei si implicit si mie. Nu-i pot uita implicarea fanatica in uciderea lui Ceausescu, echilibristica de la mineriade.
Pe Matian Munteanu l-am vazut si auzit in anii 90, am vazut si mizeriile si propaganda impotriva lui facute de un regim care se transformase in democratic, lupul isi schimbase blana. Apoi a urmat tacere, retragerea din viata publica, poate si resemnarea.Apoi l-am vazut la Realitatea tv magistral, aceeasi gandire, aceleasi principii de viata si aceeasi dragoste de viata. Pot sa spun, o parere personala, ca lipsa lui din viata publica a fost o mare pierdere. Intrarea lui acum in politica ar reprezenta un mare castig. Cine se teme de Marian Munteanu? Cei care s-au temut in ’90.
Astazi este odios daca ai convingeri legionare ( nu mai vorbesc daca esti si credincios) interesant este ca este absolut ok daca ai convingeri staliniste camuflate in perestroika, esti considerat un intelectual liber cugetator rafinat gen Brucan, Iliescu, Voican Voiculescu.
Daca ai mai avut si mici legaturi cu Moscova atunci esti vazut si ca mare patriot. Ce sa faci cu Munteanu care nu are legaturi nici cu ursul, nici cu vulturul si nici liber cugetator nu e ?