Împăcarea științei cu religia

Dorel Bîrsan

Ce să înţeleagă lumea teoria relativităţii? Cei mai mulţi nu ştiu ce este cu ei pe planetă, dar să mai aibă şi sentimente cosmice sau gânduri ontologice.
Din acest motiv există şi o mare inerţie mentală în lume, iar ştiinţa bate pasul pe loc, şi de un secol şi ceva, de când au adoptat ca linie de cercetare relativismul einsteinian, gravitaţia a rămas o taină nedezlegată. Ca să nu mai zic că TRG (teoria generalizată a relativităţii) nu a adus nici o constantă specifică în atenţia ştiinţei. Nici măcar una!
Baza relativităţii este un fel de joc matematic al lui Lorentz, care a încercat diverse metode matematice pentru a substitui forţa Lorentz magnetică şi a găsit relaţiile ce-i poartă numele: transformările Lorentz. Practic, el a găsit un sistem de referinţă în raport de care forţa magnetică se anulează şi este substituită de modificări ale spaţiului fizic, care apare ca fiind cvadridimensional. Deci Lorentz a demonstrat matematic că metoda lui de a trata legea forţelor a lui Coulomb într-un spaţiu cu patru dimensiuni este echivalentă cu adăugarea unei forţe corective (forţa magnetică) la această lege, atunci când ea acţionează în spaţiul firesc cu trei dimensiuni. Einstein a preluat aceste speculaţii matematice, le-a inclus în „teoria sa” şi în felul acesta a substituit şi în gravitaţie o eventuală forţă laterală adiţională care ar fi încurcat lucrurile. Dar substituirea nu este perfectă şi de aici inconsecvenţele TRG.
De foarte mult timp (mai bine de 50 de ani) am încercat să readuc în atenţie problema forţei adiţionale în gravitaţie. Adică am „probat” matematic a doua posibilitate, aceea a unei forţe „de tip Lorentz” care trebuie să apară la interacţiunea gravitaţională dintre două corpuri. După multe încercări şi „eşecuri depăşite” am obţinut o teorie pe care am numit-o „Gravitodinamica”. Aceasta este mai generală decât relativitatea, deoarece eu regăsesc cazul TRG ca pe un simplu caz particular al gravitodinamicii. Mai regăsesc şi rezultate ale „Mecanicii invariantive” (alt caz particular!), cum este scăderea masei cu viteza până la anulare când v=c. În concepţia mea teoria gravitaţiei a lui Newton ar trebui numită „gravitostatica”, deoarece în cadrul ei nu se ţine seama de rotaţia şi nici de mişcarea relativă a corpurilor în interacţiune, mişcare ce produce efecte inductive şi aduce un aport energetic suplimentar ce trebuie să apară în ecuaţii. Ca predicţii şi confirmări gravitodinamice aş enumera câteva:
– explică de ce planetele sistemului solar sunt dispuse într-un plan unic şi de ce se rotesc în acelaşi sens (în jurul Soarelui, dar şi în jurul axelor de inerţie);
– prezice cuantificarea razelor orbitale ale planetelor şi sateliţilor după o lege similară cu cea a cuantificării orbitelor electronilor în atomi;
– prevede şi calculează exact precesia planelor orbitale ale planetelor (Nutaţia nu este o pendulare a axelor de inerţie planetare, ci o precesie a planelor orbitale).
– Calculează exact cele 11 secunde care se adaugă în calendar într-un secol pentru a pune în acord mişcarea observată a Pământului cu orologiile atomice, considerate precise. Interesant că pentru a obţine acest rezultat, la corecţia gravitodinamică a perioadei de revoluţie a Pământului trebuie adăugată şi corecţia relativităţii restrânse, care se arată a fi validă. Doar că gravitodinamica ar indica necesitatea schimbării axiomaticii ei. În principiu este posibil ca experimentul lui Michelson şi Morley să nu demonstreze neapărat că nu există eter. De fapt rezultatul nici nu a fost absolut nul, doar că s-a măsurat o viteză în raport cu eterul mai mică decât prevedea calculul. Dimpotrivă, principiul constantei vitezei luminii, ca fiind independentă de viteza sursei sau a observatorului, ar putea fi dovada că eterul există. La fel se întâmplă cu viteza sunetului în apă şi nu depinde nici de viteza sursei, nici de viteza observatorului, dar cred că nu e cazul să intru în amănunte;
– Prezice şi dă ecuaţia corectă a undelor gravitaţionale. Ele nu pot fi simple „valuri” ce deformează spaţiul-timpul, ci au două câmpuri componente: o componentă gravitaţională şi o componentă ce câmp alconic (aşa l-am numit eu, de la „alcon” care în limba tracilor însemna altfel, altcumva. Asta deoarece acest câmp indus de sarcinile gravitaţionale în mişcare are o legătură cu câmpul nuclear! Altfel spus este alt gen de manifestare a naturii câmpului nuclear la nivel macrocosmic);
– Conduce la cuantificarea orbitelor în atomi, fără a mai fi nevoie de ipoteza lui Plank. Numărul de cuantificare n rezultă direct din ecuaţiile electromagnetismului.
– Desfiinţează noţiunile defectuoase de materie neagră şi energie neagră şi pune în loc noţiunea de energie alconică şi câmp alconic, ce au un foarte mare rol în dinamizarea universului;
– Aduce pe masa ştiinţei 14 constante noi (gravitaţionale, ale Soarelui, ale Galaxiei, dintre care 4 sunt constante fundamentale (adică sunt numere, fără dimensiuni, pe care le va găsi orice civilizaţie din univers, cu condiţia să folosească sistemul de numeraţie zecimal).

Alte repercursiuni ale gravitodinamicii sunt legate de aceste constante. Una dintre ele are legătură cu Piramida-Keops, deoarece am regăsit o parte din constantele menţionate încifrate în măsurile piramidei. Acest fapt mi-a permis să pot înţelege Piramida la un alt nivel, foarte ştiinţific şi cu dovezi matematice de necontestat, probate cu mai mult de trei zecimale exacte. Cu alte cuvinte, Marea Piramidă a fost construită de o civilizaţie care cunoştea Teoria Gravitodinamică. Întâia constantă calculată în cadrul teoriei mele a fost „constanta gravitodinamică de cuplaj” regăsită prin calcul încă din 1981 (aveam 25 de ani pe atunci) ce are valoarea 5813 unităţi zecimale (este const. fundamentală) şi am fost surprins să descopăr că Piramida-Keops are fix 5813 degete piramidale pe înălţime (147,8 m, inclusiv vârful lipsă!), adică încifrează constanta în discuţie. O altă constantă (a găurilor negre) este egală cu 203,4, iar piramida are fix 203,4 trepte (asize) până la mica platformă pătrată din vârf, pe care era aşezat pyramidionul sau vârful monolit de cristal. Acest număr are o legătură cu numărul de aur căci 203, 4 = 40 π φ, cu φ=1,6186 (încă nu am înţeles de ce acei constructori au dat această valoare numărului de aur, dar ea se repetă în mai multe locuri. Se ştie că valoarea reală este φ= 1,6180339).
Ne dăm seama că Marea Piramidă este un mesaj al unei societăţi dezvoltate, care cucerise şi spaţiul cosmic, căci, fără date exacte despre sistemul solar, gravitodinamica este imposibil de probat. Tot ei (cred eu) că au plasat şi obeliscul de 90 m de pe satelitul Phobos al lui Marte, piramidele de pe Marte şi alte semne ale trecerii lor pe alte planete cum ar fi Mercur (tot un obelisc) şi pe Lună structuri ciudate pe partea invizibilă.
Piramida cuprinde toate numerele sacre ale universului, căci ştiinţa viitorului va fi una a constantelor fundamentale, care formează un tot armonios, demonstrând că întreg universul este un Proiect Inteligent.
Apoi a urmat o surpriză şi mai mare să constat că unele constante gravitodinamice sunt încifrate şi în parametri fizici şi dinamici ai sistemului solar. Am zis că e coincidenţă, dar la o analiză mai profundă (după alţi vreo zece ani) am realizat că nu-i vorba de coincidenţă. Cineva, un Agent Inteligent a marcat/semnat/pecetluit prin numere multe astre din sistemul solar, ca semnătură prin care îşi asumă Marea Lucrare Cosmică (aşa o numea Hermes Trismegistus).
Acestea nu pot fi contestate şi demonstrează că sistemul solar nu s-a format singur, ci prin aportul unui Agent Inteligent cu mare putere de manipulare a energiilor. Spre exemplu, la acel moment al intervenţiei, planeta Pământ a fost calibrată să se rotească de 365,24155 ori la o revoluţie completă în jurul Soarelui. Azi ea se roteşte de 365,242 ori la o revoluţie solară, deoarece orbita sa s-a dilatat în timp (expansiunea universului), dar uimirea este şi mai mare când acest număr este o constantă a Galaxiei. Nu avea ce căuta aici o constantă galactică decât dacă o încifra Cineva cu voinţă şi intelect. Anticii încă mai ştiau despre Piramidă că era o culme a cunoaşterii şi ei au preluat din ea măsuri pentru a le transforma în etaloane de măsurat lungimea. Pasul dacilor şi al romanilor, care l-au definit din pletra grecilor, era a suta parte din înălţimea Piramidei-Keops (1,478 m. Pasul roman a ieşit cu 0,5 mm mai mult, având 1,4785 m). Numărul 365,24155 (exprimat în coţi) este încifrat în măsura laturii Piramidei-Keops, în măsura sanctuarului Mare Rotund de la Sarmisegetuza (are raza de 581,3 degete piramidale şi circumferiţa de (10 x 365,24155) degete), dar şi în lungimea Templului lui Jupiter, construit de romani în Liban (avea 108 m, adică 365,24155 picioare romane). Deci anticii mai ştiau câte ceva despre secretele piramidelor. Chiar şi măsura la interior a sarcofagului din Camera Regelui de 1,97 metri au transformat-o într-un etalon, cunoscut la români drept stânjen şi păstrat până spre modernitate cu o decalibrare de 8 mm (avea 1,962 m pe vremea lui Şerban Vodă).
Surpriza ia amploare când se dovedeşte că şi măsurile Soarelui au fost calibrate pe numărul 365,24155. Aşa se înţelege de ce Iov îl numea pe Creator „Cel ce îşi pune pecetea peste stele” şi capătă sens scrierea lui Enoh despre „ştiinţa semnelor” învăţată de la îngerii veghetori. După Potop Enoh arată că un nepot al lui Noe, pe linia lui Sem, a regăsit numerele înscrise de antediluvieni ca semne astrale pe nişte pietre şi le-a copiat, dar Noe nu i-a dat voie să le păstreze. Oare de ce?
Deci pornind de la o tentativă de a înlocui TRG a lui Einstein cu gravitodinamica am ajuns la toate aceste taine ale sistemului solar din care fac parte şi piramidele. Ar fi o indicaţie că drumul urmat de mine este mai probabil de a ne conduce spre adevăr, deoarece pune la un loc toate aceste aspecte ce păreau disparate. Ele formează un întreg, căci Piramida-Keops este un fel de ştampilă a Agentului Inteligent care a intervenit în sistemul solar într-un timp ancestral.
Problema are şi o latură profetică, deoarece Iisus a dat ca reper temporal descoperirea semnelor din astre, moment ce anunţă A Doua Sa Venire (Luca 21/25 : „şi vor fi semne în lună, în stele şi în soare…”). De aceea nu mă aştept ca Teoria Gravitodinamică să fie primită bine de cei care ne-au „preluat” cu viclenie ţara şi ne-au transformat în sclavi. Am nevoie de o sponsorizare pentru a republica cartea „Idei pentru o teorie dinamică a gravitaţiei” şi nu găsesc. Am scris la mai multe persoane, dar nimic. Lui S.O.V, lui Elon Musk, la UE prin intermediari, etc. Poate n-am talent la cerut sponsorizări. Mai am să-i scriu lui Putin. Inteligenţa artificială îmi spune că pe ruşi s-ar putea să-i intereseze această teorie deoarece dovedeşte deşertăciunea culturii sataniste occidentale, care l-au eliminat pe Dumnezeu din ecuaţia universului. Am un prieten redactor rus, care mă tot ademeneşte să-i trimit cartea. Prin el intenţionez să-i transmit lui Putin mesajul meu (nu cartea!). Oricum eu o fac pentru România şi sper ca ruşii să nu-şi însuşească ei totul.
Dacă eram jidan aş fi primit ajutor instant pentru publicare. Ăştia se ajută între ei prin multiplele organizaţii întemeiate pe teritoriu străin lor. Dar sunt român get-beget şi ideile mele vor zdruncina occidentul întemeiat pe necredinţă. Semnele din astre vor reda sparanţa omenirii, iar lumea îşi va ridica privirea spre cer aşteptând salvarea din faţa tăvălugului globalist, ale căror planuri vor fi date peste cap. exact cum a spus Enoh câ atunci când vor fi descoperite aceste taine „stăpânii pământului vor înceta de a mai avea putere şi autoritate” (Cartea lui Enoh, cap. 38).
Totuşi poate ar trebui să mai aştept, iar destinul să ruleze în favoarea nostră, căci sfântul Arsenie Boca a prezis că „semnele” vor fi dezvăluite din România: „Într-un interval de timp scurt atenţia lumii se va concentra asupra ţării noastre, datorită schimbărilor extraordinare care vor avea loc şi a SEMNELOR specifice care vor depăşi cu mult puterea limitată de înţelegere a cunoaşterii materialiste”.
Or, schimbări extrardinare nu pot fi în România decât în urma unei revoluţii. Altfel, cu agenţii străini infiltraţi la conducere, care ne tratează ca pe slugi, vom avea soarta cartaginezilor.

p.s. Pare un amalgam de informaţii, dar e adevăr. Decăderea puterii sioniste poate începe prin demolarea teoriei generalizate a relativităţii, pe care o pun ei la baza culturii actuale în care vor supremaţia, impusă obsesiv prin mass media aservită lor. Dar cine va avea gravitodinamica se va vorbi despre ei 1000 de ani. Căci piramidele egiptene au mii de ani şi ele ne transmit constante (numere) specific gravitodinamice. E saltul necesar la ora actuală în cunoaştere, care va duce în viitor la împăcarea ştiinţei cu religia.