Nota redacției: Ne-am ferit până acum să găzduim texte privitoare la discuțiile purtate între legionari asupra lui Horia Sima. Dl Calin Kasper nefiind legionar se pronunță dezinvolt asupra acestui subiect, așa cum se vor mai pronunța și alții în viitor. Este inevitabil acest subiect în orice abordare mai largă a Mișcării Legionare. Răspunsul dat de dl Călin Kasper este, din câte texte am mai primit pe acest subiect, singurul favorabil lui Horia Sima. Tocmai de aceea îl și publicăm, cu acest text deschizând discuțiile pe subiectul HORIA SIMA.
După mine, întrebarea cea mai incomodă pentru partizanii lui Horia Sima este următoarea: cine i-a urmat lui Horia Sima la comanda Legiunii? Cine conduce azi Mișcarea Legionară?
Lui Horia Sima i-a plăcut să fie numit „Comandantul”, dar nu s-a îngrijit să dea Legiunii un minim regulament de funcționare, prin care să se stabilească măcar o procedură de investire a celui care conduce Legiunea. A murit Horia Sima – și a murit în patul său, la o vârstă venerabilă; nu răgazul i-a lipsit ca să dea Mișcării o lege. Mișcarea legionară nu a funcționat fără a avea anumite reguli și principii, chiar dacă ele nu au fost șistematizate și ordonate într-un statut propriu-zis, un regulament, o constituție!
Un grup de legionari, în frunte cu Aurel Ionescu, au elaborat un proiect de constituție a ML, i l-au prezentat lui Horia Sima, dar acesta nici nu a vrut să audă de așa ceva, l-a respins fără să-l citească! (informație de la George Petre, confirmată apoi de alte surese). Grav este că Horia Sima nici măcar nu a lăsat vreo vorbă, vreo indicație cu privire la persoana care să-i urmeze la conducerea Mișcării!… Gest greu de înțeles, greu de calificat!… Răposatul Nicolae Roșca mi-a oferit o explicație, notabilă numai ca efort de a salva onoarea șefului, numai ca dovadă de loialitate, dar doctrinar nulă.
L-am întrebat pe Nicolae Roșca ce funcție a avut Mircea Nicolau în ierarhia legionară și nu a putut să-mi răspundă! De ani de zile, de la moartea lui Horia Sima, Mișcarea Legionară nu are un șef! Cui i se poate părea normală această situație?! Cine este de vină? Cine este de vină mai mult decât Horia Sima?!
Căci, evident, Horia Sima nu poate fi singurul vinovat! Chiar dacă va fi fiind principalul vinovat. Are cumva circumstanțe atenuante pentru acestă vină capitală?! Eu le caut de ani de zile și nu le-am găsit!…
Alte acuze aduse lui Horia Sima pot fi respinse de apărătorii săi. Dar faptul că în urma lui Horia Sima Mișcarea Legionară a rămas neputincioasă să-și găsească / desemneze / aleagă un șef, este mai mult decât o acuză, este o realitate tragică, de neînțeles. Care denotă că stilul în care a condus Horia Sima nu a fost menit să întărescă Legiunea, să-i asigure măcar dăinuirea. Ci dimpotrivă! Ca să nu zic vorbe mai grele!… Deocamdată.
ion coja
.
.
Dar cu Horia Sima cum rămâne?
La un articol de-al meu despre doctrina legionara, mi s-a pus printr-un comentariu, întrebarea cu cârlig: „Dar cu Horia Sima cum rămâne?”
Fiindcă doctrina legionară a fost concepută integral de Corneliu Zelea Codreanu și dusă până la cristalizare într-un concept unitar, expus în „Cărticica șefului de cuib” de același genial Zelea Codreanu, rezultă că la creearea acestei doctrine contribuția lui Horia Sima a fost nulă, adică n-a avut tangență cu ea.
Deci eu vorbesc una și sunt întrebat de alta. Dar întrebarea nu este deloc nelegitimă. Și apoi, de ce n-ar avea dreptul un comentator să mă întrebe despre un lucru care nu are legătură cu ce spuneam eu, dar care, prin asociere, aduce un subiect arzător „la ordinea zilei”?
Pentru că Horia Sima a fost și este un subiect foarte fierbinte. De ce? Pentru că el, ca Comandant al Mișcării legionare, a fost contestat aprig chiar din rândurile legiunii. Așa că trebuie mai întâi să ne întrebăm cine au fost contestatarii lui Sima și cât de legionari au fost ei?
Eu, și nu cred că greșesc, judec gradul de legionarism al unei persoane după cât este de atașat doctrinei legionare. Nu prin vorbe, ci prin fapte! Deci, să analizăm cum trebuie să fie și să se poarte legionarul ideal, așa cum îl descrie Codreanu în „Cărticică”. El este obligat să respecte legea disciplinei și a onoarei, care a fost enunțate astfel:
„Legea disciplinei: fii disciplinat legionar, căci numai aşa vei învinge. Urmează-ti şeful şi la bine şi la greu.”
„Legea onoarei: mergi numai pe căile indicate de onoare. Luptă, nu fi niciodată mişel. Lasă pentru alţii căile infamiei. Decât să învingi printr-o infamie, mai bine să cazi luptând pe drumul onoarei.”
Legionarul mai trebuie să aibă inima bună: „A doua grijă: INIMA BUNĂ. Legionarul când vine la cuib trebuie să fie cu inimă bună. Să nu pornească cu gând de sfadă, de răutate, căci în cuib n-are voie să se certe nimeni. Când legionarul va avea poftă de sfadă, să se bage între duşmani.Lucrurile mari şi bune se fac cu inimă bună, pentru că unde e inimă bună acolo e Dumnezeu, iar unde inima e rea, acolo s-a băgat diavolul. De aceea unde este inima rea nici un lucru n-are spor. Toate merg pe dos. Despre omul care păşeşte cu inimă rea se zice că nici păpuşoii nu-i cresc pe ogor.”
Cum mai trebuie să fie legionarul? „Trebuie să fie drept cu legionarii şi cu toată lumea. Nici adversarului nu-i poate face nedreptate. Va lupta cu el, îl va învinge, dar pe căile dreptăţii, ale moralei; nu prin laşitate sau minciună.” și „Să nu vorbească de rău pe camarazii lui. Să nu permită să i se vorbească de rău despre alţii. Să ştie să păstreze armonia în unitatea pe care o conduce. Este de o importanţă capitală. Un şef de ar avea toate calităţile din lume şi dacă în unitatea pe care o comandă e ceartă, dezbinare, neînţelegere, trebuie imediat înlocuit. Sunt unii şefi care îndată ce iau comanda unei unităţi, unitatea începe a se destrăma.” Mai departe „Să fie om de cuvânt. Să fie de o cinste care să-i atragă stima tuturor oamenilor din jur.”
Am definit deci unitatea de măsură cu care putem să stabilim exact „legionarismul” fiecărui personaj care ne interesează. E un legionarism de paradă, sau e adânc înrădăcinat în suflet și-n simțiri?
Pornind de la cele de mai sus, orice legionar care vorbește de rău pe Horia Sima este legionar de suprafață, pentru că un legionar adevărat n-are voie să vorbească pe alt camarad de rău. Dar să presupunem că Horia Sima a făcut greșeli substanțiale, care meritau sancționate. Foarate bine, să fie sancționat, dar cu argumente! Ori eu n-am găsit contra lui Horia Sima nici un argument adus de criticii săi care să stea în picioare la o analiză atentă.
Tot așa de atent l-am analizat și pe Horia Sima. Am vrut să mă conving dacă a fost farsor, ticălos, trădător, ucigaș, cel care și-a însușit conducerea legiunii prin fraudă, cel care a dus legiunea la pieire, cel care a greșit fundamental formând guvernul national-legionar, etc. Sima are 7000 de pagini de memorii. Eu am citit cam câteva sute, în care am analizat dacă și în ce fel a încălcat doctrina legionară. N-am găsit nicio încălcare!
Din ce-am citit, m-am convins că n-a vorbit niciodată de rău pe vre-un legionar. Să vină cei care stiu mai bine ca mine cu citate din memoriile lui Sima în care el critică cu rea voință pe vre-un legionar și eu îmi pun cenușă în cap! El a fost nevoit să descire anumite fapte ale legionarilor, unele din ele reprobabile. De exemplu, Papanace i-a promis lui Sima că îl va susține în acțiunea lui de a-l răsturna pe Carol al II-lea, dar se răzgândește și nu mai vine în țară de la Berlin, așa cum s-a înțeles cu Horia Sima. Când totuși revoluția condusă de Sima a învins și regele sperjur a spălat putina, Papanace de la Berlin nici n-a mai avut curajul să revină la București, fără ca mai înainte să vorbească la telefon cu SIma. Acesta îl cheamă în țară și-l pune subsecretar la ministerul de finanțe, al doilea om din minister, după ministrul Crețianu, preferat de Antonescu. Apoi, referitor la activitatea ministerului de finanțe, Sima apreciază elogios contribuția lui Papanace. Nu trebuie să uităm că memoriile lui Sima au fost publicate după ce Papanace, aflat și el în exil, ca și Sima, l-a atacat foarte dur pe acesta în niște articole de-ale lui, la care Sima s-a apărat extrem de cuviincios și cu argumente. Nu putea el să dea cu Papanace de pământ, măcar în memoriile lui?
Să spună cineva care dintre cei doi a fost mai apropiat de învățăturile Cărticelei? Sima sau Papanace? Deci, pentru mine, atacurile lui Papanace la adresa lui Horia Sima sunt cel puțin imorale. Așa stau lucrurile și cu părintele Borșa, convins că Sima a trimis un comando legionar ca să-l omoare, dar legionarii nu l-au omorât fiindcă le-a fost rușine! Sau acuzația puerilă că Horia Sima a provocat niște sabotaje prin 1938, fiind sigur că ele nu vor avea succes, dar le-a comis totuși, știind că Codreanu era în închisoare. Datorită acestor sabotaje nereușite, spun unii legionari, s-a mâniat Carol pe Codreanu și l-a ucis. Dacă Sima stătea cuminte, Codreanu ar fi scăpat! Deci, pe Codreanu l-a omorât Horia Sima!!!
Numai că, după doi ani, Horia Sima repetă nebuneasca lui încercare din 1938 si culmea, reușește de data asta să-l gonească pe ticălos de pe tronul țării. Acum, zic detractorii lui, trebuia iar să stea cuminte, fiindcă guvernul național-legionar a fost un dezastru!
Am dat doar câteva exemple referitor la cât de absurde sunt unele din criticile unor legionari la adresa lui Sima. Eu nu contest că omul s-ar putea să aibă vini ascunse. Dar dacă sunt ascunse, nu le știu nici eu, nici dumneavoastră! Noi discutăm pe fapte, nu pe presupuneri.
Sima a scris o prefață la Cărticică. Iată câteva gânduri ale lui, adresate legionarilor:
„În „Cărticica Şefului de Cuib”, tipărită din nou în toamna anului 1940, am semnat un „Cuvânt Înainte”, în care spuneam că cei rămaşi în viaţă nu ne vom abate de la învăţătura Căpitanului. Ca semn neîndoielnic al nezdruncinatei noastre hotărâri de a nu altera bazele doctrinare sau de organizare ale Legiunii, am stabilit că formula salutului „Trăiască Legiunea şi Căpitanul” se păstrează neatinsă. Prin această enunţare voiam să spun legionarilor că Corneliu Zelea Codreanu nu pate fi îndepărtat din preocupările noastre zilnice, venerându-l numai ca figură istorică, cum se întâmplă cu toţi marii bărbaţi care au săvârşit fapte de seamă în viaţa unui neam. Căpitanul nu e o realitate a trecutului; el îşi afirmă prezenţa constantă în acţiunile noastre. El ne inspiră în fiecare moment al propriilor noastre deciziuni, el ne admonestează când facem lucruri neconforme cu concepţia lui şi el ne bucură şi ne aprobă când acţionăm în stilul lui. Cu Căpitanul întreţinem un permanent dialog. El interpretează mai bine ca noi înşine vrerea naţiunii. În fond, el conduce mişcarea sau dacă mişcarea s-ar conduce altminteri de cum gândeşte el, nu mai e mişcare. El este şi energia care împrospătează permanent energiile noastre slăbite de lupte, privaţiuni, decepţii şi închisori.”
Mai repet odată convingerea mea că Horia Sima a avut un cult pentru Căpitan și a fost unul dintre puținii care a respectat doctrina legionară cuvânt cu cuvânt. Dar haideți să ne ocupăm puțin și de biografia lui. Se știe că a a intrat în mișcare în primul cuib care s-a înființat în București, inca din 1927. Atunci încă Mișcarea era la început, deci nu putea fi atras din oportunism, ci din convingere. A fost orfan, crescut de niște rude din Mândra Făgărașului. A terminat lieceul „Negru Vodă” din Făgăraș ca șef de promoție și pe unde a trecut el, a format legionari de mare calibru.
Iată cum a devenit legionar Ion Dan din Mândra, după mărturisirile lui din „Amintiri din alte vremi”: „Când a venit la mine Horia Sima, din partea Mişcării Legionare, ca să-mi propună să mă înscriu la ei i-am spus că eu nu fac politică, că nu mă înham la carul nici unui partid. Dar până la urmă m-a convins că Legiunea e o şcoală de caractere şi că ei sunt duşmanii demagogiei politice din ţara noastră. Din clipa în care am acceptat propunerile lor nu am cruţat nimic, nici timp, nici bani. Fiecare lovitură pe care o primeam mă îndârjea tot mai mult. Cum a luat naştere această mişcare şi care au fost cauzele apariţiei ei veţi afla din scrierile altora mai competenţi. Nu mă îndoiesc că îngenuncherea acestei mişcări va fi de scurtă durată; că o altă generaţie se va ridica contra dezmăţului şi minciunii impuse de străini.”
Iată și memoriile altui legionar, Dumitru Banea, al cărui frate Ion ajunsese mâna dreaptă a lui Codreanu, Ion fiind ucis în 1939 din ordinul criminal al lui Carol al II-lea: „Nicolae (Petrascu) urmeaza liceul „Radu Negru” din Fagaras, unde intalneste pe eminentul elev, notat numai cu 10, Horia Sima, si nu numai ca ajung amandoi in Miscarea Legionara, dar mai tarziu isi leaga viata unul de celalalt. Nicolae se inscrie la Litere in Bucuresti, iar Horia Sima la Filozofie. Fratele mai mic urmeaza Scoala normala, facandu-se invatator. Toti trei fratii ajung legionari si platesc si ei cu inchisori sau lagare. Pe prof. Nicolae Petrascu l-am cunoscut la Sibiu, unde functiona ca profesor de limba romana si franceza la Scoala normala. Ne imprietenim si mai tarziu se casatoreste cu sora mea, Livia. Am mers prin zeci de sate si comune impreuna. Activitatea lui in Miscarea Legionara este enorma. In anul 1936, intr’un grup de legionari, Capitanul ii intreaba unde s’ar putea tipari cartea „Pentru legionari”, mai bine zis, cine isi ia raspunderea tiparirii ei, caci cartea aparea in clandestinitate si riscul confiscarii ei era enorm. Prof. Petrascu ia raspunderea tiparii cartii. La Sibiu, la cenzura militara, era colonelul Davideanu, un prieten al Miscarii Legionare. A pus stampila la inceputul cartii si la fine, dar n’a trecut-o pe lista de cenzura. La tipografia „Vestemean”, patronul era legionar, dar avea si doi lucratori socialisti. Ca sa se vada ca totul este in regula, el le-a aratat tocmai lor manuscrisul si le-a adresat rugamintea si ore suplimentare, sa apara cat mai repede cartea si se va da o masa la sfarsit. Oamenii vazand stampila cenzurii, au crezut ca totul este in ordine. Fiecare coala o ridicam si o duceam in diferite locuri. Cand cartea a fost tiparita, am expediat-o prin tara in locuri sigure si intr’o zi au aparut la libraria „Cartea Romaneasca” din Bucuresti, 10 exemplare. Guvernul liberal al lui Guta Tatarescu, s’a intrunit imediat in sedinta. Bomba explodase: „A aparut cartea lui Corneliu Codreanu, ce-i de facut?” „O confiscam!” Dupa dezbateri au zis: „N’o putem confisca fiindca n’avem de unde, si apoi se va citi mai grozav”. Asa a aparut cartea „Pentru legionari”. Dupa procesul Capitanului in 1938 si condamnarea lui, tot clandestin si de data aceasta, apare cartea „Adevarul in procesul Capitanului” scoasa tot la Sibiu. A fost descoperita tipografia si au intrat oameni la puscarie. N. Petrascu, prin Bucovina, fuge in Polonia si de acolo in Germania (unde conduce un lagar de legionari; asa ne „iubeau” nemtii, trimitandu-ne in lagare). In 1940 vine prin Banat, impreuna cu Horia Sima, cu acte false facute intr’o comuna de romani din Banatul sarbesc. Inainte de a trece clandestin granita in Romania se despart, sa nu fie vizati, dar sunt prinsi.” Dumitru Banea nu stie, dar printre cei care au hotărât să publice cartea lui Codreanu la Sibiu a fost și Horia Sima!
Iată și ce mai scrie același Dumitru Banea despre componența guvernului națonal-legionar, format de Horia Sima:
-Vice-Presedinte al Consiliului de Ministri – prof. Horia Sima;
-Ministru de Interne – General Constantin Petrovicescu, fostul Procuror General in procesul Garzii de Fier din anul 1934;
-Secretar la Ministerul de Interne – Dr. Victor Biris, fost Procuror;
-Ministru de Externe – diplomat Mihail R. Sturdza;
-Ministrul Educatiei Nationale, Cultelor si Artelor – prof. univ. sociolog Traian Braileanu;
-Ministrul Sanatatii, Muncii si Ocrotirilor Sociale – Vasile Iasinschi;
-Subsecretar de Stat la Ministerul Finantelor pentru Inventarul Avutiilor Publice – prof. univ. Ion Protopopescu;
-Subsecretar de Stat la Economie, pentru Colonizari si Populatia evacuata – Av. Corneliu Georgescu;
-Subsecretar de Stat la Presa si Propaganda – prof. Alexandru Constant;
-Subsecretar de Stat la Finante – Constantin Papanace;
-Subsecretar la Presidentie pentru Probleme Doctrinare – Horia Cosmovici;
-Subsecretar de Stat la Agricultura – Petre Nemoianu;
-La Comisariatul Refugiatilor (nu era minister) – Comisar General Dr. Ilie Colhon;
-Director General al Politiilor – Alexandru Ghica;
Rector al Universitatii din Bucuresti este numit prof. univ. Petre P. Panaitescu, si in alte functii altii pe care nu-i mai stiu. In acest buchet de intelectuali si oameni de onoare, se incepe asa zisa guvernare, cand n’am avut timp nici macar sa ne ingropam mortii nostri. A fost si cel mai sarac an al agriculturii de la primul razboi. Am avut grije sa dam la o treime din tara -refugiatii din Bucovina, Basarabia, Dobrogea, Ardeal- locuri de munca, o paine. Oare putin lucru e acesta?” CIne cunoaste viata si activitatea legionarilor din guvern, stiu ca acestia au fost oameni de mare valoare.
În zona Arad, unde legiunea era condusă de Horia Sima, răsar alti legionari de marcă, precum Constantin Stoicănescu. El a răspuns de dezvoltarea și organizarea ML în Banat. Rezultatul alegerilor parlamentare din 1937, când partidul „Totul pentru Țară” a câștigat aproape 16% din sufragiile alegătorilor, în județul Arad Legiunea a ieșit prima pe liste, iar în județul Timiș-Torontal, a avut peste 40% din voturi. E oare o întâmplare că aceste rezultate de excepție, dintre cele mai bune pe țară, au fost obținute chiar acolo unde Sima era conducătorul mișcării?
Călin Kasper
Ca sa intocmesc o lista cu acuzele care i se aduc lui Horia Sima de catre adversari, ar fi trebuit sa am alta pregatire. Noroc ca mi-am adus aminte de o scrisoare deschisa a legionarului Liviu Branzas, unde acesta comenteaza toate acuzatiile aduse lui Sima de „codrenistul“ Milcoveanu. Din aceasta scrisoare am taiat multe fraze, lasand acele pasaje legate de acuzatii, pe care le-am inventariat si numerotat.
Domnule Serban Milcoveanu,
De curând, am gãsit pe un stand trei cãrti semnate de dvs: Corneliu Codreanu altceva decât Horia Sima – douã volume – si Partidul Comunist si Miscarea Legionarã – un volum. Nu putem sã nu amintim impresia pe care ne-o creazã scenele pe care le descrieti în calitate de singur martor. Cum putea cineva sã se declare “noul Cãpitan”, atât timp cât Cãpitanul trãia? Ati fãcut greseala de a anticipa un “argument”pe care, ca sã fie credibil si posibil, trebuia sã-l plasati mai târziu.
1) Horia Sima a fost acuzat de „codrenisti“ ca s-ar fi declarat „noul Capitan“ pe vremea cand Corneliu Codereanu inca traia.
“Simismul” este, conform sentintei fãrã drept de apel rostitã de dvs., nici mai mult nici mai putin decât: “conspiratia Securitãtii de stat si a regimului comunist”. Dvs., care ati fost antisimist, ati stat 18 luni în închisorile comuniste, în timp ce legionarii lui Horia Sima au stat douã decenii si au fost supusi tot timpul unui regim de exterminare. Stranie atitudine din partea Securitãtii, de a lichida pe cei care, potrivit dvs., le serveau interesele. Cred cã este de mare importantã constatarea cã de 50 de ani nu s’a aflat nici un dusman învederat al Miscãrii Legionare care sã spunã mãcar un singur cuvânt de apreciere la adresa lui Horia Sima. Toti îl urãsc! De ce? Pentru cã sub comanda lui Legiunea a fost mereu o primejdie pentru ei. Dvs. v’ati asociat glasul la corul urii dusmanilor Legiunii împotriva lui Horia Sima.
Vã considerati în prezent un profet neînteles, care are speranta cã va triumfa în viitor. Numai cã noi nu prea întelegem cum ati putea triumfa dvs. cel care v’ati “autoîngropat” în pasivitate. Din cele ce scrieti se degajã impresia cã dvs. vã considerati un mare strateg, întrucât faceti aprecieri asupra bãtãliilor legionare din trecut, iar pentru viitor ati lansat un plan de reînviere al Miscãrii Legionare, din initiativa si sub comanda dvs. Dar ca sã vã dovediti dotarea si dreptul pentru o actiune de asemenea anvergurã, ati putea sã ne spuneti care au fost bãtãliile legionare ce le-ati condus si câstigat în trecut si care a fost numãrul luptãtorilor care v-au urmat pânã la sacrificiu? Cãci noi vã putem dovedi cã oastea, bãtãliile si mortii din Legiunea condusã de Horia Sima reprezintã exact istoria eroicã a Miscãrii Legionare din ultima jumãtate de veac. Dvs. afirmati cã “Horia Sima a fost o nãpastã adusã din iad pentru a nenoroci Miscarea Legionarã”.
2) Horia Sima ar fi dus Miscarea Legionara la dezastru
Vom trece imediat la inventarierea actelor prin care Horia Sima a “nenorocit” Miscarea Legionarã:
A) Rãmâne pe pelilcula memoriei istoriei românesti imaginea acelei multimi de oameni ce a umplut pânã la refuz marea Piatã a capitalei în ziua de 6 Octombrie 1940. Acea imagine rãmâne dovada clarã a adeziunii românilor la Legiune. Cine a dus Legiunea la un asemenea moment de importantã istoricã? Evident cã acel care stãtea la tribunã si saluta multimile entuziaste cu bratul ridicat. (Horia Sima)
B) Scoaterea Cãpitanului de sub placa de beton de la Jilava si reînhumarea lui în regim de doliu national. Erou national si martir, reintra în drepturile si titlurile sale legitime de cel mai mare iubitor de neam si apãrãtor al intereselor nationale. Dacã nu era detronat Carol II – ca efect al actiunii lui Horia Sima din 3-5 Sept.1940 – când ar fi luat la cunostintã tribunalul moral al istoriei cã cel mai mare român al veacului a murit cu funia de gât, printr’un omor miselesc, si nu în mod “legal”. Rãmâne gloria lui Horia Sima de a fi fãcut pentru Cãpitanul ceea ce a fãcut Iosif din Arimateea pentru Mântuitorul lumii!
C) Prin biruinta legionarã din 1940 – pe care detractorii lui Horia Sima o minimalizeazã sau îi contestã orice valoare istoricã – a fost posibil un alt mare act în favoarea memoriei Cãpitanului: reabilitarea lui juridicã.
3) Alungarea lui Carol al II-lea de pe tron este un act neimportant, sau a fost realizat fara participarea lui Horia Sima.
În Introducerea “memoriilor” sale, Nicolae Arnãutu, spune cã „Scriu acum ca sã restabilesc anumite adevãruri denaturate total de Sima, individul care în mod tâlhãresc, cu ajutorul dusmanilor, a ajuns în fruntea Miscãrii Legionare ca sã o distrugã”
4) Sima ar fi ajuns in fruntea ML prin efractie, cu ajutorul dusmanilor, ca sa o distruga.
Bietii oameni! Când te gândesti cã o parte dintre legionarii refugiati în Germania nu au fost capabili sã suporte o internare de doi ani (cu un regim incomparabil mai blând decât cel din temnitele comuniste), în timp ce o parte din fratii de cruce arestati în 1941 au suportat fãrã nici un murmur 22 de ani de temnitã! Voi aminti doar câteva nume de tineri, despre care nu se poate spune cã l-ar fi urmat (pe Sima) din anumite obligatii sau interese: Valeriu Gafencu, Gheorghe Jimboiu, Costache Oprisan, Virgil Maxim – si lista ar putea continua cu nume de acelasi calibru moral – ei constituind piscurile unei generatii, care prin sufletul si pãtimirile lor au devenit blazon al nobletei legionare. Despre ce distrugere a Miscãrii Legionare se poate vorbi, dacã în timpul cât a fost Horia Sima în fruntea Legiunii s’au format si afirmat asemenea valori legionare? Noi l-am iubit si l-am urmat pentru cã ne-am regãsit în el. La voi nu am gãsit decât orgoliu rãnit, urã neputincioasã, fuga de sacrificiu, actiune denigratoare, dusã cu perseverenta spiritelor malefice pânã dincolo de orice ratiune si omenie. Si vã rugãm sã nu mai plângeti cu lacrimi de crocodil suferintele îndurate de noi în temnite si munti, pentru a scoate din aceasta o vinovãtie a Comandantului Horia Sima.
5) Sima ar fi tradat, aliindu-se cu comunistii, fiind deci vinovat pentru suferintele legionare din temnite si a luptatorilor din munti.
Sã revenim la cãrtile dvs. Aproape la fiecare paginã ne întâlnim cu un termen care nu se gãseste în toatã literatura legionarã clasicã.Vã întrebãm: de unde ati scos termenul de “codrenism”? Nu am gãsit acest termen în Cartea Cãpitanului, nici în Circulãrile lui. Dvs., care vã pretindeti a fi “Solutia Viitorului”, ar trebui sã stiti cã nu existã decât Miscarea Legionarã si legionarismul, nicidecum codrenismul, o inovatie pe care am putea sã o considerãm nãstrusnicã, dacã nu ar fi o suspectã diversiune si, mai ales, strãinã de gândirea Cãpitanului. “ Peste câtiva ani, însã, aveam sã cunosc direct si la fata locului – adicã în închisoare, unde era Miscarea Legionarã (în tarã) în acele vremuri – cã, de fapt, nu existã nici“codrenisti”, nici “simisti”, ci pur si simplu numai legionari; si cã nu existã douã Miscãri Legionare, ci una si singurã, indivizibilã, vie si activã: Miscarea Legionarã condusã de Horia Sima. Ziua de nastere a lui Horia Sima era sãrbãtoritã la Aiud, alãturi de celelalte momente legionare legate de întemeierea Legiunii si de Cãpitan, ca o zi nationalã. Unde era atunci Miscarea Legionarã“ codrenistã”, cine o comanda, care era numãrul celor care o alcãtuiau si care sunt faptele ei de rezonantã istoricã? Pretindeti sã vã credem cã aripa “codrenistã” era formatã numai din “comandanti extraordinari”. Dvs. nu ati fost prezent în faimoasa celulã 321 de la Aiud, în timpul “reeducãrii”, ca sã aveti posibilitatea de a vedea cum conducãtorul acelei încercãri de asasinare moralã a personalitãtilor reprezentative ale Miscãrii Legionare era “codrenistul” Ion Victor Vojen, iar protagonistii principali erau tot “codrenisti”, ca pãrintele Dumitrescu-Borsa, Tache Savin, Iosif Costea, Dumitru Groza si altii. Din nefericire, cât timp am fost prezent la 321, pãrintele Borsa s’a comportat în modul cel mai lamentabil si revoltãtor. Dvs., care l-ati asezat la un moment dat pe locul trei în ierarhia legionarã, dupã Cãpitan si ing. Clime, trebuie sã fiti primul care sã cunoasteti cum s’a comportat în mod real eroul dvs. Sunt martor al acelui moment. Bazânu-se, chipurile, pe un îndemn ca legionarii care vor supravietui prigoanelor sã povesteascã generatiilor viitoare tot ceea ce s’a întâmplat “si bun, si rãu” si considerând cã momentul sosise atunci, în catacomba de la Aiud, pãrintele Borsa a început sã critice Miscarea Legionarã si sã denigreze chiar si pe Cãpitan. Dintr’un sentiment de pudoare absolut real nu pot reproduce ceea ce a spus pãrintele Borsa despre Cãpitan. Conteazã doar semnificatia esentialã a gestului sãu: anume cã acolo, la celula 321de la Aiud, în mijlocul atâtor legionari bãtrâni si tineri, pãrintele Dumitrescu-Borsa a dat un examen hotãrâtor, care a arãtat în mod clar si definitiv, cã nu era el cel chemat si demn de a fi urmasul Cãpitanului.
Prin contrast cu “pleiada” codrenistilor, la a cãror prãbusire am fost martor, trebuie sã vã amintim de moartea de erou a profesorului atomist George Manu, asasinat de colonelul Crãciun prin regimul de exterminare la care a fost supus pentru a ceda si a i se subordona; de comportamentul aproape unic al “simistului”Alexandru Ghica, supranumit în temnitã “Printul demnitãtii legionare”; de atâtia legionari, bãtrâni si tineri, care i-au secondat. Dintre cei din urmã amintim pe Virgil Maxim care, înfruntând 22 de ani în închisoare într’un mod exemplar, a rãmas ceea ce s’ar putea numi: apologetul neclintit al lui Horia Sima.
Faceti afirmatia – în mod sententios ca întotdeauna si fãrã a dovedi – cã “Politia Secretã Politicã ne vrea blocati pe linia moartã a lui Horia Sima”. Eu am avut privilegiul de a participa la cel mai mare proces al Miscãrii Legionare, care a avut loc la faimoasa celulã 321 de la Aiud, unde era prezentã toatã elita legionarã (cu exceptia domnului Nicolae Pãtrascu, grav bolnav la acea datã, a printului Al. Ghica, care refuza orice discutie cu colonelul Crãciun, si a prof. G. Manu, care murise cu putin timp înainte). Era un proces inedit si straniu, în care participantii erau concomitent acuzati, procurori si judecãtori. Numai cã unii au respins orice alt rol decât cel de acuzat. Probabil cã pentru dvs. este o noutate absolutã sã aflati faptul cã cei care au excelat în rolul de procurori si judecãtori se regãsesc pe lista“codrenistilor” alcãtuitã de dvs: pãrintele Borsa, Vojen, Stere Mihalexe et comp. Colonelul de securitate Crãciun, comandantul penitenciarului Aiud, cerea ca cei prezenti sã se desolidarizeze de trecutul lor legionar si sã condamne “crimele” sãvârsite de Corneliu Zelea Codreanu si Horia Sima. Cãpitanul si Comandantul erau considerati autoritãtile supreme ale Miscãrii Legionare si de ei trebuiau sã se lepede legionarii. Trebuie sã fie clar pentru toatã lumea cã la “reeducarea” de la Aiud, dupã lepãdarea de Cãpitan, lepãdarea de Horia Sima era semnul prin care se renunta la calitatea de legionar. Dacã Horia Sima era cel ce se strãduia sã gareze trenul Legiunii pe o linie moartã, de ce nu-l lãsau bolsevicii sã-si ducã opera pânã la capãt?
O altã afirmatie: “Înainte pe drumul viitorului nu putem merge cu Horia Sima”. Pe un asemenea drum nu pot merge decât legionarii care nu se retrag niciodatã de pe metereze. Numai asa s’a asigurat reala continuitate legionarã. Tot în acest sens exclamati: “Se vrea un nou Horia Sima!” Desigur, un Horia Sima asa cum îl vedeti dvs. nici noi nu am vrea. Cãci un om “fãrã calitãti de intelect”si “fãrã virtuti de caracter”, cum îl descrieti dvs., n’ar avea dreptul sã se înalte în fruntea Miscãrii Legionare.
6) Horia Sima ar fi fost lipsit de inteligenta si de caracter
Dacã pentru dvs. Horia Sima a fost un om “fãrã calitãti de intelect”, pentru noi a fost o mare personalitate creatoare în sens intelectual: miile de pagini rãmase de la el îl confirmã în aceastã calitate. Iar în legãturã cu lipsa “virtutilor de caracter” ne faceti sã zâmbim. Ati putea sã ne faceti sã întelegem de ce s’au temut de Horia Sima dusmanii Miscãrii – mai ales comunistii – dacã a fost un om atât de putin dotat intelectual si moral? Un om mediocru si instabil nu reprezintã nici un pericol pentru nimeni, cu atât mai putin pentru un stat atotputernic. Vorbiti mai apoi de “exploatarea memoriei Cãpitanului”.
7) Horia Sima s-ar fi substituit ilicit Capitanului, folosind imensul capital de dragoste si admiratie ale legionarilor pentru Corneliu Zelea Codreanu
Pentru tinerii care au albit în închisori este evident cine exploateazã memoria Cãpitanului. Memoria Cãpitanului se cinsteste prin jertfã. Tinerii legionari care s’au organizat sub autoritatea moralã si politicã a lui Horia Sima au cinstit memoria Cãpitanului prin îndelungate si uneori crunte suferinte si jertfe, fãrã nici un murmur. Acesta, si numai acesta, este spiritul legionar autentic. Numai în acest spirit se poate învinge, nu prin îndemnul dvs. la “autoîngropare” în vremurile de restriste. Sã ne oprim acum asupra cazului Victor Biris. Dvs. afirmati:“Prima luminã s’a fãcut în 1960 în închisoarea din Aiud, când principalul sãu colaborator din anii 1938/40 a dezvãluit relatia secretã evident reciproc avantajoasã dintre Horia Sima si Mihail Morusoff, seful Serviciului Secret de Informatii”.
8) Horia Sima ar fi fost colaborator al Sigurantei Statului.
Eu am asistat la “autodemascarea” lui Victor Biris si la aceastã mãrturie a lui la celula 321 de la Aiud. “Spovedania” lui Biris a fost un act conceput dupã modelul “autodemascãrilor” de la Pitesti. Dacã afirmatiile fãcute în acel scenariu de Biris pot fi folosite ca argumente si documente istorice, ar trebui sã acceptãm ca adevãrate si declaratiile nefericitilor de la Pitesti, cum cã Horia Sima, prin Vicã Negulescu, a transmis legionarilor din închisori ordinul ca sã se distrugã reciproc.
9) Sima ar fi dat un ordin, prin care cerea legionarilor sa se distruga reciproc.
Au trecut peste 50 de ani de la evenimentele din 1938-40 si nimeni – nici persoane, nici institutii – nu au putut prezenta vreo dovadã în sensul acuzatiei de mai sus.
Acum sã ne oprim asupra unei “ipoteze” a dvs., care este poate cea mai gravã diversiune dintre cele pe care le-ati debitat, întrucât impieteazã asupra imensului tribut de suferintã si sânge pe care l-a dat o generatie legionarã în lupta si rezistenta împotriva comunismului. La ceea ce numiti dvs. “ipoteza unei conventii secrete a lui Horia Sima de la Madrid (unde, fie spus, nu ajunsese încã) si Politia Secretã de la Bucuresti” (cea comunistã, se întelege) în legãturã cu reorganizarea Miscãrii Legionare din 1948. Deci, conform “ipotezei” dvs., nu credinta în Dumnezeu si iubirea de neam si tarã a tineretului crestin din România a fost mobilul luptei si jertfei lui, ci “conventia secretã” a lui Horia Sima cu dusmanii lui Dumnezeu, ai Neamului si ai Leguinii.
10) Horia Sima ar fi incheiat o conventie secreta cu Securitatea comunista.
Asadar, reorganizarea din 1948 nu era determinatã de împlinirea vocatiei anticomuniste originare a Miscãrii Legionare care pornea din pãdurea Dobrina, ci de “acelasi egoism monstruos al lui Horia Sima de a sacrifica Miscarea Legionarã pentru persoana sa”. D-le Serban Milcoveanu, care acum vã asumati rolul de “nou Cãpitan”, nu ati sesizat ce impietate impardonabilã ati sãvârsit?Toatã mãretia moralã si nationalã a luptelor din munti si a pãtimirilor din închisori dvs. o puneti în contul unei “conventii secrete” infame? Reorganizarea si lupta Miscãrii se realiza concomitent cu reactia natiunii române împotriva monstrului bolsevico-asiatic. Si, oricât ati dori, nu se poate despãrti eroismul românesc legionar din ultima jumãtate de veac de numele lui Horia Sima, pe care vã strãduiti sã îl desfiintati. Cât de ticãlosi sunt unii detractori ai lui Horia Sima ne-am dat deplin seama când i-am auzit fãcând afirmatia cã seful Miscãrii Legionare dupã ce trimitea echipele de parasutisti în tarã, anunta Securitatea spre a fi arestati.
11) Sima, dupa ce trimitea echipe de parasutisti in Romania care sa lupte contra comunismului, i-ar fi predat pe acestia Securitatii romane.
Din faptul cã temerarii veniti în România din înaltul cerului au fost descoperiti si arestati, s’a nãscut în capul vânãtorilor de “crime” ale lui Horia Sima aceastã insinuare perfidã. Descoperiserã argumentul zdrobitor: Horia Sima preda pe legionari în mâinile cãlãilor! Nu agentul sovietic Kim Philby (camuflat în fruntea serviciului de contraspionaj britanic) sãvârsea aceste acte criminale împreunã cu agentii sãi, ci Horia Sima. Dar timpul si-a rezervat rolul de a face luminã. Agentul sovietic a fost demascat si s’au deconspirat afacerile tenebroase din istoria serviciilor secrete occidentale.
Dar sã mergem mai departe cu comentarea “teoriilor” dvs. Dvs. semnalati cã în 1938 “nimeni nu s’a sesizat cã singurul sef din conducerea superioarã a Miscãrii care nu a fost arestat a fost Horia Sima”.
12) Singurul sef legionar nearestat in 1938 a fost Sima, fiindca ar fi fost omul Sigurantei.
Desigur, pentru dvs.acest fapt se datoreazã “relatiei secrete reciproc avantajoasã” cu Morusoff. Dvs. nu vreti sã admiteti cã ar exista oameni dotati cu un exceptional simt al prevederii, care îi face capabili sã iasã din cele mai dificile primejdii si capcane. Luptãtorul din muntii Fãgãrasului, Ion Gavrilã, care a reusit sã se sustragã arestãrii 27 de ani, a realizat aceastã performantã datoritã faptului cã ar fi fost în “relatii secrete reciproc avantajoase” cu vreun tovarãs Morusoff de la Securitate? Mai ziceti dvs. cã “ordinul dat de Horia Sima din Madrid pentru mobilizare, organizare si activitate n’a fost altceva decât ignorarea conditiei de timp oportun si ignorarea conditiei de loc convenabil”.
13) Ordinul dat de Sima de la Madrid pentru rezistenta anticomunista, a fost un ordin total gresit.
În 1936 legionarul desãvãrsit care a fost Ionel Mota pleca în Spania ca sã moarã pentru Hristos, luptând împotriva Fiarei rosii. Când aceastã Fiarã a nãvãlit ca un tãvãlug peste pãmântul strãmosesc, ce trebuiau sã facã legionarii ca sã rãmânã fideli Testamentului lui Mota? Sã arunce arma din mânã? Cum ar fi fost calificat cel care ar fi dat un asemenea ordin? Nu trãdãtor al jurãmântului Mota-Marin si dezertor de la datoria fatã de Dumnezeu si neam? “Adevãrul istoric – afirmati dvs. – e cã Horia Sima a pierdut toate bãtãliile Miscãrii Legionare angajate de el”.
14) Horia Sima ar fi pierdut toate bataliile in care a angajat Miscarea
O sentintã fãrã drept de apel! Dar, cunoscând din scrierile Sf. Pãrinti care sunt mobilurile cele mai profunde ale sufletului omenesc, sunt sigur cã un om, care ar fi urmãrit fãrã scrupule doar interesul sãu personal, s’ar fi comportat cu totul altfel decât Horia Sima. Dacã ar fi avut caracterul pe care i-l atribuiti, ar fi fost dispus oricând sã vândã Miscarea Legionarã pe care a avut-o în mânã, fie lui Carol II, fie lui Antonescu, fie lui Hitler, în schimbul unor avantaje personale. Un om inteligent ca el s’ar fi putut cãpãtui, dacã acesta ar fi fost mobilul faptelor sale. Privind mai profund si din perspectiva timpului constatãm tocmai contrariul celor afirmate de dvs. Anume: cã Horia Sima a câstigat bãtãliile esentiale în favoarea Miscãrii Legionare. Dacã pentru propria cãpãtuire pãrea atât de incapabil, pentru perpetuarea si înzestrarea moralã a Miscãrii Legionare a dat dovadã de o capacitate care te uimeste.“Orice act istoric se judecã prin consecintele sale”, afirma cu dreptate Pamfil Seicaru. Iar toate actele politice majore ale lui Horia Sima au avut consecinte fericite pentru destinul Miscãrii Legionare. Este vorba, în primul rând, de refuzul lui Horia Sima de a subordona Miscarea Legionarã intereselor celui de-al III-lea Reich
15) Horia Sima a refuzat sa se prezinte in audienta la Hitler, desi fusese invitat.
Numai cã, în conformitate cu mania dvs. de a denigra cu orice pret, numiti acest act de demnitate si întelepciune“culmea iresponsabilitãtii”.Vã întreb, d-le Milcoveanu, dvs. vã dati seama ce consecinte ar fi avut pentru viitorul Miscãrii Legionare colaborarea cu Antonescu si Hitler pânã la sfârsit? Credeti cã Miscarea Legionarã ar fi scãpat de verdictul nemilos al învingãtorilor, cum cã ar fi fost o formatiune “fascistã”, care a comis “crime de rãzboi” si “crime împotriva umanitãtii”? Ca sã se evite o asemenea sanctiune juridicã internationalã a trebuit sã se întâmple un fapt – pe cât de neînteles, pe-atât de dezaprobat de unii legionari – la momentul respectiv: evadarea lui Horia Sima din captivitatea lui Hitler. Cãci captivitate era si nu azil, odatã ce nu avea nici o libertate de actiune. A stiut el atunci ce consecinte va avea actul sãu? Nu cred. El urma doar un principiu, acela al independentei Miscãrii Legionare, dar pe care dvs. îl dezaprobati pânã în ziua de astãzi, calificându-l ca “anormal” si justificând dezaprobarea lui pe motive, chipurile morale. Pentru cã – ziceti dvs. – prin actul sãu Horia Sima “a încãlcat obligatiile legale ale azilului politic si a provocat internarea generalã în lagãrul de la Buchenwald”.
16) Sima a fugit din lagarul din Germania, incercand sa se intalneasca cu Mussolini. A fost predat insa de italieni lui Hitler si ca urmare, toti legionarii din Germania au fost internati in lagare.
Ati putea sã ne demonstrati în ce a constat greseala lui Horia Sima, cãci noi vã putem demonstra cã tocmai aceste acte ale lui Horia Sima au salvat Miscarea Legionarã. Asa cum în 1940/41 o intuitie misterioasã l-a îndemnat sã nu se ducã la Hitler, tot asa, în 1942, a realizat un act care a „determinat” internarea în lagãrele din Germania lui Hitler a tuturor legionarilor aflati pe teritoriul Reichului. Prin aceste douã atitudini si initiative ale sale, Horia Sima si-a manifestat independenta de sef al unei miscãri nationaliste ce se respectã si existã prin ea însãsi, neurmãrind decât interesele propriei natiuni. Astfel s’a realizat un fapt ce pãrea – si a si fost – un paradox straniu: legionarii împreunã cu evreii si comunistii în lagãrele naziste! Ce altceva decât acest fapt a constituit argumentul cel mai solid în combaterea etichetãrii si sanctionãrii Miscãrii Legionare ca “fascistã”, organizatie ce trebuia, în acest caz, sã fie interzisã în propria tarã pentru totdeauna? Un alt act inspirat al lui Horia Sima de importantã capitalã în ceea ce priveste patrimoniul moral al Miscãrii si viitorul ei, a fost organizarea legionarilor în lupta împotriva comunismului. Sub comanda lui Horia Sima, Miscarea Legionarã a dat cea mai mare jertfã româneascã în rãzboiul pe care îl purta natiunea românã cu comunismul. Si chiar aducând acest argument redutabil pentru demonstrarea fidelitãtii legionarilor fatã de interesele nationale fundamentale, dusmanii Legiunii încearcã astãzi sã o mentinã într’un con de umbrã, fãcându-se, în acelasi timp, mult zgomot cu vehicularea calomniilor odioase, reluate din presa interbelicã iudeo-masono-comunistã. Nu este pentru prima datã în istorie când fapte ce apar initial catastrofe, se transformã ulterior în victorii. A fost el numai un om inteligent? A fost un vizionar dotat cu o claritate uimitoare? Sau a fost doar un om norocos, ale cãrui “greseli” au devenit, în perspectiva istoricã, merite incontestabile? Numai Dumnezeu stie!
Preot Liviu Branzas
MIRACOLUL DE LA BUCHENWALD
Foarte slab textul preotului Liviu Brânzaș. Cu o logică tare ciudată. De exemplu ultimul punct al discuției, despre fuga lui Horia Sima din Germania în Italia! Halucinant comentariu!…
Cei care au fost acolo povestesc altfel lucrurile: Sima, prin gestul său, a încălcat cuvîntul dat lui Hitler, iar Hitler, care nu i-a iubit deloc pe legionari, a profitat de ocazie și a zis că legionarii nu sunt oameni de onoare, promit una și fac alta etc. Pe scurt, a decis executarea legionarilor, prin împușcare! Mi-a povestit George Petre cum au fost scoși din dormitoare, duși într-un loc potrivit pentru a fi împușcați, nemții au pus reflectoarele pe ei și se pregăteau să-i mitralieze. Plângeau ofițerii germani că sunt puși în situația de a-i împușca pe legionari pentru care aveau un mare respect.
Lucrurile au luat însă o turnură neașteptată, vecină cu miracolul: în noaptea aceea lagărul de la Buchenwald a fost atacat de aviația britanică care a lansat sute de bombe asupra unei anumite părți lagărului, unde se știa că se aflau cazați legionarii. Atacul a fost foarte precis, bombele și-au atins ținta, au distrus clădirile care-i adăposteau pe legionari, atfel ca la primul buletin de știri al BBC în limba română Ioan Rațiu a anunțat familiile legionarilor fugiți în Germania că nu mai au pe cine aștepta, legionarii mai toți vor fi murit sub ruinele clădirilor bombardate și incendiate de englezi.
Numai că „datorită” lui SIMA legionarii au supraviețuit: fuseseră scoși din dormitoare spre a fi împușcați. Atacul aviatic i-a obligat însă pe nemți să stingă reflectoarele, iar după atac au sărit cu toții, legionari și militari germani, să dea primul ajutor celor atinși de bombele engleze. În haosul astfel creat nu s-a mai pus problema reluării execuției! După logica lui Brânzaș s-ar putea spune că dacă nu fugea Sima în Italia, majoritatea legionarilor din Germania ar fi murit în acel bombardament… Am primit această relatare de la George Petre, cu care am stat de vorbă ore nesfârșite. Dumnezeu să-l odihnească. A fost cel mai tînăr dintre legionarii refugiați în Germania. Era elev de liceu, de loc din Lungulețu.
Domnule Profesor, cum era sa gasiti logica prea multa intr-un text din care am taiat, pe sarite, mai mult de 80% din el, mutilandu-l? Au ramas doar partile care m-au ajutat sa adun cele 16 acuze aduse lui Horia Sima de Serban Milcoveanu. Nu cred ca au ramas multe, care sa-i fi scapat lui Milcoveanu!
Iar Preotul Liviu Branzas nu considera ca Horia Sima ar fi salvat el insusi Legiunea de un verdict incriminatoriu la Nürnberg si cu atat mai putin, s-a gandit sa-l faca pe Sima salvatorul legionarilor de la Buchenwald. Liviu Branzas l-a vazut in spatele actiunilor lui Sima, asa cum ii sta bine unui preot, pe insusi Dumnezeu. Si aici, desigur ca logica omeneasca nu prea are ce cauta!
Ca sa intocmesc o lista
cu acuzele care i se aduc lui Horia Sima de catre adversari, ar fi trebuit sa
am alta pregatire. Noroc ca mi-am adus aminte de o scrisoare deschisa a legionarului
Liviu Branzas, unde acesta comenteaza toate acuzatiile aduse lui Sima de
„codrenistul“ Milcoveanu. Din aceasta scrisoare am taiat multe fraze, lasand
acele pasaje legate de acuzatii, pe care le-am inventariat si numerotat.
Domnule
Serban Milcoveanu,
De
curând, am gãsit pe un stand trei cãrti semnate de dvs: Corneliu Codreanu
altceva decât Horia Sima – douã volume – si Partidul Comunist si Miscarea
Legionarã – un volum. Nu putem sã
nu amintim impresia pe care ne-o creazã scenele pe care le descrieti în
calitate de singur martor. Cum putea cineva sã se declare “noul Cãpitan”, atât
timp cât Cãpitanul trãia? Ati fãcut greseala de a anticipa un “argument”pe
care, ca sã fie credibil si posibil, trebuia sã-l plasati mai târziu.
1) Horia
Sima a fost acuzat de „codrenisti“ ca s-ar fi declarat „noul Capitan“ pe vremea
cand Corneliu Codereanu inca traia.
“Simismul”
este, conform sentintei fãrã drept de apel rostitã de dvs., nici mai mult nici
mai putin decât: “conspiratia Securitãtii de stat si a regimului comunist”.
Dvs., care ati fost antisimist, ati stat 18 luni în închisorile comuniste, în
timp ce legionarii lui Horia Sima au stat douã decenii si au fost supusi tot
timpul unui regim de exterminare. Stranie atitudine din partea Securitãtii, de
a lichida pe cei care, potrivit dvs., le serveau interesele. Cred cã este de
mare importantã constatarea cã de 50 de ani nu s’a aflat nici un dusman
învederat al Miscãrii Legionare care sã spunã mãcar un singur cuvânt de
apreciere la adresa lui Horia Sima. Toti îl urãsc! De ce? Pentru cã sub comanda
lui Legiunea a fost mereu o primejdie pentru ei. Dvs. v’ati asociat glasul la
corul urii dusmanilor Legiunii împotriva lui Horia Sima.
Vã
considerati în prezent un profet neînteles, care are speranta cã va triumfa în
viitor. Numai cã noi nu prea întelegem cum ati putea triumfa dvs. cel care v’ati
“autoîngropat” în pasivitate. Din cele ce scrieti se degajã impresia cã dvs. vã
considerati un mare strateg, întrucât faceti aprecieri asupra bãtãliilor
legionare din trecut, iar pentru viitor ati lansat un plan de reînviere al
Miscãrii Legionare, din initiativa si sub comanda dvs. Dar ca sã vã dovediti
dotarea si dreptul pentru o actiune de asemenea anvergurã, ati putea sã ne
spuneti care au fost bãtãliile legionare ce le-ati condus si câstigat în trecut
si care a fost numãrul luptãtorilor care v-au urmat pânã la sacrificiu? Cãci
noi vã putem dovedi cã oastea, bãtãliile si mortii din Legiunea condusã de
Horia Sima reprezintã exact istoria eroicã a Miscãrii Legionare din ultima
jumãtate de veac. Dvs. afirmati cã “Horia Sima a fost o nãpastã adusã din iad
pentru a nenoroci Miscarea Legionarã”.
2) Horia
Sima ar fi dus Miscarea Legionara la dezastru
Vom trece
imediat la inventarierea actelor prin care Horia Sima a “nenorocit” Miscarea
Legionarã:
A) Rãmâne
pe pelilcula memoriei istoriei românesti imaginea acelei multimi de oameni ce a
umplut pânã la refuz marea Piatã a capitalei în ziua de 6 Octombrie 1940. Acea
imagine rãmâne dovada clarã a adeziunii românilor la Legiune. Cine a dus
Legiunea la un asemenea moment de importantã istoricã? Evident cã acel care
stãtea la tribunã si saluta multimile entuziaste cu bratul ridicat. (Horia Sima)
B)
Scoaterea Cãpitanului de sub placa de beton de la Jilava si reînhumarea lui în
regim de doliu national. Erou national si martir, reintra în drepturile si
titlurile sale legitime de cel mai mare iubitor de neam si apãrãtor al
intereselor nationale. Dacã nu era detronat Carol II – ca efect al actiunii lui
Horia Sima din 3-5 Sept.1940 – când ar fi luat la cunostintã tribunalul moral
al istoriei cã cel mai mare român al veacului a murit cu funia de gât,
printr’un omor miselesc, si nu în mod “legal”. Rãmâne gloria lui Horia Sima de
a fi fãcut pentru Cãpitanul ceea ce a fãcut Iosif din Arimateea pentru Mântuitorul
lumii!
C) Prin
biruinta legionarã din 1940 – pe care detractorii lui Horia Sima o
minimalizeazã sau îi contestã orice valoare istoricã – a fost posibil un alt
mare act în favoarea memoriei Cãpitanului: reabilitarea lui juridicã.
3)
Alungarea lui Carol al II-lea de pe tron este un act neimportant, sau a fost
realizat fara participarea lui Horia Sima.
În
Introducerea “memoriilor” sale, Nicolae Arnãutu, spune cã „Scriu acum ca sã
restabilesc anumite adevãruri denaturate total de Sima, individul care în mod
tâlhãresc, cu ajutorul dusmanilor, a ajuns în fruntea Miscãrii Legionare ca sã
o distrugã”
4) Sima ar
fi ajuns in fruntea ML prin efractie, cu ajutorul dusmanilor, ca sa o distruga.
Bietii
oameni! Când te gândesti cã o parte dintre legionarii refugiati în Germania nu
au fost capabili sã suporte o internare de doi ani (cu un regim incomparabil
mai blând decât cel din temnitele comuniste), în timp ce o parte din fratii de
cruce arestati în 1941 au suportat fãrã nici un murmur 22 de ani de temnitã!
Voi aminti doar câteva nume de tineri, despre care nu se poate spune cã l-ar fi
urmat (pe Sima) din anumite obligatii sau interese: Valeriu Gafencu, Gheorghe
Jimboiu, Costache Oprisan, Virgil Maxim – si lista ar putea continua cu nume de
acelasi calibru moral – ei constituind piscurile unei generatii, care prin
sufletul si pãtimirile lor au devenit blazon al nobletei legionare. Despre ce
distrugere a Miscãrii Legionare se poate vorbi, dacã în timpul cât a fost Horia
Sima în fruntea Legiunii s’au format si afirmat asemenea valori legionare? Noi
l-am iubit si l-am urmat pentru cã ne-am regãsit în el. La voi nu am gãsit decât orgoliu rãnit, urã neputincioasã, fuga de sacrificiu, actiune
denigratoare, dusã cu perseverenta
spiritelor malefice pânã dincolo de orice ratiune si omenie. Si vã rugãm sã nu
mai plângeti cu lacrimi de crocodil suferintele îndurate de noi în temnite si
munti, pentru a scoate din aceasta o vinovãtie a Comandantului Horia Sima.
5) Sima
ar fi tradat, aliindu-se cu comunistii, fiind deci vinovat pentru suferintele
legionare din temnite si a luptatorilor din munti.
Sã
revenim la cãrtile dvs. Aproape la fiecare paginã ne întâlnim cu un termen care
nu se gãseste în toatã literatura legionarã clasicã.Vã întrebãm: de unde ati
scos termenul de “codrenism”? Nu am gãsit acest termen în Cartea Cãpitanului,
nici în Circulãrile lui. Dvs., care vã pretindeti a fi “Solutia Viitorului”, ar
trebui sã stiti cã nu existã decât Miscarea Legionarã si legionarismul,
nicidecum codrenismul, o inovatie pe care am putea sã o considerãm nãstrusnicã,
dacã nu ar fi o suspectã diversiune si, mai ales, strãinã de gândirea
Cãpitanului. “ Peste câtiva ani, însã, aveam sã cunosc direct si la fata
locului – adicã în închisoare, unde era Miscarea Legionarã (în tarã) în acele vremuri
– cã, de fapt, nu existã nici“codrenisti”, nici “simisti”, ci pur si simplu
numai legionari; si cã nu existã douã Miscãri Legionare, ci una si singurã,
indivizibilã, vie si activã: Miscarea Legionarã condusã de Horia Sima. Ziua de
nastere a lui Horia Sima era sãrbãtoritã la Aiud, alãturi de celelalte momente
legionare legate de întemeierea Legiunii si de Cãpitan, ca o zi nationalã. Unde
era atunci Miscarea Legionarã“ codrenistã”, cine o comanda, care era numãrul
celor care o alcãtuiau si care sunt faptele ei de rezonantã istoricã?
Pretindeti sã vã credem cã aripa “codrenistã” era formatã numai din “comandanti
extraordinari”. Dvs. nu ati fost prezent în faimoasa celulã 321 de la Aiud, în
timpul “reeducãrii”, ca sã aveti posibilitatea de a vedea cum conducãtorul
acelei încercãri de asasinare moralã a personalitãtilor reprezentative ale
Miscãrii Legionare era “codrenistul” Ion Victor Vojen, iar protagonistii
principali erau tot “codrenisti”, ca pãrintele Dumitrescu-Borsa, Tache Savin,
Iosif Costea, Dumitru Groza si altii. Din nefericire, cât timp am fost prezent
la 321, pãrintele Borsa s’a comportat în modul cel mai lamentabil si
revoltãtor. Dvs., care l-ati asezat la un moment dat pe locul trei în ierarhia
legionarã, dupã Cãpitan si ing. Clime, trebuie sã fiti primul care sã
cunoasteti cum s’a comportat în mod real eroul dvs. Sunt martor al acelui
moment. Bazânu-se, chipurile, pe un îndemn ca legionarii care vor supravietui
prigoanelor sã povesteascã generatiilor viitoare tot ceea ce s’a întâmplat “si
bun, si rãu” si considerând cã momentul sosise atunci, în catacomba de la Aiud,
pãrintele Borsa a început sã critice Miscarea Legionarã si sã denigreze chiar
si pe Cãpitan. Dintr’un sentiment de pudoare absolut real nu pot reproduce ceea
ce a spus pãrintele Borsa despre Cãpitan. Conteazã doar semnificatia esentialã
a gestului sãu: anume cã acolo, la celula 321de la Aiud, în mijlocul atâtor
legionari bãtrâni si tineri, pãrintele Dumitrescu-Borsa a dat un examen
hotãrâtor, care a arãtat în mod clar si definitiv, cã nu era el cel chemat si
demn de a fi urmasul Cãpitanului.
Prin
contrast cu “pleiada” codrenistilor, la a cãror prãbusire am fost martor,
trebuie sã vã amintim de moartea de erou a profesorului atomist George Manu,
asasinat de colonelul Crãciun prin regimul de exterminare la care a fost supus
pentru a ceda si a i se subordona; de comportamentul aproape unic al
“simistului”Alexandru Ghica, supranumit în temnitã “Printul demnitãtii
legionare”; de atâtia legionari, bãtrâni si tineri, care i-au secondat. Dintre
cei din urmã amintim pe Virgil Maxim care, înfruntând 22 de ani în închisoare
într’un mod exemplar, a rãmas ceea ce s’ar putea numi: apologetul neclintit al
lui Horia Sima.
Faceti
afirmatia – în mod sententios ca întotdeauna si fãrã a dovedi – cã “Politia
Secretã Politicã ne vrea blocati pe linia moartã a lui Horia Sima”. Eu am avut
privilegiul de a participa la cel mai mare proces al Miscãrii Legionare, care a
avut loc la faimoasa celulã 321 de la Aiud, unde era prezentã toatã elita
legionarã (cu exceptia domnului Nicolae Pãtrascu, grav bolnav la acea datã, a
printului Al. Ghica, care refuza orice discutie cu colonelul Crãciun, si a
prof. G. Manu, care murise cu putin timp înainte). Era un proces inedit si
straniu, în care participantii erau concomitent acuzati, procurori si
judecãtori. Numai cã unii au respins orice alt rol decât cel de acuzat.
Probabil cã pentru dvs. este o noutate absolutã sã aflati faptul cã cei care au
excelat în rolul de procurori si judecãtori se regãsesc pe lista“codrenistilor”
alcãtuitã de dvs: pãrintele Borsa, Vojen, Stere Mihalexe et comp. Colonelul de
securitate Crãciun, comandantul penitenciarului Aiud, cerea ca cei prezenti sã
se desolidarizeze de trecutul lor legionar si sã condamne “crimele” sãvârsite
de Corneliu Zelea Codreanu si
Horia Sima. Cãpitanul si Comandantul
erau considerati autoritãtile supreme ale Miscãrii Legionare si de ei trebuiau
sã se lepede legionarii. Trebuie sã fie clar pentru toatã lumea cã la
“reeducarea” de la Aiud, dupã lepãdarea de Cãpitan, lepãdarea de Horia Sima era
semnul prin care se renunta la calitatea de legionar. Dacã Horia Sima era cel
ce se strãduia sã gareze trenul Legiunii pe o linie moartã, de ce nu-l lãsau
bolsevicii sã-si ducã opera pânã la capãt?
O altã
afirmatie: “Înainte pe drumul viitorului nu putem merge cu Horia Sima”. Pe un
asemenea drum nu pot merge decât legionarii care nu se retrag niciodatã de pe
metereze. Numai asa s’a asigurat reala continuitate legionarã. Tot în acest
sens exclamati: “Se vrea un nou Horia Sima!” Desigur, un Horia Sima asa cum îl
vedeti dvs. nici noi nu am vrea.
Cãci un om “fãrã calitãti de intelect”si “fãrã virtuti de caracter”, cum
îl descrieti dvs., n’ar avea dreptul sã se
înalte în fruntea Miscãrii Legionare.
6) Horia
Sima ar fi fost lipsit de inteligenta si de caracter
Dacã
pentru dvs. Horia Sima a fost un om “fãrã calitãti de intelect”, pentru noi a
fost o mare personalitate creatoare în sens intelectual: miile de pagini rãmase
de la el îl confirmã în aceastã calitate. Iar în legãturã cu lipsa “virtutilor
de caracter” ne faceti sã zâmbim. Ati putea sã ne faceti sã întelegem de ce
s’au temut de Horia Sima dusmanii Miscãrii – mai ales comunistii – dacã a fost
un om atât de putin dotat intelectual si moral? Un om mediocru si instabil nu
reprezintã nici un pericol pentru nimeni, cu atât mai putin pentru un stat
atotputernic. Vorbiti mai apoi de
“exploatarea memoriei Cãpitanului”.
7) Horia
Sima s-ar fi substituit ilicit Capitanului, folosind imensul capital de
dragoste si admiratie ale legionarilor pentru Corneliu Zelea Codreanu
Pentru
tinerii care au albit în închisori este evident cine exploateazã memoria
Cãpitanului. Memoria Cãpitanului se cinsteste prin jertfã. Tinerii legionari
care s’au organizat sub autoritatea moralã si politicã a lui Horia Sima au
cinstit memoria Cãpitanului prin îndelungate si uneori crunte suferinte si
jertfe, fãrã nici un murmur. Acesta, si numai acesta, este spiritul legionar
autentic. Numai în acest spirit se poate învinge, nu prin îndemnul dvs. la
“autoîngropare” în vremurile de restriste. Sã
ne oprim acum asupra cazului Victor Biris. Dvs. afirmati:“Prima luminã s’a
fãcut în 1960 în închisoarea din Aiud, când principalul sãu colaborator din
anii 1938/40 a dezvãluit relatia secretã evident reciproc avantajoasã dintre
Horia Sima si Mihail Morusoff, seful Serviciului Secret de Informatii”.
8) Horia
Sima ar fi fost colaborator al Sigurantei Statului.
Eu am asistat
la “autodemascarea” lui Victor Biris si la aceastã mãrturie a lui la celula 321
de la Aiud. “Spovedania” lui Biris a fost un act conceput dupã modelul
“autodemascãrilor” de la Pitesti. Dacã afirmatiile fãcute în acel scenariu de
Biris pot fi folosite ca argumente si documente istorice, ar trebui sã acceptãm
ca adevãrate si declaratiile nefericitilor de la Pitesti, cum cã Horia Sima,
prin Vicã Negulescu, a transmis legionarilor din închisori ordinul ca sã se
distrugã reciproc.
9) Sima
ar fi dat un ordin, prin care cerea legionarilor sa se distruga reciproc.
Au trecut
peste 50 de ani de la evenimentele din 1938-40 si nimeni – nici persoane, nici
institutii – nu au putut prezenta vreo dovadã în sensul acuzatiei de mai sus.
Acum sã
ne oprim asupra unei “ipoteze” a dvs., care este poate cea mai gravã diversiune
dintre cele pe care le-ati debitat, întrucât impieteazã asupra imensului tribut
de suferintã si sânge pe care l-a dat o generatie legionarã în lupta si
rezistenta împotriva comunismului. La ceea ce numiti dvs. “ipoteza unei
conventii secrete a lui Horia Sima de la Madrid (unde, fie spus, nu ajunsese
încã) si Politia Secretã de la Bucuresti” (cea comunistã, se întelege) în
legãturã cu reorganizarea Miscãrii Legionare din 1948. Deci, conform “ipotezei”
dvs., nu credinta în Dumnezeu si iubirea de neam si tarã a tineretului crestin
din România a fost mobilul luptei si jertfei lui, ci “conventia secretã” a lui
Horia Sima cu dusmanii lui Dumnezeu, ai Neamului si ai Leguinii.
10) Horia
Sima ar fi incheiat o conventie secreta cu Securitatea comunista.
Asadar,
reorganizarea din 1948 nu era determinatã de împlinirea vocatiei anticomuniste
originare a Miscãrii Legionare care pornea din pãdurea Dobrina, ci de “acelasi
egoism monstruos al lui Horia Sima de a sacrifica Miscarea Legionarã pentru
persoana sa”. D-le Serban Milcoveanu, care acum vã asumati rolul de “nou
Cãpitan”, nu ati sesizat ce impietate impardonabilã ati sãvârsit?Toatã mãretia
moralã si nationalã a luptelor din munti si a pãtimirilor din închisori dvs. o
puneti în contul unei “conventii secrete” infame? Reorganizarea si lupta
Miscãrii se realiza concomitent cu reactia natiunii române împotriva monstrului
bolsevico-asiatic. Si, oricât ati dori, nu se poate despãrti eroismul românesc
legionar din ultima jumãtate de veac de numele lui Horia Sima, pe care vã
strãduiti sã îl desfiintati. Cât de ticãlosi sunt unii detractori ai lui Horia
Sima ne-am dat deplin seama când i-am auzit fãcând afirmatia cã seful Miscãrii
Legionare dupã ce trimitea echipele de parasutisti în tarã, anunta Securitatea
spre a fi arestati.
11) Sima,
dupa ce trimitea echipe de parasutisti in Romania care sa lupte contra
comunismului, i-ar fi predat pe acestia Securitatii romane.
Din
faptul cã temerarii veniti în România din înaltul cerului au fost descoperiti
si arestati, s’a nãscut în capul vânãtorilor de “crime” ale lui Horia Sima
aceastã insinuare perfidã. Descoperiserã argumentul zdrobitor: Horia Sima preda
pe legionari în mâinile cãlãilor! Nu agentul sovietic Kim Philby (camuflat în
fruntea serviciului de contraspionaj britanic) sãvârsea aceste acte criminale
împreunã cu agentii sãi, ci Horia Sima. Dar timpul si-a rezervat rolul de a face
luminã. Agentul sovietic a fost demascat si s’au deconspirat afacerile
tenebroase din istoria serviciilor secrete occidentale.
Dar sã
mergem mai departe cu comentarea “teoriilor” dvs. Dvs. semnalati cã în 1938
“nimeni nu s’a sesizat cã singurul sef din conducerea superioarã a Miscãrii
care nu a fost arestat a fost Horia Sima”.
12)
Singurul sef legionar nearestat in 1938 a fost Sima, fiindca ar fi fost omul
Sigurantei.
Desigur,
pentru dvs.acest fapt se datoreazã “relatiei secrete reciproc avantajoasã” cu
Morusoff. Dvs. nu vreti sã admiteti cã ar exista oameni dotati cu un
exceptional simt al prevederii, care îi face capabili sã iasã din cele mai
dificile primejdii si capcane. Luptãtorul din muntii Fãgãrasului, Ion Gavrilã,
care a reusit sã se sustragã arestãrii 27 de ani, a realizat aceastã
performantã datoritã faptului cã ar fi fost în “relatii secrete reciproc
avantajoase” cu vreun tovarãs Morusoff de la Securitate? Mai ziceti dvs. cã
“ordinul dat de Horia Sima din Madrid pentru mobilizare, organizare si
activitate n’a fost altceva decât ignorarea conditiei de timp oportun si
ignorarea conditiei de loc convenabil”.
13)
Ordinul dat de Sima de la Madrid pentru rezistenta anticomunista, a fost un
ordin total gresit.
În 1936
legionarul desãvãrsit care a fost Ionel Mota pleca în Spania ca sã moarã pentru
Hristos, luptând împotriva Fiarei rosii. Când aceastã Fiarã a nãvãlit ca un
tãvãlug peste pãmântul strãmosesc, ce trebuiau sã facã legionarii ca sã rãmânã
fideli Testamentului lui Mota? Sã arunce arma din mânã? Cum ar fi fost
calificat cel care ar fi dat un asemenea ordin? Nu trãdãtor al jurãmântului Mota-Marin
si dezertor de la datoria fatã de Dumnezeu si neam? “Adevãrul istoric – afirmati
dvs. – e cã Horia Sima a pierdut toate bãtãliile Miscãrii Legionare angajate de
el”.
14) Horia
Sima ar fi pierdut toate bataliile in care a angajat Miscarea
O sentintã
fãrã drept de apel! Dar, cunoscând din scrierile Sf. Pãrinti care sunt
mobilurile cele mai profunde ale sufletului omenesc, sunt sigur cã un om, care
ar fi urmãrit fãrã scrupule doar interesul sãu personal, s’ar fi comportat cu
totul altfel decât Horia Sima. Dacã ar fi avut caracterul pe care i-l
atribuiti, ar fi fost dispus oricând sã vândã Miscarea Legionarã pe care a
avut-o în mânã, fie lui Carol II, fie lui Antonescu, fie lui Hitler, în
schimbul unor avantaje personale. Un om inteligent ca el s’ar fi putut cãpãtui,
dacã acesta ar fi fost mobilul faptelor sale. Privind mai profund si din
perspectiva timpului constatãm tocmai contrariul celor afirmate de dvs. Anume:
cã Horia Sima a câstigat bãtãliile esentiale în favoarea Miscãrii Legionare.
Dacã pentru propria cãpãtuire pãrea atât de incapabil, pentru perpetuarea si
înzestrarea moralã a Miscãrii Legionare a dat dovadã de o capacitate care te
uimeste.“Orice act istoric se judecã prin consecintele sale”, afirma cu
dreptate Pamfil Seicaru. Iar toate actele politice majore ale lui Horia Sima au
avut consecinte fericite pentru destinul Miscãrii Legionare. Este vorba, în
primul rând, de refuzul lui Horia Sima de a subordona Miscarea Legionarã
intereselor celui de-al III-lea Reich
15) Horia
Sima a refuzat sa se prezinte in audienta la Hitler, desi fusese invitat.
Numai cã,
în conformitate cu mania dvs. de a denigra cu orice pret, numiti acest act de
demnitate si întelepciune“culmea iresponsabilitãtii”.Vã întreb, d-le
Milcoveanu, dvs. vã dati seama ce consecinte ar fi avut pentru viitorul
Miscãrii Legionare colaborarea cu Antonescu si Hitler pânã la sfârsit? Credeti
cã Miscarea Legionarã ar fi scãpat de verdictul nemilos al învingãtorilor, cum
cã ar fi fost o formatiune “fascistã”, care a comis “crime de rãzboi” si “crime
împotriva umanitãtii”? Ca sã se evite o asemenea sanctiune juridicã
internationalã a trebuit sã se întâmple un fapt – pe cât de neînteles, pe-atât
de dezaprobat de unii legionari – la momentul respectiv: evadarea lui Horia
Sima din captivitatea lui Hitler. Cãci captivitate era si nu azil, odatã ce nu
avea nici o libertate de actiune. A stiut el atunci ce consecinte va avea actul
sãu? Nu cred. El urma doar un principiu, acela al independentei Miscãrii
Legionare, dar pe care dvs. îl dezaprobati pânã în ziua de astãzi,
calificându-l ca “anormal” si justificând dezaprobarea lui pe motive, chipurile
morale. Pentru cã – ziceti dvs. – prin actul sãu Horia Sima “a încãlcat
obligatiile legale ale azilului politic si a provocat internarea generalã în lagãrul de la Buchenwald”.
16) Sima
a fugit din lagarul din Germania, incercand sa se intalneasca cu Mussolini. A
fost predat insa de italieni lui Hitler si ca urmare, toti legionarii din
Germania au fost internati in lagare.
Ati putea
sã ne demonstrati în ce a constat greseala lui Horia Sima, cãci noi vã putem
demonstra cã tocmai aceste acte ale lui Horia Sima au salvat Miscarea
Legionarã. Asa cum în 1940/41 o intuitie misterioasã l-a îndemnat sã nu se ducã
la Hitler, tot asa, în 1942, a realizat un act care a „determinat”
internarea în lagãrele din Germania lui Hitler a tuturor legionarilor aflati pe
teritoriul Reichului. Prin aceste douã atitudini si initiative ale sale, Horia
Sima si-a manifestat independenta de sef al unei miscãri nationaliste ce se
respectã si existã prin ea însãsi, neurmãrind decât interesele propriei
natiuni. Astfel s’a realizat un fapt ce pãrea – si a si fost – un paradox
straniu: legionarii împreunã cu evreii si comunistii în lagãrele naziste! Ce
altceva decât acest fapt a constituit argumentul cel mai solid în combaterea
etichetãrii si sanctionãrii Miscãrii Legionare ca “fascistã”, organizatie ce
trebuia, în acest caz, sã fie interzisã în propria tarã pentru totdeauna? Un
alt act inspirat al lui Horia Sima de importantã capitalã în ceea ce priveste
patrimoniul moral al Miscãrii si viitorul ei, a fost organizarea legionarilor
în lupta împotriva comunismului. Sub comanda lui
Horia Sima, Miscarea Legionarã a dat cea mai mare jertfã româneascã în rãzboiul
pe care îl purta natiunea românã cu comunismul. Si chiar aducând acest argument
redutabil pentru demonstrarea fidelitãtii legionarilor fatã de interesele nationale
fundamentale, dusmanii Legiunii încearcã astãzi sã o mentinã într’un con de
umbrã, fãcându-se, în acelasi timp, mult zgomot cu vehicularea calomniilor
odioase, reluate din presa interbelicã iudeo-masono-comunistã. Nu este pentru
prima datã în istorie când fapte ce apar initial catastrofe, se transformã
ulterior în victorii. A fost el numai un om inteligent? A fost un vizionar
dotat cu o claritate uimitoare? Sau a fost doar un om norocos, ale cãrui
“greseli” au devenit, în perspectiva istoricã, merite incontestabile? Numai
Dumnezeu stie!
Preot
Liviu Branzas
Domnule profesor, nu înțeleg de ce se insistă atât pe subiectul Horia Sima? De câte dovezi e nevoie pentru a convinge pe cineva? Oare camarazii noștrii, Duiliu Sfințescu, Viorel Tănase, Șerban Milcoveanu, Nicador Zelea Codreanu(ultimul șef al Mișcării Legionare)Ștefan Palaghiță etc.etc, au vorbit în zadar? Cărțile lor nu pot fi considerate mărturii?Ce doriți de la Horia Sima să scrie, că era agent al SSI, al NKVD?Oare de ce se trece cu vederea atât de ușor faptul că Horia Sima a avut o relație nepotrivită cu soția celui care l-a găzduit, e atât de puțin lucru??Despre acest individ nu se pot scrie lucruri frumoase fără să omiți adevărul, care este destul de evident. Un om moral trebuie să fie moral până la capăt, asupra lui nu trebuie să planeze nici cea mai mică bănuială, din această cauză a fost atât de iubit Căpitanul și atât de ridiculizat Horia Sima. Sunt lucruri atât de evidente încât doar să nu vrei nu le poți vedea.Cu permisiune dvs. postez în continuarea comentariului meu, un interviu cu d-nul Nicador Zelea Codreanu, nepotul Căpitanului și ultimul șef al Mișcării Legionare. Referitor la întrebarea dvs. despre conducerea Mișcării, dacă există cineva care poate ridica crucea purtată de Căpitan și de nepotul său, îl așteptăm! ”” Am citit recent Memoriile părintelui Ion Dumitrescu-Borşa (n. red.: comandant
legionar al Bunei Vestiri, unul dintre colaboratorii apropiaţi ai Căpitanului
încă din 1930, martir al temniţelor comuniste), şi am fost surprins să aflu că
unii dintre membrii familiei Fondatorului Mişcării Legionare au fost închişi în
timpul regimului naţional-legionar!
– Pentru orice om normal pare, într-adevăr, uluitor, e puţin spus
”surprinzător”. Dar ăsta e adevărul.
– Ce ştiţi despre arestarea fraţilor Căpitanului (cu referire specială la
tatăl dvs.)?
– Nu au fost arestaţi, ci sechestraţi! Adică închişi fără justificare
legală.
Aveam cinci ani pe atunci. Ceea ce ştiu am aflat de la unchii mei, Decebal şi
Cătălin (n. red.: fraţii Căpitanului).
După mai bine de jumătate de secol de la evenimente, Memoriile preotului
Dumitrescu-Borşa confirmă ceea ce ştiam.
Tata (n. red.: locotenentul HORIA Zelea-Codreanu) a fost luat pur şi simplu
de pe stradă, când venea spre casă, şi închis. La fel au păţit şi DECEBAL, şi
unchiul Jorj (n. red.: av. Ciurescu, cumnatul Căpitanului, soţul Silviei). Şi
preotul ION DUMITRESCU-BORŞA a fost ridicat de la Bălceşti, din casa socrilor
lui!
Lucrurile s-au petrecut în firea şi logica lui Sima! Întrucât şi fraţii
Căpitanului şi părintele ştiau prea multe despre imensa lui vinovăţie privind
asasinarea Căpitanului şi a elitei legionare, a încercat să elimine oamenii cei
mai periculoşi pentru el. (N. red.: Şi exact în aceeaşi lună, nov. 1940, a
reuşit să-i astupe gura cu pământ fostului lui şef, Moruzov).
– Dvs. aveţi vreo amintire de atunci?
– Bineînţeles. Chiar mai multe.
Într-o noapte ne-am trezit din somn cu bubuituri în uşă. Au năvălit nişte
indivizi înarmaţi care au început să răscolească, să răstoarne totul cu susul în
jos, au sfâşiat saltelele, plăpumile, pernele: Poliţia ”Legionară” avea ordin să
ne facă percheziţie.
Mama începuse să plângă, ca şi noi, cei patru copii, în timp ce tata asista
la scenă impasibil.
În fine, au plecat. Tata a început să râdă. Eram contrariat, nu înţelegeam
motivul veseliei. Peste ani avea să-mi explice mama că veniseră să-l aresteze şi
că aveau nevoie de un pretext: un obiect compromiţător, orice: scrisori critice
la adresa lui Sima, un pistol etc., sau să li se opună rezistenţă la
percheziţie. Nu au găsit nimic şi nu s-a înregistrat nici o reacţie în afară de
plânsetele copiilor şi al mamei. Au plecat mofluzi.
– Simiştii pot spune că au fost corecţi, altfel puteau să ”planteze”
”dovada” necesară…
– Corecţi pe dracu! Erau convinşi că vor descoperi ei ceva şi nu erau
pregătiţi pentru cazul în care n-ar fi găsit.
Pistolul tata îl ţinea în buzunarul pijamalei!! Dar ”poliţiştii” n-au fost în
stare să-l găsească! De asta râsese după plecarea lor.
Şi apropos de corectitudine: nu l-au închis pe tata, până la urmă? Fără vreo
dovadă! Se plictisiseră să se mai joace de-a legalitatea.
Pe bunicul (n. red.: tatăl Căpitanului) nu au avut tupeul să-l închidă, dar
era păzit de Poliţia Legionară în faţa porţii casei – deci era sechestrat la
domiciliu!
Vedeam periodic diverşi indivizi pe stradă, în faţa casei, care ne
supravegheau. Stăteau câteva ore, apoi plecau. Reveneau ziua următoare, sau
peste alte câteva zile, nu aveau un program fix. Uneori săreau gardul şi stăteau
şi prin curte şi din când în când bubuiau în uşi şi în geamuri. Ca atare, le
baricadam. Bineînţeles că, dacă ar fi vrut, puteau să spargă baricadele şi să
intre peste noi; e clar că era vorba doar de intimidare, de teroare.
Primul lucru pe care-l făceau ”poliţiştii” când veneau, era să taie firele de
telefon.
– De ce?
– Probabil pentru ca să fie teroarea mai mare: fără telefon eram complet
izolaţi şi la dispoziţia lor. Credeau că i-am fi sunat pe legionarii prieteni,
care ar fi venit şi le-ar fi tras o chelfăneală. Tata avea mulţi prieteni
legionari şi casa noastră era mereu deschisă pentru ei; cei din provincie care
nu aveau unde să înnopteze, trăgeau la noi.
Stâlpul de telefonie era chiar în faţa casei şi, cum vedeam pe geam pe cineva
căţărat pe stâlp, ştiam că urmau câteva ceasuri de teroare.
Într-una din zile un simist a încercat să intre în casă. Uitasem să baricadăm
geamul de la pivniţă şi ”poliţistul” l-a spart şi şi-a băgat picioarele prin
spărtură, încercând să ajungă înăuntru. Tanti Maria, bucătăreasa, o ardeleancă
”băţoasă”, a apucat un lemn zdravăn din cele cu care făcea focul la plită şi a
început să-l lovească peste picioare. Ceilalţi l-au luat pe targă…
– Familia Zelea-Codreanu nu a reclamat mizeriile, porcăriile
astea?
– Cui?!
– Şefului Poliţiei Legionare.
– Am să-ţi răspund printr-o întrebare: în timpul regimului comunist, dacă te
supravegheau securiştii sau dacă te şicanau, te duceai să reclami Şefului
Securităţii?!
– Nu credeţi că putea fi vorba despre un exces de zel al
”septembriştilor”? Sau că era vreo neînţelegere la mijloc?
– Glumeşti! Doar nu poţi crede că şeful Poliţiei Legionare lucra după capul
lui, şi nu după al lui Sima! Sau că ”septembriştii” veneau de atâtea ori aiurea,
fără ordin, pentru că ar fi avut ei ceva cu familia Codreanu!
Iar Ministerul de Interne aparţinea tot legionarilor, care ascultau tot de
Sima.
– Am înţeles… Dar plângere la General?
– Faţă de Antonescu noi am avut întotdeauna rezerve. Ca şi Căpitanul! (n.
red. Căpitanul avea rezerve în urma discuţiei purtate la Predeal, când a vrut
să-i ofere conducerea Partidului ”Totul Pentru Ţară” şi a renunţat). Apoi, nu el
îl adusese pe Sima la guvernare?
Şi, dacă stau să mă gândesc, cred că tata trata chestiunea cu un soi de
dispreţ superior, nu o lua prea în serios… Fiind dat afară din Armată pentru
că îşi învăţa soldaţii cântece legionare, se simţea în stare să îndure
persecuţii şi de la noii ”legionari” ai lui Sima. Codrenii erau oameni dârji, nu
nişte plângăcioşi. Gândeşte-te că au făcut 16 ani de închisoare şi că toţi au
suportat încercările vieţii cu demnitate (n. red.: inclusiv soţia şi sora
lui)!
– Dar până la urmă Horia şi Decebal au fost eliberaţi în urma intervenţiei
Generalului…
– De la nivelul intimidărilor, al mizeriilor – cum bine ai spus – se trecuse
la reţinerea ilegală de persoane. Scopul era clar: asasinarea! Şi atunci a
intervenit bunica, femeie hotărâtă şi ”dintr-o bucată”, mama Căpitanului! S-a
dus la General şi i-a spus ce se întâmpla în statul condus de el. Nu era dispusă
să mai piardă alţi doi fii – din ordinul lui Sima, după ce pierduse doi – din
ordinul lui Carol al II-lea dar cu aportul aceluiaşi Sima! (n. red.: Căpitanul
şi alt frate, Ion, asasinat în masacrul elitei legionare).
– E revoltător să te prigonească unii care se pretind a fi de-ai tăi!
Antonescu s-a purtat mai bine cu familia dvs.?
– Da, Antonescu s-a purtat mai bine. Dar despre cele petrecute după ianuarie
1941, adică în plin regim exclusiv antonescian, fără Sima, am amintiri la fel de
neplăcute.
La înmormântarea lui tata au fost mii de legionari: de la Piaţa Rosetti şi
până la biserica Sf. Ilie Gorgani era o mare de lume.
Toţi cei care n-au putut face dovada că erau rude – cât de îndepărtate – au
fost arestaţi.
Apoi, cimitirul Reînvierea a fost înconjurat de jandarmi şi s-au tras rafale
de mitralieră în aer, pentru intimidare, obligându-i pe toţi să se culce cu
burta la pământ! Doar bunicul a rămas drept, neclintit, cântând în continuare.
Eram lângă el, îmbrăcat în cămăşuţă verde – atunci am îmbrăcat prima oară cămaşa
verde, la şase ani neîmpliniţi (îi împlineam în septembrie)! Eram speriat şi mă
aşteptam să-l văd împuşcat pe bunicul, ca şi pe tata. N-au tras, totuşi, în el!
Avea să moară şase luni mai târziu, dintr-o banală operaţie de apendicită
nereuşită, infectată (septicemie). Sunt convins că ”neglijenţa” medicală a fost
intenţionată.
– Povestiţi-ne despre împrejurările morţii lui Horia
Zelea-Codreanu.
– Nu se ştie nici până azi cine anume l-a împuşcat pe tata chiar în faţa
casei noastre – str. Maria Ghiculeasa 32. Persoana care a făptuit asasinatul a
rămas necunoscută, în ciuda cercetărilor. De aceea devine clar din ordinul cui
şi de ce anume.
În vara lui 1941 Antonescu vroia să reia colaborarea cu Mişcarea dar fără
Sima, pentru că aflase şi el că omul era agent al Serviciului Secret. A purtat
chiar tratative cu comandanţii legionari vechi, antisimişti, printre care şi
preotul Ion Dumitrescu-Borşa. Familia Codreanu prezenta însă cea mai mare
garanţie morală. Şi atunci Serviciul Secret care era ”stat în stat” şi care nu
dorea deloc o relansare a Mişcării, s-a implicat eliminând potenţialii şefi
agreaţi de General. Tata a fost împuşcat pe 14 iulie 1941, iar moartea suspectă
a bunicului a avut loc în noiembrie 1941, şi cred că se datorează tot
SSI-ului.
– Vă mulţumesc pentru mărturiile inedite!
Interviu realizat de…..
nov. 2013
pentru ca s-a vrut o diversiune. cineva a adus discutia in aceasta directie, si a stiut ce face.
D- le Viorel va multumesc pentru acest articol care aduce multe lamuriri referitoare la Legiunea lui Sima si care confirma ce imi povestise tata mare dupa moartea Capitanului despre factiunile simistilor si codreenilor.Tata mare fiind un codrean era normal sa considere ca miscarea legionara a inregistrat un regres.
Cand am pus intrebarea referitoare la Horia Sima nu am dorit sa fie o intrebare capcana ori carlig,ci o intrebare care sa aduca clarificari referitoare la Legiunea din timpul lui Horia Sima pentru ca aveam imaginea descrisa de tata mare si apoi am ( re) descoperit imediat in 1990 scrisoarea lui Horia Sima ” Pentru aflarea adevarului”,o scrisoare manifest adresata poporului roman care tocmai i se substituia libertatea de catre regimul rauvoitor al lui Iliescu,regim care desi trambita ca este democratic a avut grija sa scoata imediat in afara legii miscarea legionara.Aceasta scrisoare mi – a trezit interesul despre Horia Sima pentru ca vedeam un altfel de Horia Sima .
P.S 1 Indiferent de imaginea lui Horia Sima raman la parerea ca a fost un patriot si, am sa imi insusesc portretul d.Calin, omul care l – a indepartat de la putere pe dictatorul Carol al II – lea.
P.S 2 Acum revin cu o alta intrebare ” De ce nu a desemnat Horia Sima pe nimeni la conducerea legiunii?”
Domnul meu, dar e un nonsens!! Patriotul Horia Sima trebuia să aibă aceeași țintă cu toți legionarii. Mișcarea trebuia să fie fie unită, nu era nevoie de niciun adaos, totul fusese creat de Căpitan și funcționa perfect. Asasinatele care s-au pus în cârca Mișcării Legionare au fost girate sau cel puțin acceptate de Horia Sima, și fac referire directă la moartea lui Nicolae Iorga și a lui Virgil Madgearu. Avea toate atuurile în mână dar nu a mișcat un deget. A fost invitat de Hitler la Berlin, împreună cu Ion Antonescu, dar nu s-a dus. Horia Sima a fost demis din Mișcarea Legionară și i s-a interzis să vorbească în numele ei, de către supraviețuitorii masacrului din septembrie. Horia Sima nu a fost un patriot. Trebuia să aibă aceleași idealuri cu restul patrioților, dar și-a pus pielea la adăpost de fiecare dată. Nici măcar abdicarea lui Carol al II-lea nu reprezintă meritul lui, cu atât mai puțin prosperitatea României. Antonescu l-a întrebat pe Eugeniu Carada, la acea vreme guvernatorul Băncii Naționale, că fuher-ul plătește petrolul și grânele țării, dar el nu știe ce să ceară, iar acesta i-a răspuns:-Doar aur domnule Mareșal. Nimic altceva decât aur! Horia Sima nu a fost băgat în seamă de nimeni, absolut de nimeni, decât de cei care au fost primiți în Legiune, după septembrie 1939, așa numiții septembriști. Horia Sima nu putea desemna pe cineva deoarece nu mai avea nicio calitate în Mișcarea Legionară.
Nu este un nonsens,atunci cand fac” radiografia” unei personalitati analizez atat parerile ” pro” cat si cele ” contra”,”faptele persoanei” si un element important ” contextul istoric” in care are loc ” tragedia”. Nu am spus decat ca a fost un patriot in felul sau si acesta este si mesajul cu care ramai dupa citirea scrisorii din ’90.
Am avut o intreaga polemica despre asasinarea lui Iorga si Madgearu
( unde am avut un punct de vedere asemanator cu al dvs.) asa ca nu o sa mai revin …
Dvs . cred ca sunteti informat despre scrisoarea lui Horia Sima din 1990 ori tocmai acest ” manifest al miscarii legionare” m- a facut sa ma intreb ” oare Sima nu este si el un nedreptatit al istoriei” ? Si am facut cateva ” incercari” de aflare a adevarului dar pe masura ce ” inaintam” informatiile erau fie pro,fie contra asa ca am luat in calcul ca element diferentiator contextul istoric si o reanaliza a faptelor.Vedeti dvs.nu era usor sa urmezi la conducerea miscarii legionare dupa un leader mare asa cum fusese Corneliu Zelea Codreanu,asteptarile erau mari,vremurile erau dificile iar animozitatea politicienilor fata de legionari era mare.Bineinteles,ca anumite actiuni,activitati sunt cu greu de explicat si pentru Sima…dar adevarul este ca noi oamenii ( inclusiv eu) suntem emotivi si acest lucru poate sa ne dea o nota de subiectivitate care sa incline balanta dinspre obiectivitate si adevarul istoric.
Daca Horia Sima a fost demis din miscare si nu mai avea nicio calitate atunci cine a condus miscarea?Horia Sima in scrisoarea din 90 insemna ca
era un impostor atunci cine erau adevaratii leaderi? Cine conduce Acum miscarea?
Va multumesc anticipat si ma bucura faptul ca am ocazia sa intalnesc o persoana documentata despre acele evenimente ,acesta este si motivul intrebarilor mele.
M-am cunoscut bine cu Nicador Zelea Codeanu. L-am cultivat cu tot respectul pentru nobila sa ascendență, pentru strădania sa de a recupera după 1990… Rudele legionarilor au avut mult de suferit și nu pot fi judecate cu aceleași criterii ca restul românilor. Oricum, nu mi-ar face plăcere să expun motivele pentru care nu am putut recunoaște în Nicador Codreanu pe șeful Mișcării Legionare, pe „ultimul șef al Mișcării Legionare”, cum îl numește colegul nostru VIOREL. Caz în care întreb: pe cine a desemnat Nicador Codreanu să-i urmeze la șefia ML?
Sper să nu aflu că a desemnat pe cineva!… Să aflu că ML are un șef, dar nu am fost noi vrednici să-l aflăm! Să-i prezentăm omagiile noastre!
Nu, nu a desemnat pe nimeni, și nu suntem niciunul vrednici de șefia Mișcării Legionare!
Dar Nicador era?
Pentru martirii nostrii, si mai ales legionarii (tot ce fost mai bun din neamul romanesc), toata gloria si slava, io nu ma simt in stare sa’l judec pe Sima cu toate zonele de umbra , dar e sigur ca cei care au fost implicati si inca mai sunt in viata, trebuie sa o faca si chiar o datoreaza poporului roman, si tarii, si noua, si lor bineinteles, lucru facut cu atentia fratelui ce judeca pe frate (in temnitele bolsevice au murit si codreni si simisti), dar tinand cont ca acum trebuie sa fim uniti iar nu prinsi in certuri oarbe si judecati nesfarsite (bucuria dusmanilor)….
Domnule Viorel, se vede ca nu intelegeti! Dupa cum scrieti, vad ca va considerati „camarad”. Daca sunteti deci legionar, aveti obligatia sa va comportati dupa principiile orientative ( si nu numai), ale carticelei sefului de cuib. Ori este clar ca n-o faceti, de vreme ce porniti de la niste afirmatii superficiale, precum ca Sima ar fi fost agent NKVD, SSI, etc. Scuzati-ma, dar este o prostie sa faci anumite afirmatii de acest gen, fara sa aprofundati subiectul.
Va dau doar ca exemplu pe Nicolae Balcescu, care era mason. Ei si? Asta nu l-a impiedicat sa fie un mare patriot, scriitor important si revolutionar pana la moarte. Au fost oameni din securitatea statului roman, care au fost la randul lor patrioti si oameni cu caracter. Ca or fi fost putini sau multi, asta este alta poveste.
Deci, ce astept eu de la orice comentator? Sa vina cu argumente. Indignariile, oricat de sincere, nu ne ajuta cu nimic.
Mie imi este foarte clar ca nu putem epuiza subiectul. Dar, mi se pare ca, daca pe Corneliu Codreanu l-au atacat doar dusmanii legiunii, pe Horia Sima l-au atacat mai ales unii legionari, pe care daca-i analizezi, le vezi subiectivismul si dorinta de a-l denigra pe Sima.
De exemplu, a spune despre Horia Sima ca este lipsit de inteligenta, asa cum a spus despre el Milocveanu (sper ca nu-mi face o festa memoria) este o absurditate.
Nici eu nu inteleg un lucru, si va spun si de ce: pentru ca acesti denigratori legionari, nu gasesc la SIma nicio calitate. Uitati-va la ce scria Nicador despre SIma si veti vedea ca cauta cu lumanarea sa dovedeasca ca SIma a fost un ticalos de cea mai joasa speta. I-a citit lui SIma lucrarile cu ochii cat cepele, ca sa se agate de cele mai mici inadvertente sau afirmatii ale lui Sima in cele sapte mii de pagini de memorii si amintiri, ca sa spuna despre el ca era omul lui Moruzov fiindca atunci cand a fost prins si arestat, a mancat prajituri cu unul din cei care-l arestase. Asta este argumentul principal al lui Nicador, de a-l acuza pe Sima de tradare. Alt argument important, este acela ca Sima a scos din inchisoare cativa legionari!
Am citit felul in care interpreteaza Sima toate aceste fapte si de ce era el pe statele de plata ale lui Moruzov. Perfect logice si foarte clar explicate, asa cum nu le explica nici preotul Borsa, nici Milcoveanu, nici Nicador.
Eu il cred pe Sima, pentru ca, si aici n-ar trebui sa existe nici o contestatie, Sima este cel care a condus miscarea contra lui Carol al II-lea si l-a doborat. Apoi a facut un guvern national-legionar, care si-a facut datoria din plin, aratand istoriei ca legiunea n-a murit, ci inca traieste.
Deci, intreb inca odata, domnule Viorel, de ce i se contesta lui Horia Sima si cele mai evidente calitati si merite? V-o spun eu: pentru ca contestatarii se abat de la invataturile carticelei, care interzic legionarului sa actioneze altfel, decat cu inima buna.
Spuneti-mi si mie, de exemplu, ce a facut Nicador pentru legiune, afara de a vinde camasi verzi? Dati-mi exemple de fapte, nu de vorbe! Eu stiu ca vindea doar camasi verzi si scria pagini pline de ura despre Sima, fara sa-i gaseasca nici o calitate!
Ori Horia Sima a scris si despre Antonescu pagini acuzatoare, dar i-a recunoscut un merit mare: aceea de a fi patriot! Deci Sima, nenorocitul, tradatorul, terminatorul legiunii, gaseste la cel mai mare dusman al lui din afara legiunii o calitate, pe care i-o recunoaste in scris, ca sa ramaie posteritatii. Iar dusmanii lui legionari, il picteaza in negru, fara sa-i gaseasca nici cea mai mica calitate. Ori asta pe mine ma face sa nu cred ca aveau „inima buna”.
Horia SIma este un exceptional subiect de dezbatere, prin care, cu argumente, se pot exprima pareri pro sau contra. Exista doua conditii de baza: sa fii cu inima buna si sa aduci argumente logice.
Pentru această discuție despre Horia Sima este nevoie de seriozitate și corectitudine. De data aceasta domnule Kasper nu cred că ați procedat corect: v-ați grăbit să anihilați argumentele lui Nicador Codreanu, care sunt fără greutate, ușor de respins, aproape neserioase. Sima a fost contestat cu alte agumente și cu mulți ani înainte de 1990, de camarazii săi din exil. Eu, din discuțiile cu legionarii pe care i-am cunoscut înainte de 1990 nici n-am știut că există această dispută între simiști și anti-simiști!
Îmi place să cred că toți legionarii au fost codreniști! Iar unii dintre ei sunt anti-simiști.
Am spus de la bun început: oricine ar fi venit la conducerea ML după moartea Căpitanului ar fi avut de făcut față comparației cu Căpitanul. Și acesta ar fi fost un handicap inevitabil!…
Deci, domnule Kasper, dacă tot ați deschis această discuție (discuție, nu dispută), cred că o puteți organiza și dezvolta coerent, sunteți cel mai potrivit pentru asta.
Vă sugerez să începeți prin a face un inventar al acuzelor care i s-au adus lui Sima de către alți legionari (legionari autentici!), camarazi propriu zis. Numerotați aceste acuze, ca să fie mai ușor discutate.
Aș zice că acuza cea mai importantă, mai gravă, cu care ar putea să înceapă discuția, i s-a adus lui Sima după moarte: faptul că după moartea sa ML a rămas fără căpetenie! Iar la data morții lui Sima mai erau în putere destui legionari care să capete această grea povară! În mod sigur azi ML ar fi fost mai activă, mai prezentă, mai …existentă(!), dacă ar fi avut o conducere acceptată chiar numai de o parte dintre legionari! Deși, cred că SIma ar fi trebuit să se gândească și să caute un urmaș care să aplaneze disputele pentru care măcar în parte este vinovat Sima că le-a stârnit. Dar nu s-a gândit la niciun fel de urmaș și asta mă miră în continuare! Nu pot să înțeleg această „stratagemă”! Cui a folosit? În niciun caz Mișcării!
Inteligent, chiar foarte inteligent cum era, Horia Sima nu și-a dat seama că logica politică cea mai elementară îi impune să procedeze într-un anumit fel și nu în altul?!
Domnule profesor, cine nu greseste? Dar singurul lucru care m-a facut sa arat ca Horia Sima a avut si parti bune, este faptul ca cei pozitionati contra lui, nu-i recunosc absolut nici un merit! Eu nu cred ca Horia Sima a putut fi atat de ticalos, incat sa nu i se poata recunoaste nicio calitate.
Sima era recunscut pentru felul cum stia sa aprecieze oamenii din jurul sau. Asa se explica si faptul ca el a adus in legiune multi legionari adevarati, care au fost alaturi de el si n-au fost asa zisii septembristi, precum am aratat si in articol. Apoi, in guvernul format de el, a adus oameni de mare probitate profesionala si morala. Asta o recunoaste si domnul Milcoveanu, un critic acerb al lui Horia SIma.
Ca a avut pacate, mari sau mici, asta nu am negat niciodata.
Domnule Ion Coja,va rog sa vizualizati urmatorul videoclip
„Sunt tiganii oameni la fel ca europeni sau sunt o alta rasa de oameni?Acest videoclip aduce argumente si dovezi stiintifice pentru care tiganii trebuie sa fie clasificati ca fiind alta rasa de oameni.Va rog distribuiti si dati share.”
https://www.youtube.com/watch?v=FX9tv47HAGw&feature=youtu.be