Nota redacției: Ne-am ferit până acum să găzduim texte privitoare la discuțiile purtate între legionari asupra lui Horia Sima. Dl Calin Kasper nefiind legionar se pronunță dezinvolt asupra acestui subiect, așa cum se vor mai pronunța și alții în viitor. Este inevitabil acest subiect în orice abordare mai largă a Mișcării Legionare. Răspunsul dat de dl Călin Kasper este, din câte texte am mai primit pe acest subiect, singurul favorabil lui Horia Sima. Tocmai de aceea îl și publicăm, cu acest text deschizând discuțiile pe subiectul HORIA SIMA.

După mine, întrebarea cea mai incomodă pentru partizanii lui Horia Sima este următoarea: cine i-a urmat lui Horia Sima la comanda Legiunii? Cine conduce azi Mișcarea Legionară?

Lui Horia Sima i-a plăcut să fie numit „Comandantul”, dar nu s-a îngrijit să dea Legiunii un minim regulament de funcționare, prin care să se stabilească măcar o procedură de investire a celui care conduce Legiunea. A murit Horia Sima – și  a murit în patul său, la o vârstă venerabilă; nu răgazul i-a lipsit ca să dea Mișcării o lege. Mișcarea legionară nu a funcționat fără a avea anumite reguli și principii, chiar dacă ele nu au fost șistematizate și ordonate într-un statut propriu-zis, un regulament, o constituție!

Un grup de legionari, în frunte cu Aurel Ionescu,  au elaborat un proiect de constituție a ML, i l-au prezentat lui Horia Sima, dar acesta nici nu a vrut să audă de așa ceva, l-a respins fără să-l citească! (informație de la George Petre, confirmată apoi de alte surese). Grav este că Horia Sima nici măcar nu a lăsat vreo vorbă, vreo indicație cu privire la persoana care să-i urmeze la conducerea Mișcării!… Gest greu de înțeles, greu de calificat!… Răposatul Nicolae Roșca mi-a oferit o explicație, notabilă numai ca efort de a salva onoarea șefului, numai ca dovadă de loialitate, dar doctrinar nulă.

L-am întrebat pe Nicolae Roșca ce funcție a avut Mircea Nicolau în ierarhia legionară și nu a putut să-mi răspundă! De ani de zile, de la moartea lui Horia Sima, Mișcarea Legionară nu are un șef! Cui i se poate părea normală această situație?! Cine este de vină? Cine este de vină mai mult decât Horia Sima?!

Căci, evident, Horia Sima nu poate fi singurul vinovat! Chiar dacă va fi fiind principalul vinovat. Are cumva circumstanțe atenuante pentru acestă vină capitală?! Eu le caut de ani de zile și nu le-am găsit!…

Alte acuze aduse lui Horia Sima pot fi respinse de apărătorii săi. Dar faptul că în urma lui Horia Sima Mișcarea Legionară a rămas neputincioasă să-și găsească / desemneze / aleagă un șef, este mai mult decât o acuză, este o realitate tragică, de neînțeles. Care denotă că stilul în care a condus Horia Sima nu a fost menit să întărescă Legiunea, să-i asigure măcar dăinuirea. Ci dimpotrivă! Ca să nu zic vorbe mai grele!… Deocamdată.

ion coja

.

.

 

Dar cu Horia Sima cum rămâne?

La un articol de-al meu despre doctrina legionara, mi s-a pus printr-un comentariu, întrebarea cu cârlig: „Dar cu Horia Sima cum rămâne?”

Fiindcă doctrina legionară a fost concepută integral de Corneliu Zelea Codreanu și dusă până la cristalizare într-un concept unitar, expus în „Cărticica șefului de cuib” de același genial Zelea Codreanu, rezultă că la creearea acestei doctrine contribuția lui Horia Sima a fost nulă, adică n-a avut tangență cu ea.

Deci eu vorbesc una și sunt întrebat de alta. Dar întrebarea nu este deloc nelegitimă. Și apoi, de ce n-ar avea dreptul un comentator să mă întrebe despre un lucru care nu are legătură cu ce spuneam eu, dar care, prin asociere, aduce un subiect arzător „la ordinea zilei”?

Pentru că Horia Sima a fost și este un subiect foarte fierbinte. De ce? Pentru că el, ca Comandant al Mișcării legionare, a fost contestat aprig chiar din rândurile legiunii. Așa că trebuie mai întâi să ne întrebăm cine au fost contestatarii lui Sima și cât de legionari au fost ei?

Eu, și nu cred că greșesc, judec gradul de legionarism al unei persoane după cât este de atașat doctrinei legionare. Nu prin vorbe, ci prin fapte! Deci, să analizăm cum trebuie să fie și să se poarte legionarul ideal, așa cum îl descrie Codreanu în „Cărticică”. El este obligat să respecte legea disciplinei și a onoarei, care a fost enunțate astfel:

„Legea disciplinei: fii disciplinat legionar, căci numai aşa vei învinge. Urmează-ti şeful şi la bine şi la greu.”

„Legea onoarei: mergi numai pe căile indicate de onoare. Luptă, nu fi niciodată mişel. Lasă pentru alţii căile infamiei. Decât să învingi printr-o infamie, mai bine să cazi luptând pe drumul onoarei.”

Legionarul mai trebuie să aibă inima bună: „A doua grijă: INIMA BUNĂ. Legionarul când vine la cuib trebuie să fie cu inimă bună. Să nu pornească cu gând de sfadă, de răutate, căci în cuib n-are voie să se certe nimeni. Când legionarul va avea poftă de sfadă, să se bage între duşmani.Lucrurile mari şi bune se fac cu inimă bună, pentru că unde e inimă bună acolo e Dumnezeu, iar unde inima e rea, acolo s-a băgat diavolul. De aceea unde este inima rea nici un lucru n-are spor. Toate merg pe dos. Despre omul care păşeşte cu inimă rea se zice că nici păpuşoii nu-i cresc pe ogor.”

Cum mai trebuie să fie legionarul? „Trebuie să fie drept cu legionarii şi cu toată lumea. Nici adversarului nu-i poate face nedreptate. Va lupta cu el, îl va învinge, dar pe căile dreptăţii, ale moralei; nu prin laşitate sau minciună.” și „Să nu vorbească de rău pe camarazii lui. Să nu permită să i se vorbească de rău despre alţii. Să ştie să păstreze armonia în unitatea pe care o conduce. Este de o importanţă capitală. Un şef de ar avea toate calităţile din lume şi dacă în unitatea pe care o comandă e ceartă, dezbinare, neînţelegere, trebuie imediat înlocuit. Sunt unii şefi care îndată ce iau comanda unei unităţi, unitatea începe a se destrăma.” Mai departe „Să fie om de cuvânt. Să fie de o cinste care să-i atragă stima tuturor oamenilor din jur.”

Am definit deci unitatea de măsură cu care putem să stabilim exact „legionarismul” fiecărui personaj care ne interesează. E un legionarism de paradă, sau e adânc înrădăcinat în suflet și-n simțiri?

Pornind de la cele de mai sus, orice legionar care vorbește de rău pe Horia Sima este legionar de suprafață, pentru că un legionar adevărat n-are voie să vorbească pe alt camarad de rău. Dar să presupunem că Horia Sima a făcut greșeli substanțiale, care meritau sancționate. Foarate bine, să fie sancționat, dar cu argumente! Ori eu n-am găsit contra lui Horia Sima nici un argument adus de criticii săi care să stea în picioare la o analiză atentă.

Tot așa de atent l-am analizat și pe Horia Sima. Am vrut să mă conving dacă a fost farsor, ticălos, trădător, ucigaș, cel care și-a însușit conducerea legiunii prin fraudă, cel care a dus legiunea la pieire, cel care a greșit fundamental formând guvernul national-legionar, etc. Sima are 7000 de pagini de memorii. Eu am citit cam câteva sute, în care am analizat dacă și în ce fel a încălcat doctrina legionară. N-am găsit nicio încălcare!

Din ce-am citit, m-am convins că n-a vorbit niciodată de rău pe vre-un legionar. Să vină cei care stiu mai bine ca mine cu citate din memoriile lui Sima în care el critică cu rea voință pe vre-un legionar și eu îmi pun cenușă în cap! El a fost nevoit să descire anumite fapte ale legionarilor, unele din ele reprobabile. De exemplu, Papanace i-a promis lui Sima că îl va susține în acțiunea lui de a-l răsturna pe Carol al II-lea, dar se răzgândește și nu mai vine în țară de la Berlin, așa cum s-a înțeles cu Horia Sima. Când totuși revoluția condusă de Sima a învins și regele sperjur a spălat putina, Papanace de la Berlin nici n-a mai avut curajul să revină la București, fără ca mai înainte să vorbească la telefon cu SIma. Acesta îl cheamă în țară și-l pune subsecretar la ministerul de finanțe, al doilea om din minister, după ministrul Crețianu, preferat de Antonescu. Apoi, referitor la activitatea ministerului de finanțe, Sima apreciază elogios contribuția lui Papanace. Nu trebuie să uităm că memoriile lui Sima au fost publicate după ce Papanace, aflat și el în exil, ca și Sima, l-a atacat foarte dur pe acesta în niște articole de-ale lui, la care Sima s-a apărat extrem de cuviincios și cu argumente. Nu putea el să dea cu Papanace de pământ, măcar în memoriile lui?

Să spună cineva care dintre cei doi a fost mai apropiat de învățăturile Cărticelei? Sima sau Papanace? Deci, pentru mine, atacurile lui Papanace la adresa lui Horia Sima sunt cel puțin imorale. Așa stau lucrurile și cu părintele Borșa, convins că Sima a trimis un comando legionar ca să-l omoare, dar legionarii nu l-au omorât fiindcă le-a fost rușine! Sau acuzația puerilă că Horia Sima a provocat niște sabotaje prin 1938, fiind sigur că ele nu vor avea succes, dar le-a comis totuși, știind că Codreanu era în închisoare. Datorită acestor sabotaje nereușite, spun unii legionari, s-a mâniat Carol pe Codreanu și l-a ucis. Dacă Sima stătea cuminte, Codreanu ar fi scăpat! Deci, pe Codreanu l-a omorât Horia Sima!!!

Numai că, după doi ani, Horia Sima repetă nebuneasca lui încercare din 1938 si culmea, reușește de data asta să-l gonească pe ticălos de pe tronul țării. Acum, zic detractorii lui, trebuia iar să stea cuminte, fiindcă guvernul național-legionar a fost un dezastru!

Am dat doar câteva exemple referitor la cât de absurde sunt unele din criticile unor legionari la adresa lui Sima. Eu nu contest că omul s-ar putea să aibă vini ascunse. Dar dacă sunt ascunse, nu le știu nici eu, nici dumneavoastră! Noi discutăm pe fapte, nu pe presupuneri.

Sima a scris o prefață la Cărticică. Iată câteva gânduri ale lui, adresate legionarilor:

„În „Cărticica Şefului de Cuib”, tipărită din nou în toamna anului 1940, am semnat un „Cuvânt Înainte”, în care spuneam că cei rămaşi în viaţă nu ne vom abate de la învăţătura Căpitanului. Ca semn neîndoielnic al nezdruncinatei noastre hotărâri de a nu altera bazele doctrinare sau de organizare ale Legiunii, am stabilit că formula salutului „Trăiască Legiunea şi Căpitanul” se păstrează neatinsă. Prin această enunţare voiam să spun legionarilor că Corneliu Zelea Codreanu nu pate fi îndepărtat din preocupările noastre zilnice, venerându-l numai ca figură istorică, cum se întâmplă cu toţi marii bărbaţi care au săvârşit fapte de seamă în viaţa unui neam. Căpitanul nu e o realitate a trecutului; el îşi afirmă prezenţa constantă în acţiunile noastre. El ne inspiră în fiecare moment al propriilor noastre deciziuni, el ne admonestează când facem lucruri neconforme cu concepţia lui şi el ne bucură şi ne aprobă când acţionăm în stilul lui. Cu Căpitanul întreţinem un permanent dialog. El interpretează mai bine ca noi înşine vrerea naţiunii. În fond, el conduce mişcarea sau dacă mişcarea s-ar conduce altminteri de cum gândeşte el, nu mai e mişcare. El este şi energia care împrospătează permanent energiile noastre slăbite de lupte, privaţiuni, decepţii şi închisori.”

Mai repet odată convingerea mea că Horia Sima a avut un cult pentru Căpitan și a fost unul dintre puținii care a respectat doctrina legionară cuvânt cu cuvânt. Dar haideți să ne ocupăm puțin și de biografia lui. Se știe că a a intrat în mișcare în primul cuib care s-a înființat în București, inca din 1927. Atunci încă Mișcarea era la început, deci nu putea fi atras din oportunism, ci din convingere. A fost orfan, crescut de niște rude din Mândra Făgărașului. A terminat lieceul „Negru Vodă” din Făgăraș ca șef de promoție și pe unde a trecut el, a format legionari de mare calibru.

Iată cum a devenit legionar Ion Dan din Mândra, după mărturisirile lui din „Amintiri din alte vremi”: „Când a venit la mine Horia Sima, din partea Mişcării Legionare, ca să-mi propună să mă înscriu la ei i-am spus că eu nu fac politică, că nu mă înham la carul nici unui partid. Dar până la urmă m-a convins că Legiunea e o şcoală de caractere şi că ei sunt duşmanii demagogiei politice din ţara noastră. Din clipa în care am acceptat propunerile lor nu am cruţat nimic, nici timp, nici bani. Fiecare lovitură pe care o primeam mă îndârjea tot mai mult. Cum a luat naştere această mişcare şi care au fost cauzele apariţiei ei veţi afla din scrierile altora mai competenţi. Nu mă îndoiesc că îngenuncherea acestei mişcări va fi de scurtă durată; că o altă generaţie se va ridica contra dezmăţului şi minciunii impuse de străini.”

Iată și memoriile altui legionar, Dumitru Banea, al cărui frate Ion ajunsese mâna dreaptă a lui Codreanu, Ion fiind ucis în 1939 din ordinul criminal al lui Carol al II-lea: „Nicolae (Petrascu) urmeaza liceul „Radu Negru” din Fagaras, unde intalneste pe eminentul elev, notat numai cu 10, Horia Sima, si nu numai ca ajung amandoi in Miscarea Legionara, dar mai tarziu isi leaga viata unul de celalalt. Nicolae se inscrie la Litere in Bucuresti, iar Horia Sima la Filozofie. Fratele mai mic urmeaza Scoala normala, facandu-se invatator. Toti trei fratii ajung legionari si platesc si ei cu inchisori sau lagare. Pe prof. Nicolae Petrascu l-am cunoscut la Sibiu, unde functiona ca profesor de limba romana si franceza la Scoala normala. Ne imprietenim si mai tarziu se casatoreste cu sora mea, Livia. Am mers prin zeci de sate si comune impreuna. Activitatea lui in Miscarea Legionara este enorma. In anul 1936, intr’un grup de legionari, Capitanul ii intreaba unde s’ar putea tipari cartea „Pentru legionari”, mai bine zis, cine isi ia raspunderea tiparirii ei, caci cartea aparea in clandestinitate si riscul confiscarii ei era enorm. Prof. Petrascu ia raspunderea tiparii cartii. La Sibiu, la cenzura militara, era colonelul Davideanu, un prieten al Miscarii Legionare. A pus stampila la inceputul cartii si la fine, dar n’a trecut-o pe lista de cenzura. La tipografia „Vestemean”, patronul era legionar, dar avea si doi lucratori socialisti. Ca sa se vada ca totul este in regula, el le-a aratat tocmai lor manuscrisul si le-a adresat rugamintea si ore suplimentare, sa apara cat mai repede cartea si se va da o masa la sfarsit. Oamenii vazand stampila cenzurii, au crezut ca totul este in ordine. Fiecare coala o ridicam si o duceam in diferite locuri. Cand cartea a fost tiparita, am expediat-o prin tara in locuri sigure si intr’o zi au aparut la libraria „Cartea Romaneasca” din Bucuresti, 10 exemplare. Guvernul liberal al lui Guta Tatarescu, s’a intrunit imediat in sedinta. Bomba explodase: „A aparut cartea lui Corneliu Codreanu, ce-i de facut?” „O confiscam!” Dupa dezbateri au zis: „N’o putem confisca fiindca n’avem de unde, si apoi se va citi mai grozav”. Asa a aparut cartea „Pentru legionari”. Dupa procesul Capitanului in 1938 si condamnarea lui, tot clandestin si de data aceasta, apare cartea „Adevarul in procesul Capitanului” scoasa tot la Sibiu. A fost descoperita tipografia si au intrat oameni la puscarie. N. Petrascu, prin Bucovina, fuge in Polonia si de acolo in Germania (unde conduce un lagar de legionari; asa ne „iubeau” nemtii, trimitandu-ne in lagare). In 1940 vine prin Banat, impreuna cu Horia Sima, cu acte false facute intr’o comuna de romani din Banatul sarbesc. Inainte de a trece clandestin granita in Romania se despart, sa nu fie vizati, dar sunt prinsi.” Dumitru Banea nu stie, dar printre cei care au hotărât să publice cartea lui Codreanu la Sibiu a fost și Horia Sima!

Iată și ce mai scrie același Dumitru Banea despre componența guvernului națonal-legionar, format de Horia Sima:

-Vice-Presedinte al Consiliului de Ministri – prof. Horia Sima;

-Ministru de Interne – General Constantin Petrovicescu, fostul Procuror General in procesul Garzii de Fier din anul 1934;

-Secretar la Ministerul de Interne – Dr. Victor Biris, fost Procuror;

-Ministru de Externe – diplomat Mihail R. Sturdza;

-Ministrul Educatiei Nationale, Cultelor si Artelor – prof. univ. sociolog Traian Braileanu;

-Ministrul Sanatatii, Muncii si Ocrotirilor Sociale – Vasile Iasinschi;

-Subsecretar de Stat la Ministerul Finantelor pentru Inventarul Avutiilor Publice – prof. univ. Ion Protopopescu;

-Subsecretar de Stat la Economie, pentru Colonizari si Populatia evacuata – Av. Corneliu Georgescu;

-Subsecretar de Stat la Presa si Propaganda – prof. Alexandru Constant;

-Subsecretar de Stat la Finante – Constantin Papanace;

-Subsecretar la Presidentie pentru Probleme Doctrinare – Horia Cosmovici;

-Subsecretar de Stat la Agricultura – Petre Nemoianu;

-La Comisariatul Refugiatilor (nu era minister) – Comisar General Dr. Ilie Colhon;

-Director General al Politiilor – Alexandru Ghica;

Rector al Universitatii din Bucuresti este numit prof. univ. Petre P. Panaitescu, si in alte functii altii pe care nu-i mai stiu. In acest buchet de intelectuali si oameni de onoare, se incepe asa zisa guvernare, cand n’am avut timp nici macar sa ne ingropam mortii nostri. A fost si cel mai sarac an al agriculturii de la primul razboi. Am avut grije sa dam la o treime din tara -refugiatii din Bucovina, Basarabia, Dobrogea, Ardeal- locuri de munca, o paine. Oare putin lucru e acesta?” CIne cunoaste viata si activitatea legionarilor din guvern, stiu ca acestia au fost oameni de mare valoare.

În zona Arad, unde legiunea era condusă de Horia Sima, răsar alti legionari de marcă, precum Constantin Stoicănescu. El a răspuns de dezvoltarea și organizarea ML în Banat. Rezultatul alegerilor parlamentare din 1937, când partidul „Totul pentru Țară” a câștigat aproape 16% din sufragiile alegătorilor, în județul Arad Legiunea a ieșit prima pe liste, iar în județul Timiș-Torontal, a avut peste 40% din voturi. E oare o întâmplare că aceste rezultate de excepție, dintre cele mai bune pe țară, au fost obținute chiar acolo unde Sima era conducătorul mișcării?

Călin Kasper