Greșeala cea fatală a prea iubitului tovarăș…
În primăvara lui 1989, Nicolae Ceauşescu a anunţat că România şi-a încheiat plata datoriei şi nu mai este nimănui datoare. Mai mult, Ceauşescu a făcut să se voteze o lege prin care i se interzicea guvernului român să mai apeleze la credite străine, să se îndatoreze, aşadar. Totul având drept scop să ferească ţara, în viitor, de riscurile pe care cu atâtea sacrificii le-a înfruntat în anii ’80, anii atât de cumpliţi pentru noi toţi, când Ceauşescu, somat de creditori, a angajat societatea românească în cursa contra-cronometru de plată a datoriilor. Mi-aduc bine aminte de tonul cu care „Europa liberă” a comentat, la început, această situaţie: ni se prevedea un faliment total, falimentul unor neputincioşi, al unor prăpădiţi care au contractat, cu inconştienţă, datorii peste puterile lor de a le returna! Iar faptul că paralel cu plata datoriilor se continuau giganticele investiţii – canale de navigaţie, centrală atomică, metrou, noul centru civic, hidrocentrale etc. – părea dovada certă a nebuniei megalomane a lui Ceauşescu şi a laşităţii noastre că îl suportăm!
Prin anii ’87 – ’88, tonul „Europei Libere” a devenit altul: i se reproşa acum lui Ceauşescu nu incapacitatea economiei româneşti de a-şi plăti cheltuielile, ci i se reproşa însuşi faptul că ne plătim datoriile, căci aceasta ar fi fost o mare prostie, zicea alde d-l Orăscu, doar toate celelalte ţări trăiesc bine mersi fără să-şi achite creditele primite, ci numai dobânzile. Am constatat astfel, cu mare uimire, că, în loc să fie apreciată ca un act de corectitudine, plata datoriilor înfuria anumite persoane sau instituţii, stârnea comentariile cele mai înveninate.
Ca persoană care am fost crescut în teama de a nu rămâne cuiva dator, n-am prea înţeles, la început, această ciudată atitudine. Mai apoi, cugetând oareşicât, am înţeles un adevăr simplu despre cei care trăiesc din a-i împrumuta pe alţii, despre cei care trăiesc din câştigul astfel realizat, adică cămătarii: bancherii te împrumută nu ca să le restitui cât mai repede banii, ci ca să le rămâi la nesfârşit dator, plătindu-le cu regularitate numai dobânzile.
Drept care mă întreb cu maximă ingenuitate: ce s-ar întâmpla cu finanţa mondială dacă toate ţările ar proceda cum a procedat România în primăvara anului 1989? Să ne imaginăm că toţi datornicii şi-ar plăti datoriile şi ar hotărî, prin lege, să nu mai facă alte datorii! În ce s-ar transforma sumele imense ce s-ar aduna astfel în depozitele băncilor dacă nimeni nu va mai apela la bănci, să se împrumute! În ce altceva decât în mari grămezi de hârtie inutilă?!
Cu alte cuvinte, România devenise, în primăvara anului 1989, o mare primejdie pentru finanţa mondială, pentru cei dedulciţi la traiul din camătă, trai nemuncit! Primejdia constând în puterea exemplului, a forţei de contagiune pe care ar fi putut-o avea „modelul românesc”! Mi-am dat seama de asta şi din înverşunarea deplasată cu care „Europa liberă” a comentat momentul eliberării României de povara datoriilor externe. Nimeni, în Occident nu s-a grăbit să ne felicite. Dimpotrivă!
Iar când Ceauşescu şi-a exprimat dorinţa, dar şi putinţa ca România să iasă pe piaţa de credite, acordând împrumuturi cu o dobândă mult mai mică decât cea îndeobşte practicată, pentru a dovedi astfel umanismul societăţii pe care o reprezenta, mi-am dat seama, cutremurat, că Nicolae Ceauşescu, săracu’, şi-a semnat sentinţa de condamnare la moarte!
Cred că acest gest, de sfidare şi de demascare a marii finanţe mondiale, a dus cel mai mult la acea concertare de forţe care au reuşit, profitând de generozitatea şi puterea de sacrificiu a tineretului român, nu numai să-1 dea jos pe Ceauşescu de la putere, dar să-l şi pedepsească personal, fizic, pentru insolenţa sa. Cu consecinţa, „firească”, a revenirii României, cuminţită, în rândurile ţărilor îndatorate până la gât marii finanţe, dând astfel putere de contagiune altui exemplu: cine va mai încerca vreodată, în Europa de Est sau în Africa, în America Latină sau în Asia să procedeze ca Nicolae Ceauşescu, ca el s-o păţească!
Tare aş fi curios să ştiu cât a costat această debarcare a lui Ceauşescu! KGB-ul, la ale cărui servicii a apelat marea finanţa mondială, este o instituţie serioasă, care ţine la preţ! La fel şi celelalte. Mai puţin securitatea română, care, bucşită cum era cu imbecili la toate nivelurile sale, nu este exclus să-şi fi dat concursul pe gratis, din… patriotism, convinsă că se pune în slujba poporului român!
De plătit, fireşte, noi vom plăti costul înlăturării lui Ceauşescu şi-l vom plăti înzecit, însutit, înmiit, poate.
Aşa nerod şi troglodit cum ne plăcea nouă să-l credem pe Ceauşescu, acesta a înţeles totuşi un lucru pe care noi, mult mai deştepţi cum ne-a făcut revoluţia, ezităm să-l recunoaştem, ca să nu ne facem de rîsul lumii. Adică ezităm să-i recunoaştem lui Ceauşescu vreun merit, cât de neînsemnat.
Eu unul i-aş recunoaşte deci lui Ceauşescu şi unele merite, măcar pe acela de a fi înţeles relaţia strânsă, în lumea de azi şi de mâine, între suveranitatea naţională şi mărimea datoriei externe a unui stat. M-am dumirit de aceasta deunăzi, când Parlamentul nostru a aprobat să ne împrumutăm cu vreo 300 de milioane de dolari şi nu a tresărit aflând că Fondul Monetar Internaţional ne va acorda acel împrumut numai dacă vom respecta nişte indicaţii superioare. Am scăpat de dracu’, şi am dat peste ta-su!
Aşa se face că am scos şi o Constituţie în care se afirmă principiul sacrosanct al suveranităţii naţionale, dar am legat această suveranitate numai de inviolabilitatea hotarelor, care interzice armatelor străine să calce pământul sfînt al Patriei.
Chiar nu au înţeles parlamentarii noştri din Constituantă că agresiunea militară a încetat să mai fie la modă? Că este un procedeu tot mai primitiv pentru sensibilitatea omului modern, tot mai desuet şi mai ineficient? Mult mai curată se dovedeşte a fi agresiunea financiară, arma cea mai subtilă şi mai productivă la acest sfârşit de mileniu! Lumea s-a deşteptat, s-a săturat de violenţă, de sânge! De generali şi colonei!
Drept care, în locul acestora şi în acelaşi scop, pământul este bântuit în lung şi în lat de experţii financiari ai Fondului Monetar Internaţional, ai Băncii Mondiale pentru, sanchi! Dezvoltare, şi alte „agenturi”! Asta, fireşte, după ce prin diverse mijloace, inclusiv propulsarea de agenţi ai marii Finanţe în fotolii ministeriale ori prezidenţiale, ţara vizată este adusă în situaţia de a cere ea însăşi, cu căciula în mână, împrumuturi şi investitori. (La drept vorbind, ce este investiţia străină altceva decât un împrumut pe care te obligi să nu-l mai returnezi, ci doar să-i plăteşti creditorului dobânzile?) Astfel că suveranitatea noastră naţională, de care se umflă-n pept Constituţia română încă de la primele rânduri, în curând va fi, cu concursul senin al Parlamentului României, numai vorbe în vânt! Va fi cel mai trist neadevăr din câte neadevăruri cuprinde Constituţia României, săraca!
Căci s-a ajuns la o situaţie paradoxală şi extrem de primejdioasă pentru un viitor românesc al copiilor noştri: deşi noi, în România, ne îndreptăm spre o economie de piaţă, deşi ne privatizăm care mai de care, grăbindu-ne să lichidăm proprietatea şi economia de stat, datoria externă care se acumulează în această perioadă de privatizare nu are şi ea un caracter privat, ci este o datorie de stat, a ţării, a poporului român! Cum şi când se va achita de aceste datorii statul român, de vreme ce rolul şi puterea sa în economia noastră urmează să se diminueze în mod sistematic şi programat’? Cine a programat această cacealma a privatizării în folosul oricui, numai în folosul ţării nu?!
Sigur, vor sări câţiva deştepţi să ne aducă aminte că şi guvernul S.U.A., statul american, deci poporul american, are câteva sute de miliarde de dolari datorii faţă de aceeaşi finanţă mondială, faţă de aceleaşi bănci la care suntem şi noi, din nou, datori! Dar, vor uita acei deştepţi să ne precizeze, neştiutori cum suntem, că acele bănci sunt bănci americane, occidentale, interesele lor – ale băncilor şi ale statului american fiind foarte coincidente! Nu am nimic împotrivă să se îndatoreze statul român la Banca Naţională a României sau la Banca Dacia Felix! Să se îndatoreze la mine şi să-i pun eu condiţiile în care accept să-l creditez!
Fireşte, Ceauşescu trebuia dat jos! Şi încă cu mult înainte de decembrie 1989! Şi cel mai bine era dacă s-ar fi dat singur la o parte! Din păcate, aşa cum s-au petrecut lucrurile, de dispariţia lui Ceauşescu nu a ajuns să profite poporul român, aşa cum era firesc, adică să profite cei ce au suferit de pe urma lui Ceauşescu, ci au ajuns să profite duşmanii neamului românesc, aceiaşi care profitaseră şi în anii grei când, prin corvoadă naţională, le-am plătit îndoit şi întreit creditele cu care ne-au momit şi ne-au pricopsit în anii ’70!
Acum, după 1990, când, scăpaţi de datorii, se cuvenea să trăim şi noi ca oamenii, ne-am trezit iar cu ei pe cap, cu aceiaşi binevoitori, veniţi să ne dicteze cum să se facă reforma! Această turnură tragică a lucrurilor de după 22 decembrie 1989, ora 12, a fost posibilă prin acţiunea criminală, repet: acţiunea criminală a unor persoane ce pot fi nominal identificate! Scopul principal al acestora a fost, în modul cel mai clar, să aducă din nou România în rândurile ţărilor îndatorate la finanţa mondială. Adică scopul urmărit şi, în parte, deja atins, a fost pierderea suveranităţii naţionale româneşti.
Au azmuţit asupra noastră o mână de exaltaţi maghiari sau secui şi noi am crezut că aceştia sunt cei ce atentează la suveranitatea naţională a românilor. Din nefericire savanţii care au gândit Constituţia României nu au fost nici ei mai deştepţi, astfel că nu şi-au pus problema suveranităţii naţionale decât în termenii constituţiilor din secolul al XIX-lea, făcând din Constituţia noastră un corect compendiu al acestor texte. Nici un semn din partea acestor autori că ar fi înţeles adevăratele primejdii, de azi şi de mâine cu care se confruntă Ţara. Acesta fiind unul din motivele pentru care am votat împotriva acestei constituţii.
Conchid: merită sprijinite numai acele forţe (partide) politice care îşi propun să ferească ţara şi poporul nostru de povara şi primejdiile ascunse în teancul de dolari al îndatorării la alţii. Există aceste forţe?
Nota bene: Textul de mai sus a fost scris în cursul săptămânii patimilor şi va ajunge la cititori în zilele săptămânii luminate. Creştineşte a fost scris, creştineşte să fie citit, iertând greşiţilor noştri aşa cum iertare aşteptăm şi pentru greşelile noastre. Învierea Domnului nostru Iisus este şi învierea adevărului, chiar dacă în Sfînta şi Minunata Poveste a Celui Ce a înviat din morţi lipseşte un singur răspuns. Răspunsul la întrebarea Ce este adevărul? Dar stă în puterea noastră să-l căutăm sine ira et studio, adică senini şi iubitori de aproapele nostru. La mulţi ani!
*
— Din câte înţeleg, acest articol a fost publicat în primăvara lui 1992, de Paşte, în revista „Totuşi iubirea”. A avut vreun ecou?
— Adrian Păunescu şi-a dat seama de importanţa lui şi l-a băgat pe prima pagină, dacă mai ţin eu minte. Ştiu că mulţi cititori l-au decupat şi l-au păstrat ca pe un text deosebit.
— Este, într-adevăr, un text deosebit.
— Ideile din acest articol le-am reluat de la tribuna Parlamentului. Fără nici un ecou în mass media românească.
— După şase ani şi jumătate, aţi aflat dacă există în România „acele forţe (partide) politice care îşi propun să ferească ţara şi poporul nostru de povara şi primejdiile ascunse în teancul de dolari al îndatorării la alţii”?
— Am aflat! Nu există!
— Şi atunci de ce mai activaţi într-un partid?
— Activez într-un partid care încearcă să fie o asemenea forţă. Încearcă cu sinceritate. Dar mai e până să reuşească.
– De ce anume aveţi nevoie?
— Avem nevoie de oameni ca dumneata, care să nu mai stea pe margine şi să comenteze steril greşelile celor din ring!
— Să ştiţi că nu stau tot timpul pe margine, în tribună. Cel puţin în ultima vreme, am coborît şi eu în ring!
— Adică?
— Bunăoară, după discuţiile purtate cu dumneavoastră, am încercat să mă interesez şi eu despre unele aspecte discutate împreună…
— Adică să verifici afirmaţiile mele?
— Vă supără?
— Nu! Deloc! Aşa se procedează! Măcar că răspunderea pentru cele afirmate de mine îmi revine în totalitate! Şi ce ai aflat?
— Am discutat cu o persoană foarte informată, general SRI, despre acea bancă, acel fond monetar internaţional pe care Ceauşescu a încercat şi urma să-l constituie la începutul lui 1990, împreună cu Iran şi Libia. Iar persoana despre care vă vorbesc mi-a confirmat întocmai cele ştiute de mine de la dumneavoastră. Ba chiar a şi plusat!
— În ce fel?
— Se pare că deschiderea acelei bănci, cu un capital de 15 miliarde de dolari, era abia prima etapă. Cele 15 miliarde de dolari nici nu însemnau mare lucru pentru cât de sărace sunt ţările sărace! Fondurile cele mai importante urmau să intre de la arabi, firme, persoane fizice şi chiar state, de la arabii care şi-ar fi retras banii din băncile occidentale şi i-ar fi adus la Bucureşti. Foarte pe scurt spus, urma să se adune aici, la Bucureşti, sume din ce în ce mai mari, transformând Bucureştiul într-unul din marile centre financiare ale lumii. În plus, acest centru bancar urma să funcţioneze după alte principii, lăsând principiul profitului pe un plan secundar!…
– Interesantă informaţie! Şi foarte plauzibilă!… Veritabil finis coronat opus… Înseamnă că n-am bătut câmpii! Este o informaţie care se adaugă perfect logic la cele ce ştiam noi… Păcat că n-am știut toate astea înainte de 22 decembrie 1989. Nici eu, nici dumneata, nici poporul român… N-ar mai fi existat niciun 22 decembrie!
Cine-i de vină?
Cred că principalii vinovați sunt la secția de propagandă a CC al PCR!
Vorbiți serios?
Mai serios ca oricând!
A consemnat Petre Burlacu în 1988
„Greşeala o identificăm mereu la alţii, la această mentalitate nu vrem să renunţăm.”
„Batem apa-n piuă cu “alţii” în loc să vedem ce nu este în regulă cu “noi”.
Cu “Noi” ca naţiune.”
„Societatea românească trebuie ajutată de cele mai luminate şi progresiste minţi, să menţină spiritul naţional în limitele informaţiilor corecte istoric.”
Aceste lucruri fiind spuse, ce-i de facut si CUM trebuie facut ceea ce este de facut?
Ceva strategii sunt la indemana?
Vom vedea acele minti luminate la treaba, sau totul se rezuma la constatari?
Doamne ajuta!
Cele trei afirmaţii pe care le-ai subliniat sunt componente ale oricărei strategii al cărei scop îl poţi identifica.
Adică, pentru oricine citeşte, afirmaţiile mele pot fi folosite şi pentru interesul Poporului român şi în egală măsură contra.
Strategia nu se comentează şi nu se pune pe tarabă. Ea este produsul minţii unui concentrator de putere care doreşte conservarea şi sporirea avantajelor care îi asigură existenţa.
Dacă vrei, este precum mintea care comandă mâna care acţionează volanul şi acesta roţile. O singură mână, o singură minte, o singură casetă de direcţie(eventual servo).
Nu ce şi cum avem de făcut. Aceasta este simplu. Întrebarea corectă este CINE.
Istoria se va scrie cu adevarat peste sute de ani eu sper sa ne ramana farama aia de credita in Dumnezeu,toata lume e implicata vrand nevrand intr-un angrenaj mizer al celor cu bani, putere dar care nu au nimic sfant.natii care chipurile ne arata buna lor educatie si nivelul sau standardul ridicat de viata dar ei se injosesc extrem ptr toate astea sau calca pe cadavre din experienta traita in Occidentul faimos vorbesc sunt mai comunisti decat adevaratii comunisti dar nu cred ca se poate face nimic sunt incalcite caile,totul se invarte in jurul banului si nu intereseaza pe nimeni de nimeni mare pedeapsa de la Dumnezeu
Degeaba faci plangere penala, caci nu ai cui.
Atentie, la final cred ca s-a strecurat o greseala! Aici: „A consemnat Petre Burlacu în 1988”. Cred ca anul real era 1998!
exact!
Domnilor,
Greşeala o identificăm mereu la alţii, la această mentalitate nu vrem să renunţăm .
Batem apa-n piuă cu „alţii” în loc să vedem ce nu este în regulă cu „noi”.
Cu „Noi” ca naţiune.
În loc să privim adevărul obiectiv preferăm cosmetizarea unor stări pe care fiecare „trecut” de 50 de ani, le-a cunoscut măcar în parte.
Societatea românească trebuie ajutată de cele mai luminate şi progresiste minţi, să menţină spiritul naţional în limitele informaţiilor corecte istoric.
Părerile personale dau culoare şi savoare, fac digerabile comentariile, fără însă a ajuta tinerilor să înţeleagă cum şi atunci şi acum şi în viitor lichelele cu vorba dulce, prezentabile şi susţinute de un sistem PCR(pile, cunoştinţe, relaţii) sunt vectorii social care împing la putere interesele unor grupuri de profitori.
Căci asta sunt partidele actuale, grupuri de profitori-infractori, susţinute de interesele străine (altor state şi alogeni). Structura de partid a lui Ceauşescu nu conţinea atâtea lichele şi nenorociri precum partidele actuale dar, în esenţă, era condus de câteva famiglii ale căror progenituri le continuă interesele economice.
Despre morţi, doar de bine!
Viitorul contează prin cunoaşterea trecutului din care avem şi celebra „Vae victis”
Comentariul tău e în așteptare.
27.01.2014 la 3:25 pm
Mai “Dem”, sfanta treime este atomul de Hidrogen {neutron,proton si electron!} , care sta la baza universului. Iar pentru “cultura” ta “generala”, crucea stramosilor nostri este; In numele Tatalui {se pune mana pe frunte, Tatal este “conducatorul” familiei }, al Mamei {se duce mana in dreptul buricului}, al fiului {se pune mana pe umarul drept, caci fiul este mana dreapta care il ajuta pe Tatal in treburile barbatesti}, si al ficei {se pune mana pe umarul stang, deoarece fetele sunt mai “stangace”}. Ca fapt divers, mai “Dem”, intreaba un “popa”: ” Unde este Mama in cruce aia “sfanta”, “in numele tatalui, al fiului, al sfantului duh, amin”?! Daca acel “popa” i-ti raspunde, te rog sa-mi “spui” si mie raspunsul primit! I-ti multumesc anticipat. Cu Dumnezeu inainte!
Cand venea in visita pe la intreprinderi si chiar in cea la care munceam se stia dinainte si se facea curat iar muncitorii imbracati cu material nou.Deci era MINTIT INSELAT.Cand a facut o visita la Combinatul dina Dej de celuloza unde muncea unchiul meu acesta -mi povestea cum au facut curat afara ingropand cu buldozerele materiale noi tevi si alte marafeturi au plantat brazi si i-au suflat cu vopsea verde ca un cumva sa se uste si maroneasca.Cand venea in visita magazinele pline apoi se goleau.Orice tara are un cos zilnic calculat.Asa avea si Romania lui Ceasca.Problema ca daca de exemplu derbedeii ii raportau recolte marete normal ca omul cu ai lui spuneau atata pt oameni ca e suficient iar restul la export pt a platii datoriile.Pai daca se dadea la expor ce se zicea iar productia era umflata nornal ca pt ,,prostime ,, ramanea restul.Iar problema a inceput de prin 80.Tin minte ca,,,,copil eran si bunica in vacanta ma trimitea la magazinul satesc sa cumpar cum zicea ea oloi sau tucar(zahar).Era din belsug si pe SORTIMENTE RAFINAT,SEMI DE FLOAREA SOARELUI SAU AMESTECAT.Pt cei care un ati apucat acel ulei.Ce aveti azi e MIZERIE e RAHAT.Inchid ochii si -mi amintesc cum puneam pe o felie de paine nitel ulei si putina sare.Ce gust adevarat de FLOAREA SOARELUI.Era Zhar,Ulei ,mezeluri etc etc.Erau de TOATE.A decis plata datoriilor fapt bun si cu sacrificio ale poporului.Fara sacrificio un facem nimic in viata.Si sa un mai punem plata despagubiriilor catre Rusi pana in 70.Dupa razboi ne-au incarcat si putina industrie si ne-au pus la plata.Deci AM PLATIT 30 de ani am si comstruit o industrie,,agricultura,sistem energetic,flota ,sosele,blocuri etc eta.Am si platit despagibiri pt NATIONALIZARI cica 20 milioane Dollari (Barladeanu spunea dar dupa 89 au disparut documéntele sa mai poata incasa inca o data niste banuti asa cum prin 20 daca un ma insel grofii si ungurii au fost despagubiti dar acum iarasi sant platiti)Sa ii vad pe astia din ziua de azi sa faca macar UN SFERT cat a facut el.
„Cand venea in visita pe la intreprinderi si chiar in cea la care munceam se stia dinainte si se facea curat iar muncitorii imbracati cu material nou.”
Cum nici Cântarea României nu-i invenția noastră (parcă și Hitler) nici lustruirea fabricilor nu-i.
Din pățania mea, undeva-n America de Nord, pî la-nceput de mileniu:
A venit rîndul ca uzina noastră, parte a unei multinaționale, să fie călcată de directorii din lumea-ntreagă a acesteia; în tot anul alta. Au adus firme de curățenie, de aranjat rondourile de flori, de vopsit păreții, băgat gunoiu sub covor, etc, iar celor plătiți pe an (salariații, ceilalți sînt plătiți cu ora) ni s-au dat două cămăși: una albastră s-una maro, amîndouă cu ceva brodat pă piept, la comandă. Ni s-a dat de-nțeles că cea albastră s-o purtăm prima zi de vizită cu pantaloni maro și cea maro cu pantaloni mnerîi a doua zi. Ne-am pregătit, că ni s-o dat de-nțeles, cu panouri, realizări, produse, prototipuri, etc., și cuvîntări ce nu trebuiau să țină mai mult de cît ne-au zis.
N-o ajuns numa a doua zi, prima le-o fost ocupată cu protocoale prin oraș și pe la atracțiile din preajmă. Și-ntra-cee o ajuns mai tîrziu că se zvonea că i-o cam durut capu dimineața. O ajuns și la mine, am poză cu tăți directorii cum m-ascultau…de fapt să uitau la mine că nu pricepeu, da directoru nost îmi făcea semne din spate că-s în întîrziere la masă și s-o scurtez.
Subscriu!
Am fost inginer stagiar la IMU (Intreprinderea de Masini Unelte Suceava) si in toamna lui 1981 a venit ceasca in vizita! erau garduri vii in interiorul intreprinderii care se uscasera cu venirea toamnei (…). Ei bine, aceste garduri au fost vopsite in VERDE (culoarea normala a masinilor unelte); ca sa-i placa tovarasului! Bleahhhh! In primavera ce credeti ca s-a intimplat? gardul viu murise si au venit de la primarie si au pus altul! cred ca acest – fost gard viu – avusese mai mult de 100 de metri!
Sa zicem ca aceasta a fost doar o butaforie a vreounui zaltat! NU aici este problema! Problema ca ceasca a LUCRAT cu „abnegatie” in distrugerea ROMANISMULUI! Atit cit a putut!
Daca Romania ar fi fost doar o cimpie, acum am fi fost doar o populatie numai!
NU au putut sa „implementeze” cooperativizarea fortata in zonele de munte! Mergeti in nordul Moldovei (Malini, Poiana Marului, Vama si multe multe alte sate!); mergeti in Tara Motilor (iata cit de ROMANI ADEVARATI AU FOST MOTII in timpul acestui accident nenorocit!). Aceasta este ROMANIA PROFUNDA pe care ceasca si a lui cominternisti – Gogu Radulescu, Birladeanu, Apostol, Voitec….(toti jidani / khazari) NU au putut sa o distruga si din pacate la ei ne este mare speranta de renastere!
Ii credeti tarani „ne-educati”? Uitati prostia noastra! Iaca stiu sa foloseasca un smart phone de ultima generatie (iPhone cu locare instantanee a locatiei celui care suna)…I-a pus cineva sa si le cumpere? I-a pus cineva sa-si cumpere 4X4 (four by four; sau SUV-uri: Sport Utility Vehicle)? NUUUUUUUU! Au tot ce le trebuie si in plus sint ROMANI ADEVARATI!; NU PE VORBE! CI PE FAPTE! Deja si-au dovedit faptele! Uitati-va si la fraierii din orase de aiurea…unii nu mai au nimic si mor cind vine prima ninsoare de iarna! Asa le trebuie!
PS. Am auzit deunazi ca motii mai tin lancea lui Horea in cui! ca s-ar parea ca vin vremuri si mai grele!
Macar unul din cei ce conduc destinele poporului ROMAN sa se inspaimante.La cata NESIMTIRE vor muri si nu-si vor simti propiul POPOR.
Desteptarea Romani! In momentul in care viitorul vietii oamenilor pe globul pamantesc se afla in pericol, Dumnezeu insusi se „intrupeaza” pe pamant, pentru a face dreptate! Este gresit se intrupeaza, deoarece EL se afla in tot si toate. Dumnezeu vorbeste prin intermediul celor care cred cu adevarat in EL. In anumite carti sfinte, „venirea” Domnului este anuntata prin disparitia tuturor „lucrurilor” care au fost „construite” pe miniciuni. In „cazul” nostru vedeti tot ce au „construit” evreii comunisti! { pcr, fabrici, uzine, intreprinderi,… .etc.}. Praful s-a ales de ele! Cred ca ar fi cazul sa urmam Legile noastre Romanesti lasate din batrani, bineinteles si toate proverbele si zicatorile. Acestea reprezinta experienta „acumulata” de poporul nostru Roman de-a lungul mileniilor! Cu Dumnezeu inainte!
Subscriu din nou!
„Asa este cind e sa se aleaga praful!”
Polonezii dupa al doilea razboi au facut un lucru intelept.I-au pus pe unguri si nemti pe trenuri si ADIO la ei in tara.Asa ca acum is linistiti in privinta a ceeace guita ungurii la noi.Asa trebuia si Ceasca sa faca.Si tiganii.Tratate cu tariile de origine si VALEA.
A existat o intelegere cu Gadafi sa-i primeasca pe toti tiganii in Libia, lucru stiut la acea vreme de toti praleii, pirande si purdi. Pana la inceputurile anilor 70 erau nomazi, apatrizi. Primeau de la militie aprobare sa vina in oras, intre anumite ore si anumite strazi numai. Nu puteau circula cu mijloacele de transport in comun… Pana la urma in loc de deportare au primit buletine, apartamente noi in loc de straful cu paie furate, scoala, serviciu. Multi au intrat in puscarii, pirandele aveau de foarte timpuriu purdi.
”Primeau de la militie aprobare sa vina in oras, intre anumite ore si anumite strazi numai. Nu puteau circula cu mijloacele de transport in comun… ” De unde ați scos bazaconia asta?! Sau vreți să puneți în circulație asemenea enormități, pentru care se vor găsi fraieri să le creadă!…
Cea mai mare greseala a lui Ceausescu a fost ca s-a inconjurat de alogeni.De lingai si tradatori lingai mizerabili.Trebuia sa curete structuriile de alogeni si agenti straini.A fost un om izolat de derbedeii astia si mintit.Cand l-au intrebat la proces sii invinuit ca painea era pe cartaela a ramas masca .Un ii venea sa creada.Si curios in oraselul unde traiam era la liber .Doar ca era omor.Taranii din satele inconjuratoare veneau si o cumparau sa o dea la Porci.
RSR a fost prima tara socialista care i-a lasat pe alogeni sa plece masiv spre izdrael si usa. Dar multi au preferat traiul dulce din Romania, mai ales ca aveau si functii, privilegii, case nationalizate, putere in stat. Marea lor majoritate si-au schimbat numele de familie in tipice romanesti sau unguresti. Ca se ii mai imprastie, a dat legea cu rotirea cadrelor, admitere cu examen scris si eticheta secreta, repartitii dupa absolvire, s.a. Pana la aceasta lege, in mass media romaneasca, in institutiile de stat, apareau articole si fotografii si cu alte personalitati de stat. Dupa aceea toaosii au inceput cu cultul personalitatii, deci daramarea familiei prezidentiale. Cat despre tigani, existau intelegeri cu Gadafi sa ii deporteze in Libia.
Articolul „Cand urmeaza sa intre in vigoare viitoarea lege de revizuire a Constitutiei? Revizuirea din 2003 este in pericol (I), (II)”
pe:
http://ascunzisuri-constitutionale.eu
Cand escrocii.jeguriile si tradatorii sant la putere ONOAREA,DEMNITATEA,CINSTEA IUBIREA E NEAM umbla cu picioarele rupte.Toate legiile cat si viitoarea CONSTITUTIE o sa fie DUPA CHIPUL SI CARACTERUL LOR,HIDOS.
1988???
Spuneam şi repet despre importanţa înţelegerii „Treimii”
Lăsaţi „Sfânta treime” deoparte (Tatăl, Fiul şi Sfântul duh), care constituie o sintagmă euristică de o importanţă excepţională, un cod, o paradigmă fundamentală.Eu sunt laic, nu mă leg de …. lucrurile sfinte.
Aşadar, „treimea” este conceptul de maximă generalizare a existenţei noastre, a fiecăruia. VIAŢA, MUNCA, SATISFACŢIILE, sunt componentele care ne …. ocupă tot timpul şi ne obligă să trăim. VIAŢA vă rog să o priviţi dpdv biologic, nu vorbim depre morţi.
Munca reprezintă suma acţiunilor fizice şi mentale prin care ne punem calităţile în folosul celorlalţi. Închisoarea cu privare de muncă este cea mai grea pedeapsă.
Puţini însă ştiu că cel puţin o zecime din munca globală este luptă violentă şi că nouă zecimi este luptă pentru supravieţuire biologică, pentru alimente, adăpost, procreere, …
Astfel, fără a greşi prea mult, putem asocia munca, luptei.De altfel şi Marele Coşbuc a scris „o luptă-i viaţa, deci te luptă…..”
Ceauşescu nu a greşit ci a fost ajutat să greşească, strategii politici din preajmă au fost prea pupincurişti pentru a-i da peste mână, avertizându-l că asta însemna declaraţie de război finanţelor mondiale.
„Răul” trebuia stârpit din faşă şi a fost eliminat.
Noi ca români ar trebui să fim conştienţi de valorile din jur pe care străinii le acordă toată importanţa. Geniile şi trădătorii sunt în imediata noastră apropiere, dar trebuie să fi nebun să te duci şi să zici că pe unii îi faci miniştri iar pe ceilalţi îi împuşti.
Binele coexistă cu răul iar din această dilemă doar …. timpul va decide cu răul mondial.
Dle Dem, parca, daca nu ma insel, sunteti om de stiinta. Va e teama sa credeti, fara ezitari, in Domnul Dumnezeu? Newton a crezut si asa cred si majoritatea oamenilor de stiinta. Problema e ca li se permite afisarea doar celorlalti: ateilor.
Oricum daca tot sunteti om de stiinta, v-ati intrebat cum de o singura celula din corpul uman, are complexitatea unei navete spatiale? Adica e o uzina intreaga cu motorase, relee si alte minunatii cari lucreaza intr-o perfecta armonie; adica nimic nu e haotic, intamplator, ci conform unor informatii, unor instructiuni si unui plan intelligent.
Nu credeti ca tocmai demisionarea de la lucrurile sfinte ne-a adus pe cap tot raul?
@ Nicu,
Mă provocaţi şi ducem discuţia în derizoriu.
Eu cred în Dumnezeu, sunt creştin nepracticant, evident nu sunt ateu iar relaţia mea cu Dumnezeu este excelentă.
Asta înseamnă că recunosc existenţa divinului absolut, fără a-i pretinde favoruri.
Deşi nu cred în minuni, am convingerea existenţei unor posibilităţi ale Naturii care ne depăşesc puterea imaginaţiei. Vă pot explica multe taine ale vieţii pe cât de măreţe pe atât de simple, accesibile doar prin credinţă.
Doar proştii nu cred. Oamenii de ştiinţă nu pot fi prin definiţie bigoţi, religioşi stupizi. Ei sunt credincioşi pentru că altfel nu au acces la cunoaştere.
Referitor la cauza nenorocirilor actuale vă rog să reformulaţi.
Cine a adus afacerile şi impozitele religioase în BOR, aceia sunt vinovaţi de creşterea păcatelor Poporului.
Acum ca v-ati destuit, sunt mai linistit. Iata ca totusi provocarea poate sa dea si roade.
Va stimez in continuare, si chiar un pic mai mult.
Nu, este doar o chestiune de bun simţ, nu am avut încotro.
Atitudinea dtale demonstrează exact ceea ce exprimam în dezideratele mele.
Provocarea constructivă este benefică iar cea disipativă dăunătoare.
Încearcă să-ţi sedimentezi sentimentele faţă de cele două Ţări cărora le eşti dator ca cetăţean.
Mai „Dem”, sfanta treime este atomul de Hidrogen {neutron,proton si electron!} , care sta la baza universului. Iar pentru „cultura” ta „generala”, crucea stramosilor nostri este; In numele Tatalui {se pune mana pe frunte, Tatal este „conducatorul” familiei }, al Mamei {se duce mana in dreptul buricului}, al fiului {se pune mana pe umarul drept, caci fiul este mana dreapta care il ajuta pe Tatal in treburile barbatesti}, si al ficei {se pune mana pe umarul stang, deoarece fetele sunt mai „stangace”}. Ca fapt divers, mai „Dem”, intreaba un „popa”: ” Unde este Mama in cruce aia „sfanta”, „in numele tatalui, al fiului, al sfantului duh, amin”?! Daca acel „popa” i-ti raspunde, te rog sa-mi „spui” si mie raspunsul primit! I-ti multumesc anticipat. Cu Dumnezeu inainte!
Cine alcătuiește Sfînta Treime?
„Măi Teofil” :),
Odată dat răspunsul pentru dta, am în vedere şi pe aceia care au identificat asocieri cu Sfânta Treime.
Categoric NU!
Mai citiţi o dată şi veţi vedea că abordarea mea este distinctă de domeniul religios.
Referitor la celelalte treimi, da, putem găsi nenumărate, inclusiv exemplul cu molecula de apă sau scăunelul cu trei picioare.
Numerologia nu este parte a filosofiei dar explică numeroase aspecte pe care aceasta nu le abordează.
Esenţa discuţiei constă în poziţionarea corectă a „luptei” ca o formă particulară a „muncilor” în existenţa (Treimea) fiecăruia dintre noi.
Cat priveste greseala fatala a prea iubitului tovaras, aceasta-i apartine in totalitate.
Cine l-a oprit ca in primavera anului 1989 sa umple prvaliile cu mancare? Dac’o facea, nu murea prost.
Putea chiar inca din ’88, cand a mai ramas putin din datorie, sa inceapa un program de liberalizare. Dac’o facea el, nu ajungea sa se faca haotic dupa ’89.
Asadar, „geniul”, era lipsit de viziune si departe de putea fi numit „om de stat”. Si pentru aceasta lipsa de viziune, poate fi invinuit si pentru dezmatul de dupa ’89.
Cu alte cuvinte, Ceausescu ar fi fost altul daca umplea magazinele cu mancare? Chiar la atat de putin sa se reduca pretentiile unui cetatean?
Chestia cu vina lui pt. dezmatul de dupa ’89 spune insa totul despre capacitatea dtale de a ura.
Dle Gheorghe, te inseli amarnic. Nu stiu sa urasc. Sunt crestin, iar dragostea este fundamental pe care ma zidesc sufleteste. Sustin in continuare ceea ce am spus pentruca este un adevar. Da, Ceausescu este responsabil pentru dezmatul de dupa ’89. Si stiu bine ce spun.
Ar mai trebui să și explicați/dovediți ceea ce susțineți!
Am mai spus de multe ori pe aceasta pagina, ca un „om de Stat”, un om MARE, un politician adevarat, nu gandeste cincinal, ci pe termen scurt, mediu si lung. Lung pana la 50 de ani, deci, mult dupa disparitia sa. Un om mare trebuie sa gandeasca ce va fi maine daca el va disparea si sa lase niste institutii si niste oameni vrednici in loc.
Ganditi ce se intampla cu uzinele Ford dupa disparitia acestuia, daca nu se ingrijea de viitor?!
Stiti bine ca uzinele Ford erau in „vizor” datorita atitudinii sale vizavi de „bubuli”.
Uzinele Ford sunt o afacere de familie, iar dvs vorbeați de oameni politici! Care este omul politic din România și din alte țări, eventual vecine, care vă satisface criteriile? Aplicați și altora grila dvs de selecție, să vedel ce iese! Să vedem care sunt „politicienii adevărați” pe care îi opuneți lui Ceaușescu! Cer asta nu pentru că aș fi eu căzut în freză după Ceaușescu, ci strict pentru seriozitatea discuției!
Politicienii adevarati sunt acei politicieni care fac ceea ce trebuie pentru tara si neamul lor.
Sigur ca nu pot numi un anume om nici din Romania si nici din tarile vecine.
De fapt chiar daca ar exista, in situatia actuala nu va putea face mare lucru.
Dar noi vorbim de o vreme cand toata puterea era in mana lui Ceausescu si de aceea, ca o avea, era si responsabil.
Eu unul sunt pentru un system presidential cum e in SUA. Astfel, chiar daca ar ajunge la putere un independent, fara partid, sa poata guverna, sa-si poata implementa programul. Deabia atunci vom sti cat de nazdravan va fi omul in cauza.
Ceausescu s’a bucurat de o astfel de oportunitate, si inca de 6 mandate si a lasat ceea ce se vede in urma lui. Si aici ma gandesc cel mai mult la mentalitatea deformata, si la tipul de om pe care inca il gasim, dupa atatea ani, peste tot in ceea ce inseamna conducere, leadership.
Sunteți într-o mare eroare când spuneți că „toată puterea era în mâna lui Ceaușescu”! Eroarea asta o fac toți care îi găsesc numai pricini! Cât putere avea Ceaușescu s-a văzut în decembrie 1989! Deci nu ați putut da un exemplu de mare om politic! De ce nu încercați să vă revizuiți părerile atunci când vedeți bine cănu reușiți să argumentați convingător părerea proastă pe care o aveți despre Ceaușescu! Nu et tipic legionar acest comportament! Cu scuzele de rigoare…
Argumentul meu vizavi de Ceausescu este in concordanta cu gandirea tuturor Comnadantilor legionari pe care i-am cunoscut atat personal (de la acestia o stiu ca mi-au spus-o) cat si din scrieri. Asadar sunt pe Linie, iar comportamentul meu corespunde trairii si gandirii legionare; am aceasta certitudine.
Sigur ca dumneavoastra puteti avea o alta opinie despre mine pentru care nu era necesar sa va scuzati. Va inteleg!
Faptul ca nu am putut sa dau un exemplu de mare om politic se datoreaza fapului ca Romania zilelor noastre nu l-a produs inca. Dar in schimb pot sa va dau mai multe exemple de politicieni americani si asta datorita faptului ca ei stiu sa-si creasca elitele. Pe cand noi…..
Hai să văd și minunea asta! Dați exemple de conducători americani care au determinat mersul Americii pe zeci de ani inaimte, așa cum i-ați cerut dvs lui Ceaușescu! Imediat dați vina pe români, că nu-s în stare să nască oameni politici mari! Dar dinastia Brătienilor ce a fost?! Găsiți pereche acestei familii în Germania, în alte țări europene? Sau măcar în SUA!
Dle Profesor, imi cereti sa dau exemple de conducatori americani care au determinat mersul Americii pe zeci de ani inainte. Pai asta e o chestiune lesne de indeplinit. Aproape toti liderii americani au facut asta, cu mici exceptii pe ici si pe colo. In capul listei de mari lideri desigur ca sunt Parintii Fondatori ai SUA din care cativa, in frunte cu George Washington, au ajuns presedinti. Ei au fondat o natiune si uite ce a ajuns in 200 de ani: superputere. Ei au fost arhitectii acestei natiuni, ceilalti au respectat VIZIUNEA contribuind fiecare cu un plus valoare fiecare pentru timpurile lor.
Dintre cei mai mari pot fi amintiti atat Lincoln cat si Reagan.
Si pentruca tot am vorbit de elite, pot sa va spun ca inaintea ultimilor alegeri, in sanul partidului Republican se luptasera intre ei 12 politicieni. Oricare dintre ei putea conduce aceasta superputere. Asta inseamna sa sti sa cresti elite. Ce vom avea noi inainte de alegeri vom vedea la toamna….
Ma acuzati ca dau vina pe romani ca nu-s in stare sa nasca oameni politici mari. Apoi veniti cu ex. Bratienilor.
Oare chiar ati dorit sa duceti discutia in alte zone sau a fost doar o eroare. Pentruca iata ce am spus eu:
„Faptul ca nu am putut sa dau un exemplu de mare om politic se datoreaza fapului ca Romania zilelor noastre nu l-a produs inca”
Bratienii nu se califica a fi oameni politici ai zilelor noastre.
Dvs nu stiți ce se întamplă în America! America nu mai e de mult a americanilor lui Washington! Vedeți în politica lui Wilson sau Roosvelt continuarea spiritului părinților Americii? Ăia mai există în cartea de istorie! Când un prim ministru israelian declară public că America face ce i se cere de la Tel Aviv, al cui proiect american s-a realizat astfel?
Și faptul că în curând engleza va fi limba de pe locul 2 din SUA vi se pare tot așa, împlinirea unui proiect american?!
Dle Profesor, sa stiti ca, cunosc destul de bine ce se intampala in SUA, doar am aterizat pe taram american pe cand deabia am facut 17 ani. Intr’adevar SUA are problem la fel cum au avut toate marile puteri in istoria lumii. Dar asta poate fi o alta discutie. Discutia noastra s’a pornit de la conducatorii nostri si de la felul nostru de a fi. Daca nu ne identificam problemele pe care le avem si nu ne aplecam asupra lor cu toata seriozitatea ca sa le redresam, vesnic vom fi tot asa. Trebuie sa fim neiertatori cu noi insine dar sa adresam problemele cu intelepciune.
Doamne ajuta!
Recitiți ce ați scris!
Sunt de acord cu abordarea, este nevoie de comentarii cel puţin logice dacă nu şi de bun simţ.
Măcar prin cutuma „Despre morţi, doar de bine”
„Fireşte, Ceauşescu trebuia dat jos! Şi încă cu mult înainte de decembrie 1989! Şi cel mai bine era dacă s-ar fi dat singur la o parte!”
Daca acest lucru, inlaturarea lui Ceausescu, nu s’a facut intr-un fel sau altul, atunci marea vina a cui o fi oare?
1. Vina mare e a lui Ceausescu pentruca nu s’a dat singur laoparte.
2. Vina poate fi si a celor ce puteau sa-l inlature pe Ceausescu mult inainte de ’89.
Si pentruca tot e vorba de Adrian Paunescu, nu cumva era el cu gura mare de partea lui Ceausescu cand un alt bolsevic s’a ridicat impotriva lui in plina adunare nationala?
Nu, Păunescu nu a intervenit împotriva lui Părvulescu. Ci George Macovescu! În 1984, când l-am cunoscut pe Virgil Ierunca, i-am reproșat că mai sunt de partea lui Macovescu…Reproș prostesc, în nună măsură!
Cred că această consemnare s-a făcut în 1998!
Împortant este faptul că această ipoteză a datornicului „veşnic” este comfirmată indirect dar clar chiar de către bănci! Când o serie de datornici, persoane private, au dorit să îşi achite anticipat datorii asumate pe un numar de ani au trebuit să plătească mai mult decât dobânda care s-ar fi cuvenit pentru perioada contractată, curios nu?
Deduc de aici că este veridică ipoteza greşelii de care vorbiţi şi cred că este important să ţinem seama de concluziile pe care trbuie să le tragem ca români. Îndatorirea este subjugare curată mai ales când îţi tai singur mijloacele care te ajută să restitui datoria. Imbecilitate/trădare cu lustru!
Afacere jidănească.
La fel au făcut cu țăranii începînd cu sec XIX. Unii vor zice că-i vina țăranilor că nu știau carte sau au fost naivi. Mulți din acei sfătoși au luat acum bani cu cămată fără să citească contractul.
De altfel contractele sînt greu de cetit dar mai ales de deslușit. Ce om cinstit le-ar face așa?
Parlamentul dacă cu ar vrea binele ar pune aici piciorul în prag obligînd cămătari(=bancheri) să facă contracte simple fără clauze ascunse.
dle burlacu , daca cele relatate sunt adevarate,consider ca toate guvernele de dupa ,89 trebuie judecate pentru tradare nationala.
cine are curajul unei plangeri penale ?