Fotbalistice
De ani de zile mă întreb de ce oare fotbalul stârnește mai multe pasiuni decât oricare alt sport? Fotbalul este un joc sportiv, alături de baschet, handbal, rugby etc. Cel mai mult seamănă cu handbalul, handbalul la început se juca pe terenul de fotbal, am apucat să văd și să joc câteva meciuri de handbal „în 11”, plictisitoare rău! Nu era vreo ispravă să trimiți mingea la păianjen, de câte ori voiai!… Aruncai cu mâna! Cel mai bine arunca Bulgaru, din afara careului de 16 metri! Alte nume nu mai țin minte!
Mâna este organul care îți dă îndemânare!… Îndemânarea de a trimite mingea la păianjen! Sau „la vinclu”, cum se spune azi! Când reușeai, desigur, te bucurai! Dar nici vorbă să se compare cu bucuria de a trimite mingea la păianjen cu piciorul!…
E un mic mare paradox folosirea piciorului! Interdicția de a folosi mâna funcționează numai în fotbal. Adică nu te folosești taman de mână, cea care l-ajută pe om să facă tot ce vrea!… Și încerci să faci cu piciorul! Drept care precizia șutului, cu piciorul, este mult, mult mai mică decât precizia aruncării, cu mâna! E cu atât mai mare meritul celui care dobândește această precizie, a șutului, cu piciorul! Cinstit vorbind, șutezi, iar mingea se duce cel mai des unde vrea ea, nu unde ai vrut tu s-o trimiți!
Aspectul cel mai important: e mult hazard în reușita unui șut! Și de aici, prin extensiune, este mult hazard în desfășurarea unui meci de fotbal! Adică e și o chestiune de noroc! Trebuie scris cu litere mari: NOROC! În niciun sport, în niciun joc sportiv, NOROCUL, respectiv GHINIONUL, nu are un rol așa de mare ca într-un meci de fotbal!…
Chiar nu mai este un alt loc, un alt „joc” în care NOROCUL să …joace un rol la fel de mare ca în fotbal? Vă las să vă gândiți puțin înainte de a vă răspunde la această întrebare…
Căci există totuși un asemenea loc, un asemena joc, ba chiar este un joc pe care-l jucăm și-l cunoaștem cu toții, adică știm bine ce mult înseamnă NOROCUL în viață! De viață este vorba! Fotbalul seamănă mai mult cu viața decât oricare alt joc! Numai în viață și în fotbal se poate vorbi la nesfârșit de învingători sau învinși pe nedrept! Adică norocoși sau ghinioniști! La alte sporturi mult mai puțin!…
Lui Schopenhauer cică i-ar fi plăcut mult vorba românească Fă-mă mamă cu noroc și aruncă-mă în foc! Avea gust neamțul! Nu era prost!… Multe limbi nu au un echivalent deplin al românescului NOROC. La fel, nu există neologism sinonim cu NOROC-ul nostru. Lucrul acesta nu-l înțeleg comentatorii sportivi care folosesc aiurea cuvîntul șansă în loc de noroc. Și spun de unul care a ratat că „n-a avut șansă”. Deseori zic șansă în loc de ocazie. O ocazie de gol este una, iar „o șansă de gol” este un non-sens! Poți să spui că din poziția sau de la distanța aceea nu avea nicio șansă să marcheze! Sau că echipei cutare nu i se acorda nicio șansă de câștig!
(Că veni vorba de româna vorbită la TV: în ultimele zile, la buletinul meteo, am auzit-o pe „una” zicând că vom avea parte de „ploi zgomotoase”!…. Tuna-te-ar să te tune, de neroadă!… „Ploi zgomotoase”?!…)
Expresia „la păianjen” mi-a plăcut teribil când am înțeles-o: locul din cadrul porții în care păianjenii își pot întinde plasa nestingheriți, căci nu prea nimerește pe acolo mingea!… Mai golănește spus, este locul în care păianjenii pot avea o viață intimă tihnită și intensă…
Pe vremea mea, când cineva șuta mult peste poartă, „ca la rugby”, se spunea că a trimis mingea „la caise”! Asta la Constanța. La Brașov și-n alte orașe se zicea „în plopi”. În funcție de arborii din curtea vecină, din spatele porții, aflată la câțiva metri distanță. Trebuia să aștepți să dea mingea înapoi. Dacă nu era nimeni acasă, se găsea un spectator care să sară gardul după minge… Se juca cu o singură minge.
Dacă-mi aduc aminte bine, prima oară când s-a jucat la noi cu mai multe mingii a fost la un meci Dinamo-Progresul. Dinamo trăgea la titlu și avea nevoie de goluri mai multe! Iar Progresul, victimă sigură, se știa că va da mingea afară, în tribună, tactică sigură pentru a primi mai puține goluri!… Fiind vorba însă de un meci de fotbal, unde mingea se joacă cu piciorul, lucrurile s-au petrecut ca în viață, iar nu după „calculul hârtiei”. Adică a câștigat Progresul, care nu avea nicio nevoie de victorie…
Subiect inevitabil: 7 la 1. Rezultatul meciului de pomină al Braziliei… Cunosc acest rezultat din copilărie: cu atât i-a bătut Ungaria pe inventatorii fotbalului. A urmat revanșa de la Londra: 6 la 3, tot pentru bozgori. Ce echipă au avut!… Cu toate astea, la Olimpiada de la Helsinky, din 1952, nu ne băteau ungurii dacă nu îi ajuta tovărășește arbitrul sovietic. Am avut și noi echipă, nu glumă, ca azi! Cu vreo 3-4 „secui” în ea! În anii aceia era imposibil de făcut o națională a României fără câțiva maghiari: Dobay, Zavoda, Bone, Jenei… Nu mai țin minte dacă în poartă n-a fost tot Voinescu, atunci, în 1952!…
A urmat mondialul din 1954, din Elveția. Atunci a încasat Brazilia 4 goluri, măcar că-l aveau în echipă pe celebrul Baltazar! Le-au primit de la Ungaria. Până să ajungă în finală, Ungaria a spulberat și vestita echipă a Uruguay-ului. O bătuse măr și pe Germania, cu 6-3 în grupe. Cele două echipe s-au revăzut în finală! Și a fost iarăși ca-n viață: echipa favorită a pierdut!…
Întrebare: când a fost mai mare bucurie în Germania? Atunci, în 1952, după 3-2 cu Ungaria, sau acum, după 7-1 cu Brazilia?!
În orice caz, deși eram copil atunci, am simțit că victoria aceea, titlul de campioană a lumii la sportul cel mai îndrăgit, schimbă soarta Germaniei! Era semnul și semnalul revenirii nemților în prim planul scenei mondiale! După înfrângerea din WW2, din mai 1945, era prima oară când Germania se arăta capabilă să reia ofensiva!… La nivel mondial!
Puțină lume cunoaște că acel moment de Reconquista teutonă nu ar fi fost posibil fără amestecul nostru, al românilor! Este o mare prostie să afirmi că nemții au pierdut războiul din cauza românilor! O mare prostie care bântuie prin devla seacă a multor prusaci sau valahi. Dar nu e deloc o prostie să spui că nemții au câștigat campionatul mondial de fotbal din 1954 datorită – datorită ȘI românilor! Care români? Acei români rămași anonimi – căci cea mai importantă parte a istoriei noastre este opera unor anonimi de mare calibru!, care în 1945, în munții Tatra, l-au luat prizonier pe Fritz Walter, cel mai bun jucător german la CM din Elveția.
Ofițer în armata germană, Fritz Walter a căzut prizonier la români, în Cehoslovacia. Unul dintre români l-a recunosut că este neamțul care în 1939, pe stadionul ANEF, la meciul România – Germania, încheiat cu scorul de 0-1, a marcat golul înfrângerii noastre. Și nu i-a purtat pică neamțului, dimpotrivă, a fost bucuros să-l recunoască și, pe riscul său, să-l facă scăpat pe marele Walter, care la data aceea nu era deloc „marele”, ci era un amărît de prizonier, destinat următorului transport de prizonieri nemți pentru Siberia! Acolo l-ar fi ajuns veștile despre Campionatul Mondial din Elveția! Aproape sigur, fără Fritz Walter, Germania n-ar fi luat titlul de campionaă mondială!
Mare păcat că nu mai putem ști cine a fost acel sau acei români de 24 de carate!… Nici povestea asta, atât de frumoasă, n-am fi aflat de ea dacă însuși Fritz Walter nu ar fi povestit-o, ani mulți după acel campionat de poveste…
O completare la acel 6 – 3 cu care ungurii noștri i-au umilit pe englishmeni chiar pe Wembley: la pauză conduceau englezii. La vestiar antrenorul a știut cum să-și mobilizeze elevii: dacă mâncați bătaie, le-a zis, la întoarcerea în țară să știți că vameșii or să vă facă controlul la sânge al bagajelor!… A fost mare echipa aceea a Ungariei!… Cel mai mare a fost Pușcas! În 1956 a defectat în Occident și a ajuns la Real Madrid! A făcut o pereche de vis cu Di Stefano, Dumnezeu să-l odihnească! Deseori i-am dat de exemplu pe cei doi: la un moment dat au ajuns să se urasă de moarte. Unul dintre ei i-a „săltat gagica” celuilalt. Nu și-au mai vorbit niciodată! Cu o singură excepție: când erau pe teren și trebuiau să coopereze pentru victoria echipei! Uitau de ceea ce-i despărțea irevocabil în afara terenului, a meciului, și își vorbeau, adică cooperau, combăteau împreună!… O cerea ECHIPA!
Mai circula o poveste: un ungur bogat din Occident a invitat toată echipă să le ofere o masă sărbătorească. Meritau cu prisosință. Când să plece din reședința grofului (grof o fi fost!), acesta le-a oferit fiecăruia câte o amintire: un obiect de porțelan sau așa ceva, care purta semnătura unui mare artist!… O cană, o bombonieră, o farfurie etc. Numai că băieții, ca toți sportivii de performanță aflați în turneu, s-au amețit repede și bine, și n-au prea înțeles ei despre ce semnătură este vorba. Așa că pe drum spre hotel s-a ivit un motiv să se joace, dar nu cu piciorul, ci cu mâna, să tragă la țintă într-un felinar de pe stradă cu ce aveau în mână: prețiosul porțelan! Semnat de Picasso!… Cine este Picasso? Abia la Budapesta au aflat!…
Cel mai frumos gol de la CM din Brazilia a fost cel înscris de Suarez, chiar la păianjen, din voleu, cu stângul, cu mingea venind din spate. Execuție extrem de pretențioasă. Nu-mi aduc aminte să fi dat și eu un gol din această poziție!… Putea Suarez să fie vedeta acestui Campionat! Dar a făcut și gestul cel mai straniu: și-a mușcat adversarul de omoplat!… Am gustat scena în altă tonalitate decât FIFA. Mi-am adus aminte de un meci de handbal, în 7, Steaua-Dinamo, la Polivalentă, când Gațu a fost mușcat de vreo trei ori de Lică, de la Dinamo! Era pe invers: un fundaș, furios pe înaintaș că-l depășea așa de ușor, l-a mușcat! Nu avea nicio teamă că va fi filmat… Eu, care stăteam ciucit pe vine, lângă tușă – intrasem fără bilet!, am văzut tot și pot depune mărturie! Vă mai amintiți, maestre Gațu? Sper să fie în viață și Lică, cerberul din echipa națională, unde cei doi colaborau perfect, se înțelege! Încă nu se instaurase la Dinamo „spiritul” Borcea, animalul care a suferit cumplit când Steaua a ieșit campioana Europei!… Acum suferă mult mai puțin!
Sociologii și psihologii cercetează cu oarecare stupefacție ravagiile pe care le face fotbalul în tribune, printre suporteri. Crime, sinucideri, bătăi sângeroase… Poate că aș fi zis și eu că lumea a luat-o razna, făcând pasiune atât de puternică în jurul unei bășici umplută cu aer… Dar mi-aduc aminte de nenea Mitică Mazilu, fost pilot de vînătoare, s-a salvat de două ori cu parașuta, o dată în flăcări, pe frontul de Est. La meciul de baraj de la Belgrad dintre România și Ungaria, când Neagu, în duel cu portarul maghiar în afara careului de 16 metri a trimis mingea cu capul spre poarta goală, iar mingea s-a rostogolit cu încetinitorul parcă, trecând milimetric pe lângă bara din dreapta, încercatul bărbat care a fost nea Mitică n-a rezistat și inima i s-a oprit… N-a putut să suporte GHINIONUL!
Cică unora le e greu să suporte NOROCUL, când e prea mare!… Nu știu cum vine asta! Dar de puține ori – dacă mă gândesc bine pot spune chiar că niciodată nu am suferit așa de câinește ca atunci când, la meciul cu Irlanda de Nord, Dobrin a ratat singur cu portarul!… Interceptase o minge la mijlocul terenului, sprintase singur spre poartă, însoțit de uralale a 80.000 de spectatori înnebuniți de ce vedeau, dar după un sprint atât de prelungit diamantele nu l-au mai ascultat pe Gâscan…
„Diamantele”, așa li se zicea picioarelor lui Dobrin!
Și de câte ori nu am rejucat faza cu golul dat de suedezi lui Stelea în America… Cum naiba a făcut huiduma aia blondă să ajungă cu capul mai sus decât a ajuns Stelea cu mâna?!… Stelea sau Prunea?!
N-a fost lucru curat faultul asupra lui Neymar! Intenția de a faulta pentru a răni, pentru „a-l termina” pe marele jucător, mi s-a părut evidentă. În mod exemplar acel fault trebuia pedepsit, iar nu …sărutul lui Suarez, care n-a produs nicio „leziune”, nicio indisponibilitate. Nicio consecință ireparabilă! Decât lipsirea echipei sale de cel mai bun jucător al ei! Nu cumva asta s-a și urmărit?
Ce va fi duminică? Nemții joacă un fotbal al cărui principiu este „nu te juca cu mingea, n-o mai gâdila atât și dă-o cât mai repede unui coechipier”! Argentina joacă după regula „când prinzi mingea ține-o și joacă-te cu ea cât mai mult, nu se știe când o vei mai primi înapoi”! Asta era și regula după care jucam și noi, pe plaja de la Trei Papuci sau în curtea Liceului Mircea cel Bătrân… Deci voi ține cu Messi și Lavezzi… Sper să nu mai joace nimeni anti-jocul Olandei din semifinala pe care nu meritau nicicum s-o câștige!
10 iulie 2014
Ion Coja
Nu mai mă uit la fotbal!
Ce să văd, că n-am ce: meseriași ai mingii, nu (dacă Messi a fost cel mai bun…), bucuria de-a juca, nu, frumusețe, nu, oameni ce plîng precum copiii pentr-un joc, fotbaliști cu pielea mînjită, arbitraj de doi lei, căzături de circ.
Ce să aud…comentatorii ce, pe lingă că nu se pricep la fotbal, nu-l simt, scot perlă după perlă, dar ce-i mult mai rău nu vorbesc românește! Mă-ntrebam aseară a cui beizadele-or fi comentatorii…izii manii,manii for nosing end cics for fri. Cel ce mi-a nenorocit urechile cel mai rău aeară a fost Emil. Cot pe net și ce aflu, Emil ie seful sportului la tevere și pare-a fi beizadeaua lu Lucia Hossu Longin! Despre mamă s-au spus lucruri ce nu fac cinste nimănui pe acest sait.
Zic încă că aceste mondiale au fost aranjate. Nici o echipă de divizia C de la noi, pînă-n 89, nu lua 7 goluri de la Germania!
Neymar n-a avut fractură la șira spinării. Pe cine l-a durut spatele știe că nici capul nu ți-l poți întoarce fără greutate și durere, iar Neymar după cîteva zile stătea pe banca de rezerve la finala mică.
Mamica lui Gradinescu e de origine maghiara\,iar asta e cea mai tare carte de vizita!
În America de Nord am avut un coleg brazilian. Cunoștea campionatul din România cu echipe și jucători cu tot. Hagi ieste cunoscut în Brazilia dar și alții din generația lui.
Iera necăjit că echipa Braziliei, de la Falcao ca antrenor parcă, joacă italienește.
Cred că aceste mondiale au îngropat fotbalul brazilian, poate ultimul fotbal-spectacol ce se mai joacă, restul fiind afaceri-palmares. Acest 7-1 nu-i întîmplător și FIFA nu-i fată mare.
Hagi se pare ca e binecunoscut peste tot.Nemtii il considera unul dintre cei mai buni din lume (unii chiar cel mai bun) al timpului sau.
Pacat ca nu a mai ramas nimic din fotbalul romanesc de alta data.A fost molipsit de sindromul „las’ ca merge si asa”.
Fotbalul german este unul care reflecta perfect psihologia nemteasca. Ei nu au jucatori de exceptie, nu au vedete, nu au jucatori rasfatati pentru ca ei nu cultiva acest fel de fotbal. Ei au o echipa, construita pe principiul unui ceas elevetian. Fiecare jucator este o rotita intr-un ansamblu care trebuie sa functioneze dupa anumite reguli. Regula lor de baza este ca fiecare fotbalist se supune echipei, asa cum fiecare rotita dintr-un mecanism de precizie se misca determinat si nu de capul ei. Fotbalul lor este axat pe eficienta, pe pragmatism, pe economie. E un fel de masinarie umana. Fotbalistii lor au fost programati sa nu faca faulturi, sa nu protesteze. Un protest la arbitru aduce un cartonas galben, un atac dur la adversar, unul rosu. Tu, rotita aia mica, slabesti cu comportamentul tau mecanismul, il poti bloca! Deci, au fost scoase din comportamentul fotbalistilor germani! Si ei, ascultatori, ca orice neamt invatat de mic cu regulile, vor face intocmai ce le spune antrenorul, care este in primul rand un maestru al regulilor.
Fotbalul acesta este eficient, dar are un mare cusur. Nu este spectaculos! Un Messi, care insira pe ata 3 adversari, driblandu-i, va fi admirat de public cu mult mai mult decat toata eficienta germana. Dar, fiindca fotbalul se joaca pe goluri, sunt foarte curios cine va reusi duminica sa invinga: arta argentinienilor sau mestesugul nemtilor.
Amîndouă echipe-s slăbuțe. România anilor 90 le-ar fi spulberat.
Trecerea anilor nu-nseamnă mers înainte.
„Fotbalistii lor au fost programati sa nu faca faulturi, sa nu protesteze.” Nu Muller, cel puțin.
Meci aranjat…părerea mea(Brazilia-Germania)
(și)Fotbal=pîine+circ
Cum se joacă
Ultimii 10 ani și ceva m-am uitat rar la fotbal; ceva meciuri din Africa de Sud. Ceea ce se joacă acum ieste mult mai slab decît s-a jucat pe vremuri (căutați de pildă România-Argentina din 94 sau cum juca Dobrin); cerșetori de faulturi (ar trebui dați afară), rezultatul mai important decît jocul, lipsa sportivității (americanii au jucat cinstit și dăruire), pare sport de fătărăi nu de bărbați, pe cei cu tatuaje nu i-aș lăsa să joace dacă nu și le-acoperă…
Șpicheri
Mai bine n-ar comenta nimeni meciurile, doar zgomotul stadionului. La primele meciuri din grupe opream sonorul, acu nu-l mai aud sau, mai rău, m-am obișnuit. Pe vremuri cînd se dădeau și la radio, dacă nu iera Țopescu, puneam radioul pe televizor. Filologii chiar n-au nimic de zis. Hidoșenie după hidoșenie…cred că mai degrabă poți aduna pe-o juma de pagină cînd vorbesc cît de cît. Ce să mai zic că nu se pricep la fotbal nici cît o femeie.
Pușcaș…deși nu l-am prins.
Finala din 54 cu RFG ie cu cîntec rău. Pe Pușcaș l-au cotonogit bine refegiști încă din grupe. Deși Ungaria a cîștigat, Pușcaș s-a ales cu glezna zdrobită de n-a mai jucat pînă-n finală. Refegiști jucau în noile ghete cu crampoane cu șurub ce le schimbai după cum iera terenul. Terenul la finală a fost înmuiat bine plus că a plouat tare pe timpul meciului. Lui Pușcaș arbitrul i-a anulat un gol valabil pe finalul meciului. S-a dovedit că refegiștilor li s-a dat metamfetamină inainte de meci și la pauză.
Acum, daca am aflat despre Pearl Harbour, revolutiile anticomuniste din ’89, „aselenizarea”, 11. sept., tsunami si cutremure la comanda, ce mi-e si cu un meci trucat… Totul e ca brazilienii sa iasa in strada si sa dea peste cap BRICS (ca tocmai pusera de o banca rivala FMI). Cu un portar si un fundas corupti, nu mai e nici o problema de meci dat peste cap. Prietenii stiu cum.
Asta e codul intelegerii multor evenimente aparent marunte. Dincolo de ele, miza e mare!
Din cauza spicherilor care stalcesc Limba Romana la ordin (e doar cel mai tare argument al existentei unei natiuni), neputand ramane doar cu ecourile stadionului prefer sa renunt la tot, amintindu-mi de spusele unui filosof, cum ca sportul si muzica noua sunt doar diversiuni…
Fiindca fotbalul se joaca cu picioarele, apelul la inteligenta se face mai rar decat in alte sporturi. Un astfel de mediu este propice dezvoltarii unor specii de excroci de lux, care primesc datorita fotbalului o poleiala legala. Ei se numesc aici arbitri, sefi de cluburi, finantatori, manageri, impresari, sefi de federatie. Cum Dumnezeu de se aduna toti aici, nu poate fi explicat decat prin faptul ca terenul de fotbal a fost la origine un maidan. De asta fotbalul are toate trasaturile de caracter ale acestui loc ingrat. Din fericire, justitia romaneasca a trimis o parte dintre acesti borfasi la reciclare, in puscarie. De multa vreme se simtea nevoia curatirii maidanului de gunoaie.
La început fotbalul s-a jucat în orașele medievale italiene și consta în a duce mingea la unul din capetele străzii lovind-o numai cu piciorul și neavând voie s-o lovești cu mâna sau s-o iei în brațe și să fugi cu ea spre țintă. Când s-a găsit unul să facă asta, s-a născut rugbyul!
Handbalul e un joc inteligent iar mana este organul care confera miscarilor finete si precizie. Este normal sa fie asa, pentru ca mana este mai aproape de…creier. Fotbalul, jucandu-se cu picioarele, care sunt pozitionate cel mai departe de organul gandirii, nu au, nu pot avea precizia mainii. De asta in fotbal hazardul, sansa, norocul si nimereala joaca cel mai mare rol. Si fiindca publicul este intotdeauna atras de tot ce este opus inteligentei, gandirii si rationalului, vor navali pe stadioane ca sa urmareasca meciurile de fotbal…mancand seminte! Observati ca mancatul semintelor nu se regaseste decat la meciurile de fotbal. Ori, a manca seminte este un gest eminamente intelectual!
Tatal meu mi-a povestit pe cand eram copil ca dupa finala de pomina dintre Germania si Ungaria de la Berna din 1954, cand ungurii erau foarte siguri ca vor bate Germania mar, dupa ce au pierdut finala in special din pricina fratilor Walter, pe apa Tarnavei Mari la Sighisoara pluteau, venind dinspre Odorheiul si Cristurul Secuiesc, aparate de radio arunacate de microbistii furiosi, probabil ca sa se racoreasca. Daca n-ar fi fost irationali si ar fi gandit un pic, in loc de aparate, s-ar fi aruncat ei insisi in undele raului cu pricina. Racorirea ar fi fost cu mult mai eficienta.
La o asemenea incumetare de a ataca cel mai urmarit sport vin cu o recomandare: in cartea lui Romulus Zaharia , carte refuzata distribuirii, scapata cezurii si aparuta pt. cca trei ore in cateva librarii, iar in orasele mici chiar confiscata din case (bolsevicii hunguri fiind ingroziti!), autorul prezinta cu detalii foarte sugestive durerea nationala hungarista fata de atacul la mandria lor fanatica. Scuze pt. formulare.
https://www.google.ro/search?client=opera&q=mama+lui+emil+gradinescu&sourceid=opera&ie=UTF-8&oe=UTF-8#q=romulus+zaharia+ademenirea
Cartea se intituleaza ‘Ademenirea’.
circu cel de toate zilele, acum in globalismul iudeomasonic occidental, bine organizat, pentru a controla si manipula populatia indobitocita, zeci de mii, sute de mii, milioane de suflete….si blasfemiator ca sa fie intuneric total : crucea pe minge.
Patinajul artistic intrece tot fotbalul din lume. Patinajul e a
devaratul rege al sportului şi …artei. Sper ca l ati urmărit pe campionul olimpic si mondial, japonezul Yuzuru Hanyu. O splendoare!!!!!
Si mai frumos ar fi daca ati practica patinajul.