29 iulie 1958. Vasile Motrescu este executat în închisoarea Botoșani
By Florin Dobrescu Last updated iul. 9, 2024
0 3.116
Share
Vasile Motrescu, la intrarea bordeiului unde se ascundea. Fotografie din arhiva securității
Vasile Motrescu, la intrarea bordeiului unde se ascundea. Fotografie din arhiva securității
În seara de 29 iulie 1958 era executat, la penitenciarul din Botoșani, Vasile Motrescu, unul dintre cei mai cunoscuți partizani anticomuniști din Munții Bucovinei.
Vasile Motrescu, liderul rezistenței anticomuniste din Bucovina fusese condamnat în contumacie la moarte, prin sentința 968 a Tribunalului Militar al Regiunii a 2-a București, aflat în deplasare la Suceava. Prin aceeași sentință, Gavril Vatamaniuc (arestat încă din toamna anului 1955) a fost condamnat la muncă silnică pe viaţă.
Motrescu fusese capturat în noaptea de 13/14 ianuarie 1958, în casa lui Gavril şi Valeria Sfichi, gazdele sale, ţărani penticostali din comuna Gălăneşti. În acel moment renunţase la acţiunile de gherilă, fiind preocupat mai ales de aspectele spirituale ale vieţii.
***
Grupul Gavril Vatamaniuc-fraţii Chiraş-Vasile Motrescu (1949-1955)
Fost combatant în cel de-al doilea război mondial, atât pe frontul de Răsărit, cât şi pe cel de Apus, devenit jandarm în primii ani postbelici, Gavril Vatamaniuc a intrat în conflict cu noile autorităţi. Epurat datorită nonconformismului său („nu mă închin comunismului, nu mă închin bolşevismului”), el evitat o primă arestare, găsindu-şi apoi refugiul în Bucovina sa natală. După o primă perioadă petrecută ca fugar izolat, s-a asociat pentru scurtă vreme cu grupul Andrei Ghimici-Petru Flocea, de care s-a separat însă repede. În mai 1950, Gavril Vatamaniuc a constituit un grup împreună cu fraţii Ion şi Gheorghe Chiraş, din comuna Suceviţa, grup care avea să reziste mai mulţi ani, printre altele şi datorită relaţiei speciale existente între membri. În 1952 lor li s-a alăturat Vasile Motrescu, care a avut un statut special în grup, el alegând să se izoleze uneori de ceilalţi partizani. Grupul activat în zona montană a comunelor Suceviţa, Voitinel şi Vicovu de Jos.
Partizanii şi-au construit în toamna anului 1954 un bordei în vârful Bâtca Corbului-Bercheza cota 1007, sub Obcina Mare. Acolo au fost surprinşi Gavril Vatamaniuc şi Vasile Motrescu de către o companie de Securitate, pe 18 ianuarie 1955. Nu au scăpat decât după ce au împuşcat trei soldaţi din trupele de Securitate. Grupului i s-a alăturat în luna mai 1955 unul dintre susţinători, Vasile Marciuc, din Suceviţa. Fraţii Ion şi Gheorghe Chiraş au căzut în luptă la 18 iulie 1955, în timpul unei ambuscade organizate de Securitate în apropierea colibei lor din punctul Ursoaia Mică. Vasile Marciuc şi Vatamaniuc au fost prinşi în toamna anului 1955. Prin sentinţa nr. 968/19 iulie 1956 a Tribunalului Militar al Regiunii a 2-a Bucureşti, aflat în deplasare la Suceava, Gavril Vatamaniuc a fost condamnat la la muncă silnică pe viaţă, iar Vasile Motrescu la moarte, în contumacie. Susţinătorii partizanilor s-au ales şi ei cu pedepse grele.
(fragmente din prezentarea grupului realizată de istoricul Dorin Dobrincu – material documentar pentru Memorialul Sighet. Sala 48 – Rezistenţa anticomunistă din munţi)
Scrisoare deschisă pentru Doamna Diana Şoşoacă,
avocat priceput, senator multiubit, eurodeputat demolator
şi viitor preşedinte al României
Sunt unul dintre susţinătorii dvs. şi vă urmăresc cu atenţie atât activitatea dvs. politică, cât şi live-urile şi filmele de pe YT şi FB. Apreciez mult felul convingător şi argumentele cu care vă susţineţi ideile. Dar uneori, deşi eu înţeleg ce se întâmplă cu un orator când e cuprins de flacăra elocinţei, faceţi unele afirmaţii care au nevoie de o discuţie aparte. Aţi spus de mai multe ori că românii sunt un neam de trădători. Eu ştiu că aţi făcut această afirmaţie din marea dvs. dragoste pentru neamul românesc, zicere care ne duce cu gândul la Petre Ţuţea, când a spus cu regret că a stat 13 ani în puşcărie, pentru un popor de idioţi. Este efectul unei reacţii frustrante, atunci când vezi că neamul mult iubit este pasiv şi lipsit de voinţa de a lupta.
Pentru asta doresc să analizez pe scurt fenomenul numit trădare.
Ştim cu toţii că printre îngerii lui Dumnezeu, a fost unul căzut, pe numele lui Satan, care l-a trădat pe stăpânul Cerului şi al Pământului. Iar printre cei 12 apostoli ai lui Isus, a fost şi Iuda trădătorul. Iar când pe lume existau doar doi oameni, Adam şi Eva, ea a încălcat înţelegerea cu Dumnezeu, cu urmările cunoscute.
Deci, la Isus trădarea a apărut în raportul de 1 la 12 iar în cazul Evei, a fost de 1 la 2. Astfel că, dacă în cercuri atât de înalte apar trădări ce le putem numi pe drept apocaliptice, la ce să ne mai mirăm, că ele apar şi la unii oameni obişnuiţi. Am putea zice chiar, după atâtea exemple biblice, că trădarea face parte din firea lucrurilor.
Pentru asta Căpitanul nostru, care este şi al dumneavoastră, a interzis cuiburilor legionare ca să cuprindă mai mult de jumătate din cetăţenii unei localităţi, fiindcă în marea lui înţelepciune, ştia că jumătate dintre ei nu au structura sufletească necesară pentru a deveni legionari. Totuşi, 50% dintre români sunt oameni perfectibili, care primind o educaţie legionară, pot deveni eroi şi chir martiri, aşa cum mii dintre ei au dovedit-o prin fapte.
Ne e cazul să dau aici exemple, dar mă opresc la unul singur, menţionat chiar de dvs. Aţi spus că unul dintre domnii români care a fost descăunat prin trădare, a fost Brâncoveanu. Accept afirmaţia dvs. fără a intra în detalii, dar dacă trădarea a fost cauza căderii lui, mie mi se pare ca ea a fost de bun augur, privind prin prisma neamului. Fiindcă fără trădarea invocată, am fi fost azi mai săraci cu câţiva martiri şi sfinţi, căzuţi pentru credinţa lor ortodoxă, a căror decapitare la Stambul a cutremurat Europa. Ori martirajul lui Constantin Brâncoveanu este un simbol viu de o infinit mai mare valoare, decât o simplă şi banală trădare, care se întâlneşte la toate neamurile.
Neamul românesc a devenit Neamul Ales al lui Dumnezeu, în locul celui care l-a trădat prin înfrăţirea cu valorile materlaie ale lumii, pentru că 50% dintre români au potenţialul de a accepta jertfa de a lupta şi chiar de a pieri în numele ortodoxiei, care se confundă cu glia strămoşilor. Condiţia este ca copiii românilor să fie educaţi în spirit naţional şi patriotic.
Iară Neamul Românesc nu are nevoie să-şi înfrumuseţeze istoria, fiindcă are extrem de multe fapte care au uimit şi uimesc lumea, multe necunoscute sau care au nevoie de a fi mai adânc cercetate, precum eroismul Sumanelor Negre în luptele lui Napoleon de la podul de la Arcole, care făceau parte dintr-o legiune austriacă, dar a căror soldaţi vorbeau româneşte, sau garda ţarului Rusiei, Nicolae al II-lea, care l-a părăsit, cu excepţia unor soldaţi români, care totuşi nu au putut evita să nu fie ucis cu întreaga lui familie de bolşevicii lui Lenin în anul 1918, ori Sfinţii studenţi legionari, Vasile Baciu şi Ion Moldoveanu, al căror sacrificiu trebuie scris cu litere de aur în istoria neamului. Toate aceste fapte, împreună cu cele binecunoscute, precum martirajul lui Horia Cloşca şi Crişan, trebuie introduse în cărţile de istorie. Am putea face din orice zi a anului zi naţională, atâţia martiri, sfinţi şi fapte uimitoare ne-au lăsat înaintaşii moştenire.
Deci, înţelegând exact motivul pentru care aţi pronunţat acea afirmaţie despre români, cu scopul evident şi vizibil de a-i trezi şi conştientiza, vă susţin în continuare cu tot ce pot: cu rugăciunile de la ora 21, cu comentarii de încurajare pe paginile dvs. şi ale lui Luis şi cu clarificări, ca cea de acum, dacă le consider necesare.
Rămânând un constant admirator şi susţinător al dvs.
semnez cu respectul cuvenit, Călin Kasper.
fara indoiala Motrescu a fost un erou national si un destin tragic. Pentru familia lui de asemenea, a fost un motiv de suferinta, persecutie din partea Securitatii diabolice iudeo-comuniste.
Asta a fost atunci! israelul ar trebui sa plateasca Romaniei 200.000.000.000 dolari, banii pe care i-a furat din Romania de zeci de ani, si pentru faptul ca a ucis si a comis genocid in Romania.