Farmecul discret al burgheziei
Tatăl meu s-a născut într-o familie cu o stare materială bună, aveau bonă, mergeau la băi. Bunicul a murit în aceeași lună cu tovarășul Stalin, pe care îl detesta. Îi luase tot. Era un om firav ca fizic, dar înțelept. Când a murit nu mi-a venit să cred. Îl cunoșteam puțin, locuia la Rădăuți, dar l-am iubit pentru că mă lua pe genunchi și vorbea cu mine despre orice chestiune. Era religios, practicant fervent. Bunicul din partea mamei , un zdrahon, negustor cam prăpădit, a fost împușcat în 1942. Istorie. Tata a studiat la Viena și la Rouen, chimia, s-a atașat de comuniști, a luptat în Spania ca apărător al Republicii, a trăit puțin, s-a stins la vârsta de 50 de ani. Era un comunist moderat, dar principial. De la el am preluat credința în binele omenirii, o noțiune nebuloasă, nerealizată. Ce m-a îndepărtat de idealuri a fost propaganda amețitoare și ilogică, lichelismul aserviților regimului, de aceea m-am făcut inginer și m-am apucat de scris versuri. A fost și este o salvare. În 1989, deși nu credeam în fragilitatea sistemului, m-am bucurat că a căzut. Nu știam că dintr-un cadavru pot ieși atâția viermi. Am început treptat să realizez că economia de piață este o economie bazată pe furt și corupție. Desigur sunt și oameni care muncesc cinstit, dar cum poți fi cinstit până la capăt într-un nou sistem, moralmente la fel de depravat ca și cel dinainte, mai cinic. Dacă trăiau Robespierre sau Hebert, multe capete cădeau. Burghezia nouă și-a arătat fundul care seamănă cu fața. Îi înțeleg pe avangardiști, deși nu practic avangardismul, este prea permisiv pentru cabotini. Timpul va readuce pe tapet conflicte majore. Omul nu este un animal dresat. Polarizarea socială este contrară naturii umane, omul nu este nici bestie, nici lup.
Mă gândesc la Madame Bovary. O sete nebună pentru mărire, înnobilare. Anna Karenina este cu totul altceva. A fost o jertfă a iubirii și a luptei împotriva convențiilor. O luptă inegală. Burghezia iubește convențiile, familia perfectă, discreția perversă, ea este mereu mulțumită cu ce are și va mai obține. Nu fac parte din sărăcime, nu mă simt proletar, dar ceva este rău , fundamental rău în sistemul capitalist. Cică evoluează, se umanizează. Nici vorbă, crimele se țin lanț. Masacre în toată lumea, bombardarea Belgradului, intervențiile în Afganistan, Irak, presiunile economice sunt niște porcării. Scuze pentru limbaj, porcul nu este de vină. Este și el o jertfă. Terorismul nu are nicio scuză, dar s-a născut din cauza pauperizării unei treimi din populația globului, dacă nu mai mult. Oamenii se pervertesc, umilii devin călăi, călăii devin profeți. Un artist nu poate fi burghez, el este un răzvrătit, Goethe a fost singurul artist cu spirit de curtean , un hibrid de nobil-burghez. Villon, Rimbaud, Baudelaire, Maiakovski cel tânăr, Esenin, Silvia Plath ș.a. nu puteau să nu se răzvrătească. Unii nu-i înțeleg. „Stați liniștiți, așezați-vă la locurile voastre”, au fost ultimele cuvinte spuse în public de handicapatul Ceașcă. Știa ce spune. Nemulțumiții, agitații nu plac niciunui regim totalitar. Iar democrația nu este niciodată cinstită. Este mereu subminată de mafioți. Farmecul discret al burgheziei este , de fapt, o duhoare. Cine va curăța grajdurile lui Augias?
BORIS MARIAN
Nota redacției. De mai multe ori i-am invitat pe vizitatorii acestui site care ne lasă și comentarii, să ne ofere și texte de sine stătătoare. Deja am publicat câteva. O mai facem o dată, cu dl Marian, jurnalist bine cunoscut și apreciat în cercul său. Așteptăm și alți autori.