Eva SIMON, Masochismul maghiar

 

Dacã ar fi sã descriem marea diferentã dintre unguri si români, cel mai simplu ar fi sã-i caracterizãm prin faptul cum îsi sãrbãtoresc fiecare sãrbãtorile: ungurii cu tristete, românii cu veselie, ungurii cu discursuri, cu depuneri de coroane si cu lacrimi, românii cu cântece si dansuri populare si cu multã veselie. Actualitatea subiectului îl dã ziua de 4 iunie, o (nouã) zi de doliu a ungurilor, care acum trei ani a fost declaratã de Parlamentul ungar ca fiind Ziua Unitãtii Nationale.

Pe toti cei 93 de mii de kilometri ai tãrii, în sate si orase, marti, 4 iunie, s-au organizat festivitãti comemorative în amintirea „pierderii” Ungariei Mari. Aceste serbãri s-au tinut în spiritul celor spuse acum trei ani de presedintele Parlamentului ungar: „A venit vremea de a ne confrunta cu Trianonul, tragedia istoricã cea mai determinantã pentru natiunea ungarã”. Ne întrebãm iar si iar: De ce le place concetãtenilor nostri unguri sã-si întoarcã în propria inimã cutitul? Ce rost are atâta suferintã anual de multe ori: la 15 martie, la 4 iunie, la 23 octombrie?

Nicio natiune cu gândire sãnãtoasã nu stã decenii, secole în sir sã deplângã evenimente de tristã amintire, nu impune în propriile scoli si grãdinite sã se comemoreze toate esecurile istoriei nationale. Toate popoarele au lupte pierdute. Toate tãrile din lume s-au confruntat cu inamici. Bucuria de a sãrbãtori esecurile, pierderile, înfrângerile apare însã mult prea accentuat la unguri. Stim cã orice societate are o mentalitate specificã, pe care o mosteneste si pe care o transmite mai departe generatiilor viitoare. Influentele contemporane însã pot schimba sau nu aceste mentalitãti. Stim cã niciodatã un român nu va gândi ca un ungur, si ambii nu vor gândi niciodatã ca un austriac. În timp ce românii sunt putin neseriosi si delãsãtori, dar optimisti si atunci când nu prea au de ce, iar când e vorba de sãrbãtoare chiar foarte veseli, în acelasi timp, pentru unguri, mentalitatea specificã si, aproape, generalã este masochismul moral.

O mentalitate care este, însã, foarte dãunãtoare pentru viitorul oricãrei natiuni, oricãrui popor. Masochismul moral este o durere psihicã. Cel care suferã de masochismul moral simte, în mod inconstient, o vinovãtie care-l face sã se autopedepseascã. Aceastã mentalitate de autocompãtimire a ungurilor se simte în toate sãrbãtorile nationale. Nicio sansã nu existã ca ziua de 4 iunie sã devinã vreodatã într-adevãr Ziua Unitãtii Nationale a ungurilor. În spatele acestei date întotdeauna va sta trista amintire (pentru unguri) a acelei zile din anul 1920, când la Paris, Puterile Aliate au stabilit noile hotare ale Ungariei. Iar în spatele acestui eveniment stã ura ungurilor fatã de popoarele din tãrile vecine. O urã care este alimentatã deja de aproape 100 de ani, o dusmãnie care se transmite din generatie în generatie.

Serbãrile dedicate Zilei Unitãtii Maghiarilor se tin în fata unor monumente din pietele publice, majoritatea ridicate în ultimii 3–5 ani, care aratã harta sfâsiatã a Ungariei Mari, împunsã „în piept” cu o sãgeatã. În multe locuri, scolari inocenti, îmbrãcati frumos în cãmãsi albe si pantaloni negri de stofã stau alãturi de adulti întoliti în negru, din cap pânã în picioare, ca niste gardieni… ai supãrãrii vesnice. O supãrare fatã de toti vecinii care le-au „rãpit” o bucãticã din tarã.

O tarã care nu a fost, de fapt, o tarã în adevãratul sens al cuvântului, ci rezultatul unor speculatii birocratice (subiect asupra cãruia vom reveni). Si cu atât mai putin a ungurilor. Numai Dumnezeu stie dacã vor rãsãri dintre copiii de azi viitori politicieni care sã schimbe odatã pentru totdeauna aceastã mentalitate (auto)dãunãtoare a ungurilor sau vor deveni si ei la rândul lor adulti tristi si rãi. Adulti care vor opta ca sã se interzicã în Ungaria pânã si serialul cu Sulejman Magnificul si mai bine sã fie ridicatã la rang de zi nationalã si data de 29 august, ziua bãtãliei de la Mohács din anul 1526.

Un editorial de Eva Simon, Foaia Romaneasca

 

Notă: Doamna EVA SIMON locuiște în țara vecină și prietenă. Să ne mai scrie o rugăm.