 G23 aprobate gert.frau@yahoo.com 89.136.113.152
În răspuns la G.Sunt curios dacă ”Decibali” din n.pers. Diurdanos Decibali este genitivul trac (vezi al doilea link) sau la cel romanic (gen.sg.Decebalī, v.lat. *-ui < proto-it. *-oi). (https://en.wiktionary.org/wiki/Decebalus) Dacă considerăm *-is un nominativ dacic, e posibil ca *-i să fie desinența de genitiv ”singurar” (singular). În toponimia dacică, oiconimele bitematice (Arcidava, Argidavon, Ramidava, Tamasidava, Carsidava, etc.) sunt analizate fie după ipoteza unui caz genitival (sg. *-i) ori a unui caz locativ dacic (sg. *-ī < PIE *-ei, gr. -οι și -ει, ex.οικοι/οικει, Τομοι – loc. pentru Tomis; lat.-ī, ex.herī, domī; let.-ī, ex.raudulī). (https://en.wikipedia.org/wiki/Proto-Greek_language) În albaneză aveau loc.sg. -sh, pl.-shët, dar cazul ăsta gramatical nu mai este folosit azi. Era un dialect de tranziție între cel gheg și cel tosc care-l mai folosea în secolul trecut. Acest caz este important pentru tracologie deoarece sunt lingviști care intuiau că era folosit între Tribalia și Kosovo, locul unde-s plasați proto-albanezii în antichitate; cel puțin teoretic. De asemenea, pluralul albanoid (-ët, -at) e posibil să apară în toponimia locală și în nume de triburi, cf. lui Sorin Olteanu. dativ/locativ (https://web.archive.org/web/20150201224448/http://soltdm.com:80/langtdm/thes/d/Dromichaites.htm#_ednref18) Toponimele Caucis, Carpis (Moldova), Tomis, Keiris (Dobrogea) și altele ar putea fi la cazul locativ (pl.) cf. PIE *-esu-, deși primele două se presupune c-ar fi ”capitalele” a două triburi geto-dacice, Carpii (=alb.Karpët) și Cauconii (Caucoēnsēs, Καυκοήνσιοι). Mai era un Carpis lângă cotul Dunării, ori în Ungaria ori în Slovacia. alb.karpë (f. rocky hill with sharp peak), pol. (arh.) karpa („rugged irregularities, underwater obstacles/rocks, rugged roots, or trunks”), rom.șcarp, șcarpă (vale de râu; făgaș; prăpastie). |
4 Comments
Comenteaza
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
”Saldis (Σαλδίς / Σάλδη, on Sava; cf. Saldae, Σάλδη and Saldenses, see below, in Dacia;”
The Saldenses inhabited the south-western part of Dacia, south of the Potulatenses, with their capital polis at Saldae (Σάλδη). 522 The name is related to Saldis (Σαλδίς / Σάλδη), on the river Sava, in Pannonia Inferior, as well as with some poleis and places in Thracia: Σάλδη, Saldaecaputenus, Σαλδοβύσση, Σαλδοκέλη (for the god Σαλδοκεκηνός Heros or Asklepios) etc., 523 maybe all stemming from the Indo-European root *ĝhel-1 “gold.”
(https://oszkdk.oszk.hu/storage/00/02/98/18/dd/1/Mapping_Ptolemaic_Dacia_eBook_full_FINAL.pdf)
Tribul Saldensilor a fost plasat în Pannonia Inferioară pe râul Sava cu capitala la Saldae (Pîrvan 1982: 147), dar este evident că se întindea pe un spațiu mai întins, din Voievodina peste Banatul sârbesc. Poate fi un dacic *zald- „auriu” (top.Zaldapa, *g’held- „auriu”) sau *sald- conform alb.i gjallë (alive, living, lively, sprightly; strong, bold, alert/ viu, vioi; puternic, îndrăzneț, sprinten), vb.ngjallë (revive, heal/reînvia/reînsufleți, tămădui) sau Lat.solidus (megl. „Priiatil’u săldi di beari și mâncare nu-i priiatil’ săldiu).
Referitor la Saldocaput, Saldovyssa/-byssa (ca Patavissa/Potaissa) și Saldokela, Sorin Olteanu avea o analiză sumară care lega determinantul dacic de alb.i gjallë, însă important aici sunt variantele fiecărei limbi: dac. Saldís (Σαλδίς) comparat cu lat.Saldae. În latină un loc.sg. romanic pentru genul feminin cu nom. -a este ”-ae” (top.Certiae, Salinae, Agnaviae, Aquae), iar pentru cele cu terminația -ae sau -i, locativul este -is. Problema este că -ae poate fi nom.pl. sau genitiv-dativ.
gr. ἄλθω ‘tămăduiesc’ (https://web.archive.org/web/20150222063846/http://soltdm.com/langtdm/thes/s/Saldo.htm)
(https://web.archive.org/web/20150222063314/http://soltdm.com/langtdm/thes/z/Zaldapa.htm)
(http://www.novaroma.org/nr/Locative)
Gr.Σάλδη (dial. attic) pare să fie nom.f. -η (gen.sg. -ης < vechi -ā, gen. -ās), dar acesta alternează cu lat.-ae în numele tracice (Raebucentus și Ρηβουκενϑος). Grecii mai au un sufix moțional -is, dar nu cred că apare mai sus.
Saldis este unic prin prisma consemnării sale în trei limbi, probabil la același caz gramatical, deși ne-ar fi fost mai de folos o traducere. Uneori apar în jurul unor toponime barbare. Vezi paralele daco-celtice ale unui toponim din teritoriul ocupat de către Yazygi între Dunăre și Tisa, unde se găsea unul sau mai multe izvoare calde, probabil tămăduitoare: ”Germanum quod et Bormanum” (gr.Βόρμανον, Lat. Bormānum) (https://en.wiktionary.org/wiki/Bormanum)
lat.formus (cald), v.irl.gorn (foc), Alb. zjarr (foc), zjarm (foc; căldură; *gʷʰerno-/mo-), ngroh (încălzi), gr. thermós, dac.germi- (Germisara, Thermidava < *Germidava, *Germanum) , Oset.qarm (cald).
Tapae : v.irl.. te, tee (hot, warm, PCelt.*tefent-) PIE: *tep- 'be warm' → v.ind. tapati 'burns', Lat. tepeo 'be warm', OCS toplъ 'warm'(Toplița).
Decebal este posibil sa nu fie un adjectiv ci pur si simplu un nume precum Hannibal (cartaginezul). Ce rimeaza cele doua cuvinte ! Hannibal era de fapt fenician si avea ura viscerala contra Romei. Este posibil ca eroul nostru Decebal sa fie si el de sorginte feniciana. Si Decebal tot hartuia imperiul Romei (oare de ce ?). Deci nu-i de mirare sa fie fenician. Nu ar fi de mirare si pentru ca de-a lungul secolelor, dacii si apoi romanii au tot avut parte numai de stapanirea altora. N-apucam sa ne eliberam de unii, ca veneau altii. Acum avem stapanirea UE-NATO. Daca scapam si de astia, revin peste noi din nou rusii ? Se reface lagarul comunist de dinainte de 1989 ? Probabil ca da. China este prea departe.N-au atatea avioane si port-avioane ca sa ajunga la noi sa ne stapaneasca. Parerea mea.
Vreti sa stiti cum suna limba daca? Se stie dar se pastreaza secretul!
Undeva in Constanta in 1904 se incepe o lucrare . La un moment dat unul din muncitori cade in catacombe si se trezeste printre schelete…. si are parte de un soc si lesina. Dupa o cercetare sumara a arheologilor , se intra in panica si intrarea e inchisa si astupata : morminte cu inscriptii in limba daca….
Vine al doilea razboi mondial si intrarea in catacomba e deschisa din nou de o echipa de ofiteri germani. Nemtii intra, cerceteeaza si inchid si ei intrarea in catacomba….
Anii 50….. O echipa de istorici PCR decid si ei sa deschida intrarea in catacomba si se lovesc de tatal meu ca sef in Securitate. Dupa mai multe discutii istoricii PCR cand erau pe cai mari in teorii si in conceptii slavofile se decid sa nu deschida intrarea ….
Se stie foarte bine si stiau asa ceva pana si sefii Securitatii din anii 50 si s-a pastrat secretul pentru ca o singura inscriptie e in stare sa demoleaze toate conceptiile si toate constructiile create in sute de ani. Catacomba plina cu morminte ascunde inscriptii si valori si e la adancime neafectata de constrctiile din acesti ani. Culmea, arheologii au sapat deasupra catacombei dar nu au mers in adancime si locatia a ramas nedescoperita pentru ca se intinde pe o suprafata destul de mare…
In 1942 comandamentul aviatiei germane a amenajat un adapost antianteerian in subsol cu un tunel de salvare care intra in alta catacomba care astazi se vede pe harta – pe internet o sa gasiti o singura harta cu o imagine mai mult decat difuza… La saparea tunelului a luat parte si tatal meu dar din pacate nu a stat pana la terminarea lucrarii. Astazi nici macar 1% din constanteni nu stiu unde era comandamentul german… Astazi multi neaga existenta limbii dace sau a unei limbi daco-trace…
Singurul contact scurt al geto-dacilor cu fenicienii a fost prin colonia de la Οφιούσα (oraș al șerpilor sau orașul șarpelui), adică Cetatea Albă. Colonia mileziană Τύρας (Tyras) a fost fondată pe același loc în jurul anului 600 î.Hr. Fenicienii sunt primii care navigă (cabotaj) în Marea Neagră înaintea grecilor, însă *Ophiusa, probabil cu p aspirat ca în eng.”pot” la acea dată, este o denumire grecească. Vezi ὄφις (sm. óphis „șarpe”, gen. ὄφεως, ὄφιος / ophiōs, ophios). Probabil este o traducere grecească a unei denumiri semitice (feniciene), așa cum sunt numeroase alte toponime în toate limbile care s-au perindat pe aici. Sunt de asemenea curios cum se citea la acea dată /ού/ din ”ophiousa” fiind perioada arhaică (800-480 î.d.Hr.) când, teoretic, încă nota un diftong [ou], dar în perioada clasică (500-301 î.d.Hr.) se pronunța lung [oː]. Îmi amintesc și altceva, că se citea lung [uː] în perioada clasică și ca [oː] anterior, deci e talmeș balmeș în capul meu. Unde mai pui că greaca avea câteva arii dialectale până se impune cel attic.
PIE *h₁ógʷʰis : v.ind. अहि (sm. áhi), Av. aži-, v.arm. իժ (iž).
La ce șerpi se referea? Ar putea fi o amintire a stindardului scito-sarmatic (și daco-getic) inspirat de băláur (var.balaor), o specie de șarpe mare care scoate un sunet ciudat și al cărei areal se întindea cândva între Dobrogea și Kazahstan.
Probabil merită amintit câteva chestiuni:
– ”bălaor” ar putea cuprinde sufixul augmentativ albanez -orr (fem.-orre), iar la nivel mitologic cred că s-au păstrat câteva mituri. Unul ar fi ”Vizor, craiul șerpilor” într-un basm cules de Ion Pop Reteganul (“Povești ardelenești”) de la un învățător din Grădiștea.
– povestea Sf.Gheorghe care omoară ”scorpia” (tot un balaur) nu înainte de a trasa cu coada ei un canal numit ,,Drumul Scorpiei”, apoi Dunavăț; foarte probabil este chiar povestea mitologică adoptată de către geții locali și moessieni în mitul cavalerului trac. (http://www.minac.ro/assets/analele-dobrogei%2C-anul-11%2C-fasc.-1-12%2C-1930-watermark-(1).pdf)
– mai e un mit local la curbura Carpaților, cred că-n Moldova, unde apare un corespondent (Divizion) al lui Vizor ardelenesc.
Foarte interesante sunt și credințele aromânești despre balauri protectori și alții malefici sau cele albaneze. S-ar putea scrie o carte, fiindcă subiectul este ancestral la indo-europeni (Indra și Vritra).
Simbolul și stindardul dacic preluat și-n legiunile romane (atât de către daci, cât și de sarmații pannonici) n-a dispărut, ci s-a transformat puțin. (https://www.dragos-serban.ro/luai-carliglu-si-tamboarea-ce-inseamna.html)
La fel n-au dispărut nici însemnele legionarilor lăsați la vatră în bazinul carpatic, fiind încrustate cifrele romane ale legiunii pe stâlpul funerar de la căpătâiul celui înmormântat. Trebuie verificat pentru că am citit articolul ăsta mai demult, dar țin minte că erau undeva aproape de Hunedoara sau Sibiu. Aceleași stâlpuri funerare (stâlpare) au inspirat coloana infinitului (Brâncuși) și de care spun ungurii că-s ale lor.
”Balaurul dacic e un sincretism asiro-babilonian, purtat în suliță ca monstru biruit, purtat în triumf de biruitor.”
Pag.127 (https://books.google.ro/books?id=fneDDwAAQBAJ&pg=PA115&lpg=PA115&dq=Dekinais&source=bl&ots=DPIf8WNLCY&sig=ACfU3U14CdA7SBDUWjrX8_WYW-WRse2IMA&hl=ro&sa=X&ved=2ahUKEwjUxaugtanhAhVuysQBHTDSBhgQ6AEwBHoECAcQAQ#v=onepage&q&f=true)
M-am pierdut în ideile mele! Nu, nu cred că *balis este conectat cu semiticul Baal (domn), ci cu frig.ΒΑΛΗΝ /ba.’lɛːn/ (king) sau balaios (large, fast) și poate cu numele familiei albaneze Balsha, Balshaj/sb. Balšić (https://thevore.com/phrygian/)
Mai demult suspectam că bări (adj. expr.,,mai bări” – mai grozav, şi mai şi) nu-i decât rotacizarea unui dacic *bal-yas(IE *-yos suf.comparativ) cf. frig.balaios, dar e țigănescul baro, barosan cf. gr. βαρο „greutate” sau/și v.ind.parah (deasupra, peste).
bariu, -e, barii, adj. mare; imens, uriaș. Argou (2007)
Vezi și alb.mbarë „right, good, favorable” (arom. îmbară) < IE *bher- ”good, valiant”: Av. bairišta, Arm.բարվոք (barvokʿ) ”good, problem-free, well-off”, gr.pheristo ”the best”, etc.