Un alt delir dacopat (dakospathos)….
Prof. dr. autointitulat cavaler nu numai că nu are habar de istoria antică, dar prin faptul că se raportează la evenimente și mentalități din trecut prin prisma realităților de azi, dovedește că nici nu are capacitatea de a înțelege evenimentele din antichitate. Cu ceva timp în urmă trimisesem la Tacitus un profesor de istorie ce călcase pe bec, dar e o pierdere de timp să-l trimitem pe iluminatul bătrânel Gică Costică Nistoroiu.
Războaiele daco-romane au fost provocate de daci, Decebal a invadat Moesia în scop de jaf. Dacă cavalerul nostru îl citea pe Xenopol, Lisseanu și chiar pe Pruteanu afla multe despre daci .
A vorbi despre cel mai mare și mai important Împărat al Romei ca prăduitor când războiul începuse tocmai datorită jafurilor dacilor nu este altceva decât delir dacopat.
Dacă îl întrebăm pe cavalerul și doctor și profesor cum își spuneau dacii pe limba lor habar nu are, nu va putea să ne traducă nici grecescul dakos ori să ne spună care era numele real al lui Decebal (Decebal este epitetul) cât despre întinderea regatului dac nici nu poate fi vorba pentru că omul nu le are cu aritmetica, el este doctor…. Deci, ce să ne prezinte prof. și dr. și cavalerul Nistoroiu?
Până la urmă nu este vina lui… este vina statului român de după 1947 pentru că a abordat istoria numai dpdv marxist și al luptei de clasă iar după 1990 să o simplifice până la dispariție. Până la urmă un popor ce nu-și cunoaște istoria ori o ascultă răstălmăcită de alde Gică Costică e mai ușor de îndobitocit.
……………
Din cartea de istorie a prof. Ion Floru pe la 1909 citire….
”Împăratul Traian a fost unul dintre cei mai mari împărați romani, mare răsboinic și mare om politic. Ca împărat a rămas modest și prietenos ca și mai înainte: mergea la prieteni la masă, le făcea vizite, aduna pe lângă sine oameni distinși și prieteni credincioși, ținea ușa deschisă , ca să vie oricine și să-i spuie păsurile….
Traian voind să facă această provincie cu totul romană, aduse în ea o mulțime de coloniști, ai căror urmași suntem noi, poporul român”
„Ca împărat a rămas modest și prietenos ca și mai înainte: mergea la prieteni la masă, le făcea vizite, aduna pe lângă sine oameni distinși și prieteni credincioși, ținea ușa deschisă , ca să vie oricine și să-i spuie păsurile….” Asta explica de ce sarbatorile la care s-a celebrat victoria lui Traian asupra Daciei au durat aproape un an. Era baiat bun si darnic cu ai lui, cu invinsii nu conteaza.
O nelamurire totusi; de ce a avut el ambitia sa faca o provincie romana din Dacia in sensul puritatii romane pe care unii pretind ca o avem? Dacia era oricum o provincie romana si in provinciile romane obisnuite limba latina nu se vorbea decat in cancelariile administrative. Limba latina nu a fost impusa asa cum a fost impusa graca koine in Asia Mica de Alexandru Macedon. Pana si procesele juridice se desfasurau in limba provinciei.
OK sa admitem ca a adus colonisti care s-au casatorit cu dacele si getele, caci colonistii nu prea aveau familie acasa la ei in Britania, Nordul Africii, Gallia, Hispania, Dalmatia, Raetia, Noricum, Hibernia, Galatia, Siria si altele, dar in felul asta limba romana ar fi fost Turnul Babel si nu o limba unitara si consistenta. Lasand la o parte faptul ca legionarii in marea lor parte nici nu vorbeau latina, ci limba regiunii de unde proveneau, doar comandantii lor ca sa poata transmite comenzile.
Dacii desigur ca au asimilat cuvinte noi latine din domeniul administratiei, justitiei si managementului asa cum au facut si romanii mai tarziu cand limba slavona a fost limba de cancelarie, in biserica si scoala, de la dscalecatul voievozilor in Principate pana la reforma lui Cuza. In perioada evului mediu din secolul V si pana in secolul XIX am asimilat cuvinte slavone din domeniul agriculturii si mestesugurilor si am mai asimilat si dispretul slav pentru negutatorie, care ne-a costat mai tarziu. Pana si gramatica noastra este juma-juma, latina-slavona.
Nu cunosc acreditivul academic al cavalerului dar nu vad o rea intentie in ceea ce spune, este doar un alt punct de vedere care alaturi de alte multele cotravine ideii fixiste ca dacii s-au transformat in romani la ordinul lui badica Traian. Ca sa nu mai pomenesc de vecchea gluma ca suntem LGTB-isti pentru ca ne tragem din Traian si Decebal …
Nimeni, în mediul academic, nu susține puritatea noastră latină. Etnic, bilologic, suntem urmașii dacilor, dar limba pe care și-au însușit-o de la coloniștii daci este latina, o latină foarte bine vorbită de coloniștii ajunși în Dacia. Nu proveneau din toate regiunile imperiului, ci mai ales din Italia. Citiți pe blog textele pe subiectul romanității românilor.
Mai poți spune cu precizie de când se pregătea conflictul ăsta pe viață și pe moarte? Romanii nu aveau nevoie de o justificare pentru a invada, ci de timp pentru a pregăti un măcel exemplar, similar celui cartaginez. Apoi nu cred că Decebal ar fi riscat un război deschis doar pentru a mai prăda câteva așezări romane de vite și grâne. Avea tone de aur și argint. Eu nu știu de ce naiba nu a plătit hoarde de triburi diverse să-i atace pe romani pe mai multe fronturi. Putea plăti împărătește ca alții să-i distrugă pe romani și el să-și păstreze armata intactă. Poate s-a temut că odată ce prind gustul aurului nu mai scapă de ”ceilalți”.
Supranumele lui Decebalus era Decebalis, Decibalis sau *Decebaliș în limba poporului. Apare astfel ca nume printre ”geții” strămutați în Moesia, deci nu era deloc nou, și mai e precizare care cred că-i foarte importantă – ”geții” aceia urmau principiul agnatic de accedere la conducerea triburilor. De asta sunt romanii asigurați că țin sunt observație frații regilor și nu fii, ca la bastarni și alte triburi cu care daciii din Muntenia se aflau în conflict.
Poate că numele său real era *Diurpanais sau Dyrpanais (Δυρπαναις la Olbia), nume atestat epigrafic, conform romanizării sale în Diurpaneus. E posibil ca gr./υ/ și alb./y/ să reflecte transformarea unei vocale lungi dacice *ū. Nu-i întâmplător că proto-alb.*ū va da alb./i/ sau /y/ în funcție de contextul fonetic și poziția accentului.
Mai apare și sub formele Δουρπαναις (Durpanais) sau Δορπανας (Dorpanas).
Alt nume dacic de notorietate ar fi Dekinais sau Dikēnais (cf. Δικηναις Διουρπου, Dikēnais Diurpu) romanizat în Deceneus. Ce rol are acel -is nu știu. Eu am presupus că-i articol hotărât post-pus (vezi let. -is), dar poate fi și un nominativ sigmatic fiindcă apare și un acuzativ Decibalim într-un scurt text, iar variantele cu tema *bal- sunt Bazobalis, Dreibalis, Dinibalis (swift power?), Bazobalis/Bazobalos .
(https://www.academia.edu/33629730/The_Dacians_from_Moesia_Inferior_in_L_Mihailescu-B%C3%AErliba_ed._Migration_Kolonisierung_Akkulturation_im_Balkanraum_und_im_Osten_des_Mittelmeerraumes_3._Jh._v._Chr.-_6_Jh._n._Chr._Konstanz_2017_p._139-159)
Mai bine argumentat este cel propus de S.Olteanu, nom.sg.*-æs, gen.sg.*-æ, unde /æ/ se citește deschis ca /a/ din eng.cat (pisică), bat (bâtă) sau rom.beat, feată (fată), measă (masă), meară (var.mară ”fructul mărului”), peară (pară), etc.
Cred c-am mai discutat undeva despre terminația *-is ca provenind cumva din IE *-yos sau am citit despre așa ceva. Știu că la germani se propune așa ceva. La baltici s-ar putea încă odată găsi o explicație, așa cum zibythides ”the noble, most holy one” (Hesychios ΖΙΒΥΘΙΔΕΣ) își găsește o explicație nu numai prin înțelesul temei tracice, dar și ca funcție de la curtea regelui. Citez: Lit. žibùtė („shining”), žiburys (light), žìbinti ‘to light up”, žibiñtas, žibintùvas ‘lantern, lamp’
”high dignitary called žibintėjas, žìbintojas, žibentójas, žibintys at the courts of the Lithuanian Dukes, e.g. among the murders of the prince Kienstutas we can find a man called Lisitsa, who held office of žibintėjas (Polish żybinta, „a person making hearth and light”, at Jogaila’s court (Brückner 1979, 98).”
(https://www.academia.edu/25248385/Studies_in_Thracian_vocabulary_I-VII_)
Cum își spuneau Dacii? Păi romanicul Dācus (pl.Dācī) era doar romanizarea unui endonim tracic. Vezi și gr.(pl.) Δᾶκοι sau Δάκες. Posibil ca pl. tracic să fi fost *Dãcai. Nu știu de singular, poate *Dãcas.
PS: mi-aș fi imaginat că art.hotărât s-ar fi atașat temei la fel ca-n letonă (stiprais ”cel puternic” din stiprs, Lit.stìpras/stiprùs ”puternic”), adică am avea *Dekebalais cf. Diurpanais (Diurpu de mai sus e la genitiv), Dekinais, etc. Nominativul baltic era -as, rămas neschimbat doar în lituaniană (let.-s)
(https://en.wiktionary.org/wiki/stiprais)
În lingvistică se acceptă ipoteza că în antichitate nu exista articol definit, deci e posibil ca -is să fie o declinare sau un nominativ necunoscut.
Dacă considerăm *-is un nominativ dacic, e posibil ca *-i să fie desinența de genitiv ”singurar” (singular). În toponimia dacică, oiconimele bitematice (Arcidava, Argidavon, Ramidava, Tamasidava, Carsidava, etc.) sunt analizate fie după ipoteza unui caz genitival (sg. *-i) ori a unui caz locativ dacic (sg. *-ī < PIE *-ei, gr. -οι și -ει, ex.οικοι/οικει, Τομοι – loc. pentru Tomis; lat.-ī, ex.herī, domī; let.-ī, ex.raudulī). (https://en.wikipedia.org/wiki/Proto-Greek_language)
În albaneză aveau loc.sg. -sh, pl.-shët, dar cazul ăsta gramatical nu mai este folosit azi. Era un dialect de tranziție între cel gheg și cel tosc care-l mai folosea în secolul trecut. Acest caz este important pentru tracologie deoarece sunt lingviști care intuiau că era folosit între Tribalia și Kosovo, locul unde-s plasați proto-albanezii în antichitate; cel puțin teoretic. De asemenea, pluralul albanoid (-ët, -at) e posibil să apară în toponimia locală și în nume de triburi, cf. lui Sorin Olteanu.
Toponimele Caucis, Carpis (Moldova), Tomis, Keiris (Dobrogea) și altele ar putea fi la cazul locativ (pl.) cf. PIE *-esu-, deși primele două se presupune c-ar fi ”capitalele” a două triburi geto-dacice, Carpii (=alb.Karpët) și Cauconii (Caucoēnsēs, Καυκοήνσιοι). Mai era un Carpis lângă cotul Dunării, ori în Ungaria ori în Slovacia.
alb.karpë (f. rocky hill with sharp peak), pol. (arh.) karpa ("rugged irregularities, underwater obstacles/rocks, rugged roots, or trunks"), rom.șcarp, șcarpă (vale de râu; făgaș; prăpastie).
Cristescu P. Radu
13 aprilie 2022 la 9:48 pm - Raspunde
Sunt de acord cu Surena chiar daca dansu nu accepta.Dar sunt de acord doar pana la ultima fraza.
Daca noi suntem urmasii colonistilor impleentati in Dacia de catre Roma lui Traian, dacii unde sunt ?
I-a exterminat Traian pe toti de au ramas numai colonistii ? Atat de barbar si odios a fost acest Traian ?
Si colonistiiRomei din ce teritorii proveneau ? Erau fenicieni, cartaginezi, sirieni, egipteni sau gypsy, slavi ? Ca sa stim din ce natie ne tragem.
Daca dl Surena ne-ar fi spus si care era numele real al epitetului Decebal, chiar ne-ar fi scos din intuneric.
Sunt convins ca dl Dacopat nu cunoaste limba dacilor. Cred ca Dl Surena l-a ghicit. Ma intreb daca nu cumva dl Surena stie limba dacilor. O fi gasit vreun papirus sau vreun pergament de acum 2000 de ani cu texte in limba dacilor. Sau eventual papirus cu texte in limba romana, dupa retragerea aureliana ca sa putem compara si analiza stiintifioc limba dacilor si limba romanilor din primul mileniu dupa Cristos.
Cu ani in urma un primar bucurestean avea lozinca : „Fapte nu vorbe”.Eu as avea nevoie de dovezi scriptice, nu vorbe ca sa accept (chiar daca sunt un terchea-berchea) sintagma de popor latinizat.
„Ca împărat a rămas modest și prietenos ca și mai înainte: mergea la prieteni la masă, le făcea vizite, aduna pe lângă sine oameni distinși și prieteni credincioși, ținea ușa deschisă , ca să vie oricine și să-i spuie păsurile….” Asta explica de ce sarbatorile la care s-a celebrat victoria lui Traian asupra Daciei au durat aproape un an. Era baiat bun si darnic cu ai lui, cu invinsii nu conteaza.
O nelamurire totusi; de ce a avut el ambitia sa faca o provincie romana din Dacia in sensul puritatii romane pe care unii pretind ca o avem? Dacia era oricum o provincie romana si in provinciile romane obisnuite limba latina nu se vorbea decat in cancelariile administrative. Limba latina nu a fost impusa asa cum a fost impusa graca koine in Asia Mica de Alexandru Macedon. Pana si procesele juridice se desfasurau in limba provinciei.
OK sa admitem ca a adus colonisti care s-au casatorit cu dacele si getele, caci colonistii nu prea aveau familie acasa la ei in Britania, Nordul Africii, Gallia, Hispania, Dalmatia, Raetia, Noricum, Hibernia, Galatia, Siria si altele, dar in felul asta limba romana ar fi fost Turnul Babel si nu o limba unitara si consistenta. Lasand la o parte faptul ca legionarii in marea lor parte nici nu vorbeau latina, ci limba regiunii de unde proveneau, doar comandantii lor ca sa poata transmite comenzile.
Dacii desigur ca au asimilat cuvinte noi latine din domeniul administratiei, justitiei si managementului asa cum au facut si romanii mai tarziu cand limba slavona a fost limba de cancelarie, in biserica si scoala, de la dscalecatul voievozilor in Principate pana la reforma lui Cuza. In perioada evului mediu din secolul V si pana in secolul XIX am asimilat cuvinte slavone din domeniul agriculturii si mestesugurilor si am mai asimilat si dispretul slav pentru negutatorie, care ne-a costat mai tarziu. Pana si gramatica noastra este juma-juma, latina-slavona.
Nu cunosc acreditivul academic al cavalerului dar nu vad o rea intentie in ceea ce spune, este doar un alt punct de vedere care alaturi de alte multele cotravine ideii fixiste ca dacii s-au transformat in romani la ordinul lui badica Traian. Ca sa nu mai pomenesc de vecchea gluma ca suntem LGTB-isti pentru ca ne tragem din Traian si Decebal …
Nimeni, în mediul academic, nu susține puritatea noastră latină. Etnic, bilologic, suntem urmașii dacilor, dar limba pe care și-au însușit-o de la coloniștii daci este latina, o latină foarte bine vorbită de coloniștii ajunși în Dacia. Nu proveneau din toate regiunile imperiului, ci mai ales din Italia. Citiți pe blog textele pe subiectul romanității românilor.
Mai poți spune cu precizie de când se pregătea conflictul ăsta pe viață și pe moarte? Romanii nu aveau nevoie de o justificare pentru a invada, ci de timp pentru a pregăti un măcel exemplar, similar celui cartaginez. Apoi nu cred că Decebal ar fi riscat un război deschis doar pentru a mai prăda câteva așezări romane de vite și grâne. Avea tone de aur și argint. Eu nu știu de ce naiba nu a plătit hoarde de triburi diverse să-i atace pe romani pe mai multe fronturi. Putea plăti împărătește ca alții să-i distrugă pe romani și el să-și păstreze armata intactă. Poate s-a temut că odată ce prind gustul aurului nu mai scapă de ”ceilalți”.
Supranumele lui Decebalus era Decebalis, Decibalis sau *Decebaliș în limba poporului. Apare astfel ca nume printre ”geții” strămutați în Moesia, deci nu era deloc nou, și mai e precizare care cred că-i foarte importantă – ”geții” aceia urmau principiul agnatic de accedere la conducerea triburilor. De asta sunt romanii asigurați că țin sunt observație frații regilor și nu fii, ca la bastarni și alte triburi cu care daciii din Muntenia se aflau în conflict.
Poate că numele său real era *Diurpanais sau Dyrpanais (Δυρπαναις la Olbia), nume atestat epigrafic, conform romanizării sale în Diurpaneus. E posibil ca gr./υ/ și alb./y/ să reflecte transformarea unei vocale lungi dacice *ū. Nu-i întâmplător că proto-alb.*ū va da alb./i/ sau /y/ în funcție de contextul fonetic și poziția accentului.
Mai apare și sub formele Δουρπαναις (Durpanais) sau Δορπανας (Dorpanas).
Alt nume dacic de notorietate ar fi Dekinais sau Dikēnais (cf. Δικηναις Διουρπου, Dikēnais Diurpu) romanizat în Deceneus. Ce rol are acel -is nu știu. Eu am presupus că-i articol hotărât post-pus (vezi let. -is), dar poate fi și un nominativ sigmatic fiindcă apare și un acuzativ Decibalim într-un scurt text, iar variantele cu tema *bal- sunt Bazobalis, Dreibalis, Dinibalis (swift power?), Bazobalis/Bazobalos .
(https://www.academia.edu/33629730/The_Dacians_from_Moesia_Inferior_in_L_Mihailescu-B%C3%AErliba_ed._Migration_Kolonisierung_Akkulturation_im_Balkanraum_und_im_Osten_des_Mittelmeerraumes_3._Jh._v._Chr.-_6_Jh._n._Chr._Konstanz_2017_p._139-159)
Mai bine argumentat este cel propus de S.Olteanu, nom.sg.*-æs, gen.sg.*-æ, unde /æ/ se citește deschis ca /a/ din eng.cat (pisică), bat (bâtă) sau rom.beat, feată (fată), measă (masă), meară (var.mară ”fructul mărului”), peară (pară), etc.
Cred c-am mai discutat undeva despre terminația *-is ca provenind cumva din IE *-yos sau am citit despre așa ceva. Știu că la germani se propune așa ceva. La baltici s-ar putea încă odată găsi o explicație, așa cum zibythides ”the noble, most holy one” (Hesychios ΖΙΒΥΘΙΔΕΣ) își găsește o explicație nu numai prin înțelesul temei tracice, dar și ca funcție de la curtea regelui. Citez: Lit. žibùtė („shining”), žiburys (light), žìbinti ‘to light up”, žibiñtas, žibintùvas ‘lantern, lamp’
”high dignitary called žibintėjas, žìbintojas, žibentójas, žibintys at the courts of the Lithuanian Dukes, e.g. among the murders of the prince Kienstutas we can find a man called Lisitsa, who held office of žibintėjas (Polish żybinta, „a person making hearth and light”, at Jogaila’s court (Brückner 1979, 98).”
(https://www.academia.edu/25248385/Studies_in_Thracian_vocabulary_I-VII_)
Cum își spuneau Dacii? Păi romanicul Dācus (pl.Dācī) era doar romanizarea unui endonim tracic. Vezi și gr.(pl.) Δᾶκοι sau Δάκες. Posibil ca pl. tracic să fi fost *Dãcai. Nu știu de singular, poate *Dãcas.
PS: mi-aș fi imaginat că art.hotărât s-ar fi atașat temei la fel ca-n letonă (stiprais ”cel puternic” din stiprs, Lit.stìpras/stiprùs ”puternic”), adică am avea *Dekebalais cf. Diurpanais (Diurpu de mai sus e la genitiv), Dekinais, etc. Nominativul baltic era -as, rămas neschimbat doar în lituaniană (let.-s)
(https://en.wiktionary.org/wiki/stiprais)
În lingvistică se acceptă ipoteza că în antichitate nu exista articol definit, deci e posibil ca -is să fie o declinare sau un nominativ necunoscut.
Sunt curios dacă ”Decibali” din n.pers. Diurdanos Decibali este genitivul trac (vezi al doilea link) sau la cel romanic (gen.sg.Decebalī, v.lat. *-ui < proto-it. *-oi). (https://en.wiktionary.org/wiki/Decebalus)
(https://web.archive.org/web/20150122021741/http://soltdm.com/sources/inscr/ezerovo_r.htm)
Dacă considerăm *-is un nominativ dacic, e posibil ca *-i să fie desinența de genitiv ”singurar” (singular). În toponimia dacică, oiconimele bitematice (Arcidava, Argidavon, Ramidava, Tamasidava, Carsidava, etc.) sunt analizate fie după ipoteza unui caz genitival (sg. *-i) ori a unui caz locativ dacic (sg. *-ī < PIE *-ei, gr. -οι și -ει, ex.οικοι/οικει, Τομοι – loc. pentru Tomis; lat.-ī, ex.herī, domī; let.-ī, ex.raudulī). (https://en.wikipedia.org/wiki/Proto-Greek_language)
În albaneză aveau loc.sg. -sh, pl.-shët, dar cazul ăsta gramatical nu mai este folosit azi. Era un dialect de tranziție între cel gheg și cel tosc care-l mai folosea în secolul trecut. Acest caz este important pentru tracologie deoarece sunt lingviști care intuiau că era folosit între Tribalia și Kosovo, locul unde-s plasați proto-albanezii în antichitate; cel puțin teoretic. De asemenea, pluralul albanoid (-ët, -at) e posibil să apară în toponimia locală și în nume de triburi, cf. lui Sorin Olteanu.
dativ/locativ (https://web.archive.org/web/20150201224448/http://soltdm.com:80/langtdm/thes/d/Dromichaites.htm#_ednref18)
Toponimele Caucis, Carpis (Moldova), Tomis, Keiris (Dobrogea) și altele ar putea fi la cazul locativ (pl.) cf. PIE *-esu-, deși primele două se presupune c-ar fi ”capitalele” a două triburi geto-dacice, Carpii (=alb.Karpët) și Cauconii (Caucoēnsēs, Καυκοήνσιοι). Mai era un Carpis lângă cotul Dunării, ori în Ungaria ori în Slovacia.
alb.karpë (f. rocky hill with sharp peak), pol. (arh.) karpa ("rugged irregularities, underwater obstacles/rocks, rugged roots, or trunks"), rom.șcarp, șcarpă (vale de râu; făgaș; prăpastie).
Sunt de acord cu Surena chiar daca dansu nu accepta.Dar sunt de acord doar pana la ultima fraza.
Daca noi suntem urmasii colonistilor impleentati in Dacia de catre Roma lui Traian, dacii unde sunt ?
I-a exterminat Traian pe toti de au ramas numai colonistii ? Atat de barbar si odios a fost acest Traian ?
Si colonistiiRomei din ce teritorii proveneau ? Erau fenicieni, cartaginezi, sirieni, egipteni sau gypsy, slavi ? Ca sa stim din ce natie ne tragem.
Daca dl Surena ne-ar fi spus si care era numele real al epitetului Decebal, chiar ne-ar fi scos din intuneric.
Sunt convins ca dl Dacopat nu cunoaste limba dacilor. Cred ca Dl Surena l-a ghicit. Ma intreb daca nu cumva dl Surena stie limba dacilor. O fi gasit vreun papirus sau vreun pergament de acum 2000 de ani cu texte in limba dacilor. Sau eventual papirus cu texte in limba romana, dupa retragerea aureliana ca sa putem compara si analiza stiintifioc limba dacilor si limba romanilor din primul mileniu dupa Cristos.
Cu ani in urma un primar bucurestean avea lozinca : „Fapte nu vorbe”.Eu as avea nevoie de dovezi scriptice, nu vorbe ca sa accept (chiar daca sunt un terchea-berchea) sintagma de popor latinizat.