De curând aţi condus lucrările şedinţei plenare a Consiliului Naţional al Minorităţilor din România, şedinţă în cadrul căreia s-a hotărît ca numitul consiliu să sprijine proiectul de lege intitulat Statutul Minorităţilor din România. Am înţeles că dumneavoastră personal, domnule Vainer, dar şi ca lider al evreilor din România, v-aţi declarat acordul deplin pentru proiectul de lege amintit. Dacă lucrurile stau într-adevăr aşa, mă simt dator să declar public că atitudinea dumneavoastră constituie un act de trădare naţională, prin care vă faceţi vinovat atât faţă de statul şi poporul român, cât şi faţă de co-religionarii dumneavoastră evrei, dintre care majoritatea ştiu bine că sunt în dezacord cu ideile udemeriste, idei atât de evident aberante, în contradicţie cu realitatea din România şi cu legislaţia de pretutindeni, în dezacord cu bunul simţ! Consider că acest dezacord al evreilor normali aveaţi datoria să-l aduceţi la cunoştinţa Consiliului Naţional al Minorităţilor, iar nu poziţia dumneavoastră personală, repet, deosebită, suspect de deosebită de a evreilor cinstiţi şi corecţi din România. Nu mă puteţi face să cred că asemenea evrei nu mai există!

Prestaţia pe care aţi avut-o în plenara Consiliului mă face să adaug un motiv în plus la regretele pe care le-am resimţit odată cu dispariţia lui Nicolae Cajal, pe care, vai!, nu-l pot numi predecesorul dumneavoastră! Nu-i călcaţi pe urme lui Nicolae Cajal, domnule Vainer! Dar asta nu pentru că Dumnezeu v-a lipsit de darurile cu care l-a copleşit pe cel care a fost Nicolae Cajal, ci pentru că dummneavoastră aţi ales să nu călcaţi pe aceste nobile urme ale lui Nicolae Cajal sau Wilhelm Filderman! A fi loial sau nu este o chestiune care nu ţine de înzestrarea nativă, ci este o alegere! Este rezultatul unei deliberări intime! Iar dumneavoastră aţi ales să nu fiţi loial intereselor autentice ale evreimii, acele interese care îl onorează pe Israel şi îl face plăcut dinaintea lui Dumnezeu! Alegând între români şi udemerişti, aţi ales între adevăr şi minciuna neruşinată, între Dumnezeu şi Satan!… Şi aţi ales cu păcat! V-aţi înhăitat cu o bandă de infractori la legea morală şi penală! De haram să vă fie!

Eu, după 1990, fără voia mea şi fără nici o plăcere, am intervenit în discuţia pe câteva teme în care, în mod aparent, se ciocneau interese româneşti şi interese evreieşti. Zic aparent pentru că, în realitatea adâncă a existenţei, la un nivel corect de înţelegere a interesului naţional, comunitar, sau al celui individual, personal, toate popoarele, ca şi toate persoanele, sunt egal de interesate în aflarea adevărului. Aflarea adevărului mu are ca efect beneficii pentru un popor şi pierderi pentru alte popoare. Adevărul este, pe termen lung, benefic pentru toată lumea, căci este singura cale spre mântuire, atât a popoarelor mântuire, a neamurilor, cât şi a persoanelor. Formula „cutare minte din patriotism”, pe care am auzit-o de câteva ori, este jalnic de neadecvată la intenţii. Eu unul chiar şi atunci când am greşit, m-am aflat în căutarea adevărului, dar n-am fost întotdeauna vrednic să-l găsesc… Sunt un om întreg la minte şi niciodată n-am exclus „şansa” de a greşi, pe care Dumnezeu a sădit-o în noi odată cu şansa vieţii. Şi pot spune că de nenumărate ori nu am ratat această şansă… O singură teamă şi grijă am avut: să nu greşesc dându-le apă la moară celor propriu-zis anti-semiţi. Am spus lucruri grave la adresa unor lideri evrei, a unor grupuri de evrei, şi mereu m-am întrebat dacă nu cumva greşesc! Nu cumva este cu totul neîntemeiată mult clamata „problemă evreiască”, cu corolarul ei numit „pericolul iudaic”? Aproape că m-aţi vindecat, domnule Vainer! Atitudinea dumneavoastră de la plenara Consiliului Minorităţilor, faptul că nici un coleg din conducerea comunităţii evreieşti nu vă dă peste mână şi nimeni nu se desolidarizează de poziţia dumneavoastră, nu e a bună pentru ce ne aşteaptă! În calculul nostru de viitor intervine un element nou, neaşteptat şi, pentru mine cel puţin, dureros: liderul evreimii româneşti, ca şi evreii care îl susţin, nu puţini, s-au transformat peste noapte în susţinătorii unui proiect legislativ anti-românesc, s-au transformat într-un pericol public pentru oamenii normali din România, pentru mine personal. N-am să-l numesc nici pericol evreiesc – nu vă fac această onoare, n-o meritaţi, şi nici pericol maghiar, ci am să-i dau numele potrivit: pericolul cominternist, reactivat de liderii UDMR şi de liderii evreilor din România, de fantomele bolşevismului antinaţional şi antiromânesc care a făcut atâta rău în România anilor 1921-1964. Căci mult rău au făcut statului şi poporului român evreii şi maghiarii bolşevici când au acţionat strâns uniţi sub stindardul Internaţionalei Comuniste, al Cominternului! Iar noi, românii, prea uşor am uitat trădarea acestor nemernici, deseori criminali în sensul cel mai propriu al cuvîntului! Sunt dezamăgit, dezgustat, şi de liderii celorlalte minorităţi, care i-au ţinut hangul dlui Vainer, UDMR-ului. Vedem acum cât de naivi am fost atunci când, prin Constituţia din 1991, le-am acordat minoritarilor din România un regim atât de generos, fără pereche de generos în toată Europa! Sper totuşi, domnule Vainer, că dumneavoastră şi ceilalţi lideri ai minoritarilor ne-maghiari, numai din inconştienţă vă alăturaţi UDMR-ului! Sau poate că mă înşel, iar dumneavoastră v-aţi făcut aceleaşi calcule nesăbuite care îi împing pe liderii UDMR să viseze şi să uneltească la destrămarea României, la decăderea noastră, a românilor, din drepturile noastre istorice, de componentă etnică majoritară, făuritoare istorică a statului român.

Vă rog, domnule Vainer, pe dumneavoastră şi pe ceilalţi participanţi la plenara Consiliului Naţional al Minorităţilor din România, să vedeţi în cele de mai sus expresia stupefacţiei, a dezgustului şi a amărăciunii cu care românii au luat cunoştinţă de acest eveniment, insuficient mediatizat: decizia plenarei de a-şi însuşi şi de a susţine proiectul de lege udemerist privind Statutul Minorităţilor din România. Nu meritam noi, românii, această lovitură pe la spate! Căci nu de ieri, de azi, minoritarii s-au bucurat în România de un regim de care n-au avut niciodată parte românii care trăiesc ca minoritari în ţările învecinate! De aceea în 1991, când s-a votat Constituţia, ca şi în 2003, când s-a făcut revizuirea Constituţiei, Uniunea Vatra Românească nu a avut nici o obiecţie la discriminarea pozitivă pe care autorii Constituţiei o propuneau pentru minoritari. Dar am semnalat o anomalie greu de înţeles şi de tolerat: faptul că în Constituţia României şi în legislaţia României nu se face nici o menţiune despre existenţa unei populaţii majoritare şi autohtone, despre drepturile şi obligaţiile pe care le avem şi noi, românii, ca factor propriu zis constitutiv al statului, fapt în virtutea căruia există pe lumea asta statul naţional suveran şi indivizibil numit România. Adică am semnalat faptul că românii, în propria lor ţară, nu sunt subiect de drept! Aşa cum, în nenumărate texte de lege, sunt minoritarii din România, cărora le sunt „închinate” o sumedenie de legi şi instituţii.

În vederea unei proxime modificări a Constituţiei, reclamată de nenorocirile abătute asupra ţării din pricina prevederilor iresponsabile introduse în 2003, Vatra Românească atrage atenţia întregii societăţi româneşti, clasei politice, asupra necesităţii de a se revizui statutul minorităţilor din România pentru a-l aduce strict la nivelul practicii europene, al standardului întâlnit în celelalte state democratice din lume. Precum şi pentru a introduce prevederi explicite cu privire la poziţia populaţiei majoritare româneşti ca subiect de drept, ca titulară a drepturilor care i se cuvin şi a obligaţiilor specifice care-i revin. Ce să mai zic? De când lumea, nemulţumitului i se ia darul! Cred că aceştia sunt termenii în care se poate face comentariul cel mai succint pe marginea lucrărilor plenarei pe care aţi prezidat-o, domnule Vainer, dar nu ca evreu „pământean”, cum îi plăcea tatălui dumneavoastră să fie şi să se considere pe drept cuvînt, ca evreu loial statului şi poporului faţă de care viaţa şi istoria v-a încărcat cu datorii de recunoştinţă, ci ca evreu cominternist aţi acţionat, în cea mai jalnică tradiţie a bolşevismului fără de neam şi fără de ţară. Aţi fost, ca preşedinte al plenarei, în fruntea minoritarilor care au făcut front comun cu UDMR-ul împotriva românilor. Asta nu se va uita uşor!

În numele colegilor din Vatra Românească – şi nu numai al lor, ION COJA