Din spitale adunate…

Este notoriu faptul că pentru președintele-găină eroii țării sunt mercenarii din Kandahar și din Irak, precum și cei din linia întîi a luptei cu covidul, medicii care zi și noapte se sacrifică salvînd viața bolnavilor (deși eu cred că sunt mai mulți cei care mor cu zile în spitale sau la porțile acestora decît cei care sunt salvați).

Haideți să vă povestesc aventurile prietenului Calancea.

Unii dintre voi știți că ziua de duminică 18 aprilie trebuia să fie o zi fericită pentru mine, pentru prietenul Calancea și pentru doi dintre voi. Trebuia (ca și acum un an) să mergem la Săftica și să ne așezăm în jurul mesei din pavilionul din grădină. Mă și gîndeam că voi avea și posibilitatea să-mi verific mail-urile primite în ultima săptămînă, de cînd eram privat de net.

Discutam entuziaști la telefon, vedeam numai mici și fleici de porc la grătar, ceaunul cu cartofii prăjiți cu telemea veche rasă deasupra, salata de primăvară (și ne consultam asupra compoziției), eu aduceam o bucată de caș de oaie din Mărginimea Sibiului, primită tot de la unul dintre voi), urma să ciocnim un pahar de țuică de prună ardelenească din aceeași sursă, unul de vin excelent primit de gazdă, etc.

Dar nu a fost să fie așa. Vineri 16 aprilie prietenul Calancea este luat cu salvarea și dus la spital. Pentru cine nu știe, acum 4 ani prietenul Calancea a fost internat pentru o operație. A luat din spital niște bacterii nenorocite și de atunci o duce din internare în internare și din operație în operație. Culmea este că ulterior, un nepot al lui, medic, văzîndu-i dosarul, a spus că acea operație nici nu era necesară.

A ajuns la spital cu tensiunea 5,5 cu 5, a stat ore intregi fiindcă se refuza internarea pe motiv că nu sunt locuri, la insistențele medicului de gardă a fost internat și a constatat că de fapt spitalul era aproape gol. Au fost cîteva zile în care nu credeam că mai scapă – nu mai era lucid, nu mai era coerent, nu se putea da jos din pat, era hrănit de asistente sau de un coleg de salon fiindcă nu mai era în stare să țină în mînă furculița.   

Încetul cu încetul a început să își revină, dar s-a trezit cu o nouă problemă – niște dureri insuportabile și inexplicabile la șold. O doctoriță a spus că ar putea fi de la șold, dar și de la coloană așa că a fost trimis să facă un CT. L-au dus în scaunul cu rotile la CT unde inițial s-a bucurat că nu este nimeni – dar într-adevăr nu era nimeni, adică nici doctorița. A stat înțepenit în scaun o jumătate de oră pînă cînd a venit specialista lui nea găină (sunt tentat să spun niște vorbe grele despre ce cred că făcuse în acest timp, dar în lipsă de probe mă abțin). I-a făcut CT-ul.

Apoi, a așteptat zile în șir rezultatul. După o săptămînă a aflat că specialista, în loc să-i facă CT la șold și coloană, i-a făcut la organele moi (interne). Nu mai poate să-l repete acum, este prea devreme. Marți o să afle peste cîte săptămîni va fi programat la un RMN.

Un munte de om, luptător în revoluție, luptător înverșunat ani întregi împotriva distrugerii României, unul dintre cei mai de încredere camarazi în această luptă inegală cu puterile răului, a ajuns să se gîndească la moarte ca la o izbăvire.

Din cauza eroilor lui nea găină.