ANTONESCU, ALTFEL (5)
Prof. Gh. Buzatu îi serveşte o lecţie istorică şi de istorie
lui Mihai de Hohenzollern
ANTONESCU, ALTFEL (5)
Gh. Buzatu
Distanţarea de evenimente, în spaţiu şi în timp, mai cu seamă în cazul celor decisive ori aşa-zis controversate, este netăgăduit în avantajul istoricului. Întrucât beneficiul perspectivei îi îngăduie depăşirea „presiunii” factorilor subiectivi, iar absenţa foştilor „actori” şi obişnuitele condiţionări provocate de anume interese imediate politice, militare, morale, religioase etc. ori, mai rău, dispariţia, provocată sau nu, a unor materiale, toate acestea sunt compensate de deschiderea arhivelor şi de lipsa cenzorilor, reali ori virtuali. Intervin şi alte nenumărate avantaje, dar nu stăruim. Precizăm că, de această dată, avem în vedere lovitura de stat de 23 august 1944 despre care, din momentul producerii şi până în prezent, s-a scris o bogată şi inegală literatură, participanţii lăsându-ne importante mărturii (unele în multiple variante!), iar documentele păstrate în fondurile publice ori personale depăşesc cifrele obişnuite – aproximativ 10 000 edite şi inedite „numai” pentru ziua impactului: pregătirea şi arestarea Mareşalului Ion Antonescu şi a unora dintre colaboratorii săi apropiaţi, cele dintâi desfăşurări interne şi externe sau urmările (cf. Gh. Buzatu, Mareşalul Ion Antonescu – Forţa destinului. O biografie,Iaşi, TipoMoldova, 2012, p. 547-548). Se mai impune precizarea că, în general, materialele publicate, pagini memorialistice ori studii ştiinţifice, nu au rezistat timpului, trebuind să suporte corecturi, majore ori minime, deşi au existat şi excepţii (Grigore Gafencu, Constantin Pantazi, Pamfil Şeicaru, Gheorghe Barbul, Ion Gheorghe, Ion Pantazi, George Duca).
Cum istoria se dovedeşte, de regulă, părtinitoare cu … învingătorii, prăbuşirea regimului antonescian a fost înălţată la rangul de zi naţională, consecinţele relevate au fost admise numai cele exclusiv … pozitive (salvarea României, scurtarea duratei ostilităţilor, aportul la lichidarea fascismului şi salvarea civilizaţiei etc.), iar rolurile/rosturile participanţilor au fost împărţite şi chiar măsurate diferenţiat – regele Mihai şi camarila, partidele politice „burgheze” ori cele de „stânga” (PNŢ, PNL, PSD şi PCR), pentru a se impune decisiv atenţiei cititorului, îndeosebi după 1954, „meritele” comuniştilor … români (cu toate că, în rândul celor aproximativ 1 000 de indivizi prevalau evreii, unguri şi ruşii basarabeni), şi asta după ce, prin 1945-1953, contribuţia URSS, a lui I. V. Stalin şi a Armatei Roşii fusese impusă oficial şi recunoscută drept fundamentală pentru „eliberarea de sub fascism” şi „construcţia noii Românii”, deşi totalmente subjugată Kremlinului.
Actul de la 23 august 1944 s-a aflat de-a lungul anilor în atenţia noastră, consacrându-i, în temeiul cercetărilor în arhive şi biblioteci, române sau străine, studii şi culegeri, monografii şi volume de documente, publicate singur sau în colaborare cu Aurică Simion, V. F. Dobrinescu, Ioan Scurtu ş.a. Nu am de ce să neglijez propriile erori, unele de înţeles, sub presiunea timpului sau regimul cenzurii, iar altele – nu! Ulterior anului 1989, studiile consacrate Mareşalului Antonescu, devenind posibile, tratarea în context a actului de la 23 august s-a impus de la sine în spiritul adevărului. Nefiind în discuţie un bilanţ, admitem rolul major pe scena politică al Mareşalului, care, la un moment dat, în mod precis la „procesul marii trădări naţionale” din mai 1946, a declarat, defel exagerat, că el a fost acela care realmente a „fixat” în istorie data de 23 august 1944 (Gh. Buzatu, Mareşalul Ion Antonescu, p. 553).
Conducătorul Statului a fost informat asupra preparativelor complotiştilor (regele, grupările politice şi militarii trădători, conexiunile externe), dar, cu convingerea fermă că, în cele din urmă, tot el avea a alege şi stabili momentul cotiturii României în Războiul Mondial din 1939-1945, n-a reacţionat decisiv (despre eforturile din „ultima clipă” vezi Gh. Buzatu, Dana Beldiman, eds., 23 august 1939-1944 – România şi proba bumerangului, Bucureşti, 2011). Au profitat în schimb regele şi oamenii lui care s-au pripit – teama de oriunde şi de oricând a puciştilor de duzină! – şi au trecut la … fapte, în ziua Z şi la ora H, adică la arestarea Mareşalului, care a fost predat fără întârziere comuniştilor din Bucureşti şi ulterior ruşilor, care l-au tratat un timp ca „deţinut de lux” şi apoi întemniţat la Lubianka, fiind readus la 9 aprilie 1946 în Bucureşti, pentru a fi „judecat”, condamnat la moarte şi executat, la 1 iunie 1946, împreună cu Mihai Antonescu, Gh. Alexianu şi Constantin-Piki Z. Vasiliu.
Pentru cititor este de mare interes să cunoască varianta lui Mihai I despre cele petrecute la Palatul Regal din Bucureşti:
„ … Am stat de vorbă cu Mareşalul şi cu ministrul de Externe peste o oră. Mihai Antonescu ne-a dat dreptate, Generalului Sănătescu şi mie, s-a arătat de acord cu cererea unui armistiţiu, dar aştepta hotărârea Mareşalului. El era obosit, arţăgos chiar. Evident lucru, declaraţia lui Molotov nu putea fi considerată satisfăcătoare, dat fiind concepţiile politice ale Moscovei, dar nici asigurări de a păstra neştirbite hotarele ţării nimeni nu le putea obţine. Totuşi, Mareşalul refuza, tăios, orice armistiţiu fără asemenea asigurări. Era fără îndoială dezamăgit de Hitler şi poate chiar de el însuşi, de încrederea neţărmurită pe care o avusese în victoria Germană […] Am încercat să-l conving că mai presus de soarta fiecăruia dintre noi este soarta Ţării noastre. Inutil, nici nu mai răspundea, mârâia doar că refuza. I-am propus atunci, conform planului stabilit cu şefii partidelor politice, cu care pregătisem audienţa, să demisioneze pentru ca un nou guvern să ceară imediat armistiţiu. La această propunere s-a înfuriat. Poate credea că vreau eu s-o fac pe dictatorul, poate nu înţelesese că nu eu, ci un guvern va cere armistiţiu, precum se cuvine în democraţie, într-o monarhie constituţională. Fapt este că n-a vrut să audă de demisie, striga că nu va lăsa ţara pe mâna unui copil, şi va lupta până la capăt. Spunea, dar nu părea convins, spunând că armata română, regrupată în Carpaţi, ca într-o citadelă, va reuşi cu ajutorul armatei germane să-i gonească pe sovietici din ţară şi că, în plus, avea încă 12 divizii pe front…´´ (apud Regele Mihai, în “România Liberă” pe Internet 26 August 2000; Traian Golea, Actul de la 23 august 1944, văzut de regele Mihai ca autor, Hallandale, Florida, Studii Istorice Româneşti, 2001).
Generalul Constantin Sănătescu (1885-1947),
“succesorul” nemijlocit al Mareşalului
ca Preşedinte al Guvernului de la Bucureşti
Despre complotişti, pe care îi cunoştea prea bine şi în supraveghea îndeaproape, prin serviciile sale secrete, Mareşalul nu avea decât cuvinte de profund dispreţ. Puciştii, nota de exemplu Antonescu pe un raport al SSI-ului din 23 iunie 1944, nu-şi asumaseră decât un „rol de ciocli care se pregătesc să moară omul şi să-i ia în primire cadavrul! Frumos, foarte frumos şi mai ales patriotic rol şi-au asigurat”. Să nu ne închipuim că, atunci, Mareşalul i-a nominalizat, toţi dovedindu-se „păioase”, „nişte zdrenţe [care] s-au adunat de vânt la colţuri de stradă şi gunoaie” (Gh. Buzatu, Mareşalul Ion Antonescu, p. 545).
Generalul N. Rădescu
(1876-1953)
De reţinut că, în septembrie 1944, însuşi V. M. Molotov, primindu-i la Moscova pe Lucreţiu Pătrăşcanu şi ceilalţi delegaţi ai Bucureştilor pentru dictarea Armistiţiului din 12/13.9.1944, le-a declarat fără rezerve că „Antonescu reprezenta poporul român, iar dv. [reprezentaţi] o aventură” (cf. A. S. Marinescu, O contribuţie la istoria Exilului Românesc, vol. 5, Bucureşti, 2005, p. 18-19). Era, fără îndoială, grav că un personaj de talia lui Molotov, alter ego-ul lui Stalin, ajunsese la un asemenea adevăr prenumărându-i pe oamenii de la 23 august 1944 în tagma aventuriştilor, iar opera lor ca atare – tot o aventură! Deja în septembrie 1944, aşadar, Kremlinul trecuse România în rândul sateliţilor, impunându-i un tratament corespunzător, în urma succesului operaţiunii de anvergură Iaşi-Chişinău dar şi ca rezultat al trădării de la 23 august 1944, dar şi graţie acordului tacit ori expres al SUA şi Marii Britanii. Ceea ce, evident, prevestea un şir de nenorociri legate de modul în care Moscova avea să-şi exercite „mandatul” asumat, cu sau fără voia Washigtonului şi Londrei! Nu avea să fie, în consecinţă, nicidecum surprinzător faptul că, exceptându-l pe rege, silit să abdice la 30 decembrie 1947, restul „eroilor” puciului aveau să-i succeadă, neîntârziat, Mareşalului, care, de altfel, fiind scos în stare de arest din “biroul galben” al Palatului Regal din Bucureşti după orele 17,00 la 23 august 1944, le-a prevestit destinul. Mareşalul şi trei dintre colaboratorii lui, după cum am precizat, au fost executaţi, dar puciştii, dacă nu au reuşit să se expatrieze (Grigore Niculescu-Buzeşti, Al. Cretzianu, Mircea Ioaniţiu) ori să se salveze in-extremis (Emil Bodnăraş, agent al NKVD-ului), aveau să supra-aglomereze închisorile comuniste, unde cei mai mulţi vor suporta ani lungi şi grei de temniţă, unii dintre ei aflându-şi un groaznic sfârşit – Constantin-Dinu Brătianu, Iuliu Maniu, Gh. I. Brătianu, Ion Mihalache, generalul Aurel Aldea, Lucreţiu Pătrăşcanu (vezi Constantin Sănătescu, Jurnal, Bucureşti, 1993; Mircea Ioaniţiu, Amintiri şi reflexiuni, Bucureşti, 1993; Omagiu lui Iuliu Maniu şi Ion Mihalache, Bucureşti, 2003; Ioan Scurtu, Iuliu Maniu, Bucureşti, 1995; Maria G. Brătianu, Gheorghe I. Brătianu. Enigma morţii sale, ediţia a IV-a, Bucureşti, 2003; Alesandru Duţu, Florica Dobre, Drama generalilor români. 1944-1964, Bucureşti, 1997; Serviciul Român de Informaţii, Cartea Albă a Securităţii, I, 1944-1948, Bucureşti, 1997; Gh. Neacşu, ed., 23 august 1944 în arhivele comuniste, Bucureşti, 2000; Gh. Buzatu, O istorie a prezentului, Craiova, 2004; Liviu Vălenaş, Cartea Neagră a României. 1940-1948, Bucureşti, 2006; Gabriel Constantinescu, Şah la rege. Declinul monarhiei române în secolul XX, Bucureşti, 2007; Vasile Pascu, Regimul totalitar comunist în România. 1945-1989, I-II, Bucureşti, 2007; Corneliu Crăciun, Dicţionarul comunizanţilor din noaptea de 23 spre 24 august 1944, Oradea, 2009; Stelian Neagoe, Decimarea elitei politic, 1944-1964: Cazul baronului Ion Mocsonyi-Styrcea. Generalul Gh. Mihail, Bucureşti, 2009; Şerban Milcoveanu, Testamentul politic al generalului Aurel Aldea (1887-1949)…, Bucureşti, 1999; Florica Dobre, Alesandru Duţu, Distrugerea elitei militare sub regimul ocupaţiei sovietice în România, I, 1944-1946; II, 1947-1964, Bucureşti, 2000-2001; Alesandru Duţu, Sub povara Armistiţiului – Armata Română în perioada 1944-1947, Bucureşti, 2003; Tudor Călin Zarojanu, Viaţa lui Corneliu Coposu, ediţia a II-a, revăzută şi completată, Bucureşti, 2005; Lavinia Betea, Lucreţiu Pătrăşcanu. Moartea unui lider comunist, Târgovişte, 2011; Ioan Opriş, Procesul ziariştilor „naţionalişti”. 22 mai – 4 iunie 1945, Bucureşti, 1999; Victor Frunză, Destinul unui condamnat la moarte – Pamfil Şeicaru, Bucureşti, 2001). Să fi fost o surpriză ori, cumva, un blestem? … Întrucât unii dintre pucişti au planificat crima, pentru ca apoi să-i suporte consecinţele. A fost în primul rând cazul lui Lucreţiu Pătrăşcanu, care, într-o discuţie angajată cu istoricul Gh. I. Brătianu la Biblioteca Academiei Române în 1945, i-a declarat cu suficienţă: „Cine face politică răspunde cu capul. Antonescu va fi împuşcat, căci merită moartea” (apud Nichita Smochină, Memorii, Bucureşti, 2009, p. 520). După 1944-1945, nimic nu mai era dificil de prevăzut în privinţa perspectivelor Răului Absolut: căci, în adevăr, teroarea s-a extins prin sciziparitate, în asemenea măsură încât crima politică a proliferat crima. Sub un regim comunist impus de Kremlin şi sub o cruntă ocupaţie bicefală (Armata Roşie şi NKVD-ul), România şi Românii, asemenea altor state şi naţiuni de pe glob, au intrat cu brutalitate în zodia Holocaustului Roşu, un veritabil cataclism de pe urma căruia s-au înregistrat la nivelul planetei aproximativ 335,1 milioane de victime, din care „numai” 2,4 milioane victime au provenit dintre români (cf. Florin Mătrescu, Holocaustul Roşu. Crimele comunismului internaţional în cifre, ediţia a III-a, vols. I-II şi Anexa, 2008, pp. 25-27), şi anume:
– prizonieri de război în URSS (august-septembrie 1944): 180 000
– ucişi în lagăre şi închisori (după 23 august 1944): 250 000
– decedaţi după eliberarea din detenţie: 250 000
– ucişi în timpul colectivizării forţate: 200 000
– „revoluţia” din decembrie 1989: 1 400
– Basarabia şiBucovina, teritorii înstrăinate din 1944: 1 500 000
– etc. etc.
Dintre toţi autorii care au stăruit asupra loviturii de stat nenorocite de la 23 august 1944 s-a impus prin sagacitate şi curaj, viziune şi persistenţă – Pamfil Şeicaru, ziarist de calibru, din seria reprezentată cu maximă strălucire de M. Eminescu, N. Iorga sau Nae Ionescu. Plecat din ţarăcu puţine zile înainte de complot, condamnat la moarte în contumacie, întocmai şi o dată cu Stelian Popescu, reputatul director al „Universului” bucureştean (în iunie 1945), Pamfil Şeicaru şi-a continuat activitatea jurnalistică în exil, fiind dublat de un excelent istoric. A exprimat un adevăr cu valoare de VERDICT ÎN FAŢA ISTORIEI: „TOT CE S-A ABĂTUT DUPĂ 23 AUGUST [1944] ASUPRA NENOROCITEI NOASTRE PATRII ERA VIRTUAL CUPRINS ÎN ACTUL LOVITURII DE STAT” (apud Pamfil Şeicaru, Scrieri, vol. 3, Bucureşti, Editura Victor Frunză, 2003, p. 215; Gh. Buzatu, Mareşalul Ion Antonescu, p. 587).
Pamfil Şeicaru (1894-1980)
(Ziarişti Online din 30.3.2011)
Pamfil Şeicaru s-a impus şi ca autor al unei remarcabile scrisori adresată la 14 octombrie 1948 generalului Nicolae Rădescu, fostul premier din 1944-1945 şi liderul Exilului Românesc, el insistând asupra „capitulării de la 23 august” (Gh. Buzatu, România şi Marile Puteri. 1939-1947, Bucureşti, 2003, pp. 629-637; idem, O istorie a prezentului, pp. 366-377). Potrivit expeditorului, Grigore Niculescu-Buzeşti (director al Cabinetului Ministrului de Externe şi al Cifrului, 1941-1944), a fost „regizorul conspiraţiei” (ibidem, p. 374), iar grupul său din Centrala Afacerilor Străine din Bucureşti reprezenta „cea mai infamă oficină împotriva intereselor româneşti, o vastă asociaţie care cuprindea majoritatea funcţionarilor acelui minister” (ibidem, p. 372). Titularul Centralei a fost, în 1941-1944, după cum se ştie, însuşi Mihai Antonescu, adjunctul Mareşalului ca vice-preşedinte al Consiliului de Miniştri. Conjuraţia trădării, cuprinzând în principal pe Buzeşti, Al. Cretzianu şi C. Vişoianu, a organizat cu regele Mihai „o capitulare fără condiţii …, exact aşa cum au voit-o ruşii” (ibidem, p. 373). Arestându-l pe Antonescu, regele „a ordonat încetarea ostilităţilor [pe Frontul de Est], fără să existe un acord de armistiţiu semnat” (ibidem). Declarându-se fără rezerve „mai departe credincios războiului contra Rusiei”, unul „pentru dreptatea naţiei mele” (ibidem, p. 369), Şeicaru mărturisea îngrozit: „Nu cunosc în istorie ca un rege să fie proclamat erou, pentru că nefericitul a capitulat şi mă înspăimântă consecinţele politice ale celor întâmplate între 23 august şi 12 septembrie [1944]” (ibidem). (Relativ la demersurile diplomatice ale lui Alexandru Cretzianu, fost secretar general al MAS în 1940-1941 şi ministru al României în Turcia, 1943-1945, vezi amintirile sale – Ocazia pierdută, ediţia a II-a, Iaşi, 1998; idem, Relapse into Bondage: Political Memoirs of a Romanian Diplomat, 1918-1947, Iaşi-Oxford-Portland, 1998; Eugen Stănescu şi colaboratori, eds., Alexandru Cretzianu – Un diplomat de carieră în misiune pentru pregătirea ieşirii României din Axă, Iaşi, 1999).
Gr. Niculescu-Buzeşti
(1908-1949)
Mesajul lui Pamfil Şeicaru destinat în 1947 generalului N. Rădescu avea să fie nu numaidecât confirmat, ci aprofundat şi extins după decenii în scrisoarea încredinţată de Doamna Ioana Aioanei ziarului „Libertatea” din New York City (anul V, nr. 49/august 1986). Necunoscând-o pe autoare şi neavând nici accesul la publicaţia menţionată, am beneficiat de faptul că D-l Mihai Mircea Totpal a valorificat nu demult documentul în revista online Totpal Daily News (Buşteni-Sinaia, la 21 august 2012); mulţumindu-i editorului din ţară pentru amabilitate, precizăm că intervenţia Doamnei Ioana Aioanei reprezintă din punctul nostru de vedere o contribuţie esenţială la analiza şi interpretarea faptelor de la 23 august 1944, cu sublinieri deosebite asupra consecinţelor lor totalmente nefaste, ceea ce determină, conchidem, pasajele evident acuzatoare la adresa puciştilor. S-au impus câteva minime corecturi, care, desigur, nu au dăunat textului anexat.
„Sire,
Cu ocazia „aniversării” zilei de 23 August, vă felicit, fiindcă această „Mare Zi” este opera Dv., şi eu alături de fraţii mei români vă datorăm Dv. invazia sovietică şi instaurarea comunismului în România, operă desăvârşită de comuniştii Pauker – Groza – Pătrăşcanu, care au pregătit distrugerea României în anticamera regalului Dv. birou.
Pentru acel „23 August”, eu şi sute de mii de români am fost aruncaţi în închisori, fiindcă „eram o burgheză bogată” şi fiica unei familii cu tradiţii militare naţionaliste, închisoare din care am scăpat printr-un miracol.
Pentru acel „23 August”, Dv. aţi minţit poporul român şi l-aţi dat pradă străinilor, aşa cum a făcut şi tatăl Dv. aţi ordonat să lăsăm jos armele în faţa „prietenilor sovietici” invocând un pretins „armistiţiu”, dar l-aţi semnat abia în 12 Septembrie 1944, dându-ne la „tavă” ruşilor.
Voi, Mihai Rege al Românilor, aţi ordonat ca românii să nu tragă nici un cartuş şi să nu se apere în faţa hoardelor sovietice, români care la Ungheni au fost împuşcaţi în timp ce îşi aşteptau „prietenii”. Alţi 170 de mii, tot la Ungheni, au fost luaţi prizonieri, unde şi soţul meu, un tânăr de 27 de ani a fost omorât, iar eu am rămas văduvă la 23 de ani…
La „ordinul” Dv., armata română a trebuit să meargă şi să lupte alături de sovietici, şi bieţii români au luptat şi murit cu miile până în Munţii Tatra, fapt unic în analele istoriei războaielor, când un popor învins prin trădare este şi forţat să lupte alături de inamic. Voi Rege Mihai, aţi ordonat asta şi cei 200 de mii de români au „murit degeaba”, căci Basarabia şi Bucovina tot au fost răpite de ruşi, iar Cadrilaterul răpit de bulgari, şi România invadată de bolşevici.
Şi după imensa greşeală politică şi militară ce aţi comis, aţi continuat să colaboraţi cu o clică de trădători, care ajutaţi de Colonelul Ulea, Maestrul de Ceremonii al Casei regale, le-aţi permis trădătorilor să se aciueze în Casa Regală, unde în spatele tronului Dv. au pregătit lovitura de moarte a românilor, prin distrugerea fizică, materială, morală şi spirituală. Dar puţin v-a păsat, căci v-aţi salvat tronul şi asta era important pentru Dv. şi clica ce v-a sfătuit în acel fratricid 23 August 1944.
Iar noi românii, ca nişte proşti sentimentali, ne uitam la Dv. cu drag şi vă aplaudam furtunos când apăreaţi în jurnalul de Ştiri de la Cinema Aro, căci eraţi iubitul nostru rege, şi atâta timp cât eraţi pe tron, ne asiguraţi de libertatea şi independenţa Ţării de pacostea comunistă, căci încă nu ştiam că Dv. colaboraţi cu comuniştii.
Dacă aţi fi fost sinceri cu noi, dacă ne-aţi fi atenţionat atunci când s-a format „nucleul” comunist sub numele de „Blocul Partidelor Democratice”, şi ne-aţi fi spus: „Români, sunt forţat de oameni nedemni spre fapte nedemne. Eu, regele vostru, nu permit ca sub baldachinul tronului să se conspire în contra voastră, şi abdic azi 6 martie 1945”, ne-aţi fi salvat dacă aveaţi curajul să vă riscaţi „pielea” şi am fi ştiut ce să facem în contra comuniştilor care erau instrumentele Moscovei şi nu un guvern de coaliţie cum am crezut noi. Dar aţi tăcut, ca să vă salvaţi tronul, căci aşa v-a sfătuit Styrcea care era „tare la poker” şi Sănătescu „tare” în conspiraţie.
Ne-aţi minţit ani de zile, până în clipa de 30 Decembrie 1947, când aţi declarat la radio: „Abdic pentru mine şi toţi urmaşii mei…”, dar abia acum ne spuneţi prin interviul dat la Europa Liberă, că aţi fost forţat să abdicaţi de către Dej şi Groza, care v-au prezentat un act de abdicare „plin de greşeli de gramatică”, ceea ce este ridicol, căci Dej era un analfabet, dar Groza şi Pătrăşcanu erau avocaţi, şi Pătrăşcanu scria orice act.
De ce nu ne-aţi spus atunci?, că poporul ar fi sărit în foc pentru Dv. şi poate puteam preveni ca hoarda de criminali şi analfabeţi să nu fi putut forma un „guvern”. Aţi ajutat şi aţi sprijinit pe comunişti, care au reprezentat România şi la Pacea de la Paris, fapt pentru care americanii au spus atunci şi spun şi azi: „Românii şi-au ales singuri comunismul, căci au format un guvern comunist încă sub Regele Mihai…”
Aţi sperat că Stalin vă va „lăsa pe tron” pentru eroica Dv. trădare, şi care era o continuare a trădărilor comise de „scumpul Dv. tată” Carol al II-lea, care dăduse Basarabia, Bucovina şi Nordul Herţei cadou la ruşi în Iunie 1940, fiindcă el avea nevoie de „pace” ca să se poată „dedica” marii lui Pasiuni pentru Lupeasca…, iar Dv. aţi întărit trădarea prin „Armistiţiul din Septembrie 1944”, pe care l-au legalizat la Paris comuniştii NKVD-işti, nişte criminali ca Pătrăşcanu, Groza, Dej şi alţi oportunişti, pe care Dv. i-aţi trimis la Paris să reprezinte bietul popor român.
Îmi amintesc, cu câtă mândrie purtaţi pe piept „Ordinul Victoria” dat de Stalin, şi cum ciocăneaţi ouă roşii cu Vîşinski, acelaşi Vîşinski care a dat cu pumnul în masă şi a ţipat la Dv., ori să formaţi un guvern „pur comunist”, ori să abdicaţi. El a ieşit din biroul Dv. trântinduşa, că v-a căzut var de pe plafon în cap…
Imediat l-aţi admis pe Groza, care era paravanul lui Pauker şi Dej, asasinii românilor, şi iar v-aţi salvat tronul…Eraţi regele românilor, dar unde eraţi Sire când comuniştii au ocupat fabricile şi ei stabileau câţi bani să plătească patronul unui lucrător, şi câtă carne şi alimente să le dea gratis?
După 23.8.1944, România a demonstrat elocvent că nu numai revoluţiile
îşi devorează copiii ci şi loviturile de stat. Arestaţi şi judecaţi în 1947,
conducătorii PNŢ au fost condamnaţi potrivit sentinţei pronunţate
la 11.11.1947, cei doi lideri, Iuliu Maniu şi Ion Mihalache, fiind singurii
care … au beneficiat de „temniţă grea pe viaţă”, iar Gr. Niculescu-Buzeşti
de „muncă silnică pe viaţă”. Toate cu deplina ştiinţă a lui
„Mihai I, prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională, rege al României …”
Unde eraţi, Sire, când militarii români întorşi de pe frontul rusesc au fost deblocaţi şi aruncaţi pe străzi, iar invalizii lăsaţi pradă mizeriei şi fără pensie?
Unde eraţi Sire, când cei de pe frontul de Vest s-au întors fără mâini şi picioare şi nu şi-au mai găsit familiile în casele lor, căci fuseseră „confiscate de la burjui” şi date la ţiganii nomazi, care au făcut focul pe podele sub pirostrii să-şi facă mămăliga?
Unde eraţi, Sire, când sovieticii ne-au evacuat din casele noastre în miez de noapte şi plină iarnă 1944, şi ne-au luat tot avutul, iar noi cu copiii în braţe plângeam pe străzi? Unde eraţi Voi Sire, regele iubit al românilor? Iar noi, tot naivi, vă iubeam şi credeam că eraţi ataşat nouă şi că ne veţi salva de comunişti!…
Forţele Armatei Roşii la Bucureşti,
invitate ori ocupante în urma actului de la 23 august 1944?
Unde eraţi, Sire, când comuniştii au înscenat lui Maniu şi altora „procese de trădare” şi i-au arestat aşa ca pe Titel Petrescu pe care l-au omorât, în timp ce sovieticii conduşi de evreii NKVD-işti ne violau, jefuiau şi împuşcau în plină zi pe străzi?
Unde eraţi, Sire, când moldovenii mureau de foame, fiindcă „prietenii” sovietici au blocat şi cărat toate alimentele? Şi unde eraţi când ofiţerii superiori ce au condus armatele în Rusia, au fost arestaţi, judecaţi prin procese înscenate şi împuşcaţi „pentru trădare”, iar soţiile şi copiii lor nu au avut dreptul la pensie, ba chiar au fost urmăriţi în mod sistematic, distruşi prin bătaie şi teroare de către agenţii comunişti, aşa cum s-a întâmplat cu copiii lui Ion Moţa, Gabriela şi Mihai?
Unde eraţi Dv., „Regele Românilor”, atunci când s-a modificat legea învăţământului, ca să ni se impună Limba Rusă în şcoli, şi când preoţii au fost arestaţi, bisericile păzite de comunişti ca noi creştinii să nu ne mai rugăm lui Dumnezeu ci lui Stalin, şi sărbătorile de Paşte şi Crăciun suspendate şi declarate „zile de muncă” ?
Unde eraţi Dv., decât pe tronul României, şi sub ochii şi tacita aprobare a Dv. s-a desăvârşit distrugerea unui popor, pe care azi, îl anunţaţi că vreţi „să-l fericiţi” cu întoarcerea Dv. la tron?!
Să fim serioşi, D-le de Hohenzollern! Aş avea multe de spus, căci am trăit acele tragice zile şi ani de umilinţe în propria mea ţară, pregătite de Dv. Sire pentru poporul român, pe care l-aţi înşelat şi trădat, fapte care nu se pot uita în secole, nu după 42 de ani. Noi, cei bătrâni, suntem aici ca să spunem celor tineri şi să scriem Istoria cea adevărată, în care eu şi milioane de români avem un lung rechizitoriu pentru Dv.
Dar mă opresc aici… Şi dacă aţi avut decenţa să „ tăceţi” o perioadă atât de lungă,v-aţi lăsat antrenat în ultimul timp de ceva „fosile din vechea camarilă” ce trăiesc prin Anglia şi Germania, şi cu o îndrăzneală demnă de un „Carol Tiranul” tatăl Dv., aţi început o campanie de „încălzire a sentimentelor” cu românii, spunând într-o „proclamaţie” difuzată în 1979 la radio Europa Liberă: „Au trecut treizeci şi doi de ani, de când n-am mai călcat pământul României…”, şi apoi continuaţi: „M-am frământat, şi mă frământ, mă zbat pe seama soartei voastre crunte…”
Dar în cei 32 de ani, Dv. n-aţi întreprins nimic pentru poporul român, ci v-aţi făcut o familie frumoasă cu multe fete, pe care după cum se vede, vreţi să ni le puneţi în spate ca „moştenitoare ale tronului României”. Şi ca încheiere în acel mesaj de Anul Nou 1979, ne spuneaţi: „Urărilor Mele se alătură iubita Noastră Regina-Mamă, Regina Ana şi fiicele noastre, Principesele Margareta, Elena, Irina, Sofia şi Maria”. Să vă trăiască, Sire, dar ele sunt fiicele şi principesele Dv. şi nu „reginele noastre”, ale poporului Român, fiindcă Dv. aţi „abdicat” pentru Dv. şi pentru toţi urmaşii, şi nu înţeleg, în care ţară şi pe ce tron sunt Domniile Lor regine?
După succesul conjuraţiei de la 23 august 1944,
Al. Cretzianu şi C. Vişoianu aveau a se stabili în SUA,
unde au început războiul pentru fondurile secrete
destinate din vreme de către cei doi Antoneşti
Exilului românesc, în cazul ocupaţiei staliniste.
Istoricul acestor fonduri s-a impus atenţiei noastre
în urma investigaţiilor în arhivele britanice, americane
şi ruseşti, ca şi în temeiul discuţiilor cu Gh. Barbul,
George Duca şi Barbu Călinescu, ultimii doi – copiii
foştilor premieri asasinaţi în 1933 şi, respectiv, în 1939
În interviul dat de curând lui V. Georgescu, el v-a întrebat: „Majestatea Voastră s-ar întoarce imediat, deci înţară, în momentul în care ar fi posibil. Pentru a domni? Pentru a fi rege?” Dv. aţi răspuns:”Da. Asta este datoria mea, şi dacă mi-am făcut datoria în circumstanţele grele la 23 August 1944, când aveam 22 de ani, nu voi şovăi acum la 64 de ani”. Dar de ce nu aţi considerat „datoria Dv.” ca imediat după abdicare, să fi format un guvern în exil, şi să fi folosit toate relaţiile politice şi familiale ce le aveaţi cu Anglia, „tradiţionala aliată”, să fi uşurat povara românilor la Conferinţa de la Paris, căci Churchill era marele master, şi regele Angliei vă era rudă? De ce nu aţi acţionat atunci, şi veniţi acum după 42 de ani să ne spuneţi că „este datoria Dv. să reveniţi la tron?…”
Trebuie să ştiţi că Poporul Român s-a maturizat, şi a învăţat pe propria-i piele o mare „lecţie”, aşa cum a fost spus de Eminescu: „Cine iubeşte străinii/Mânca-i-ar inima câinii…” Da, noi, Românii, am înţeles că tragedia noastră naţională s-a datorat numai „străinilor” aciuiţi pe la noi pe care i-am tolerat pe motive umane sau politice, şi care au conspirat împotriva noastră, fiindcă nici un „român adevărat” nu ar fi fost în stare să-şi trădeze neamul şi Patria de dragul privilegiilor sale personale…
Aşa cum şi mie mi-e dor de casa mea, vă cred, Sire, că vă este dor de Peleş şi de toate palatele făcute de noi românii, în care v-aţi lăfăit cu „gaşca” de pierde vară şi care au decis soarta noastră, soarta României, între un pahar de coniac şi o partidă de poker, unde excela prietenul Dv. Styrcea, care v-a dădăcit şi v-a sfătuit cum să-i trădaţi pe români. Cred că vă este dor, să mai goniţi cu automobilul pe şoseaua Bucureşti-Sinaia, aşa cum făceaţi…, cred că vă este dor de aerul parfumat, de brazii de pe munţii Carpaţi, de care şi nouă celor din exil ne este dor, dar suntem pe aici din vina trădării Dv., iar fraţii noştri gem sub ocupaţia comunistă, pentru că Dv. aţi facilitat asta 42 de ani în urmă, şi nu ne-aţi lăsat să luptăm şi să fim învinşi în mod onorabil, ci să fim umiliţi şi distruşi în numele „prieteniei”, fapt pentru care Occidentul ne dispreţuieşte că, noi ne-am „ales comunismul”.
În „noua conspiraţie”, Dv. v-aţi lăsat intervievat de Vlad Georgescu, care nu numai că vă tratează ca pe un rege al României, dar vă întreabă exact ce vrem noi să ştim, iar Dv. i-aţi răspuns: „Ne-o dovedesc scrisorile pe care le primesc mai cu seamă de la cei tineri…care au aflat de la părinţii lor despre mine…”. Şi credeţi că românii pot spune ceva frumos despre Regele Mihai? Greşiţi, Sire! Aceşti tineri nu mai sunt românaşii credincioşi şi educaţi în umilinţă şi supunere faţă de casa Regală a Madamei Lupescu. Tinerii români sunt evoluaţi şi au curajul opiniei azi mai mult ca oricând, şi nu schimbă ei o teroare comunistă pentru una regală a Casei de Hohenzollern, care a omorât destui români între anii 1930 – 1940, sub domnia „Tiranului dement Carol al II-lea”.
Propaganda pe care o faceţi prin intermediul Europei Libere, cred că aţi plătit-o foarte „gras”, să vă scoată la iveală şi să puteţi pleda pentru dreptul ce-l ridicaţi la tronul României, pe care l-aţi pierdut, ziceţi, din cauza „baionetelor sovietice”; dar Dv. l-aţi trimis pe Dămăceanu la ruşi în Aprilie 1944, i-aţi eliberat pe Dej, pe Ceauşescu şi Pătrăşcanu ca să vă pregătiţi pavăza, şi apoi l-aţi arestat pe Mareşalul Antonescu, dând la „tavă” România comuniştilor. Cum puteţi spune: „Aşadar, 40 de ani după venirea la putere a regimului comunist cu ajutorul baionetelor sovietice”, când [ei] au venit cu sprijinul Dv. regal? Că ruşii cu baionetele lor v-au forţat să abdicaţi, asta era de aşteptat, nici comuniştii nu vor „regi” şi trebuia să prevedeţi acest lucru. Dar de ce nu ne-aţi spus atunci în 1947, şi ne spuneţi acum? Cu asta sunteţi de două ori vinovat, că aţi conspirat atunci şi conspiraţi azi ca să puteţi lua tronul iar.
Cu „dulcegăriile” Dv. nu puteţi şterge trecutul, sperând că cei ce ştiu adevărul au murit, ori au fost omorâţi cu toţii de către comunişti. Aţi greşit, sunt încă o mulţime de supravieţuitori în exil şi datoria noastră este să păstrăm „adevărul istoric”şi să-l predăm ca pe o faclă generaţiilor tinere. Să ştie şi ştiu şi eu, că în acea caldă zi de 23 August 1944, aţi vorbit la radio, v-am auzit cu urechile mele când aţi „ordonat” la ora 13, încetarea ostilităţilor contra Rusiei, şi aţi cerut atacarea trupelor germane pe teritoriul României. Dar ştiu că vocea Dv. fusese imprimată pe un „disc” de către comuniştii Pătrăşcanu şi Bodnăraş („Ceauşu”), pentru cazul când aţi fi fost omorât şi lovitura de stat nu reuşea, ei să poată folosi „vocea Dv.” ca o momeală pentru a comanda armata română. Şi culmea, Pătrăşcanu v-a scris şi „textul” trădării, iar Dv. susţineţi „azi” că au fost „baionetele sovietice”, când a fost numai „voinţa Dv.”, să faceţi orice să vă salvaţi tronul, şi l-aţi salvat ce-i drept, pentru 3 ani. Dar l-aţi salvat cu preţul vieţilor a milioane de români, pe care i-aţi făcut sclavii ruşilor. Şi mai vreţi să fiţi rege românilor???
Dintr-un punct de vedere, vă înţeleg: Dv. acţionaţi ca un bun părinte pentru copiii Dv. pe care aţi vrea să-i vedeţi „asiguraţi material”, că toate averile Dv. din România le-ar oferi o viaţă de huzur aşa cum aţi avut Dv. Şi dacă aţi „declarat-o” pe Margareta „Prinţesa Moştenitoare” a unui tron „fantomă”, aţi făcut aceasta cu scopul să o vedeţi în Peleş, unde azi locuieşte Ceauşescu, pe care Dv. l-aţi eliberat din închisoare…,şi nu „baionetele sovieticilor”.
Cât despre cine o să conducă poporul român după ce se va elibera de analfabeţii comunişti, nu vă faceţi griji.
De aceea, vă doresc Dv. şi întregii „familii regale” să staţi fericiţi şi plini de bucurie pe „tronul fantomă”, şi să aveţi fericirea pe care o are Poporul Român cu ocazia aniversării „Zilei Mari” de 23 August – „Ziua Trădării României de către fostul Rege Mihai” .”
Prof. Univ. Dr. Gheorghe Buzatu special pentru Ziaristi Online
Citiţi şi:
Short URL: http://www.ziaristionline.ro/?p=21735
Posted by eXpress on Feb 9 2013. Filed under Anti-Romania, Basarabia, Bucovina, Documente, Galerie, Istorie, ROMANII, SPECIAL, TOP NEWS, Transnistria, Ziaristi Online. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry
Pentru d-nii MIRCEA POPESCU şi TRAIAN IOAN, care dovedesc că NU CUNOSC ŞI NICI NU VOR SĂ CUNOASCĂ ISTORIA (ce să mai vorbim de gramatică?!), Komandirul Korpului vă recomandă următorul text excelent, tocmai apărut, insistând să-l studiaţi şi să-l comentaţi cu profesionalism iar nu cu injurii:
„Dacă până în decembrie 1989 „cineva” ne obişnuise cu datul din mâini, de atunci încoace, postdecembriştii apar pe sticlă dând din clanţă. În faţa camerelor de luat vederi se perindă agramaţii şi imbecilii îmbogăţiţi peste noapte, unii susţinând că: „E inadmisibil ca nişte cetăţeni ai României să nu aibă acces la studiile superioare doar din cauză că nu ştiu să scrie sau să citească. […] Vrem învăţământ şi manuale universitare într-o limbă pe care şi analfabeţii să o poată înţelege. Nu e vina lor că sunt analfabeţi, aşa s-au născut, nu au ales să fie în felul acesta”. Da! Nu este vina lui că s-a născut nătărău. Vina aparţine celor ce permit ca astfel de specimene să hotărască soarta românilor, din ce în ce mai săraci şi supuşi opresiunii legilor strâmbe. Altul, cu nume predestinat, şovăitor, trimis de actualul premier pentru reciclare la Muzeul Holocaustului de la Washington, a revenit pe plaiuri mioritice, permiţând fărâmei de creier, spălată cu detergent special, apoi reprogramată convenabil, să emită semnale nocive.S-a declanşat un adevărat război împotriva a tot ce reprezintă fiinţa naţională şi sentimentul demonetizat – pentru unii -, al patriotismului, al românismului. După ’89 s-a procedat la manipularea subliminală a poporului, inducându-i-se în subconştient că noi, românii, nu suntem altceva decât imbecili, proşti, hoţi, puturoşi, rasişti, asasini de evrei, că tot răul din lume pleacă de la noi şi trebuie să ne ducem crucea de damnaţi până când va pieri şi ultimul român:„Personal, am trecut lunile trecute printr-un episod pe care l-am regretat şi îl regret profund şi care mi-a arătat cât de gravă este ignoranţa, pasivitatea şi lipsa de preocupare pentru o tragedie unică în istoria umanităţii. După discuţii cu organizaţii importante din România şi din lume, după ce am completat informaţiile care îmi lipseau pe tema Holocaustului evreilor şi al romilor din teritoriile controlate de România, m-am angajat în realizarea, pe termen mediu şi lung, a unor obiective de natură legislativă care să înăsprească legislaţia în materia anti-semitismului în România, dar care să asigure şi studierea în şcoli şi în facultăţi a istoriei legate de Holocaustul din România”, susţine ditamai ministrul – de data aceasta, fără şovăire.Probabil că mă aflu printre persoanele anormale din ţara asta, pentru că nu pot accepta să existe cineva atât de slugarnic, laş şi lipsit de orice respect, chiar şi acela pentru propria-i persoană. Manipularea a pătruns atât de profund în subconştient încât oamenii nu mai sunt capabili să asculte (cu atât mai puţin să înţeleagă) o altă opinie decât cea trâmbiţată la tv în cadrul operaţiei de distrugere în masă -„Tembelizarea totală”.Într-o publicaţie cunoscută, un evreu născut în România, după Al Doilea Război Mondial şi revenit în vizită de lucru prin locurile unde a văzut lumina zilei relata din auzite (adică după ureche) – de parcă ar fi văzut ceea ce nu a avut cum să vadă – ce şi cum s-a întâmplat în acele vremuri tulburi. Să nu uităm că de-a lungul anilor au apărut numeroase documente contrafăcute, mărturii mincinoase şi declaraţii obţinute sub şantaj, ameninţări şi/sau tortură. Dar despre asta nu se spune… Cine ne judecă? Un institut telecomandat din exterior ce poartă numele unui impostor dovedit? Prin însuşi statutul de impostor al patronului, acţiunile acestui institut ar putea fi puse sub semnul adevărurilor îndoielnice.
La şcoală nu se predau lecţii prin care să li se explice elevilor că inventatorii comunismului au fost evrei şi nici nu li se vorbeşte despre afirmaţiile lui Fr. Engels referitoare la poporul român sau despre ziua de 8 decembrie (1920) când criminalii terorişti Max Goldstein, Saul Osias şi Leon Lichtblau au pus o bombă la Senatul României.
În România nu se comemorează oficial „Săptămâna Roşie” (28 iunie – 3 iulie 1940)? Este edificatoare remarca istoricului american, evreu născut în România: „Ruşii au cerut cedarea Basarabiei şi a Bucovinei de nord. Ultimatumul a fost lapidar şi lipsit de orice echivoc. În haosul în care a urmat, generat de o retragere românească dezordonată, s-au petrecut multe lucruri care nu ar fi trebuit să se întâmple. Populaţia evreiască şi cea ucraineană, în entuziasmul generat de plecarea autorităţilor române, care făcuseră din această provincie, cea mai prost administrată parte a ţării, i-au tratat pe românii în retragere într-un fel care avea să-i coste scump un an mai târziu.”
Matatias Carp, în Cartea Neagră, scrie „presupunând sau pretextând înjurii sau ofense ce s-ar fi adus acestei armate de către evrei, cu prilejul retragerii din teritoriile cedate în 1940, Armata Română, recucerind aceste teritorii în 1941…” Deci, după Matatias Carp, evreii, în 1940, nu s-au manifestat în nici un fel împotriva militarilor români… Citiţi-l pe Constantin Virgil Gheorghiu în jurnalul său de front „Ard malurile Nistrului” şi veţi afla altă faţetă a adevărului, sau pe Paul Goma în „Săptămâna Roşie 28 iunie – 3 iulie 1940 sau Basarabia şi evreii”,[3] Bucureşti, Editura Vremea, 2004. Cine poate contesta adevărul scris de marele Nicolae Iorga în cunoscutul articol al său din Universul – „De ce atâta ură”? Dar „Testamentul” lui Wilhelm Filderman, dar afirmaţiile Rabinului Şafran, la vizita sa în România postdecembristă? Ca să nu mai punem la socoteală afirmaţiile lui Norman Finkelstein în bine-cunoscuta sa carte „Industria holocaustului”. Au fost, sunt evrei care au spus adevărul!
– Din programa şcolară aproape că a fost eliminată istoria românilor, în schimb comentariile de istorie a holocaustului sunt obligatorii;
– Despre holocaustul roşu, iudeo-bolşevic împotriva românilor nu se vorbeşte nici măcar în şoaptă. Iată câteva nume ale celor care s-au făcut vinovaţi de crime împotriva poporului român, de nimicirea intelectualităţii române sub regimul impus de Armata Roşie şi girat de Regele Mihai (şi notăm aici doar câţiva, care, din „întâmplare”, sunt evrei): Ana Pauker, alias Anna Rabinsohn , Ministru de Externe al României, supranumită şi Stalin în fustă (idolul lui MRU); Ilka Wassermann, reala directoare a Ministerului Român de Externe; Iosif Chişinevschi, alias Jakob Broitman, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri şi membru al C.C. al P.M.R.; Teohari Georgescu, alias Burah Tescovici, Ministru de Interne; Avram Bunaciu, alias Abraham Gutman, Secretar; Lothar Rădăceanu, alias Lothar Wuertzel, ministru; Miron Constantinescu, alias Mehr Kohn; M. Haupt, general, comandant militar al Capitalei; Laurian Zamfir, alias Laurian Rechler, general, şef al Securităţii; Heinz Gutman, şef al Serviciului Secret Civil; William Suder, alias Wilman Suder, şef al Contra-spionajului; Colonel Roman, alias Roman Walter, tatăl lui Petre Roman, şef al Serviciului de Educaţie, Cultură şi Propagandă al Armatei; Alexander Moghioroş, Ministru al Naţionalităţilor, evreu din Ungaria; Alexandru Badan, alias Alexander Braunstein, şef al Comisiei de Control al Străinilor; Maior Lewin, evreu, fost ofiţer în Armata Roşie, şef al Cenzurii presei din România; Colonel Holban, alias Moscovich, şef al Securităţii pe Bucureşti; George Silviu, alias Gersch Gollinger, secretar general în Ministerul de Interne din România; Erwin Voiculescu, alias Erwin Weinberg, şef al Departamentului pentru paşapoarte în Ministerul de Externe din România; Gheorghe Apostol, alias Gerschwin, preşedinte al Sindicatului Muncitoresc; Stupineanu, alias Stappnau, şef al Spionajului Economic; Emmerick Stoffel, evreu din Ungaria, ambasador al României în Elveţia; Harry Făinaru, alias Hersch Feiner, şef de legaţie în Ambasada din Statele Unite; Ida Szillagy, evreică, prietenă a Anei Pauker, reala conducătoare a Ambasadei noastre din Londra; N. Lăzărescu, alias Burach Lazarovich, însărcinat de afaceri al României la Paris; Simon Oieru, alias Schaeffer, subsecretar de stat; Aurel Baranga, alias Ariel Leibovich, inspector general în Departamentul Artelor; Liuba Chişinevschi, alias Liuba Broitman, preşedintă a Femeilor Române Antifasciste (ce ironie! Liuba Broitman – preşedintă a femeilor românce!); Lew Zeiger, director general în Ministerul Economiei; Doctor Zeider, jurisconsult al Ministerului de Externe; Marcel Breslaşu, alias Mark Breslau, director general al Departamentului Artelor; Silviu Brucan, alias Samuel Bruckner, redactor şef al Scânteii, conducea întreaga campanie care viza intoxicarea poporului în ce privea domnia comunismului, concomitent conducea şi înscenata campanie antisemită din România, „profesor universitar” fără a fi absolvit măcar liceul; Samoil, alias Samuel Rubinstein, director guvernator al Scânteii; Horia Liman, alias Lehman, redactor secund al Scânteii; Inginerul Schnapp, evreu, director guvernator al ziarului România Liberă; Jehan Mihai, alias Jakob Michael, şef al industriei cinematografice române; Alexandru Graur, alias Alter Brauer, director general al Societăţii Radiofonice Române; Mihai Roller, evreu, necunoscut înainte de venirea sa în România, din Uniunea Sovietică, Membru al Academiei Române, autorul istoriei falsificate a Românilor; profesorul Weigel, tiranul Universităţii din Bucureşti, conducea operaţia de epurare a studenţilor anticomunişti; profesorul Lewin Bercovich, venit din Uniunea Sovietică, un alt tiran al Universităţii din Bucureşti, care controla corpul profesoral, venit din Rusia; Silviu Iosifescu, alias Samson Iosifovich, cel care i-a cenzurat pe Eminescu, Alecsandri, Vlahuţă de conţinutul care nu se armoniza cu comunismul; Joan Vinter, alias Jakob Winter, al doilea critic literar marxist al României; trei predecesori secretari generali ai Ligii Generale a Muncii au fost evrei – Alexander Sencovich, Misha Levin şi Sam Asriel (Şerban).
Călăii – oricare ar fi fost originea lor etnică – şi atrocităţile comise împotriva poporului român nu pot fi absolviţi de verdictul: holocaust, genocid, crimă la adresa umanităţii şi a românităţii. De ce nu am cere şi noi despăgubiri pentru răul imens, cu consecinţe catastrofale, făcut făcut poporului român?
Vă rog să reflectaţi asupra întrebărilor fireşti: „Cât timp vom mai sta cu fruntea plecată? Cât timp ne vom spune suferinţele doar în şoaptă şi ne vom obloji rănile şi ne vom pomeni morţii pe furiş? Când vom putea spune adevărul, liberi, fără a fi catalogaţi «anti-orice şi oricine»”? Ne vom putea cinsti vreodată, în tihnă, eroii căzuţi în luptele de pe Frontul de Est, fără riscul de a fi acuzaţi de exacerbări naţionaliste? În timp ce busturile criminalului Albert Wass stau neclintite pe socluri, cele ale Mareşalului Ion Antonescu au fost demontate şi/sau distruse. Horthy a fost reînhumat cu onururi naţionale, Mareşalul Antonescu este ucis în fiecare zi! Dacă Elie Wiesel răcneşte din toţi bojogii că românii sunt asasini, totul este în ordine, dar dacă un român spune că există şi evrei sau ţigani criminali, atunci se cheamă rasism, xenofobie, discriminare…
Se impune o reacţie fermă, argumentată şi sinceră împotriva „Răului Absolut”! Eu nu strig „Jos Guvernul!” ci punerea la stâlpul infamiei a tuturor guvernanţilor şi preşedinţilor postdecembrişti, lipsiţi de demnitate naţională, care au transformat România în colonie, iar poporul român în populaţie!”
Sursa: http://www.art-emis.ro
Adevarul despre 23 augist 1944 nu este cel cunoscut intregului popor : scoaterea Romaniei dintr-un razboi al carui sfarsit se anunta catastrofal pentru Romania.Oricum a fost catastrofal , dar nu se stia atunci ca viitorul estului era pecetluit !Cred ca actul de la 23 august 1944 , lovitura de stat ( intra in definitia loviturii de stat ), a fost executat prin tradare si ascultare de Moscova pentru a se salva pucistii. Iata argumentele :
1. De ce partidele politice nu au semnat scrisoarea de garantie promisa ,propusa de Maresal pentru a incheia armistitiul ?
2. De ce partidele politice nu au realizat varianta a 2-a propusa de Maresal – sa preia puterea ?
3. De ce a fost predat Maresalul pentru paza unui grup de comunistii condus de Bodnaras ? Maresalul trebuia pazit de Armata Romana . Chiar nu se stia atunci cine este Bodnaras ?
4. Cum a ajuns Maresalul in arest la rusi ?
Despre abdicare : dl. prof . Troncota a spus public ca Regele si-a NEGOCIAT INDEPUNG ABDICAREA !
Regret sa am in fiecare zi confirmari ca acest site nu este nici nationalist, nici patriotic, nici izvor de idei sau actiuni utile natiunii romane.
Este un forum pe care se cultiva ura, un forum pe care se incurajeaza dezbateri fara sens.
Acesta a devenit un forum in care una dintre institutiile fundamentale a natiunii, Monarhia care a creat Romania nationala moderna, unita si reintregita este terfelita in cel mai pur stil stalinist.
Forumul acesta a devenit o simpla supapa prin care rabufnesc refularile celor care nu sunt atasati nici valorilor, nici traditiilor poporului romani, ci sunt ancorati inca in tiparele invataturilor din cartile de istorie sau propaganda a celor aproape 50 de ani de comunism.
desigur este interzis sa denigrezi complotul comunist din 23 august 1944,complot care l-a dat pe Antonescu in mana lui BOdnaras-NKVD,complot care a adus rusii in Romania cu 6 luni mai devreme,sa ne fericeasca de comunism.Complot care din pacate a facut prizoneri in Gulag-peste 200 mii soldati romani,dupa 23 august 1944.
poporul roman nu inseamna masoneria domnule Popescu.Dvs aveti impresia ca vreodata masoneria va face bine in Romania? ca Regele Mihai ori casa Regala vor scoate Tara de sub talpa FMI-ului,ca o vom duce bine?uitati-va in tarile din Occident,care sunt monarhie:sunt pline de imigranti,Biserica nu mai exista decat ca Muzeu,sunt atee,tari in care s-a legalizat homosexualtatea,avortul,imigratia masiva islamica si asa mai departe.
PS: USA tara in care traiti nu are rege ori regina.
MARI PROBLEME AI CU BIBILICA, BAIATULE…. CU BIBILICA, CU FEMEILE….
Gheorghiu dej a scos pe rusi din Romania in 1958,Ceausescu pana in 1978 a fost ambasadorul pacii in lume,s-a vazut cu NIXON,americanul dumneavoastra,cu Regina din Anglia,cu Charlles de Gaule,dar tot Romania e terorista,comunista,si trebuie bombardata ca nu respecta autonomia minoritatii maghiare din Romania,ca asa zice SOROS din America,NATO si FMI.
Domnule Popescu mă surprindeţi, deoarece vă apreciez ca un intelectual analitic şi corect.
Vorbiţi … vorbe.
Una este Nonarhia şi alta Mihai, fostul rege.
Site-ul este ceea ce suntem noi, cei care am ales a socializa aici şi nu pe … fetiţe.ro, adică expresia unei categorii de cetăţeni, mai mult sau mai puţin obiectivi, instruiţi sau chiar … români.
Consider că nu este normal să demolezi înainte de a construi, progresul este un proces în care vechiul şi noul coexistă până la confirmarea inutilităţii, a dispariţiei cauzelor ce produc evenimentele.
Îmi pare rău să constat demagogia şi preţiozitatea cu care ne trataţi, ar fi trebuit să ştiţi că „forumul” este în sine um mediu de socializare, o supapă excelentă prin care ne armonizăm sau chiar învăţăm ….. cum „nu” trebuie să fim.
Cui aţi adresat reproşurile, sau aţi spus-o aşa la supărare?
Mai bine înjuraţi decât să vorbiţi la general, este mult mai eficient.
CORECT, DOMNULE POPESCU. SUNTETI PRINTRE PUTINII CU CAPUL PE UMERI DE PE AICI…. DE PATRIOTI DE CARTON NU DUCEM LIPSA
Cui folosesc aceste istorii pe care le „dezvăluiţi” dv. domnule istoric Buzatu?
Credeţi că faceţi un serviciu poporului Român?
Crezând că ne faceţi un serviciu nouă Românilor, vă înşelaţi! Faceţi un serviciu evreilor care manipulează întreaga omenire, nu numai politica (religia) României.
Toţi vă uitaţi neputincioşi la efecte scăpând din vedere cauzele!
cu aventurierii niciodata nu poti face politica nationala.Ori cei care au facut 23 august 1944 au fost niste aventurieri care au sarit Romania din avion fara parasuta!
CINE TRADEAZA O DATA,O FACE SI A 2-A OARA! AVIZ AMATORILOR 23 august 1944!
http://www.youtube.com/watch?v=1gnR9KZC1B8
WAW: altfel spus ceea ce propui dta:
„romanii daca vor sa fie respectati tebuie sa renunte la a mai fi romani”
adica sa renuntam la tot ceea ce este romanesc in favoarea conducatorului turmei de oi.
sunt convins ca poporul roman inca poseda resurse fizice si morale pentru a supravietui.ce este romanesc nu piere si nici nu va pieri.gm
articolul de mai sus este exceptional de bun.fostul rege mihai este o figura jalnica,care merita sa fie dispretuit de toata suflarea tarii.acest ex-rege a urmarit numai sa asigure un viitor materialiceste confortabil fiicelor sale.asa este,romanii i-au primit si tratat omeneste pe toti strainii care din nefericire au actionat impotriva neamului romanesc.vai de el roman saracu,inapoi el da ca racu,si nu-i vara vara lui si-i strain in tara lui.-m.eminescu.acest vers care ascunde o tragedie reala a romanilor este mai adevarat in ziua de astazi mai mult ca nici o data.nomenclatura comunista se afla tot in fruntea tarii dupa ce au devenit mari oameni de afaceri,tara este invadata de straini in cautare de capatuiala,aproape 5 milioane de romani au parasit romania in cautarea unei vieti mai bune aiurea etc,etc.dumnezeu sa-i apere pe romani.oameni buni nu-i atribui lui ceausescu nici un fel de merite sau justficari.oare sa gandit vreodata acest sobolan marxist ca romanii stau la cozi nesfarsite zile intregi pentru a cumpara ceva de mancat?dece ani de zile romanii traiau in locuinte neincalzite in timpul iernilor?sunt atatea intrebari la care nu se poate raspunde din lipsa de spatiu.nu exista nici un fel de justificare pentru crimele regimului comunist.gm
nu exista decat o singura salvare pentru Romania: LOIALITATEA IN FATA JURAMANTULUI CATRE TARA,fata de Armata si fata de conducator.
Antonescu a fost loial statului romanesc.
Ceausescu a fost loial statului romanesc.
Ion Coja este loial statului romanesc.
Iulian Vlad a fost loial statului romanesc,iar azi vrea sa-l ridice prin investitii masive din China prietena noastra traditionala.Daca in 1989 a salvat Romania de un Kosovo in Ardeal,daca Ceausescu rezista,azi vrea sa-si ia revansa istorica,si o poate face cu ajutorul Chinei.Avem nevoie de ajutor patriotic din afara,pentru ca aici suntem sub ocupatia FMI SOROS NATO UE
bati campii
poporul roman daca vrea sa aiba pace si prosperitate iar romanii sa fie respectati trebuie sa aduca la Cotroceni un evreu.
Campii tai sunt mult mai mari si mai aiuriti! Prea multe experiente, chiar recente, avem cu reprezentantii acestui popor pentru a risca.Doar daca ne gandim la datoria neplatita catre poporul palestinian, caruia i s-a furat pamantul iar acum sunt lideri care contesta insasi existenta poporului palestinian, este suficient pentru a considera mai utila prezenta unui roman la Cotroceni, mai ales daca l-ar chema Copja sau…Antonescu!Probabil ca v-ati inspirat din Lenin, el spunea ca daca un rus este bun acela este evreu…
Waw esti o scursura vrei evreu la
Cotroceni …mars in Israël da’ nici acolo nu e pamantul vostru . Sunteti niste paraziti ati infestat toate tarile nu doar Romania .
Romanii au mai avut evreu la Cotroceni: pe madam Lupescu. Si care au fost beneficiile?
Sute de tineri romani ucisi miseleste prin crima ridicata la politica de stat si printr-o politica desantata, Romania a pierdut o treime din teritorii. Asta a fost opera evreilor la Cotroceni.
Cine te plateste sa latri la romani in halul asta? Asa-ti tarasti tu zilele, alta meserie n’ai?
Io prefer evreii ca baiatul asta, cu sira spinarii, care se respecta fiindca ma respecta(altfel nici nu exista respect de sine decat in reciprocitate!): stii ce zice evreilor venali, Gilad Atzmon ?
Le zice asa: „terminati cu potlogariile ca provocati reactiile omenirii de n’o sa mai gasiti nici-o gaura de sarpe sa va ascundeti, pe intreg mapamondul!!!” – cumpara-i cartea si te potoleste, e sfatul meu intim, ca dolaru scade si puterea voastra cu el – e spulberat tot de escrocii vostri – citeste-l bine pe baiatul asta caci n-ai decat de castigat:
Gilad Atzmon’s The Wandering Who? – YouTube
► 4:44► 4:44
http://www.youtube.com/watch?v=BFjejrGxFY4
Sep 20, 2011 – Uploaded by Gunt68
Atzmon speaks about The Wandering Who? Israel, Zionism Jewishness, Jewish identity politics, tribalism and …
asteapta intreg mapamondul ca evreii din lumea intreaga sa-si ceara iertare pentru crimele comunismului inventat si exercitat de ei asupra popoarelor crestine – doar dupa aia mai discutam, daca e cazul!
Pentru ce ceri evrei la Cotroceni?
Toti presedintii de dupa lovitura de stat americano-zionisto-comunista , au fost si sunt evrei!
Chioru betiv romanofob ca tine,ce este, ca doar n-o fi chinez?
Oare cum îl cheamă oficial pe fostul rege Mihai? Îl cheamă von Hohenzollern sau îl cheamă de România?
O ştire relativ proaspătă remarcă iniţiativa lui Tăriceanu privind trecerea la regimul monarhic.
Nu am nimic împotrivă deşi nu sunt monarhist, poate fi o variantă discutabilă dacă actuala casă regală nu ar fi compromis prin actul de la 23 august, demnitatea sau legitimitatea revenirii pe tron.
Un om care la o vîrstă onorabilă nu îşi recunoaşte greşeala, nu dezvăluie adevărul sau nu prezintă scuze POPORULUI român, nu este o soluţie pentru viitorul apropiat.
Altfel spus, în opinia mea, monarhie – da!, Mihai – ba!