Definiția Uniunii Europene

” Cel mai bun argument impotriva democratiei este o conversatie de 5 minute cu alegatorul obisnuit. ” Sir Winston Churchill

”Voiesc ca în paginile ce urmeazã sã fac câteva însemnãri trase din experienta zilnicã în asa fel încât sã poatã fi întelese de orice legionar tânãr sau muncitor.

Trãim în hainele, în formele democratiei. Sunt oare bune? Încã nu stim. Un lucru însã îl vedem. Îl stim precis. Cã o parte din natiunile cele mai mari si mai civilizate din Europa au aruncat aceste haine si s-au îmbrãcat în altele noi. Oare sã le fi aruncat de bune? Alte natiuni fac toate sfortãrile sã le arunce si sã le schimbe si ele. De ce? Sã fi înnebunit oare toate natiunile? Si sã fi rãmas numai politicienii români cei mai întelepti oameni din lume? Pare cã nu-mi vine sã cred. Cei ce le-au schimbat sau cei ce vor sã le schimbe, desigur cã vor fi având fiecare motivele lor.

Dar de ce sã ne ocupãm noi de motivele altora? Sã ne ocupãm mai bine de motivele care ne-ar face pe noi, românii, sã ne schimbãm aceste haine ale democratiei. Dacã nu avem motive, dacã pentru noi sunt bune, atunci noi le pãstrãm, chiar dacã toatã Europa le-ar arunca. Iatã însã cã nici pentru noi nu sunt bune, pentru cã:

1. Democratia sfarmã unitatea neamului românesc, împrãstiindu-l în partide, învrãjbindu-l si expunându-l dezbinat în fata blocului unit al puterii iudaice, într-un moment greu al istoriei sale. Numai acest argument este atât de grav pentru existenta noastrã, încât ar fi un suficient motiv ca aceastã democratie sã fie schimbatã, cu orice ne-ar putea garanta unitatea, deci viata. Cãci dezbinarea noastrã înseamnã moartea.

2. Democratia transformã milioanele de jidani în cetãteni români.

Fãcându-i egali cu românii. Dându-le aceleasi drepturi în stat. Egalitate? Pe ce bazã? Noi suntem aici de mii de ani. Cu plugul si cu arma. Cu munca si cu sângele nostru. De unde egalitate cu cel ce de abia de 100, de 10 sau de 5 ani, este aici? Privind trecutul, noi am creat statul acesta. Privind viitorul, noi românii, avem rãspunderea istoricã întreagã a existentei României Mari. Ei n-au nici una. Ce rãspundere pot avea jidanii în fata istoriei pentru disparitia statului român?
Prin urmare: nici egalitate în muncã, jertfã si luptã la crearea statului si nici egalitate de rãspundere pentru viitorul lui. Egalitate? Dupã o veche maximã, egalitate înseamnã a trata inegal lucrurile inegale. Pe ce bazã cer jidanii tratament egal, drepturi politice egale cu ale românilor?

3. Democratia este incapabilã de continuitate în efort.

Pentru cã împãrtitã în partide care guverneazã, câte un an, doi sau trei, este incapabilã de a concepe si realiza un plan de lungã duratã. Un partid anuleazã planurile si eforturile celuilalt. Ce s-a conceput si clãdit de unul azi, se dãrâmã în ziua urmãtore de altul. Într-o tarã în care este nevoie de constructie, al cãrei moment istoric este însãsi constructia, acest dezavantaj al democratiei este o primejdie. Ca într-o gospodãrie în care s-ar schimba în fiecare an stãpânii, venind fiecare cu alte planuri, stricând ce au fãcut unii si apucându-se de alte lucruri care si ele sã fie stricate de cei ce vor veni mâine.

4. Democratia pune în imposibilitate pe omul politic de a-si face datoria cãtre neam.

Omul politic de cea mai mare bunãvointã devine în democratie sclavul partizanilor sãi, întrucât, ori le satisface poftele personale, ori acestia îi distrug gruparea. Omul politic trãieste sub tirania si permanenta amenintare a agentului electoral. El e pus în situatia de a alege: ori desfiintarea muncii sale de o viatã, ori satisfacerea partizanilor. Si atunci omul politic le satisface poftele. Dar nu din buzunarul sãu, ci din buzunarul tãrii. Creazã posturi, functii, misiuni, comisiuni, sinecure, toate puse în sarcina bugetului tãrii,care apasã tot mai mult pe spinarea, din ce în ce mai istovitã, a poporului.

5. Democratia este incapabilã de autoritate. Pentru cã îi lipseste puterea sanctiunii. Un partid nu ia mãsuri în contra partizanilor lui, trãind din afaceri scandaloase de milioane, din hotie si pradã, de fricã sã nu-i piardã. Nici împotriva adversarilor, de frica acestora sã nu-i demaste propriile afaceri si incorectitudini.

6. Democratia este în slujba marii finante. Din cauza sistemului costisitor si a concurentei dintre diferite grupãri, democratia cere sã fie alimentatã cu bani multi. Ca o consecintã fireascã ajunge sluga marii finante internationale jidãnesti care o subjugã, plãtind-o.
În modul acesta soarta unui neam este datã pe mâna unei caste de bancheri.”

Corneliu Zelea Codreanu , Pentru Legionari

http://www.miscarea.net/pentru-legionari9.html

Oamenii luati individual sunt rezonabili, dar imediat ce se aduna in grup, devin o turma, fiind condusi de cele mai primitive instincte, adica de numitorul lor comun. Dizidentii si cei incapatanati sunt vanati fara mila. Numitorul comun este ceea ce intelege cea mai naiva gospodina din ceea ce se intampla pe lumea noastra. Sa conduci o tara este mult mai greu decat sa conduci o masina sau chiar si o nava cosmica, actul de conducere influenteaza destinele a milioane de oameni. Tarile trebuie conduse de catre cei mai straluciti reprezentati ai lor, care sunt fatalmente in minoritate si in imposibilitatea de a fi intelesi de omul obisnuit. Cum poate participa la conducerea treburilor statului un tanar de 18 ani sau un analfabet ? Ma intreb din punctul de vedere al bunului simt.

Daca democratia ar putea functiona in cadrul unei colectivitati, ea ar trebui sa poata functiona si in cadrul individual. Daca ai o decizie grea de facut, spre exemplu daca trebuie sa te operezi sau nu, ar trebui sa poti sa-ti gasesti optiunea in asa-zisa intelepciune suprema, adica sa supui problema operatiei tale la vot, intregului cartier in care locuiesti. Dar nimeni nu va proceda asa. Sa te operezi sau nu este o decizie individuala, intotdeauna. Presedintele tarii trebuie ales de catre o majoritate din cetateni, dar daca trebuie sau nu sa te operezi este o decizie individuala….. Cum asa ?????

Cetatenii sunt niste copii imaturi, din punct de vedere politic, al conducerii treburilor statului. Ce vor vota copiii de la gradinita din cartier ? Vor vota sa aiba mai multe jucarii, mai multe dulciuri si sa dispara profesorii, pentru ca un copil nu poate intelege lumea si nu are responsabilitatea de a intelege binele pentru sine. Democratia este o absurditate.

In Franta, conducatorii statului sunt alesi dintre absolventii École nationale d’administration. Nu ai absolvit aceasta scoala, nu poti conduce statul francez. Democratia este o modalitate prin care oligarhia vrea sa conduca si sa stapaneasca fara a avea niciun fel de responsabilitate. Nu ni se spunea acum ceva timp ca lucrurile merg prost in Romania pentru ca romanii voteaza cu picioarele, ca si cum vointa romanilor ar fi contat vreodata ? „Dacă prin vot am putea schimba ceva, nimeni nu ne-ar mai lăsa să votăm.”…spunea Mark Twain. Prin votul sau in democratie, cetateanul nu face altceva decat sa tulbure apele si sa scape de responsabilitate pe cei care au cu adevarat puterea si care conduc cu adevarat.