Cine e inginerii şi ce vrea ei?
Voi încerca să explic hoardei umaniste ce creatură este inginerul. Să începem cu începutul…
Şcoala generală şi liceul
Foarte rar inginerul străluceşte la învăţătură, nu pentru că nu ar avea materie cenuşie deasupra gâtului, ci pentru că nu suportă să înveţe pe de rost texte şi comentarii la limba română, sau nume şi ani la istorie. Asta nu înseamnă că urăşte materiile respective – poate citi cu plăcere o carte, doar că îl enervează noţiunea de memorat.
Nici matematica nu-i place în mod deosebit, pentru că inginerul nu e tâmpit. Totuşi, materiile interesante, precum fizica (cu circuitele electronice mai ales), chimia (ştiinţa chestiilor care fac bum), sau informatica (echivalentul modern al magiei medievale) necesită matematică, aşa că nu are de ales şi o va învăţa. Deşi nu va avea mediile cele mai mari din clasă, viitorul inginer va avea satisfacţia că el este posesorul unor cunoştinţe şi abilităţi pe care colegii lui le văd inaccesibile, şi în acelaşi timp poate să-şi spună liniştit că nu ar fi mare problemă pentru el să exceleze la celelalte materii, doar că nu vrea. El e cool.
Facultatea
Inginerul nu se stresează foarte mult în facultate… deşi are de mers la laboratoare şi are de făcut proiecte. Indiferent cât de stresant este programul şi cât de duri sunt profesorii, viitorul inginer va găsi întotdeauna timp pentru distracţie, socializare, sau pur şi simplu pentru stat degeaba.
Pe când studenţii celorlalte facultăţi sunt lipsiţi de griji ca pasărea cerului, sau copleşiţi de griji ca un animal ierbivor, viitorul inginer este echivalentul studenţesc al animalului de pradă: 90% din timp doarme şi se joacă, dar în restul de 10% reuşeşte să mobilizeze o impresionantă energie în scopul finalizării unui proiect sau trecerii unui examen. Ziua sau noaptea nu contează pentru el, cu suficientă cafea sau Coca-Cola la dispoziţie. După ce scopul a fost atins, reactorul energetic se stinge cu cantităţi impresionante de etanol şi programul lejer este adoptat din nou.
Locul de muncă
Inginerul nu este un “workaholic”, dar va munci bine dacă îi place ceea ce face sau dacă este al dracului de bine plătit. Nu este neapărat obsedat de bani (dacă era s-ar fi făcut economist sau avocat), dar nu-i place nici să facă implozie intestinală. El va încerca, dar nu va reuşi decât rar, să menţină ritmul de viaţă din facultate, 90% frecat de mentă, 10% efort intens. Ai dracului patroni nu-l lasă! În general este un tip orientat, care dacă vede că meseria lui nu mai aduce suficiente fonduri la bugetul personal nu ezită să se reprofileze. “Lipsa lui de cultură”, “incapacitatea lui de a comunica”, sau “gândirea lui de şoarece de laborator” nu-l încurcă: el poate deveni oricând un afacerist sau un politician de succes.
Cultura
Cultura nu este o componentă vitală a unui inginer, dar nu este obligatoriu să lipsească. Un inginer va citi o carte, va asculta muzică şi va viziona un film atâta timp cât acestea îi vor face plăcere, fără să se gândească la faptul că prin asta el îşi face upgrade la nivelul de cultură. Dacă preferă o carte care descrie o metodă ingenioasă de a lichida pe cineva, urmată de o metodă şi mai ingenioasă pentru aflarea vinovatului, în locul unei cărţi care descrie lamentările şi psihozele unui boşorog sau ale unei femei la menopauză, asta e pentru simplul motiv că inginerul nu are chef să vomite pe timpul lui liber doar pentru a avea privilegiul de a se lăuda altora cu cât de cult este el. Dacă preferă să vadă cum Bruce Willis sau Arnold Schwarzenegger lichidează câte 50 de dobitoci per film în loc să vadă “capodoperele” lui Mircea Danieliuc sau Cristi Puiu, asta este pentru că filmele pentru el sunt un mijloc de relaxare, nu de enervare în plus. Şi un inginer nu citeşte niciodată poezie, decât dacă vrea să impresioneze o femeie, ceea ce până la urmă este un lucru lăudabil şi îl iertăm.
Etica
Adevăratul punct slab al inginerului este etica, şi probabil că acolo bate şi madam Pipi-Pipi când vorbeşte de tehnicienii lui Ceauşescu. Inginerii în general se ocupă să construiască dispozitive, fără să-şi facă prea multe griji de cine este beneficiarul lor, iar motivul nu este întotdeauna de natură financiară. Inginerii fac bombe nucleare şi rachete ghidate nu neapărat pentru că sunt plătiţi pentru asta (dar nu strică) şi nici pentru că le-ar place foarte mult să ucidă oameni (nu mai mult ca altor bărbaţi, cel puţin), ci pentru că sunt dispozitive complexe, de înaltă precizie, şi e o plăcere să arate că pot face aşa ceva. E cool!
Acasă
Inginerul nu este cu mult diferit de ceilalţi oameni în viaţa de zi cu zi… cu excepţia faptului că el este în stare să schimbe un bec ars, să monteze o priză sau un întrerupător, sau un calbu TV, şi nu trebuie să ducă calculatorul la reparat dacă are un virus sau dacă vrea să-şi instaleze un modem. Inginerul nu ştie ce e aia Tech Support.
Rezultate
Care este totuşi diferenţa dintre ingineri şi umanişti? Exceptând pregătirea de specialitate…
Diferenţa între ei este de scop: inginerul are ca scop crearea, perfecţionarea şi întreţinerea unor dispozitive tehnice: mecanisme, circuite, construcţii, programe software… Umanistul are ca scop educarea şi perfecţionarea oamenilor şi a societăţii (asta pentru că eu, ca inginer, le definesc lor un scop, pentru că ei singuri probabil că-şi închipuie că trebuie doar să existe pentru a lumina lumea cu prezenţa lor). Scopul inginerilor este atins: tehnologia progresează de la un an la altul, şi este clar că ce se produce în ziua de azi e mai bun ca ceea ce se producea acum 50 de ani (nu neapărat mai frumos, dar aici nu e treaba noastră.
Dar scopul umaniştilor? Sunt oamenii de acum mai buni, mai cinstiţi, mai generoşi? Sau e chiar invers? Noi ne facem treaba. Voi nu. Deci, ciocul mic!
Noi ne facem treaba! Care treaba? Aia mare sau aia mica? Eu zic ca daca n-ar fi existat inginerii, lumea ar fi fost mai buna!!! Mai umana! Mai umanista! Nu umanistii n-au facut-o mai buna, ci inginerii au facut-o mai rea! Inginerii fac masini, care polueaza, fara sa gaseasca la asta solutii! Mai bine fac o smecherie (vezi VW), decat sa gaseasca solutii adevarate! Toate materialele lor sintetice, nu se autodegradeaza: sticla, materialele plastice, pesticidele, azbestul, rezidurile nucleare….daca as fi moldovean, i-as raspunde inginerului cu vorba ca tot ce a scris e rahat cu perje! De ce? Pentru ca ingineria si inginerii n-au etica in ceea ce produc, n-au viziune, nu pricep consecintele a ceea ce inventeaza si dezvolta! Le lipseste cu alte cuvinte perspectiva.
A existat un om deosebit, numit Victor Schauberger. Din fericire, nu era inginer! Era padurar! Si ca orice padurar austriac, fiindca nu fura lemne, avea timp ca sa mediteze. Intr-o buna zi, un potentat al zonei unde locuia el, voia sa gaseasca o solutie mai simpla si mai usoara de a transporta lemnele taiated in varful muntelui, la gaterele de la poale. Si a facut un concurs de … proiecte… era prin 1920 si Schauberger a facut un proiect original, care consta dintr-un jgheab facut din blani de lemn (scanduri de ca. 5 cm grosime, taiate brut si nerindeluite), pe care a lasat sa urga apa colectata din izvoare. Apa avea cam 50 cm adancime! Ei, dar Schauberger a facut ceva si bustenii de stejar, care aveau densitatea mai mare ca a apei, deci trebuiau sa cada la fund, pluteau cu buricul in sus (buricul este mijlocul trunchiului, acolo de unde incepe numaratoarea cercurilor ca sa stabilesti varsta arborelui). Acesti busteni coborau pe un jgeaba in serpentine, fara sa atinga marginile! Am facut un calcul si am ajuns la concluzia ca daca acolo ar fi fost valabila legea lui Arhimede, densitatea apei ar fi trebuit sa aiba valoarea 4 (apa are densitatea 1)
Cand s-a auzit la Viena de inventia padurarului, toti inginerii s-au simtit jigniti pana dincolo si au decretat ca acolo trebuie sa fie o sarlatanie! Si l-au trimis pe cel mai bun hidraulician, doctor si profesor, etc. etc. etc. ca sa-l prinda pe Schauberger cu ocaua mica. Acesta a stat pe langa Schauberger mai mult timp si a fost atat de impresionat de acesta, incat a facut un raport extrem de pozitiv, desi nu a inteles principiul de functionare…
Va mai spun ca acest Victor Schauberger a produs farfuria zburatoare a lui Hitler, sisteme de curatire a apei, tehnici de a mari productivitatea solului fara ingrasaminte chimice, tratamente ale lemnului ca sa nu putrezeasca si sa nu … arda, pompe care ridica apa la orice inaltime fara sa consume nici un fel de energie… As putea sa continui pe inca 100 de pagini, dar as vrea sa-l vad pe inginerul cu ciocul mare ce zice de inventia asta cu pompa fara energie, care ridica apa pe o teava verticala… o sa zica si el ca asa ceva nu exista. Tocmai asta asteptam si eu sa zica! Asa ca ii dam o problema de rezolvat, daca tot e asa de destept. O problema de rezolvat, pe care inca n-a rezolvat-o nimeni… doar Schauberger ii stia rezolvarea.
Dar iata problema, la care hidraulica moderna nu are raspuns!!!!
Un arbore, orice arbore de fapt, care are o inaltime de 50 de metri (exista arbori si mai inalti) ridica apa pana la cea mai de sus frunza! Adica la 50 de metri. Conform legilor hidraulice, la baza trunchiului, trebuie sa existe o presiune de 5 bari, ca sa impinga apa in sus la 50 de metri. Asta inseamna ca daca tai un arbore cu drujba, trebuie sa tasneasca apa cu presiune de 5 bari. CIne a fost stropit de un furtun prin care apa era sub presiune de 5 bari stie ce inseamna asta. Ori, daca tai arborele, nu va tasni nici macar o picatura de apa, deci la baza arborelui nu exista acea presiune de 5 bari! (Daca ar exista, o sa-l intrebam pe inginer unde sunt pompele care produc presiunea si de unde isi ia pompa energia). Copacul si natura lucreaza dupa alte principii, decat cele ale hidraulicii. Asa ca nu numai inginerul cu ciocul mare, dar nici un alt inginer de pe planeta asta nu are cu ce sa se laude, fiindca ei, prin inventiile lor rezolva o problema si creaza in schimb 100. Inginerii nu au depasit inca perfectiunea naturii, de a ridica apa in sus fara pompe, de a produce substante organice (zaharuri) prin fotosinteza…. etc. etc. etc. Acestiu ingier cu ciocul mare i se potriveste foarte bine proverbul englezesc pe care il stie orice umanist: toba de aia face galagie mare, fiindca e umpluta cu aer!
Calin Kasper,un inginer cu ciocul mic.
Domnule Kasper, sunt inginer şi mă mîndresc cu asta. Mă mîndresc pentru că sunt născut într-un sat (Lungoci) aflat lîngă satul unde s-a născut Anghel Saligny (în satul Şerbăneşti). Am îndrăznit prea mult să mă alătur măcar aluziv unui geniu al tehnicii româneşti. Am făcut-o pentru a-mi arăta preţuire faţă de această mare personalitate a tehnicii şi ingineriei româneşti. Eu însă, la viaţa mea am făcut ca inginer ce am învăţat şi ce m-am priceput. Am cercetat ştiinţific forme optime şi performanţe ale carenelor de nave şi elice, am proiectat şi construit nave care au brăzdat şi încă mai brăzdează mările şi oceanele lumii. Am determinat performanţele de viteză şi navigabilitate ale majorităţii navelor proiectate în România, ajungînd ca România să deţină a VI-a flotă comercială a lumii. Au distrus-o şi răspîndit-o în cele patru zări nemernicii, toate jegurile naţiunii postdecembriste. Nu e vina inginerilor că România a pierdut flota. Ei au încercat să ridice fiinţa umană deasupra limitelor naturii, să o domine. Pe cît au putut. Pentru ca omul să depăşească prin mintea sa condiţia de animalul, nu numai prin cultură dar şi prin forţă. Nu prin forţa distructivă, ci prin forţa creatoare a minţii.
Se încearcă în mod jalnic să se discrediteze calităţile intelectuale ale inginerului, ale omului de ştiinţă, punîndu-li-se în cîrcă fel de fel de vini închipuite. Jalnic! El, inginerul, nu a făcut un proces de conştiinţă nimănui, chiar dacă cineva a excelat în elucubraţii. Şi-a văzut de treaba lui, dorind să fie util societăţii, să facă ca omul să-şi depăşească condiţia de sclav în care l-a lăsat natura într-un stadiu al dezvoltării ei. Să-l ridice deasupra animalului, nu numai prin vorbire, dar şi prin iscusinţă. Să treacă apa nu numai înot, dar şi în picioare, aşa cul l-a lăsat la un moment dat stadiul lui de dezvoltare. Şi nu vreau să mai cintinui. Ca să închei pe această termă mi-ar trebui cîteva nopţi la rînd şi nu vreau să mi le pierd cu lupta cu morile de vînt.
Dar nu pot să nu închei d-le Kasper fără să vă răspund la ceva ce dvs. vi se pare straniu şi de neexplicat, căci m-aţi surprins cu un gen de răutate de care nu vă bănuiam în stare s-o dezvoltaţi, fiindcă naţionalist fiind din fire şi educaţie, ca şi dvs. se pare, mă doare să vă critic. Iată despre ce e vorba: Toate fenomenele inexplicabile pentru dvs., au explicaţie ştiinţifică, fiindcă fizica nu se reduce numai la Legea lui Arhimede sau a lui Bernoulli, mai sunt fenomene fizice care acţionează în felul şi în domeniul lor, altfel decît legile ce din stereotipie le-am învăţat în şcoală. Ridicarea sevei în copaci şi, în general în plante; nu are nimic de-a face cu presiunea sau depresiunea din hidraulică sau cu legea lui Arhimede, ci cu alte fenomene, cum ar fi tensiunea superficială sau aderenţa la pereţii vaselor. Ca să înţelegeţi ce e cu aderenţa aiasta, închipuiţi-vă că fiecare particulă, atom de lichid „se agaţă” prin atracţie de alte particole ale corpurilor organice sau chiar metalice solide. Uneori forţa de aderenţă o întrece pe cea gravitaţională care tinde să aducă particola spre pămînt, cea care produce presiune în vase sau tuburi suficient de groase, de aceea lichidul se urcă printre firişoarele corpurilor organice la înălţimi nelimitate. Presiunea hidraulică se manifestă în vase în care lichidul (apa, benzina, substanţele chimice lichide), sunt CONTINUE, neîmpiedicate de alte corpuri. Cînd intervine fenomenul de aderenţă, fenomenele se întrepătrund şi nu mai acţionează precum s-ar manifesta singure, în lipsa celorlalte. Pe cînd eram în ciclul elementar aflasem de „capilaritate” fenomen care aduce apa din adîncuri către suprafaţa solului de unde rădăcinile plantelor să se alimenteze. Acesta este tot rezultatul aderenţei lichidului la pereţii vaselor iar nu al legii presiunii manifestată în lichidele omogene datorită gravitaţiei.
E grea problema, d-le Kasper. De aceea eu mă feresc să mă amestec în probleme la cere nu am pregătirea necesară, că mă fac de rîs. De ex. nu mă bag în probleme de linvistică, decît numai să-mi dau uneori cu părerea, ca un ageamiu. Dar o recunosc ca atare.
Şi ca exemplu, iată şi la ce am lucrat eu în viaţă d-le Kasper:
http://vladimirrosulescu-istorie.blogspot.ro/2013/05/romania-industria-de-armament-in-epoca.html
Şi mai pot adăuga şi multe altele.
Zice autorul:
„Dar scopul umaniştilor? Sunt oamenii de acum mai buni, mai cinstiţi, mai generoşi? Sau e chiar invers? Noi ne facem treaba. Voi nu. Deci, ciocul mic!”
Intrebam noi:
Care umanisti??????????????????????????????????????????????????????????????
Rudele lui Stalin si ale lui Rotschild, care au preluat planeta cu sadismul, bestialitatea si setea lor bolnava de putere?
Sau sa luam drept ‘umanist’ o canalie ca Soros, de inspiratie direct extrasa din aceste bestii?
CARE SUFOCA TOT CE POT!
INCLUSIV PE UMANISTII ADEVARATI!
IN PLUS, EU NU CUNOSC UN SINGUR INGINER ROBOT, PRECUM II DESCRIE AUTOMATONUL REDUCTIONIST DE MAI SUS!
INGINERII NU POT FI REIFICATI, CACI SUNT OAMENI CU FEL DE FEL DE RELIGII, FILOZOFII SI OPINII DESPRE VIATA!
GASITI SI UMANISTI PRINTRE EI!
IN TOT CAZUL CEI CE SE GRABEAU SA CONSTRUIASCA RACHETE CA SA I LE ARUNCE LUI STALIN IN CAP, ERAU UMANISTI, NU AUTOMATE, CA BALMAJITUL CE A MAZGALIT FORMULELE SECATE DE VIATA, DE MAI SUS.
Hi, hi, hi! Cu observatia ca expresia „ce se produce în ziua de azi e mai bun ca ceea ce se producea acum 50 de ani” e fortata, ce inseamna „mai bun”? Mai rezistent nu-i, in orice caz! Masina mea de spalat de acum patruzeci de ani s-a stricat de trei ori de-atunci si inca merge binisor, dar cea computerizata a murit din prima, iar aragazul de acum cincizeci de ani functioneaza inca si are elementele originale, pe cand aragazul cel nou e si prost, si cu lulelele ruginite. Dar pana la urma ce nevoie avem de aragaze si de masini de spalat? Mancam vegan, fara foc, si folosim rufe auto-spalabile si care nu necesita calcare, sic!