De ce nu trebuia trezit ursul din bârlogul său

Intervenția specială rusă în Ucraina este Cronica unui Război ruso-american anunțat.
Atât în SUA cât și în Rusia, continuatoarea URSS, s-a înțeles diferit căderea comunismului și destrămarea URSS. Din perspectiva americană era o victorie a sistemului democratic, campionul democrației fiind, bineînțeles, SUA, a capitalismului, în special a neoliberalismului promovat de la Reagan încoace, împotriva comunismului și a sistemului economic socialist, și militar, respectiv o victorie fără o confruntare directă, dar însumând conflicte indirecte cu sovieticii. SUA fiind învingătoare a ales să-și umilească foști inamici prin impunerea sistemului economic, politic și militar american la nivel global. Pax Americana fiind istoricește o continuatoare a Pax Romana, Pax Mongolica și Pax Britanica.
În Rusia șocul a fost teribil din toate punctele de vedere: social, cultural, economic, politic și militar. Rusia a ajuns în colaps ca majoritatea statelor fostei URSS, integrate în CSI. În aceste condiții partea moderată din SUA a intervenit și a asigurat un ajutor financiar membrilor CSI, dar cu un preț : integrarea în sistemul economic american global și reforme în vederea creării unui nucleu capitalist după modelul american. Pe de altă parte, nucleul dur american a avut grijă să desconsidera Rusia, să o trateze ca pe cel mult o putere regională, să o umilească în Consiliul de Securitate al ONU, să declare război și să invadeze țări desconsiderând interesele Rusiei. Atacarea Iugoslavei Mici și ruperea Kosovo de Serbia, aliata istorică a Rusiei, în ciuda eforturilor Rusiei și ale Belgradului de a găsi o soluție pașnică a fost suprema umilință. Extinderea OTAN către Estul Europei, în ciuda angajamentelor americane, în ciuda protestelor diplomaților, politicienilor americani care cunoșteau acest lucru, a fost perceput în Rusia ca o nouă umilință, dovada că SUA nu a fost după 1991 niciodată un partener al Rusiei, un prieten, ci inamicul care dorește desființarea Rusiei ca stat, ca putere nucleară și acapararea resurselor. Interesant este că o serie de diplomați americani ce au trecut pe la Mosvova au simțit această nemulțumire. Indiferent că era Putin, opoziția și antiputiniștii, comuniștii, dar și populația simțea modul umilitor cum sunt tratați de americani. Diplomații au transmis semnale clare că SUA trebuie să-și revizuiască atitudinea, limbajul și relațiile cu Rusia.
În interiorul Rusiei s-a conștientizat faptul că URSS și Rusia nu au pierdut dpdv militar cu SUA, OTAN și Occidentul. Dificultățile financiare au fost puse pe seama unor măsuri economice, sociale, greșite și persevității Occidentului. Ajutorul economic al acestuia prin impunerea unor condiții, măsuri draconice a agravat starea economică a URSS și a dus la colapsul economic și apoi politic. La acestea s-au adăugat finanțarea de serviciile secrete Occidentale a mișcărilor de disoluție a URSS.
În aceeași perioadă s-a înțeles că un conflict cu SUA în vederea restabilirii prestigiului în Rusia și în lume, înlăturarea stigmatului că Rusia și implicit fosta URSS au fost înfrânte militar de americani, este inevitabil.
Dar, ca să câștigi împotriva Americii trebuie să ai industrie, armată, servicii, pace socială și să speculezi greșelile adversarului. După ce și-a stabilit acest plan, Putin a început reorganizarea economică și industrială a Rusiei, reforma militară și regândirea relațiilor internaționale în același timp speculând greșelile americanilor. S-a înțeles și teribila greșeală de după 11 septembrie când ei singuri au convenit să permită baze americane în spațiul ex sovietic.
Intervenția militară rusă în Georgia a fost o lovitură pe care SUA a digerat-o greu, la fel și ocuparea Crimeei. Aceasta din urma ajungând obiect de predare la West Point. SUA nu se așteptau ca Rusia să reacționeze militar, având în vedere prestatia rușilor în Războaiele cecene. Acum SUA a (re)înțeles că principalul inamic militar la supremația universală a SUA de Imperium Mundi e Rusia și nu China.
Intervențiile Rusiei în oprirea Statului Islamic la porțile Bagdadului, apoi în Siria în susținerea regimului Assad în ciuda efortului financiar și american au dovedit Americii că ursul siberian merită să primească o lecție umilitoare, în același timp și un mesaj pentru China, India și restul „amețiților”. SUA a mutat în Ucraina și și-a pregătit ieșirea din Afganistan. Unde au aflat cu stupoare că mâna lungă a rușilor ajunsese la vechii aliați ai SUA, acum inamici: serviciile secrete pachistaneze și talibanii.
Fuga din Kabul, prăbușirea guvernului marionetă afgan, deplasarea oficială a talibanilor la Moscova în vederea „normalizării” relațiilor a fost pentru „vulturii războinici” americani semnul că Rusia trebuie potolită și umilită. Acest lucru îl putea face doar prin escaladarea conflictului din Ucraina și întrarea oficială a acesteia în UE și OTAN. Rusia a reacționat și a propus, în vederea evitării conflictului, o serie de propuneri, ridiculizate de americani. Rusia a mutat, America știa și mai știa că Rusia a mutat în condițiile americanilor, nu mai era surpriza din Siria Georgia, Crimeea. Asta dpdv militar pentru că Rusia a mutat dpdv economic iar mutările SUA și ale Occidentului nu au surprins-o, surpriza avea să fie la adversari. Pe de altă parte, Intervenția militară a Rusiei în Ucraina a dovedit că reformarea armatei pe modelul „profesionalismului OTAN” a fost defectuoasă, renunțarea la trupele de grăniceri, cândva mândria URSS, o greșeală ce vulneralizează teritoriul FR, reforma militară a dus la o scădere a soldaților și la o creștere a ofițerilor și generalilor birocrați, că serviciile militare și cele civile sunt în conflict, unitățile inter arme nu funcționează,că procedurile de tip occidental sunt mai proaste decât manualele sovietice, că populația rusă vrea vechiul statut sovietic, dar fără pierderi.
În tabăra americană conflictul din Ucraina ce s-a dorit o reeditate a Primului Război ruso-cecen din sec XX produce șoc (cantitatea imensă de muniție folosită, numărul de soldați angrenați în luptele urbane), uimire ( Putin nu mințea că are arme unice în lume ca viteză, putere) și îngrijorare (industria rusă a trecut la producția de război, Rusia are mai multă industrie extractivă, prelucrătoare decât SUA, sancțiunile economice împotriva lor s-au întors că un bumerang, dolarul își pierde statutul în lume etc.)
SUA încercând să-și extindă sistemul militar până în proximitatea Rusiei a ales să reediteze greșeala Spartei de a umili democrația și aliații Atenei. Aceasta atitudine a dus la revolta Tebei și înfrângerea militară și mai ales politică a Spartei.
În capcana lui Tucidide Graham Allison dă curs temerilor privind eventualul conflict americano-chinez și dacă acesta poate fi evitat. Este aceeași miopie de care a dat dovadă Sparta după victoria împotriva Atenei din Războiul peloponesiac, respectiv de a se concentra împotriva Imperiului persan și nu împotriva unui stat din sfera lor de influență ori considerat înfrânt. Sparta câștigase în Războiul corintinian împotriva alianței ateniano-tebane, dar nu înfrângere militar Teba, mai mult îi iritase pe tebani considerându-i o putere mărginașă. Războiul amânat devenea inevitabil întrucât, după cum ne spune Xenofonn, convingerea în Teba era că odată ce vor accepta înaintarea spartană și condițiile ei „cetatea se va destrăma”.
Afirmația lui Xenofon este interesantă și ne ajută să înțelegem de ce Teba înfrântă în Războiul corintinian a decis să lupte și să distrugă puterea Spartei și a Imperiului ei. Sparta pur și simplu o incercuise, o sufoca, nu ținea cont de sferele ei de influență.
Sparta visa la o campanie în Persia, la o confruntare cu milioanele de soldați ai Regelui Regilor, conflictul cu Teba, izolată dpdv militar și politic, a părut o glumă. Războiul a început bine, dar s-a terminat prost. Imperiul spartan s-a prăbușit….
În momentul în care, la București, OTAN și SUA su făcut anunțul că vor Ucraina și Georgia în OTAN a fost semnul că războiul va deveni probabil. În momentul în care lui Putin i s-au refuzat cererile cu privire la Ucraina și Crimeea, exact ca tebanilor cu privire la Beoția, era doar o chestiune de timp. Intrarea rușilor în Ucraina, trecerea Rubiconului de Putin, reprezintă începutul războiului americano-rus.
Rușii cu americanii s-au confruntat, e drept la o scară foarte mică și neimportant dpdv militar, soldat cu retragerea americanilor în timpul Războiului civil rus ce a dus la instaurarea puterii bolșevice. Conflictele ulterioare din sec XX din Coreea, Vietnam sau Afganistan au fost cu sovieticii chiar dacă americanii îi reduceau pe sovietici la ruși.
Din conflictul Imperiului de la Soare Apune cu Imperiul de Mijloc va ieși întărit Imperiul de la Soare Răsare.

Viitorul este al dronelor independente de supraveghere de inalta altitudine si al dronelor sinucigase, in numar de masa, programate sa survoleze un anumit spatiu aerian pe un traseu dinainte stabilit si sa atace tintele detectate.