Banca Dacia Felix a fost concepută de câţiva membri de frunte clujeni ai Uniunii Vatra Românească. Printre ei ADRIAN MOŢIU, JUSTINIAN PETRESCU şi alţi oameni de mare ispravă. Rostul Băncii Dacia Felix a fost să apere şi să consolideze capitalul românesc în perspectiva trecerii la o economie de piaţă. În mod deosebit zona Ardealului trebuia protejată de infiltrarea capitalului maghiar. Existau informaţii, – dar nu ne era nici nouă greu să bănuim, că Budapesta şi diaspora maghiară vor face toate manevrele posibile pentru a dobândi controlul economic asupra Transilvaniei. Acum, după aproape două decenii de când tandemul ION ILIESCU & PETRE ROMAN au desfiinţat Comitetul de Stat al Planificării şi însăşi ideea de planificare a economiei româneşti, introducând în România metoda guvernării după planurile făcute în alte capitale ale lumii, este clar oricui că aceste planuri ungureşti, evreieşti, ruseşti etc. au existat încă dinainte de 1990 şi că ele au fost îndeplinite cu un succes total, peste cele mai optimiste estimări ale celor care le-au conceput. Da, noi românii suntem populaţia cea mai veche a Ardealului, suntem majoritari din punct de vedere demografic, suntem elementul uman care a dat consistenţa cea mai mare istoriei Ardealului, dar din punct de vedere economic alţii sunt cei care azi deţin controlul economic, inclusiv financiar, asupra Transilvaniei. Încet, încet, Transilvania, ba chiar România în întregime se palestinizează, adică românii rămân – deocamdată !, majoritari, majoritari însă ca populaţie exploatată, ca proletari, ca sărăcime, iar proprietarii de active, de mijloace de producţie şi de bunuri imobiliare sunt majoritatatea de altă etnie… Îndeosebi maghiari, unguri, în Transilvania! Cum s-a ajuns la această situaţie ? Printre altele, şi prin desfiinţarea băncilor româneşti, îndeosebi a băncii Dacia Felix…
…Pe la mijlocul deceniului 1990, întâmplarea a făcut ca un prieten, român-neamţ din Germania, să asiste la Viena într-un club mai …discret, adică masonic, la o discuţie spontană pe teme româneşti. Subiect la ordinea zilei atunci. În final atenţia convivilor masoni s-a concentrat asupra băncii Dacia Felix, despre care s-a spus că încurcă multe calcule în Occident şi că trebuie făcut orice pentru a o scoate din joc. S-au propus, într-o manieră extrem de profesionistă, mai multe «soluţii», toate preconizând acelaşi final: desfiinţarea băncii, lipsirea de suport financiar pentru orice politică de protejare a intereselor româneşti în Transilvania. În acest context s-a discutat şi despre Vatra Românească, cu aceeaşi «propunere» de a o ajuta să fie trasă pe o linie moartă. Acel prieten neamţ a făcut un drum special în România ca să-mi spună ce aflase, ştiind că mă cunosc bine cu conducerea băncii Dacia Felix, că fac parte din conducerea Vatrei etc. Las alte detalii pentru altă ocazie, acum menţionez numai faptul că atunci când i-am relatat dlui ION SIMA, preşedintele băncii Dacia Felix, cele aflate, acesta mi-a spus că ştie şi el de aceste planuri şi că le-a adus la cunoştinţa celor în drept şi obligaţi să cunoască asemenea lucruri şi să acţioneze în consecinţă : guvernatorului Băncii Naţionale a Românie şi preşedintelui României. Dumnealor MUGUR ISĂRESCU şi ION ILIESCU. În timp, planurile pritocite la Viena şi alte conclavuri oculte cu privire la Dacia Felix au devenit realitate, crudă şi dureroasă pentru români, cu consecinţe previzibile extrem de dure pentru România de mâine… Dacă va mai exista un mâine pentru România!
…L-am invitat de două ori pe dl ION SIMA, fostul preşedinte al băncii, să vorbească în faţa membrilor mai de frunte din Vatra Românească de la Bucureşti despre dedesubturile dispariţiei băncii noastre, Dacia Felix. Ne-a vorbit, lărgind contextul la reţeaua de bănci româneşti, cu proprietari şi acţionari români români, Credit Bank, Banca Internaţională a Religiilor, Albina etc., care a căzut toată, a dispărut, astfel că în momentul de faţă întreg sistemul bancar din România este ne-românesc… Evident, în producerea acestui cataclism, vinovăţia românească, adică lăcomia românaşilor noştri, care au îndeplinit diverse funcţii în conducerea băncilor falimentate, nu este deloc de neglijat. Ba chiar, la prima vedere ea pare a fi determinantă. Dar de îndată ce laşi deoparte informaţiile oferite de presa noastră şi mai ales de posturile de televiziune, şi capeţi informaţii nemijlocite de la persoanele direct implicate – în cazul de faţă un Ion Sima sau un Sever Mureşan, perspectiva se schimbă radical. Afli bunăoară de persoane politice foarte onorabile care, abuzând de funcţia lor publică, au constrâns banca să susţină financiar, cu costuri foarte mari, fantezii publicitare penibile. Afli de credite de milioane şi milioane de dolari a căror returnare nici azi nu s-a produs… Evident, credite luate tot aşa, de persoane bine cunoscute! Dar mai ales afli de personaje politice cu responsabilităţi maxime în apărarea interesului naţional care au făcut urechea toacă la semnalele şi avertismentele privitoare la intenţiile malefice ale « finanţei mondiale » faţă de Dacia Felix!… Adică faţă de finanţa românească, naţională.
Banca Dacia Felix nu a dat faliment, aşa cum crede aproape toată lumea. Nici un depunător la Dacia Felix nu a fost prejudiciat. Ea a fost preluată, adică cumpărată de un bancher evreu, unul Robinson. Preţul a fost ridicul de mic, mai mic – zic unii, decât suma aflată în seifurile băncii, astfel că celelalte active – zeci de sedii dintre cele mai pricopsite şi alte proprietăţi, au fost făcute cadou acestui veritabil Robinson, care s-a mişcat în România chiar ca pe o insulă nelocuită.
Numai că banca Dacia Felix avea un acţionar principal şi majoritar în persoana domnului Sever Mureşan, pe care nimeni nu l-a întrebat ce pofteşte, dacă este de acord cu tranzacţia respectivă. Evident, Sever Mureşan nu avea cum să fie de acord. Dar ca să nu conteze părerea sa, lui Sever Mureşan i s-au anulat drepturile de proprietar al pachetului majoritar de acţiuni în urma unor abuzuri şi înscenări la care justiţia din România şi alte câteva ţări vest europene a pus botul în chipul cel mai ruşinos şi nedemn. După ani buni de luptă cu magistraţi corupţi şi ticăloşiţi, români şi eurocomunitari, Sever Mureşan îşi revine, începe să i se facă dreptate, justiţia franceză decide că banii depuşi de Sever Mureşan la Dacia Felix erau bani curaţi şi că pe nedrept dumneaei justiţia Franţei, mama dreptului civil modern, l-a condamnat pe Sever Mureşan pentru evaziune fiscală, confiscându-i chiar şi averea agonisită în Franţa vreme de douăzeci de ani…
Deunăzi, Sever Mureşan s-a întors în ţară după 11 luni petrecute, nevinovat, în temniţele Franţei. Printre altele îşi revendică drepturile de acţionar majoritar la Dacia Felix. Foarte concis spus, timpul poate fi dat inapoi de Sever Mureşan şi procesul de înstrăinare al băncii Dacia Felix poate fi anulat, iar banca reînfiinţată. Cum a fost la început : cu capital majoritar românesc. Se va regăsi acolo şi suma depusă de mine la Dacia Felix, prin 1992-3, bani pe care eu nu i-am retras exact cu această nădejde, cu convingerea chiar că Dacia Felix nu trebuie lăsată să moară şi nu va muri. Nu ştiu care sunt intenţiile şi nădejdile dlui Mureşan, dar eu îl susţin cu nădejdea că, dacă se va face dreptate pentru Sever Mureşan, atunci se va ivi şi prilejul ca Dacia Felix, rediviva, să-şi reia şi să-şi ducă până la capăt misia cu care au imaginat-o iniţiatorii ei, colegi de-ai mei din Vatra Românească. Îi chem şi pe ei alături de Sever Mureşan.
[…] să susţină nevinovăţia acestuia. Într-un material de presă intitulat De ce îl susţine pe SEVER MUREŞAN (www.ioncoja.ro, 01.06.2008), Ion Coja prevede achitarea lui Mureşan în acest dosar şi […]
O, ce veste minunată dinspre Israel se-arată: marele escroc international Freddy Robinson a fost arestat. Banditul a făcut o avere considerabilă pe spinarea românilor: a fost proprietar al Băncii Dacia Felix, al postului TELE 7 abc, al unui mare număr de cazinouri (printre care cele din Constanta si din Sinaia) s.a.m.d. Rămîne de văzut dacă Mossadul îl va sacrifica, sau vrea doar să-l sperie. În orice caz, în România stîrvul ăsta urît mirositor se purta ca un stăpîn de sclavi, nu-i ajungea nimeni la nas.
Din revista Romania Mare
Din pacate aveti mare dreptate. Cu ce nu pot fi de acord este atitudinea organelor romanesti abilitate , platite de noi, pentru apararea fiintei nationale. Se pare ca avem probleme mari si grave la nivel de conducere de stat.
Numeroase intreprinderi din zona Ardealului si-au derulat operatiunile financiare prin Dacia Felix imediat dupa infintarea ei. Cred ca multe dintre ele au participat la infintarea bancii. Una din acele intreprinderi a fost I.P.E.G-Cluj, rebotezata mai apoi TRANSGEX-Cluj. Ca si angajat al acelei intreprinderi, intre timp dipsaruta, n-am inteles de ce o intreprindere de stat favorizeaza o banca privata. Cineva din anturajul directorului Nicorici Mircea mi-a raspuns ca sint lucruri pe care eu nu le inteleg si nu mi le poate spune. Daca era vorba de infintarea doar a unei banci romanesti pentru blocarea influentei straine si in special maghiare nu cred ca cineva se impotrivea la aceea vreme; memoria evenimentelor din Tg-Mures, Harghita si Covasna era proaspata.
In Cluj se vorbea ca nou infintata agentie de asigurari ARDAF apartine de Dacia Felix sau este sub acelasi control. Intre timp ARDAF a fost preluata de dubiosul om de afaceri roman(!) Tender Ovidiu. Director al agentiei de asigurari ARDAF de la infintare si pina la decesul prematur si misterios a fost Nicorici Mircea, fost director la I.P.E.G-Cluj, fost vice-primar, fost vice-prefect la inceput de ani 90.
Banca Albina a fost legata de ARDAF; angajati lucrau cind intr-o parte cind in alta. Prin 95-96 am primit o agenda de la banca Albina si care avea harta Italiei la sfirsit!
Nicorici Mircea si alti directori de la Dacia Felix, ARDAF, Albina calatoreau frecvent in Italia si Venezuela. Sa amintesc faptul ca la aceea vreme Venezuela nu era condusa de Hugo Chavez si ca era unul din locurile preferate pentru spalarea banilor. Despre Italia nu cred ca are rost sa mai spun ceva.
Vizavi de Stadionul Municipal, peste Somes, la inceput de ani 90 s-au construit trei vile apartinind una lui Sima Ion, una lui Nicorici Mircea si una unui cetatean italian.
Moartea lui Nicorici Mircea de ciroza a fost o surpriza pentru toata lumea. Fiul sau inca de la inceput de ani 90, cind inca era student, facea afaceri cu cherestea. La aceea vreme nu era permis exportul de cherestea decit in conditii exceptionale si se facea pe baza de licenta; fiul sau avea licenta.