Dorel Bîrsan
biransderol@yahoo.com
193.106.126.220
Valorile numerice semnificative sunt evidențiate doar atunci când măsurile Piramidei sunt exprimate în unitățile originale ale proiectanților preistorici, respectiv în coți, degete, picioare sfinte sau stânjeni.

Eu le-am scris în metri deoarece ar trebui o anume iniţiere pentru a pricepe exprimarea în coţi sacri sau alte etaloane. Spre exemplu, înălţimea Piramidei-Keops este de 5813 degete, acest număr fiind o constantă a gravitaţiei, conform unei teorii a gravitaţiei pentru care pledez, iar 5813 = 4 π φ Ω, în care φ este numărul de aur, iar Ω este numărul obsesiv (285,79135). A fost numit factor obsesiv de către Davidson care a observat că acest număr este repetat obsesiv în măsurile Piramidei. Numai că Davidson găsise prin metode practice valoarea de 286 degete. În realitate eu am descoperit că acei constructori ai Piramidei au încifrat o formulă pentru calculul factorului obsesiv (pătratul numărului obsesiv este egal cu raportul dintre numărul 9! (9 factorial) şi produsul dintre numărul π şi radical din 2). Exprimat în metri, factorul obsesiv de 285,79135 degete, măsoară 7,266 m. Conform formulei factorul obsesiv este nu simplu număr, fără dimensiuni. El capătă dimensiuni atunci când anumite măsuri ale piramidei au fost calibrate pem acest număr.
Etaloanele principale ale proiectanţilor piramidelor egiptene sunt cotul (numit uneori sacru) şi degetul, celelalte (piciorul sfânt şi stânjenul) fiind deduse din cotul sacru. De aceea între etaloanele piramidelor se creează anumite rezonanţe numerice. Spre exemplu, exprimând perimetrul Marii Piramide în degete găsim valoarea 36524,155 degete, iar exprimând aceeaşi măsură în picioare sfinte de 0,3249 m găsim valoarea de 2857,9135 degete, ceea ce reprezintă numărul obsesiv multiplicat cu 10. Genialitatea acelor proiectanţi este evidentă.
De asemenea, nici stânjenul nu a fost ales arbitrar. El a fost definit din măsura înălţimii Piramidei. Astfel triunghiul de aur (5-4-3) care are cateta mică egală cu înălţimea Piramidei (adică 147,8 m), va avea cateta mare egală cu 197 m, iar stânjenul a fost definit ca o sutime din această valoare.
Evident că indiferent cu ce etaloane lucrăm vor rezulta aceleaşi proporţii, şi aceeaşi măsură a stânjenului.
Numărul 365,24155 este o constantă de timp a Galaxiei noastre (se exprimă în secunde), pe care o calculez (ştiinţific) şi care raportată la anul tropic devine un simplu număr (fără dimensiuni). Ori acest număr, după cum am arătat, apare încifrat în latura Piramidei-Keops (măsura sa în coţi), în perimetrul bazei ei (măsura în degete fiind de 100 de ori mai mare decât 365,24155), în Sanctuarul Mare Rotund al dacilor (lungimea circumferinţei sale egală cu 10 × 365,24155 degete), dar şi în lungimea Templului lui Jupiter, construit de romani la Baalbek, a cărui latură de 108 m echivalează cu 365,24155 picioare romane de 0,2957 m.
Faptul că raportul dintre perioada de revoluţie a Pământului şi perioada sa de rotaţie conduce aproximativ la acelaşi număr sacru nu este întâmplare, ci arată că într-un trecut greu de precizat un Agent Inteligent a calibrat orbita Pământului pe numărul 365,24155. Datorită expansiunii orbitei azi proporţia în discuţie conduce la o valoare uşor mai mare a numărului (exact 365,24 21988) şi dacă se va determina rata expansiunii s-ar putea calcula momentul din trecut când a fost calibrată orbita Terrei pe numărul 365,24155.
Chestiunea se amplifică, deoarece am descoperit că toate astrele sistemului solar au încifrate în parametrii lor orbitali sau fizici (inclusiv Soarele) anumite numere semnificative. Enoh le-a numit semne, Hermes Trismegistul le-a zis peceţi numerice (de aceea spune el că „Lucrarea Soarelui a fost pecetluită”) iar Iisus le-a dat ca reper temporal arătând că atunci când vor fi descoperite (Luca 21/25) se apropie timpul Celei de a Doua Veniri.
Toate acestea nu sunt exagerări, ori aberaţii şi de aceea Anticii idolatrizau aceste numere. Ei probabil ştiau că sistemul solar este o creaţie pe care acel Creator o asumă prin aceste numere sacre înscrise subtil, ca o semnătură secretă. De altfel Iov îl numea pe Creator „cel ce îşi pune pecetea peste stele”. Un fapt ce se confirmă întrutotul, căci şi Soarele conţine încifrat numărul 365,24155 în măsurile sale.
Se mai confirmă şi profeţia părintelui Arsenie Boca, cel care a spus că aceste semne vor fi revelate din România: „Intr-un interval de timp scurt – spunea el – atenţia lumii se va concentra asupra ţării noastre, datorită schimbărilor extraordinare care vor avea loc şi a SEMNELOR specifice care vor depăşi cu mult puterea limitată de înţelegere a cunoaşterii materialiste”.
S-ar părea că timpul marilor revelaţii este aproape, iar la orizont se conturează chiar o posibilă împăcare a ştiinţei cu religia. Dar, cu siguranţă, forţele întunericului infiltrate pe Pământ nu vor ceda uşor.

p.s.
D-stră aveţi dreptate, acolo unde, în comentariul de mai sus, am scris că „circumferinţa sanctuarului dacic este de 3652,4155 m” este greşit. Trebuia scris „circumferinţa sanctuarului dacic este de 3652,4155 degete piramidale.
Oricum, ceea ce scriu aici este prea dens şi mai greu de urmărit. O prezentare mai nuanţată poate fi găsită în cartea mai sus menţionată, intitulată „Mesajul atlanţilor”.
Cu respect
Dorel Bîrsan