CINE NE-A VÎNDUT FMI-ului?

.

BINE CA AFLAM ABIA ACUM, LA SPARTUL TARGULUI !

„Qui s’excuse s’accuse”, spune de veacuri un proverb francez.

Se aplică mănuşă celor care se scuză înainte de a fi acuzaţi, precum şi acelora care reacţionează ca şi cum au fost prinşi cu musca pe căciulă.

„Qui s’excuse s’accuse” – asta s-a putut spune extrem de nimerit despre FMI, când agenţia Reuters’ (piesa de frunte în mass-media economice mondiale) a acuzat cu subiect şi predicat FMI de folosirea unor standarde duble în programele stabilite pentru România faţă de cele pentru ţări considerate occidentale, precum Portugalia sau Irlanda.

FMI a sărit imediat ca ars. Agenţia Reuters a avut parte de o replică lungă şi împopoţonată cu explicaţii nenecesare faţă de subiectul incriminării, unele chiar false despre situaţia economică din România şi altele şi mai netemeinice despre strategiile concepute de FMI.

Cât despre rezultatele obţinute, au fost evocate aceleaşi poveşti răsuflate cu stabilitatea financiară recâştigată, fără a se preciza că operaţia poate a reuşit, numai că pacientul a murit!

Ceea ce spusese Reuters despre programul FMI în România, prin comparaţie cu programele pentru alte ţări europene, este însă mizilic în raport cu ceea ce specialişti sau analişti de specialitate din România observaseră de ani de zile.

Dar, bineînţeles, FMI, cel care se comportă precum stăpânul faţă de sclavi în relaţia cu ţările de la periferie, cum este şi România, s-a făcut că nici nu vede, nici nu aude aprecierile venite din România.

Nu era, desigur, ca stăpânul de sclavi să se coboare într-atât!

Când a spus însă ceva Reuters, pe care cei de la FMI n-o puteau plasa pe la periferia colonială, reacţia a venit imediat. Şi s-a dovedit că Reuters a lovit în moalele capului.

De ce însă Reuters s-a trezit abia acum, după ce s-a făcut ani de zile că nu vede ceea ce era de zărit şi de la o poştă ,este o altă problemă! Este foarte posibil însă ca, în contextul controverselor germano-anglo-americane asupra strategiilor de urmat în faţa crizei datoriilor suverane, tunurile anglo-americane, inclusiv cele mediatice, să fi fost puse, alături de euro, şi pe strategiile de tip colonialist franco-germane în Europa de Est şi pe rezultatele lor dezastruoase!

Interesează foarte puţin acest aspect în legatură cu problema cu pricina. Fapt este că Reuters pune punctul pe „i” şi FMI, în calitate de instrument al asupririi Europei de Est, răbufneşte de mânie că este prins cu mâţa-n sac!

Ce au însemnat de fapt politicile de dublu standard de care a fost acuzat FMI?

Cea mai precisă decriptare au folosit-o în România acei analişti care au formulat clar că, la cererea capitalului privat transnaţional vest-european, FMI a făcut în România şi cu România un experiment pe cât de dramatic pe atât de dezgustător.

Reacţia FMI la acuzaţiile Reuters confirmă că în România a avut şi are loc un experiment FMI!

Alegerea României pentru acest experiment este lesne explicabilă: stat slab, în disoluţie economică aproape completă şi în disoluţie politică în curs, clasă politică gata să facă orice, în faţa oricărei comenzi externe, dacă este lăsată în continuare să fure.

În ce a constat experimentul?

Înainte de toate

– în impunerea tezei: statul este de vină, statul să plătească!

Lucru cu atât mai caraghios în România, dar poate cu atât mai relevant pentru experiment, deoarece nu statul adusese ţara în situaţia economică nesustenabilă în care ajunsese în 2009.

Nu statul dăduse creditele de consum destabilizatoare, nu statul făcuse importurile halucinante anterioare, ci sectorul privat.

– Culpabilizarea statului însemna să platească salariaţii, pensionarii, contribuabilii, şi nu băncile şi debitorii lor! În consecinţă, după ce a fost schimbat forţat Codul Muncii pentru a lăsa munca la cheremul capitalului, au fost stabilite cele mai dure măsuri de austeritate din Europa:

– tăieri de salarii,

– îngheţări de pensii,

– amputări de programe sociale, toate combinate cu majorări de impozite.

Dacă FMI consideră cumva acest experiment un succes, cum vrea să demonstreze, înseamnă că această instituţie şi-a pierdut şi drumul, şi cărarea şi a ajuns doar un jalnic instrument la cheremul capitalului privat transnaţional ale cărui interese le reprezintă cu neruşinare, fără a mai încerca măcar de formă să afişeze că ar mai urmări şi o dezvoltare a ţărilor prinse în vizor!

Nivelul de trai din România s-a prăbuşit !

După trei ani de programe FMI, nivelul de trai în Romania s-a prăbuşit.

Dar, să zicem că nu acest aspect este importamt, în măsura în care era preţul pentru „câştigarea” echilibrelor şi stabilităţii.

Dar acestea sunt poveşti de adormit copiii, căci este vorba de echilibrul şi stabilitatea celui ajuns în nemişcare economică, stabil până în măduva oaselor şi pentru totdeauna!

Fundamental este că, prin programele aplicate, România a ajuns în imposibilitatea fizică de a creşte, ceea ce, pentru o ţară subdezvoltată, este un dezastru!

Acest program a consolidat în plină criză poziţia României de anexă bananieră a Vestului Europei, care s-a conturat şi articulat în perioada anterioară de creştere economică, bazată aproape exclusiv pe creditul de consum promovat de băncile occidentale.

De-acum, România are perpective de dezvoltare închise.

Ultimele redute ale capitalului autohton au fost lichidate în favoarea capitalului străin de către acest program de criză şi cu aceasta soarta României, ca ţară în extincţie, a fost pecetluită, ceea ce reprezintă cel mai mare rău pe care FMI l-a făcut unui năpăstuit din Est, printre mulţi alţii din lume.