În recensămintele falsificate ale Austro-Ungariei nu era întrebată etnia și limba maternă, ci „limba cel mai des folosită”, astfel erau recunoscute 10 limbi cu denumirea germano-ungară(oláh, tóth, tschech, etc.), dar nu erau erau recunoscute multe alte minorități: țiganii erau trecuți automat ca unguri, așkenazii ca germani sau unguri în funcție de limbă, iar venețienii, sefarzii, dalmații, istro-românii și reto-romanii(aproape exterminați de habsburgi) au fost considerați „italieni”. Peste asta, presiunile asupra populației și măsluirea efectivă a datelor; frauda se poate combate prin confruntarea cu datele confesionale, astfel apar unguri greco-catolici sau chiar ortodocși(!). 1910 a fost apogeul etnocidului și falsificării datelor statistice, recensământ luat și azi drept sacrosanct, care a stabilit în mod injust granița de vest; apăreau 12 mil. de germani(cca. 8 în realitate) și 10 mil. de unguri(cca. 6 în realitate); populația slavofonă era scăzută de la 55% la 40%, iar românii de la 4,5 mil.(9%) la 3,2 mil.(6%), declarați cu bucurie ca minoritari în Crișana, Maramureș și Bucovina. Toate astea în condițiile în care asupritorii erau produsul colonizării și deznaționalizării, iar autohtonii emigrau în masă sau umpleau pușcăriile.
În privința Declarației de la Alba Iulia, trebuie subliniat că prevederile art. III, care apar și în Actul Unirii de la Chișinău și Declarația de Independență a Cehoslovaciei, și reprezintă principiile statului național în contrast cu asuprirea imperiilor multinaționale, ele NU S-AU APLICAT PENTRU ROMÂNI! Să luăm punct cu punct și să constatăm că românii n-au avut parte de: vot universal complet, drepturi civile, administrație fermă și fidelă națiunii, reformă agrară adevărată(care să refacă obștile sătești autonome și productive), tratarea echitabilă al muncitorilor, favorizarea întreprinzătorilor autohtoni, învățământ și cultură de masă, repunerea în drepturi a Bisericii naționale(asuprită în continuare prin neabolirea Uniației și Concordatul din 1927), periodice și asociații cetățenești. Pe toate astea le aveau străinii, iar noi aveam doar „Trăiască Regele în pace și onor”, adică Gheorghe la brazdă și Ițic la călimară. Alogenii dețineau 2/3 din populația urbană, marea majoritate a bisericilor, școlilor, spitalelor și ziarelor, dominația economică totală și o administrație slugarnică.
Ungurimea n-are dreptul să ceară nimic(cu atât mai puțin jido-ungurii care se trag din Garda Secuiască și MADOSZ), ci noi trebuie să cerem granița la Tisa(sau menținerea graniței actuale cu schimb de populații), retrocedarea arhivelor istorice ale Transilvaniei și răscumpărarea patrimoniului românesc din Budapesta(care nu se rezumă la Emanoil Gojdu).
corect.
foarte edificator comentariu – io tot nu intelegeam dece majoritatea jidovilor unguri din Romania cu care am discutat eu pana in prezent – precis ca mai am de consultat destui in viitorul apropiat, ca sa ma informez foarte bine – favorizeaza ungurii si Ungaria in detrimentul romanilor si Romaniei,
Afinitatile lor sunt explicite cand vorbesti cu ei si le spui ca Antonescu a salvat 200.000 de iudei de nazistii unguri si cand ii intrebi de unde afinitatile astea nedrepte si de nedislocat fata de ungurii care de fapt i-au persecutat?
Mai caut pe cei drepti!
Nu ma opresc aici!
Caut mereu oamenii cinstiti care vor doar istoria adevarata!